Stenogramă plen

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Da, dau o pauză de 15 minute... 5 minute... 10 minute!

Păi, am dat pauză. Ce să fac, doamnă?

## PAUZĂ

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Vă rog să luați loc în sală, reluăm lucrările.

Doamna senator, luați loc. O să vă dau cuvântul când... Întâi, conform regulamentului, sunt invitați liderii de grup, care au avut ședință, să spună ce au constatat și ce au hotărât.

Cine vorbește? Domnul Hașotti sau domnul...

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Apel, dacă... Domnule senator, apel.

## **Domnul Ilie Sârbu:**

Eu v-am spus că nu e civilizat să purtăm genul acesta de dialog. Nu o să vă faceți remarcat în politica românească strigând din bancă tot timpul. Mai bine veneați la ora 9.00, când a început ședința, și poate eram mai mulți. Acum constatăm că suntem tot mai puțini.

Dacă atunci am fi aplicat regula pe care trebuie s-o aplicăm în viitor: nu suntem la 9.00, când e program, nu facem plen... Odată tot vom veni, nu știu.

Așa că eu vă propun un vot electronic, ca să vedem câți suntem în sală. Dacă nu suntem, încheiem ședința.

Doamna Anghel, vă rog.

Doamna senator Anghel, procedură, și declarația dumneavoastră imediat.

Eu nu am cerut!

Deci nu vrea nimeni... dintre cei doi lideri de grup care au cerut...

Domnule Oprea, doriți să interveniți? Poftiți. Așa e normal, să comunicați plenului ce ați decis. Microfonul central.

Bun. Între timp, colegii au propus să se continue cu încă un apel, dacă plenul este constituit corect. Dacă nu este corect, a venit propunerea constituirii unei ședințe de Birou permanent al Senatului îndată și să se vadă ce vot va fi dat.

În orice caz, ședința de Birou permanent poate fi convocată și de o treime din membrii Biroului permanent al Senatului, adică din 13 înseamnă 4 sau 5 persoane, și ele sunt în sală.

Invers, grupul, oricum, dacă nu se dă curs solicitării noastre, părăsește sala ședinței și este în discuție dacă, la evenimentele Senatului, Grupul PDL mai participă sau nu.

Mulțumesc.

Domnule senator Sârbu, vă rog.

## **Domnul Ilie Sârbu:**

Cum se întâmplă după fiecare pauză, devenim tot mai puțini. Rămânem tot mai puțini și eu vă propun atunci să facem un apel, dar electronic. Nu are rost să mai citim.

Constatăm dacă avem cvorum sau nu avem și luăm decizia pe care trebuia s-o luăm la începutul ședinței.

## **Domnul Mărinică Dincă**

**:**

Apel!

Tot pe procedură.

Știu, s-au spus lucruri urâte între noi și între domnul președinte, dar pe mine mă cheamă Cristiana. De asta mă supăr când îmi spune cineva Cristina, pentru că eu sunt Cristiana, creștină, și spun așa: că răzbunarea cea mai cruntă este când dușmanul tău e silit a recunoaște că ești bun și dânsul e rău. Ce pierdem, dacă îl invităm?

Eu sunt convinsă că, în condițiile astea, domnul președinte nu va veni, dar noi putem să demonstrăm că suntem mai tari, mai puternici și că avem inima mai largă.

Doamnă, ați vorbit pe fondul chestiunii, nu pe procedură, da? M-ați păcălit încă o dată.

Procedură, asta am spus. Nu pierdem nimic, dacă demonstrăm...

Asta nu e procedură, doamnă! Procedură...

...că suntem mai buni decât a fost dumnealui în momentul în care ne-a criticat.

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

## Mulțumesc foarte mult, doamnă.

Ați vorbit pe fond. Știam că faceți acest lucru, dar știți foarte bine că sunteți irezistibilă!

Domnul senator are cuvântul. Domnul senator Agrigoroaei vrea să facă un anunț.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Îmi cer scuze, am o scurtă declarație, dar totuși o citesc, pentru a nu... Sigur, fiind un simplu senator, dintre simpli oameni ales, cu siguranță, am emoții și încă mai am de căpătat experiență.

Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În urma unei declarații discriminatorii, șantajiste, extremiste și jignitoare la adresa alegătorilor mei, care, în peste 15 mari localități, m-au votat cu un procent de peste 30%, declarația iresponsabilă la care fac referire fiind făcută de domnul Kelemen Hunor la adresa PP-DD, în semn de solidaritate și obligație morală față de partidul și alegătorii care m-au trimis să-i reprezint, vă anunț că, de astăzi, voi activa în Senat ca membru al PP-DD, luptând împotriva extremismului, discriminării și a șantajiștilor.

Bineînțeles că voi...

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Mulțumesc, domnule senator.

Haideți, că... Părerea mea este că faceți o declarație politică și mi-ați spus altceva.

Mulțumesc. Ați făcut declarația.

Mergeți înapoi la partidul dumneavoastră. Nu am niciun fel de problemă, însă, domnule senator, vă atrag, în mod respectuos, atenția că nu-mi aduc aminte să fi motivat la fel de exhaustiv când ați făcut un alt pas. Haideți să facem decent, așa cum este, nu să spunem acum că e de vină domnul nu știu care sau domnul nu știu care. Ceea ce va... Imboldul dumneavoastră interior, care v-a determinat să luați această decizie, păstrați-l pentru dumneavoastră.

Există o opinie potrivit căreia să fie convocat Biroul permanent mai devreme de data de luni.

Atenție, domnule senator Hașotti, că vorbesc pentru opoziție în principal!

Există o solicitare din partea opoziției, de convocare a unui Birou permanent. El se poate convoca prin mai multe metode. Una, și cea mai uzuală, este de către președintele Senatului. Am vorbit cu domnul senator Tăriceanu. Are o problemă personală. E operat copilul, a avut o fractură. Nu vreau să insist, dar există calea cealaltă, a unui număr de membri ai Biroului permanent, care pot să convoace astăzi, mâine, când doriți, Biroul permanent și ne întrunim la ora pe care o stabiliți dumneavoastră. Eu sunt aici, împreună cu colegii mei.

Doamnelor și domnilor,

În momentul acesta, supun la vot... Facem un vot și vă rugăm să votați toți 1–4. Deschid votul.

Sunt convins că vom tranșa această problemă și o vom

tranșa în așa fel încât toate lucrurile să fie în regulă. Vă mulțumesc foarte mult.

La 13.30, sesiunea de declarații politice se ține, pentru că nu avem nevoie de cvorum. La 13.30, vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Ar trebui să fie!

Mulțumesc foarte mult.

Vă mulțumesc.

S-a făcut declarația.

Domnul senator Puiu Hașotti și, după aceea, facem votul nominal și procedăm ca atare.

Domnule senator, aveți cuvântul. Microfonul central.

Vă mulțumesc.

Foarte scurt. De acord. Domnul senator Ilie Sârbu are dreptate, trebuie făcut un vot electronic, dar, încă de pe acum, solicit listă. De ce? Pentru că, sigur, asta este manevra parlamentară, asta este manevra politică: distinșii colegi de la PSD au plecat, marea lor majoritate a plecat din sală, pentru a se evita un vot în legătură cu invitarea sau nu a președintelui Băsescu aici. Nu trebuia un vot neapărat, dar, mă rog...

Am vrut doar să subliniez pentru stenogramă manevra politică pe care a făcut-o PSD-ul.

Nu e vorba de intenție, nu ne referim la asta. Doamnelor și domnilor,

Vă rog, avem următoarea situație: vom verifica, conform solicitărilor făcute, cvorumul de ședință electronic. L-am făcut de patru ori astăzi, nominal. Dacă nu se întrunește cvorumul de ședință, suspendăm ședința.

Domnul senator Obreja, domnul secretar Mario Oprea și domnul secretar Rotaru, la ora 13.30, sesiunea de declarații politice.

Nu se depun?

## **Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:**

Se pot depune la conducerea de ședință, deci atunci, pe loc, nu la secretariat.

Deschid sesiunea de declarații politice.

O să invităm la microfon pe doamna senator Crețu Gabriela, rugând-o să se pregătească, pentru a fi politicoși, pe doamna senator Miron Steliana Vasilica.

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună ziua, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se cheamă „Europenele și viitorul”.

Alegerile europene au trecut; consecințele lor au rămas. Nu e vorba de avântul extremelor, cum clamează cei care vor să abată atenția, ci de faptul că balanța puterii a rămas, practic, neschimbată, într-un context în care schimbarea de direcție era esențială pentru a salva părțile pozitive ale construcției europene.

Participarea la vot a fost sub 50%; centura de siguranță pentru _status quo_ , oferită de menținerea intenționată a interesului scăzut al cetățenilor, a funcționat. Proiectele care subminează achizițiile sociale și democratice continuă. Printre ele, proiectul de suflet al dreptei, crearea unei piețe unice transatlantice, bazată pe libera circulație a bunurilor, capitalurilor, serviciilor și a muncii și pe un cadru de reglementări armonizate.

Gurile rele afirmă că România, în loc să se comporte ca membră a UE și NATO, a avut uneori reacții de colonie supusă. Lipsa oricăror îngrijorări publice privind Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții – cum se numește oficial – nu contrazice deloc această apreciere, din păcate, dimpotrivă!

Faptul că negocierile se poartă foarte discret, ca să nu spunem secret, nu ne împiedică să ne gândim la interesul propriu. Știm că acordurile de liber schimb au un pattern unic – armonizare legislativă în jos, echivalentă cu reducerea standardelor de mediu, a protecției pe piața muncii, a siguranței alimentelor și a consumatorului; se creează un raport dezechilibrat în care producătorii autohtoni pierd, iar corporațiile transnaționale câștigă. Consecința imediată este creșterea inegalităților sociale și economice. Se poate întâmpla acest lucru într-un moment în care tocmai s-a recunoscut, în sfârșit, că inegalitatea crescândă din ultimele decenii a fost cauza crizei economice.

Este posibil ca cetățenii să nu conteze în ecuația politică pe termen scurt prea mult. Avertizez însă că statul însuși este în pericol. Prevederea referitoare la externalizarea soluționării litigiilor dintre investitorii străini și state spre arbitri independenți reprezintă un mare pericol. Nu pentru investitori, pentru state. Suveranitatea asupra teritoriului, legiferarea în interes public și caracterul democratic al deciziilor pot fi anulate!

Mulțumim, doamna senator.

O invităm la microfon pe doamna senator Miron Steliana Vasilica, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Îl rugăm să se pregătească pe domnul senator Popa Nicolae Vlad, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă mulțumesc.

Declarația politică „Drepturile creștine ale condamnaților – mit sau realitate?”

Statul de drept este un stat barbar sau un stat creștin?! Asistăm la o sugrumare a drepturilor izvorâte din credința creștină ale condamnaților de către statul de drept.

Justiția nu a existat în România când s-a confiscat o revoluție pentru care au murit mii de oameni. Justiția nu a existat în România când s-a distrus economia națională.

O pseudojustiție a fost, în schimb, când s-a furat o țară prin legile restituirii proprietăților. Dar astăzi justiția se răzbună, se răzbună și prin ferocitate.

Poate că așa trebuie ca România să fie salvată.

Nu mai pot înțelege astăzi utilitatea Bibliei în sistemul judiciar, în condițiile în care nicio formă, nicio valoare creștină nu este respectată de acest sistem.

Drama trăită de femeia condamnată pentru că a furat 20 de lalele, căreia nu i s-a permis să meargă la înmormântarea propriului prunc, este de neimaginat, este sfâșietoare.

Drama trăită de femeia aflată în arest preventiv, de a nu i se permite să participe la funeraliile soțului său, care s-a sinucis pentru că s-a considerat vinovat de suferințele produse soției sale, a îngrozit pe orice creștin din această țară.

Dacă Consiliul Superior al Magistraturii nu are nicio reacție la sugrumarea drepturilor izvorâte din credința creștină ale condamnaților de către statul de drept, dumneavoastră, domnule prim-ministru, trebuie să aveți, trebuie să le arătați românilor că vă pasă, că și românii au dreptul la demnitate, chiar și cei condamnați sau aflați în diferite stadii ale procesului penal.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, doamna senator.

Îl invităm la microfon pe domnul senator Popa Nicolae Vlad.

Îl rugăm să se pregătească pe domnul senator Deneș Ioan, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Voi vorbi tot despre europarlamentare.

„Europarlamentarele 2014 – între eurooptimiști și eurosceptici”

Doamnelor și domnilor,

Chiar dacă momentul alegerilor parlamentare a trecut și avem, iată, rezultatele acestora, cu îngăduința dumneavoastră, aș dori să mă refer în cele ce urmează la câteva aspecte ce mi se par interesante.

Așa cum anticipau majoritatea analiștilor și observatorilor politici europeni, rezultatul alegerilor europarlamentare din acest an au adus în Parlamentul European o serie de partide eurosceptice și extremiste, care, pe fondul măsurilor de austeritate, al sărăciei și șomajului accentuat, au beneficiat de voturile unui număr important de electori europeni. Surprinzător, dar și îngrijorător, totodată, a fost scorul mare obținut de o serie de formațiuni naționalist-extremiste din țări cu îndelungată tradiție democratică, unele din acestea chiar fondatoare ale proiectului Uniunii Europene, cum sunt Franța și Marea Britanie. Rămâne de văzut, în viitorul apropiat, care vor fi consecințele acestei noi configurații a legislativului european în ceea ce privește colaborarea între diversele grupuri parlamentare.

În ceea ce-i privește, românii au optat pentru continuarea drumului european pe care a pornit țara noastră și, din fericire, nu au fost atrași în zona extremismului antieuropean. Cu toate acestea, cu îngăduința dumneavoastră, aș dori să fac câteva observații legate nu atât de rezultatele alegerilor de la noi din țară, ci de modul în care unele formațiuni politice au înțeles să desfășoare așa-numita campanie electorală. Și nu întâmplător am folosit această sintagmă, „așa-numita campanie electorală”, fiindcă, în realitate, ea nu a fost și – din motive mai mult sau mai puțin transparente – nu poate fi calificată drept o reală campanie electorală pentru Parlamentul European.

În primul rând, pentru că din discursul public au lipsit temele majore referitoare la absorbția fondurilor europene (domeniu în care România înregistrează întârzieri foarte mari), la necesitatea unor soluții economice eficiente, la crearea locurilor de muncă pentru a diminua acest flagel european care este șomajul. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că partidul de guvernământ, respectiv liderii acestuia, în frunte cu președintele său, a confiscat, oarecum, mesajul naționalist prin prezentarea unor afișe electorale, în care aceștia apăreau alături de personaje gen Mihai Viteazul sau lângă monumente, Arcul de Triumf, Mitropolia României, și prin slogane de tip: „Mândrii că suntem români” et cetera. Acest tip de mesaj subliminal nu-și avea rostul într-o astfel de confruntare electorală, întrucât sunt absolut convins că electoratul ar fi fost mult mai interesat de teme ce vizează rolul și locul României în cadrul Parlamentului European, precum și de modul în care țara noastră se va poziționa, în funcție de apartenență, la principiile familiilor politice europene. Nu în ultimul rând, aș sublinia faptul că ponderea aparițiilor televizate ale liderilor PSD a fost covârșitoare, comparativ cu a celorlalte formațiuni politice. Iată de ce, în opinia mea, nu am avut o campanie electorală de nivel european. Din păcate, PSD a dovedit încă o dată că este o mașinărie politică non-democratică, având ca principal obiectiv menținerea și consolidarea puterii.

Mulțumim, domnule senator.

Îl invităm la microfon pe domnul senator Deneș Ioan. Îl rugăm să se pregătească pe domnul senator Todirașcu Valeriu.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Stop minciunii și înșelătoriei! Sănătatea noastră alimentară contează!”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Ani de-a rândul am tot sperat! Și, credeți-mă, nu sunt singurul. Am sperat că autoritățile cu mai multe sau mai restrânse competențe sau responsabilități în a stopa această periculoasă ofensivă a comerțului alimentar mincinos împotriva consumatorilor vor fi capabile să facă ceva. Atât DSV, ANPC ori DSP au mai avut firave încercări, dar toate aceste autorități invocau confuzii legislative în argumentarea insucceselor și pasivității lor, gradul scăzut de educare și de informare al consumatorului român, globalizarea (inclusiv a năravurilor alimentare și de consum), confuzia fără margini în care a fost adus cumpărătorul român de către campaniile de publicitate care îmbracă în roz și negrul cel mai sumbru.

Cu alte cuvinte, era sugerată un fel de complicitate mutuală între producător – comerciant – cumpărător. Mai exact, faptul că un cumpărător neatent și cu posibilități financiare reduse cumpără, în general, produsele ieftine și nesănătoase, oferite de un comerciant care speculează tocmai oportunitățile de câștig oferite de producător și cumpărător, deopotrivă. Scandalurile alimentare recente au scos la iveală și alt aspect al acestei relații: minciuna și lăcomia fără margini ale unor producători și comercianți în defavoarea cumpărătorului.

Putem aprecia că azi comerțul a ajuns un fenomen extrem, propunând cumpărătorului situații extreme: șuncă fără carne în produs, pateu de ficat fără ficat, cașcaval fără brânză, pastă de unt fără unt și lista acestor anomalii alimentare ar putea continua.

La adăpostul dreptului producătorului la „Rețeta proprie” și în lipsa unui control efectiv al acestor rețete, s-a ajuns, cred eu, prea departe. Vă amintiți de celebrul caz al producătorului de parizer care „scăpase” printre ingredientele rețetei proprii și „hârtia igienică” ori, mai de curând, al aceluia care înlocuise carnea cu soia din rețeta produsului (mult mai ieftină decât carnea și deci generatoare de profit rapid și mare)? Până și unor sortimente de apă naturală comercializată în hipermarketuri nu li se poate confirma sursa. Ce mai? Lucrurile par scăpate total de sub control în ceea ce privește asigurarea siguranței alimentare a cumpărătorului. De aici riscuri, teama față de consum, boli, cheltuieli personale și ale statului român mult prea mari și ineficiente.

Mulțumim, domnule senator.

Îl invităm la microfon pe domnul senator Todirașcu Valeriu. Îl rugăm să se pregătească pe domnul senator Pavel Marian.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Cum pot cetățenii obține prosperitate pentru ei și familiile lor?”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Cetățenii români se zbat în sărăcie ca efect direct al faptului că România se află la coada Uniunii Europene în privința respectării principiilor democratice în stat, a statului de drept, a respectului maxim față de cetățeni și față de banii acestora, colectați prin taxe și impozite. Sărăcia cetățenilor este, în mod evident, un efect al corupției de stat, care, la rândul ei, este generată de corupția din interiorul partidelor. Astfel, se oferă puterea din stat unui grup restrâns de cetățeni în mod ilegitim, nedemocratic și necinstit, prin tranzacționarea accesului la funcții în partid și pe lista candidaților la alegerile locale și naționale între unii cetățeni necinstiți, cu mare influență economică, și liderii partidelor politice.

Prosperitatea cetățenilor și a statului român este confiscată de actuala clasă politică din cauza organizării nedemocratice a partidelor, care apoi promovează în funcțiile statului politicieni lipsiți de integritate, merit și legitimitate. Exportul comportamentului nedemocratic al partidelor către organismele statului de drept este urmarea deficiențelor actualei Legi a partidelor, care nu garantează cetățenilor imposibilitatea apariției și funcționării unor partide nedemocratice.

Cetățenii români sunt prizonierii actualei clase politice, iar soarta lor, ca și soarta României, depinde de modul cum sunt organizate actualele partide, în loc ca partidele să fie trase la răspundere în mod legal, dacă nu respectă principiile de organizare democratică, garantate cetățenilor de Constituția română prin art. 1, 8 și 40 și explicitate prin deciziile Curții Constituționale care definesc limitele constituționale ale activităților partidelor. Constituția a fost votată de cetățeni, în care sunt prevăzute garanțiile cetățenilor, iar Legea partidelor, votată de politicieni, anihilează garanțiile politice prevăzute pentru cetățeni în Constituție. Constituția garantează cetățenilor funcționarea democratică a partidelor, cu respectarea unor principii obligatorii privind normele democratice din actuala Lege a partidelor, dar actuala Lege a partidelor omite aceste cerințe ale Constituției, deoarece

3. Am solicitat Avocatului Poporului să sesizeze la Curtea Constituțională neconstituționalitatea Legii partidelor;

Mulțumim, domnule senator.

Îl invităm la microfon pe domnul senator Pavel Marian, rugându-l să se pregătească pe domnul senator Cordoș Alexandru.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Deși declarația mea politică de astăzi trebuia să fie despre parcul industrial din Slobozia, o să-i dau dreptate senatorului Hașotti, că declarațiile politice e bine să fie citite și ascultate de noi.

Astăzi voi avea o declarație vizavi de alegerile europarlamentare, un răspuns dat antevorbitorului meu, care spunea despre lipsa temelor în campania electorală de la europarlamentare, lipsa temelor europene, lipsa temelor, în general, despre fonduri europene.

Așa este. Probabil că aveți dreptate, probabil că noi nu am discutat prea mult despre ceea ce au însemnat fondurile europene, dar puteați să o faceți dumneavoastră. Și s-a văzut că ați făcut-o, și de aceea scorul dumneavoastră nu a putut să treacă de 12%, la fel ca și nivelul fondurilor europene pe care Guvernul dumneavoastră le-a accesat.

Scorul nostru s-a dus spre 37%, mai jos decât nivelul fondurilor europene pe care le-am accesat. La ora actuală suntem undeva la 57%.

Cu deosebită considerație, senator de Ialomița, Marian Pavel.

Mulțumim, domnule senator.

Îl invităm la microfon pe domnul senator Cordoș Alexandru.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi: „Creșterea macroeconomică a României”.

Stimați colegi,

Indicatorul CFA România de Încredere Macroeconomică a atins un nou maxim istoric pentru luna aprilie 2014, ajungând la valoarea de 61,6 (față de valoarea de 54,5 înregistrată în luna anterioară), arată sondajul periodic privind percepția asupra evoluției macroeconomice din România.

Reamintesc faptul că indicatorul CFA România a fost lansat în luna mai 2011. Este un indicator prin care se dorește cuantificarea anticipațiilor analiștilor financiari cu privire la activitatea economică în România pentru un orizont de timp de un an.

Evoluția acestui indicator confirmă ritmul creșterii economice a României. Măsurile active aplicate în vederea recuperării pierderii de potențial economic din perioada crizei au generat a doua cea mai puternică creștere economică din Uniunea Europeană înregistrată anul trecut, iar în primul trimestru al acestui an avem deja cea mai ridicată rată de creștere economică din Uniunea Europeană.

Potrivit datelor Comisiei Naționale de Prognoză, în anul 2014, România continuă să aibă evoluție macroeconomică pozitivă. PIB-ul a crescut în primele luni ale anului 2014, față de aceeași perioadă a anului trecut, cu 3,8%.

Industria reprezintă unul dintre principalele motoare de creștere economică. În primele patru luni din 2014, cifra de afaceri în industrie a crescut cu 12% față de primele patru luni din 2013. Motivele au fost creșterea cererii externe pentru produsele românești, punerea în aplicare a schemelor de ajutor de stat acordate industriei, a schemelor de sprijin al prețului la energie acordate marilor consumatori industriali, impulsionarea creșterii absorbției de fonduri europene prin Programul de creștere a competitivității economice POS CCE și, nu în ultimul rând, demararea schemelor _de minimis_ acordate întreprinderilor mici și mijlocii.

Se observă și efectul creșterii subvențiilor primite de la Uniunea Europeană, precum și de la bugetul de stat prin excedentul la produsele agricole, obținut pentru prima dată după 20 de ani.

Mulțumim, domnule senator.

O invităm la microfon pe doamna senator Gabriela Firea.

Mulțumesc din suflet, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică se intitulează „Stop infernului copiilor uitați!”.

Având în vedere că în România mai sunt peste 19.000 de copii care au o nevoie specială, de o importanță majoră, nevoia de părinți;

Având în vedere că, în 2012, potrivit datelor furnizate de Ministerul Muncii, numărul copiilor părăsiți în maternități sau în alte unități sanitare a ajuns la aproape 1.500, în creștere față de anii precedenți, și că tot 1.500 de copii au fost părăsiți în unități sanitare, cu 42 mai mulți decât în 2011;

Știind că: în România se cheltuiesc zilnic 500 de lei pentru un deținut și doar șase lei pentru hrana unui copil de până la cinci ani, că cei mai mulți dintre bebelușii abandonați în spitale cresc doar cu lapte până la vârsta de doi ani, că sunt bebeluși care nu există, nu sunt înregistrați, nu au certificate de naștere, că nu avem suficienți asistenți maternali, că, deși e interzis prin lege, un copil născut sănătos, dar abandonat, poate să stea uitat într-un spital și până la doi ani;

Fiind conștienți de faptul că România are nevoie în regim de urgență de un sistem de protecție socială modern, care să funcționeze în armonie cu sistemul medical și cu un sistem de adopții bine pus la punct, în beneficiul copiilor cu risc social sau părăsiți;

Dragi colegi,

Am semnat astăzi, alături de doamna Alessandra Stoicescu, președinta Fundației „Mereu aproape”, de doamna Simona Czudar, director executiv al Asociației „Ador copiii”, de doamna Rovana Plumb, ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, de reprezentanți ai Ministerului Sănătății, Justiției și Avocatul Poporului, Carta „Infernul copiilor uitați” pentru dezvoltarea și modernizarea sistemului de protecție specială și a sistemului de adopții din România, inițiativă a Fundației „Mereu aproape” și a Asociației „Ador copiii”.

Această cartă este inițiată și acceptată în mod comun de toți semnatarii care depun _know-how-_ ul, cât și resurse umane, tehnologice și financiare pentru ducerea la îndeplinire a obiectivelor comune asumate:

1. Prevenirea abandonului.

## **Domnul Marius Lucian Obreja:**

Mulțumim, doamna senator.

Mulțumind domnilor senatori Ion Simeon Purec și Mario Ovidiu Oprea pentru asistare, vă informez că au mai depus declarații politice scrise încă 26 de domni și doamne senatori.

Declarația politică se intitulează „Negoț cu suflete de împrumut”.

Stimate colege și stimați colegi senatori,

Investigațiile jurnaliștilor, atât din presa scrisă, cât și din cea audiovizuală, arată o realitate crudă: copiii din România sunt vânduți! Care este prețul? Între 5.000 de lei și 80.000 de euro. Am urmărit cu uimire și îngrijorare cazurile acestor copii negociați ca la tarabă, unii dintre ei încă nenăscuți.

Într-o țară europeană cu pretenții de stat civilizat, copiii au ajuns o marfă. Sărăcia dezumanizează sute de mame an de an și condamnă tot atâția copii. Maternitățile, centrele de plasament din România sunt pline de copii abandonați, acestea adăpostind în total peste 60.000 de orfani, care cu greu pot fi adoptați. De acest aspect profită comercianții de suflete, uneori aceștia fiind chiar părinții copiilor. Nu este un fenomen izolat. Copii de vânzare se găsesc în toată țara.

Într-un sat, un părinte își vinde copilul nenăscut pentru suma de 5.000 de lei. Bărbatul are șaizeci de ani și nouă copii. Lângă el au rămas doar trei. Pe restul i-a vândut. O recunoaște cu seninătate, arătând chiar fotografiile copiilor lui, despre care nu știe unde sunt sau în ce condiții trăiesc acum.

Dacă în unele locuri se vând prunci pe cinci mii de lei, la câțiva pași de București se găsesc părinți care-și închiriază pe nimic nu unul, ci toți copiii. Niciunul dintre aceștia nu are vârsta majoratului. Îi împrumută cu ziua pentru cele mai chinuitoare munci. Părinții i-ar trimite la școală, însă nevoia și lipsurile îi fac sclavi. În România este „normal” ca un copil dintr-o familie săracă să muncească pentru el și pentru familia lui. În 2013 se aflau în evidențe nouă mii de copii care au fost exploatați, însă în realitate cifra ar putea fi mult mai mare.

O populație devorată de lipsuri, sărăcie și deznădejde a ajuns să facă negustorie cu suflete.

Cum s-a ajuns aici?

Cine sunt vinovații?

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Fiind împotriva votului din 2012, alianțele locale dintre PNL și PDL reprezintă o trădare pe față a românilor!”.

Stimați colegi,

Când ne uităm la împrietenirea totală, inclusiv în teritoriu, a liberalilor cu PDL, cu oamenii lui Băsescu, deja nu mai vorbim despre mișcări politice, despre „unificarea dreptei” sau despre trădarea foștilor parteneri din USL. Vorbim despre trădarea pe față a românilor!

În 2012, oamenii au votat să le ia puterea locală celor din PDL și oamenilor lui Băsescu din teritoriu, după tot răul pe care l-au făcut de-a lungul anilor, și să o dea USL. Acum, cei din PNL dau puterea înapoi pedeliștilor, făcând alianțe și majorități în teritoriu, împotriva voinței românilor. Oamenii au sancționat PDL prin vot, iar acum liberalii îi readuc la putere pe pedeliști precum Videanu, Anastase, Boc, Udrea, Blejnar sau Blaga pe ușa din spate. Cel mai grav este faptul că cei din PNL, în frunte cu Crin Antonescu, au așteptat să fie votați de oameni, iar abia apoi au pus în aplicare planul gândit dinainte: alierea cu PDL și trecerea la Grupul PPE.

În 2010, Crin Antonescu își dorea desființarea PDL, acuzându-i pe membrii acestui partid de „fraudă morală, electorală și doctrinară”, dar și de faptul că s-ar substitui dreptei adevărate. Ei bine, constatăm acum că dreapta curată, reprezentată de liberali, se unește cu dreapta fraudatoare, reprezentată de democrat-liberali. Românii se pot convinge cu această ocazie de lipsa de moralitate și de ipocrizia celor care se înghesuie să-i salveze, fără să le fi cerut nimeni acest lucru.

Dacă ați fost atenți la declarațiile publice din ultima vreme ale liderilor Partidului Național Liberal și ai Partidului Democrat Liberal, ați putut observa că dorința lor de a se alia sau de a fuziona nu este motivată de vreun proiect pentru binele României. Niciun cuvânt despre inițiativele lor pentru România. Obiectivul lor politic real este „Jos PSD, ca să ajungem noi la guvernare!”. PDL arată că n-a învățat nimic din lecția pe care a primit-o de la alegători în 2012, iar PNL n-a înțeles nimic din tot ce s-a întâmplat de-atunci încoace.

Declarația politică se intitulează „Un mediu curat ne poate asigura baza pentru sănătatea noastră”.

Un vechi proverb indian ne învață că noi nu moștenim pământul de la strămoși, ci îl împrumutăm de la copiii noștri. În această cheie, aș dori să susțin astăzi o declarație politică privind importanța protejării mediului înconjurător din perspectiva implicațiilor majore pe care le are asupra sănătății noastre.

La fel cum fiecare om, prin acțiunile sale, afectează mediul în care trăiește, așa și sănătatea fiecărui om este influențată de sănătatea mediului în care trăim. Din acest punct de vedere, există câteva probleme majore cu care se confruntă societatea contemporană: spațiile împădurite se reduc, deșertul se extinde, solurile agricole se degradează, stratul de ozon este mai subțire, numeroase specii de plante și animale au dispărut sau sunt pe cale de dispariție, efectul de seră se accentuează. Dezvoltarea industrială din ultimele decenii a adus nu doar progres și bunăstare, dar a venit și cu niște costuri, în special de mediu, care ne afectează viața și sănătatea. De aceea, consider că este important să ținem cont permanent de impactul acțiunilor noastre asupra mediului înconjurător, asupra sănătății noastre, în ultimă instanță. Fiecare om trebuie să conștientizeze și să-și asume responsabilitatea privind impactul pe care viața lui o are asupra vieții planetei și asupra vieții celorlalți.

Personal, cred că mediul și sănătatea sunt organic interconectate: nu putem fi o societate sănătoasă, cu oameni sănătoși, dacă trăim într-un mediu poluat, la fel cum un mediu curat ne poate asigura baza pentru o sănătate bună și durabilă.

Mediul înconjurător și sănătatea sunt două daruri, iar dacă noi nu avem grijă de ele, atunci cine o va face în locul nostru? Binele planetei se află în mâinile noastre, la fel și sănătatea, și viitorul generațiilor următoare! Întrucât omul este parte a naturii, trebuie să o respecte așa cum se respectă pe sine și să acționeze în mod responsabil, atât pentru a-și asigura bunăstarea, cât și pentru a respecta și proteja mediul înconjurător.

Starea mediului înconjurător, ce depinde numai și numai de fiecare dintre noi, afectează în mod direct viața și sănătatea noastră. Este nevoie de mai multă atenție și de mai multă responsabilitate din partea fiecăruia pentru a putea trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer nepoluat, pentru a bea apă curată și pentru a putea folosi condițiile de viață sănătoase pe care ni le oferă natura. Nu trebuie să tratăm cu neglijență acest aspect important al vieții noastre, pentru că ignoranța și lipsa de preocupare vor duce la agravarea poluării mediului și, implicit, la distrugerea sănătății fiecăruia dintre noi și a celor dragi nouă. O dezvoltare economică și socială durabilă și sănătoasă înseamnă o dezvoltare în armonie și echilibru cu natura. Este lecția pe care fiecare dintre noi trebuie să o înțeleagă și să o transmită mai departe.

Declarația politică este intitulată „Politica românească: certitudini, nu promisiuni”.

În ciuda faptului că alegerile locale și legislative din 2012 au fost câștigate de USL cu o mare majoritate de voturi, care aveau potențialul de a da românilor și partenerilor un

Vă mulțumesc. sentiment de stabilitate și bună funcționare a statului, totuși, politica românească a cunoscut în ultimul timp evenimente de instabilitate greu de anticipat și de explicat. Aceste neplăcute surprize au fost provocate de tribulațiile unuia din partenerii uniunii, ceea ce a avut consecințe atât în opinia publică din țară, cât și în practica politică.

Unul dintre efectele piruetelor conducerilor PNL este acela că au derutat electoratul care a votat împotriva guvernării PDL și a președintelui Băsescu, iar acum același electorat se vede administrat la nivel județean și local tocmai de aceia care pierduseră alegerile. Această aducere la putere pe ușa din dos a celor sancționați de electorat este un act nedemocratic, greu de acceptat, întrucât falsifică rezultatul alegerilor. Consider că alegătorii sunt îndreptățiți să decidă, ținând cont că în acest an avem programate alegeri, să dea o nouă lecție partidelor care le-au batjocorit votul.

Cotiturile bruște ale conducerii PNL mai au și alte consecințe și învățăminte. După ce alături de PSD au avut o pondere politică de aproape 30%, iată că acum, prin trădarea USL și a electoratului, nu numai că devine un partid din ce în ce mai inconsistent, își permite să încerce să ne arunce și pe noi în opoziție, deci în minoritate, în multe localități și județe. Or, acest amestec de în opoziție și la guvernare va furniza note dintre cele mai negative dialogului și confruntării, altminteri de așteptat, dintre putere și opoziție. Totodată, va duce la diluarea răspunderii politice, iar cetățenii și comunitățile locale vor avea de suferit, întrucât sunt de așteptat mai multe piedici și abuzuri în actul de administrare decât atunci când autoritățile sunt constituite în conformitate cu rezultatul alegerilor. Din toate aceste mișcări sterile, oamenii se vor alege doar cu niște promisiuni de dreapta.

Declarația politică se intitulează „PNL + PDL = LOVE?! = Trădarea românilor”.

„Politica este arta posibilului”, spune un celebru dicton, însă ceea ce se întâmplă astăzi în România depășește limita acceptabilului. Și mă refer la noua și reînnoita alianță PNL – PDL.

Sub titlul glorios de unificare a dreptei, asistăm, de fapt, la o trădare pe față a românilor care una au votat în 2012, și alta primesc acum, iar consecințele acestei alianțe se resimt, în primul rând, pe plan local. Oamenii au votat să le ia puterea celor din PDL și oamenilor lui Băsescu din teritoriu, după tot răul pe care l-au făcut de-a lungul anilor, și să o dea USL. Acum, cei din PNL dau puterea înapoi pedeliștilor, făcând alianțe și majorități în teritoriu împotriva voinței românilor.

Sunt convins că în fiecare județ PNL și PDL joacă acum un teatru al absurdului, dar la Mureș situația este printre cele mai tragicomice, asta dacă ne gândim la istoria relației dintre cele două partide și a liderilor lor care, de-a lungul timpului, n-au ratat nicio ocazie de a se contra, de a se taxa reciproc și de a-și adresa injurii reciproce și epitete colorate, iar acum își cer prietenia unul altuia. Războiul penelisto-pedelist nu a fost doar la nivel declarativ și nu trebuie să cercetăm istoria îndepărtată, deoarece nu mai de mult de acum două luni cei doi prieteni de astăzi au purtat o bătălie cruntă, când primarul pedelist a schimbat viceprimarul penelist pentru a-și impune din propriul partid omul „cel bun la toate”. Acum vor fuma pipa păcii și vor merge în campanie de mână... însă mă întreb cine o să-i mai creadă.

La fel cum mă întreb dacă președintele penelist al Consiliului Județean Mureș, cel mai votat român datorită proiectului USL, cel care în 2012 ținea cu dinții de unitatea USL la toate nivelurile, conștient fiind că era singura lui șansă să câștige, ar fi fost votat la fel de mult dacă oamenii ar fi știut că astăzi va da mâna cu atâta ușurință cu toți aceia care au tăiat salarii și pensii, au închis școli și spitale și i-au lăsat pe români fără nicio speranță.

Cred însă că oamenii nu mai pot fi păcăliți! Nici de cei care i-au batjocorit până în 2012, nici de cei care i-au trădat acum, încălcându-și principiile liberale de dragul de a fi populari! Vreau să închei așa cum am început, tot cu un citat: „Nu există trădare mai mare decât trădarea față de tine însuți.” (Shakespeare).

Declarația politică este intitulată „Ziua mondială împotriva exploatării copiilor prin muncă”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Data de 12 iunie marchează Ziua mondială împotriva exploatării copiilor prin muncă, având ca scop primordial atragerea atenției asupra suferințelor prin care trec zilnic milioane de copii la nivel global. Aceștia sunt obligați să muncească în condiții extrem de dificile și chiar periculoase, sunt obligați să renunțe la studii și sunt lipsiți de drepturile fundamentale. Mai mult de jumătate din copiii folosiți ca forță de muncă se ocupă cu activități interzise prin lege, cum ar fi traficul de droguri, prostituția sau sunt folosiți ca soldați în conflictele armate.

Pentru prima dată, Ziua mondială împotriva exploatării copiilor prin muncă a fost sărbătorită pe 12 iunie 2002, la inițiativa Organizației Mondiale a Muncii, având ca scop atragerea atenției întregii societăți asupra tratamentului inuman la care sunt supuși copiii din familiile social vulnerabile. Principalul act legislativ internațional care reglementează problema exploatării copiilor prin muncă este Convenția privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor, adoptată în anul 1999 și ratificată de majoritatea statelor membre ONU, inclusiv de țara noastră.

Principalele cauze ale apariției fenomenului de mai sus sunt sărăcia și incapacitatea de supraviețuire din salariile părinților, din această cauză și statele care se confruntă cel mai des cu problema dată fiind țările sărace.

Indiferent de condițiile care le sunt oferite sau de formele pe care le îmbracă activitățile pe care le prestează, copiii exploatați prin muncă își pun uneori viața în pericol, sunt privați de dreptul la educație sau servicii medicale de calitate, iar drepturile lor fundamentale sunt încălcate.

Instituțiile abilitate din țara noastră desfășoară frecvent campanii de conștientizare a pericolului la care sunt supuși cei mici prin muncă. Dincolo de aceste evenimente însă trebuie luate în calcul mai multe măsuri pentru diminuarea sărăciei și pentru creșterea nivelului de educație, căci doar prin campanii de informare și conștientizare nu se poate ajunge la rezultatele dorite. Este nevoie de acțiuni clare pentru a preveni exploatarea copiilor prin muncă și pentru sancționarea aspră a celor care exploatează copiii în orice fel.

Declarația politică se intitulează „Ziua internațională a mediului”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

Data de 5 iunie este o zi specială, aceasta fiind Ziua mondială a mediului, fiind instituită în 1972 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Decizia a fost luată în sensul celebrării Conferinței „Ecologia umană” de la Stockholm, conferință care a imprimat direcția și elementul central al Programului Ecologic al Națiunilor Unite – UNEP.

Această zi constituie un prilej pentru instituțiile guvernamentale, administrațiile locale, asociațiile de tineri, organizațiile nonguvernamentale, întreprinzători, industriași, inclusiv mass-media, de a se mobiliza prin manifestări comune menite să atragă atenția asupra necesității protejării factorilor de mediu.

Marcarea Zilei mondiale a mediului reprezintă un bine-venit semnal și este, totodată, un îndemn ferm de a acționa unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natural, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generațiilor viitoare.

Dezvoltarea durabilă a orașelor devine un concept-cheie pe care avem datoria de a-l susține și de a-l promova spre aplicare. Spațiile verzi din orașe, grădinile și parcurile sunt adevărate refugii pentru mulți dintre noi. Ceea ce facem în direcția protejării acestora facem, în primul rând, pentru noi, pentru sănătatea noastră și a generațiilor care ne vor urma.

Cu toții știm că omul, ca specie biologică, este dependent de natură și nu poate trăi în afara ei. Fiecare dintre noi poate contribui semnificativ la ameliorarea și protejarea parcurilor, a spațiilor verzi sau a grădinilor, precum și la celebrarea acestei zile prin participare și susținere.

În contextul crizei economice actuale, economia verde vine ca o alternativă viabilă pentru îmbunătățirea condițiilor

sociale, dar și a riscurilor de mediu. UNEP susține crearea unui mecanism de lucru eficient pentru sprijinirea inițiativelor economice din sectoarele verzi, dar și acțiunile de ecologizare. Iată și direcția asupra căreia doresc să vă atrag, dragi colegi și colege, atenția.

Declarația politică se intitulează „Ziua mondială a donatorului de sânge”.

## Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

Organizația Mondială a Sănătății a decis, în anul 2005, să dedice o zi specială tuturor celor care donează sânge, iar astfel ziua de 14 iunie a devenit Ziua mondială a donatorului de sânge. Chiar dacă statisticile internaționale pun România pe ultimele locuri în clasamentul donatorilor, oamenii sunt totuși plini de intenții bune și numărul donatorilor de sânge crește de la an la an în țara noastră.

Mulți spun că ar dona sânge și fără să primească ceva în schimb, dar facilitățile acordate donatorilor sunt bine-venite. Medicii recomandă ca bărbații să doneze sânge de maximum patru ori pe an, iar femeile de trei ori, altfel și-ar pune în pericol propria sănătate.

Statisticile Institutului de Hematologie arată că doar 1% din populația României este pe lista donatorilor, în comparație cu alte state europene, unde procentul ajunge chiar și la 10%. Din păcate, aceste cifre ne arată că sunt mulți cei care ignoră nevoia de sânge, de aceea trebuie să accentuăm ideea că sângele salvează vieți și că orice om sănătos poate fi donator.

La nivel european, Comisia Europeană subliniază importanța rezervelor sigure de sânge și îi încurajează pe toți cetățenii europeni să intre în rândurile donatorilor voluntari responsabili. Peste 500 de milioane de cetățeni UE depind de sângele donat de mai puțin de 15 milioane de donatori. Nu este suficient pentru a satisface necesarul tuturor europenilor care depind de sânge pentru a supraviețui unei situații de urgență sau care trăiesc cu boli cronice care necesită transfuzii regulate.

Sângele înseamnă viață. Fiecare dintre noi poate avea nevoie de sânge pentru a se reface după o intervenție chirurgicală majoră sau după un accident grav. Pentru mulți europeni cu boli cronice, precum hemofilia sau talasemia, sângele reprezintă o necesitate constantă. Iată de ce este atât de important să fim donatori.

În ceea ce privește sângele, autoritățile naționale din domeniul asistenței medicale se confruntă în permanență cu două probleme esențiale: data de expirare a sângelui și rezervele de sânge insuficiente. Sângele nu poate fi păstrat la nesfârșit, ceea ce înseamnă că rezervele trebuie reîmprospătate cu regularitate. În plus, odată cu îmbătrânirea populației, cererea de sânge crește.

Declarația politică este intitulată „Noi provocări în domeniul drepturilor omului”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Drepturile omului joacă un rol foarte important în relațiile dintre cetățeni și stat, deoarece ele controlează și reglează exercitarea puterii statului asupra persoanelor, acordă libertăți persoanelor în relația cu statul și solicită statelor să satisfacă necesitățile umane de bază ale populațiilor care se află în jurisdicția lor.

Unul dintre aspectele interesante legate de drepturile omului la ora actuală este acela al impactului noilor tehnologii și al mijloacelor de comunicare în masă asupra respectării sau nerespectării anumitor drepturi ale omului. Un exemplu interesant și foarte recent asupra căruia vă atrag atenția astăzi, dragi colegi, este acela al respectării dreptului la viață privată în mediul online.

Operatorul celui mai utilizat motor de căutare din lume a înființat un site și o comisie de experți, pe 29 mai, pentru a respecta o decizie a Curții Europene de Justiție – CEJ, conform căreia utilizatorii pot cere atât Google, cât și altor motoare de căutare pe internet să șteargă din rezultatele căutărilor online unele linkuri către știri, decizii judecătorești și alte documente care conțin informații inadecvate, irelevante sau care încalcă dreptul la viață privată.

Deși decizia Curții Europene de Justiție a fost o surpriză pentru Google și alte companii de profil aflate în atenția Uniunii Europene pentru practicile în domeniul respectării vieții private, este deosebit de important să cunoaștem și să înțelegem provocările actuale aduse de noile tehnologii și mijloace de comunicare în masă privind respectarea anumitor drepturi umane fundamentale.

De altfel, trebuie să reținem că blocul comunitar vrea să extindă prerogativele autorităților de reglementare în domeniul protejării datelor, astfel încât acestea să poată aplica amenzi în cazul nerespectării prevederilor legale, fapt care ne privește în mod direct din poziția noastră în forul legislativ suprem al unei țări membre UE.

Este necesar să înțelegem implicațiile acestei decizii asupra reglementărilor viitoare, pentru a putea ajusta și adapta legislația românească referitoare la protecția datelor.

Declarația politică se intitulează „Zile de culori diferite...”. Stimați colegi,

Au trecut și Rusaliile, marea sărbătoare creștină a pogorârii Sfântului Duh, așa că ne revedem, sper, mai odihniți, mai sănătoși și, de ce nu, mai spirituali, indiferent de traducerea pe care o dă fiecare acestui termen. Eu una, spre exemplu, după atâtea zile teoretic libere, practic petrecute printre oamenii din colegiul pe care îl reprezint, aș spune – cu libertatea pe care uneori și-o iau spiritele libere care se încumetă „să delibereze” despre liberele poporului – câteva cuvinte despre semnificațiile unor zile importante.

Luna iunie a început în trombă, cu Ziua Internațională a Copilului, în care, printre altele, și partidele mici, abia născute din creuzetul prezidențial, și-au sărbătorit membrii, pregătindu-se probabil de congres. În intervalul 1–4 iunie știm că a fost Săptămâna Verde: totul a fost verde în țara asta, chiar și merele! E la modă culoarea, o modă de cel mult 6%, dacă am reținut bine procentele... Perioada amintită a culminat, pe 4 iunie, cu Ziua internațională a copiilor nevinovați, victime ale agresiunilor... Aș aloca o paletă largă de tonuri de violaceu acestei zile; o recunoaștere a faptului că, în politică, stimați colegi, chiar și nou-născuții își dau cu sete la coaste și la figură... Până la urmă, concurența, în special pe partea dreaptă a corpului politic, își spune cuvântul!

A doua zi, totul a redevenit verde, eco – parcă ăsta-i termenul –, fiindcă pe 5 iunie, de Ziua mondială a mediului, alegerea altei culori ar fi fost de natură să le strice unora feng shui-ul. Sâmbătă, „diversitatea” coloristică, dar nu numai, a atins paroxismul. Cu siguranță, domnul deputat Cernea are detalii despre ce culori se poartă și în ce combinații în comunitățile selecte, nici de stânga, nici de dreapta, pe care le sprijină cu atâta îndârjire...

În fine, să vorbim și despre albastrul aferent Zilei mondiale a oceanelor, marcată pe 8 iunie, dar pe care îl găsim și pe unele mere verzi, prezente și în Parlamentul României; este, probabil, și culoarea inimii domnului Papahagi, pe care țin să îl felicit pentru discursul „verde” de la recent încheiatul congres PMP. Că tot fu Ziua mondială a oceanelor, domnule Papahagi, să știți că dumneavoastră sunteți o „picătură” dintr-o esență tare rară în țara asta; păcat că ați ales să vă vărsați în oceanul greșit...

Declarația politică este intitulată „Discriminarea românilor în contextul unei îngrijorătoare ascensiuni a partidelor de extremă dreapta în întreaga Comunitate Europeană”.

Alegerile europarlamentare au consacrat o victorie nesperată și surprinzătoare a partidelor de extremă dreapta în multe dintre statele europene, state în care principiile democratice funcționează, sau ar trebui să o facă, la un nivel exemplar. Nouă partide de extremă dreapta au obținut locuri în Parlamentul European în urma scrutinului din 25 mai, printre care Frontul Național din Franța, condus de Marine Le Pen, formațiunea neonazistă germană Partidul Național German, Mișcarea naționalistă ungară Jobbik, partidul grec cu o doctrină ultranaționalistă Zori Aurii, dar și Partidul Poporului Danez sau Partidul Libertății din Olanda.

Pentru prima dată alegerile au fost câștigate de un partid de extremă dreapta în state precum Franța sau Danemarca, în vreme ce partide cu orientare nazistă au fost pentru prima date votate cu reprezentanți în Parlamentul European.

Totodată, scrutinul din 25 mai a confirmat curentul antiimigranți, cu precădere manifestat împotriva românilor și bulgarilor. Declarații profund antidemocratice și discriminatorii au fost asumate în mod public de liderii tuturor partidelor de extremă dreapta anterior menționate.

Dacă Jean-Marie Le Pen sugera luna trecută că „Domnul Ebola” ar putea rezolva problema imigrației în Europa în trei luni, Partidul Național German insistă pentru o Europă „a oamenilor albi”, în vreme ce președintele fondator al Partidului Poporului Danez, Pia Kjærsgaard, a afirmat că „Danemarca nu este o țară în care imigrația să fie normală sau bine-venită”.

Un caz aparte este situația românilor din Marea Britanie, care devine mai complicată pe zi ce trece, în contextul în care autoritățile britanice acționează tot mai discriminatoriu,

încălcând principiile europene la care toate statele membre au aderat și care cu sfințenie ar trebui respectate. Rezultatul spectaculos și neașteptat al unui partid care promovează idei antieuropene, respectiv Partidul Independenței – UKIP, este asociat de analiștii politici tocmai cu mesajul extrem de virulent împotriva românilor. În condițiile în care, la alegerile locale din Marea Britanie, Partidul Conservator a pierdut circa 200 de locuri, cu precădere în favoarea UKIP, miniștrii conservatori vor fi nevoiți să îmbrățișeze un discurs populist și cu siguranță vor înăspri politica privind imigrația.

Declarația politică se intitulează „Alocarea mai multor resurse pentru politicile sociale din România”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții al Academiei Române a realizat o anchetă sociologică având drept temă perspectiva opiniei publice asupra politicilor sociale din România.

Principala concluzie a cercetării: există un consens larg în privința unui rol mai activ al statului în redistribuirea resurselor către cei care au nevoi mai mari, în managementul riscurilor sociale și în sporirea incluziunii sociale.

În opinia publică românească există o susținere puternică (78–90% acord total sau acord) pentru politici sociale care să asigure: locuri de muncă – pentru fiecare –, un nivel de trai decent pentru șomeri și un venit minim garantat pentru cei nevoiași, precum și reducerea inegalităților economice.

Segmente largi ale opiniei publice consideră că statul cheltuiește prea puțin cu sănătatea (89%), cu sistemul de pensii (83%), cu sistemul de învățământ (83%), cu construcția de locuințe (82,5%), cu asistența socială (75%) și cu asigurările pentru șomaj (69,5%).

Aproape 89% din români cred că statul cheltuiește prea puțin pentru spitale, categorie urmată de programele de prevenție a bolilor (87%), medicamentele compensate (87%) și de programele de vaccinare a populației (76%).

Dintre componentele sistemului de învățământ, cei mai mulți dintre români cred că statul cheltuiește prea puțin cu creșele și grădinițele (77–78%), iar în privința școlilor generale și liceelor, 76,5% din cetățeni cred că statul cheltuiește prea puțin.

Dintre diferitele prestații și servicii de asistență socială, românii cred că statul cheltuiește prea puțin cu alocațiile pentru copii (90%), cu centrele pentru bolnavii neuropsihici (88%) și cu centrele de plasament pentru copii abandonați (87%).

Având în vedere că românii doresc ca statul să aloce mai multe resurse pentru politicile sociale, îi rog pe ministrul finanțelor publice și pe ministrul delegat pentru buget să cuprindă în bugetul pentru anul 2015 sumele necesare prin care pot fi rezolvate aceste așteptări ale cetățenilor români, adică redistribuirea resurselor către cei care au nevoi mai mari, pentru sporirea incluziunii sociale.

Declarația politică este intitulată „Manipularea exercitată de sondajele de opinie la nivelul electoratului”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică de astăzi este inspirată din mai multe editoriale ale unor agenții de știri românești și internaționale privind tehnica de manipulare a sondajelor de opinie.

Citez: „Democrația politică e legată strâns de preferințele societății. Dar politica nu se poate transforma într-un șir nesfârșit de sondaje de opinie. Liderii PNL și PDL au anunțat că vor stabili candidatul pe baza unei cercetări sociologice. (...) Cum să înțelegem acest fetiș al sondajelor? E doar retorică, ipocrizie banală sau e doar un straniu abandon al voinței și inteligenței? Ceea ce oamenii fără imaginație nu înțeleg este că sondajele nu creează nimic. Chiar și întrebările deschise nu fac, în ciuda aparențelor, decât să discearnă între câteva clișee mentale impuse prin repetiție. Prin urmare, un sondaj nu poate fi decât un test care succedă unei alegeri personale. Întâi alegi o persoană și abia apoi cercetezi ce șansă ar putea să aibă. În atenția care se acordă sondajelor este o mare capcană. Dacă un partid caută mereu candidatul cel mai popular, atunci gruparea își va pierde complet orice substanță și va deveni un simplu grup care face sondaje de opinie. Dar eroarea aceasta poate lua și chipuri mai sofisticate.”

Ideile din aceste articole le împărtășesc și în condițiile în care manipularea exit-poll-urilor a fost evidentă la alegerile europarlamentare, când o serie de sociologi au devenit propagandiști de partid și au transmis eronat anumite date sociologice care nu aveau nicio corelație cu realitatea politică. Profesorul în sociologie Septimiu Chelcea afirma la un moment dat că: „S-a spus despre sondajele de opinie publică ba că măsoară obiectiv fenomenul, ba că deformează realitatea; că sondajele legitimează puterea sau, dimpotrivă, că sunt un exercițiu al democrației.”

Cecilia Zavaleche, director științific INSOMAR, în studiul coordonat de profesorul Teodorescu – INSOMAR (2009) „Alegeri 2008. Campanie, lideri și sondaje”, afirma că: „Sondajele de opinie reprezintă unul dintre cele mai puternice instrumente de cunoaștere a fenomenelor sociale, oferind posibilitatea studierii unei populații numeroase, (...) un loc aparte în cadrul sondajelor de opinie este ocupat de sondajele politice, (...) generând uneori discuții aprinse la care participă deopotrivă jurnaliști și oameni politici. De multe ori intervine și interpretarea defectuoasă a rezultatelor de sondaj, cauzată de slabe cunoștințe privind această tehnică de cercetare și cunoaștere a realității, ce are la bază teoria matematică a probabilităților.”

Declarația politică se intitulează „Manipularea – marcă à la Liviu Dragnea...”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În scurta mea intervenție politică de astăzi voi atrage atenția asupra unei situații pe care unii liderii PSD încearcă să o patenteze ca un mijloc al victimizării prin argumente puerile politic.

Dacă gestul domnului Crin Antonescu de a renunța la orice funcție politică și la nominalizarea la Președinția României este un semnal al unui om care a înțeles că după 25 de ani de politică activă, în România, este imperios necesar ca liderii experimentați să devină consilierii de taină ai noii elite parlamentare și să se pregătească în a renunța la demnitățile publice în favoarea noului val de lideri care vor gestiona țara între 2016 și 2020, gestul unor oameni politici de genul domnului Dragnea mi se pare că este cu 180 de grade opus la ceea ce a făcut fostul președinte PNL.

Mai precis, președintele executiv al PSD a declarat luni, în comuna dâmbovițeană Potlogi, că ar trebui ca reprezentanții PNL, dacă au ales opoziția, să plece din funcțiile pe care le-au obținut datorită guvernării USL. „Nu e vorba că e necesar. Ei au spus tot timpul că sunt oameni de onoare. Au hotărât să iasă din USL și să intre în opoziție, au hotărât să facă alianță pro Băsescu cu PDL-ul. (...) Deci, dacă au spus că nu își retrag, asta arată ce caracter au și câtă onorabilitate au acești oameni care vor să fie și la putere, iar la televizor să spună că sunt în opoziție. O să vedem care sunt funcțiile politice, sigur că o să fie schimbați. Funcțiile obținute prin concurs, dacă sunt funcționari publici, nu-i scoate nimeni de acolo, numai dacă, Doamne ferește, nu au probleme în desfășurarea activității. Vorbeam aici de onorabilitatea și de sinceritatea discursului pe care îl au cei de la PNL care acum au refăcut alianța cu cei împotriva cărora au ținut foarte multe mitinguri când erau împreună cu noi, cu cei care au tăiat pensiile, salariile, cu Boc, cu Macovei. Probabil că o să se unească și cu Udrea”, a afirmat Dragnea.

Interesant este că, prin cele afirmate mai sus, domnul fost președinte al Consiliului Județean Teleorman uită unele dintre elementele de bază ale administrației publice locale: stabilitatea funcției publice și transparența deciziei administrative. Observ că domnul Dragnea se dezice pe zi ce

Declarația politică este intitulată „Sănătatea copiilor români”.

## Stimati colegi,

Știți, pentru că mulți dintre dumneavoastră ați fost acolo, că în apropiere de Ziua copilului, pe 27 mai, Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și Comisia pentru sănătate publică au organizat, în parteneriat cu Revista pentru Politici de Sănătate, Conferința națională „Soluții pentru îmbunătățirea sănătății copiilor”. Pe lângă conturarea situației actuale și a identificării domeniilor unde sunt probleme, s-a dorit identificarea unor soluții pentru toate aceste probleme.

Sănătatea este o problemă socială, economică și politică, precum și o problemă ce ține de drepturile omului. Inegalitatea și sărăcia stau la baza unei sănătăți precare și sunt cauza deceselor în rândul oamenilor săraci și marginalizați. Prima cauză a deceselor pe glob este sărăcia extremă. A devenit un cerc vicios: sărăcia provoacă îmbolnăviri, care la rândul lor duc la mai multă sărăcie.

E drept că la nivel legislativ România a reușit să creeze, prin pachetul legislativ din 2004, un cadru care să garanteze copiilor români aceleași drepturi cu ale celorlalți copii din alte țări. Totuși, sunt numeroase probleme în sistemul nostru de sănătate: ne lipsesc centrele de diagnostic și tratament, avem resurse umane insuficiente, nu avem o strategie și un plan național, ne lipsesc resursle materiale pentru investigații. Dacă ne gândim la sănătatea copiilor, principala problemă este aceea că la nivel național avem o politică educațională deficitară, ceea ce în realitate se traduce, în timp, prin lipsa specialiștilor. Deoarece nu mai sunt stagii specializate pe copii, ne lipsesc și pediatrii.

De asemenea, avem un deficit major în specialități înguste și, de aceea, se impune modificarea structurii în pregătirea în rezidențiat cu aprofundare în pediatrie. În condițiile în care cancerul este a doua cauză de moarte la copii, faptul că nu avem centre de tratament pentru anume tipuri de boli este o încălcare a dreptului copilului la acces la tratamente de specialitate și periclitează șansele de vindecare ale copiilor.

Este o realitate tristă că accesul copilului la investigații performante în spitalele publice este extrem de dificil și că de cele mai multe ori se apelează la tot felul de cunoștințe pentru ca un copil să fie diagnosticat corect și tratat corespunzător. Această situație demonstrează cât de necesară ar fi o strategie care să vizeze copilul cu boli cronice, astfel încât parcursul său de la diagnostic până la terapie și vindecare să fie unul firesc și demn.

Declarația politică se intitulează „Conducerea ANRE trebuie demisă pentru modul în care a înșelat românii”.

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Scandalul facturilor la energie s-a generalizat după ce doar o companie de distribuție a energiei părea implicată în dubla taxare a certificatelor verzi. Astfel, conform declarațiilor șefului Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE, Niculae Havrileț, toate cele opt companii din domeniul distribuției de energie din România ar fi trebuit să reducă tarifele de furnizare a energiei electrice cu 6% anul trecut, ca sancțiune pentru taxarea abuzivă a populației.

În ciuda acestor grave abateri, tot domnul Havrileț vine și ne spune că un comitet ANRE a decis să reducă sancțiunile pentru companii la 4,7%, cu plata eșalonată. Adică companiile au putut fura în mod grosolan consumatorii, dar statul are grijă să nu le deranjeze cu penalizări, sub pretextul că ar putea intra în insolvență.

Amintim, în acest context, că, în urmă cu un an, am transmis o interpelare domnului Havrileț, prin care îi atrăgeam atenția că prețul energiei nu reflectă în mod real eficiența operatorilor, ci, mai curând, o serie de interese ale unor grupuri obscure. Tot atunci, îi ceream șefului ANRE să precizeze ponderea, în costul real al energiei, a tuturor componentelor ce nu țin de activitatea de producție sau distribuție a energiei, ci sunt accize, certificate verzi și taxe de cogenerare.

Evident, întrebările noastre au primit răspunsuri evazive, fără nicio legătură cu realitatea. Acum sunt clare și motivele lipsei de responsabilitate în privința stabilirii prețurilor de facturare și a protejării consumatorilor.

În concluzie, cer demiterea președintelui ANRE și recuperarea până la ultimul leu a sumelor furate de la populație de către companiile de energie.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Sarea, aurul, guvernanții și ardelenii”.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

În subsolul teritoriului județului Alba se află importante zăcăminte naturale aurifere, argentifere și de sare. De-a lungul anilor, exploatarea sării a contribuit la dezvoltarea economică a mai multor localități și a reprezentat, totodată, o sursă de supraviețuire pentru comunitățile arondate salinelor. E bine știut că sarea are o largă gamă de întrebuințare atât în industria alimentară, cât și în zootehnie sau în industria chimică și în cea metalurgică. De altfel, sunt bine cunoscute salinele Praid, Slănic Moldova, Târgu Ocna, Turda, Cacica, Ocna Mureș, Ocna Dej, dar și altele. Însă în declarația mea de astăzi doresc să reliefez situația precară în care a ajuns Salina Ocna Mureș.

Extragerea sării de la Ocna Mureș este atestată încă din timpul romanilor, dar orașul a început să se dezvolte datorită rezervelor de sare începând cu anul 1791. Astfel, Salina Ocna Mureș a reprezentat pentru comunitățile locale, de-a lungul timpului, un mod de viață și o sursă de supraviețuire, iar acum locuitorii orașului trăiesc doar din amintirea vremurilor trecute.

În prezent, un întreg oraș stă cu sufletul la gură, în așteptarea unui răspuns favorabil din partea Salrom cu privire la investiția mult așteptată într-o stație de recristalizare a sării. Personal, în luna noiembrie 2013, am adresat, pe această temă, o întrebare Ministerului Economiei, domnului ministru Andrei Dominic Gerea, și o interpelare în luna martie anul acesta, către același minister, domnului ministru Constantin Niță. Răspunsul primit recent la interpelarea adresată Ministerului Economiei nu a fost deloc mulțumitor.

Tergiversările și intențiile Societății Naționale a Sării cu privire la Salina Ocna Mureș rămân de neînțeles. Printr-un răspuns evaziv, conducerea Salrom anunță că are o alternativă în vederea redresării activității salinei, mai precis o investiție, din partea unui „concurent direct al societății pe piața sării recristalizate”, pe care „conducerea o analizează”. Pe de altă parte, Salrom manifestă și „intenția de a avea în vedere valorificarea propriilor resurse, prin dezvoltarea unor capacități proprii de recristalizare a sării”. Un răspuns cu două variante! Iată de ce mă întreb: de cât timp are nevoie Salrom pentru a se hotărî în privința unui ofertant? Iar dacă nu acceptă oferta unui investitor, de ce nu investește din resurse proprii într-o stație de recristalizare a sării?

Declarația politică se intitulează „PSD, nu politiza Poliția Română!”.

Distinși colegi,

PSD mai dă o lovitură statului de drept și instituțiilor menite să-l apere chiar de abuzuri.

După încercarea de a prelua în subordinea Guvernului Ponta serviciul de informații al MAI și după preluarea cu forța în aceeași subordine a serviciului de informații al armatei, PSD politizează excesiv Poliția, o transformă practic într-o poliție de partid, nu departe de structura poliției politice din regimul comunist.

Conform legislației în vigoare, IGPR avea asigurată conducerea în persoana unui inspector general numit din rândul ofițerilor superiori de carieră, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor.

PSD modifică aceste prevederi și transformă șeful Poliției Române în secretar de stat numit politic. PSD intenționează numirea unui politician ca șef operativ peste o structură militarizată. PSD încearcă aservirea politică a Poliției și împiedicarea anchetelor, jignind astfel toți polițiștii de carieră.

Numai într-un stat totalitar Executivul controlează tot. Așa se manifestă PSD, asta își dorește partidul-stat: să fie prezent în tot și în toate! Să nu aibă opoziție, să nu existe critici, să nu existe control asupra puterii, să nu poată fi trași la răspundere.

România nu este (doar) feuda PSD! România este un stat european care trebuie să își apere valorile democratice. Pentru asta, PSD trebuie împiedicat să controleze și să politizeze toate instituțiile și mai ales instituțiile de ordine publică și apărare. PSD trebuie să înțeleagă că populația acestei țări nu este reprezentată doar de activul său de partid!

În acest scop, nu trebuie să permitem PSD să afecteze toate structurile de interes național!

Solicităm PSD să nu adopte această propunere legislativă și să nu mai încerce să subordoneze politic structurile militarizate de ordine publică și apărare! Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Ce le mai rămâne, ce vom mai lăsa după noi copiilor noștri?!”

Domnule președinte,

Distinși colegi,

După aproape două decenii și jumătate de derivă politică, România nu și-a aflat încă nici propria albie a stabilității, nici vadul bunăstării, nici măcar n-a reușit să consacre propria sa clasă salvatoare de mijloc. Prea multă gâlceavă, prea multă furie oarbă, prea multă pripă gregară caracterizează parcursul rostului național și inconsecvența domină traseul ambiguu al zilei de mâine. Suntem europeni, dar pierdem prin bagatelizare, neputință politică și spirit balcanic gureș, conflictualist, esența identității și vigorii noastre identitare.

În furibunda competiție pentru prima linie a vizibilității publice, în încleștarea hărțuielilor politicianiste, aproape că nu știm, nu am observat de când energia și combustibilii, resursele și bogățiile acestei țări, pe care natura și inefabilul divin le-au lăsat drept zestre românilor, sunt exploatate de corporații, concerne străine, interese economice globalizatoare, care extrag, iar apoi ne revând exorbitant propriile noastre resurse. Gazul, curentul, apa sunt toate „împachetate” de așa-zise societăți de stat, controlate practic, fără excepție, de către străini. Au apus prin sufocare industria românească și cercetarea, mare parte a economiei a fost „valorificată” la fier vechi.

Aflăm din presă cum companii austriece controlează aurul verde al României. Vedem însă cu toții cum dispar constant pădurile țării. Prelucrarea lemnului a adus acestor firme, în 2013, afaceri cumulate de un miliard de euro din vânzarea de cherestea și alte produse din lemn. Mai mult de jumătate din această afacere merge la export.

Dintr-un raport al Curții de Conturi reiese că în România se exploatează zilnic, în medie, 41 de hectare de pădure, din care o mare parte o reprezintă tăierile nelegale și furturile din pădurile statului. În aceste condiții, în intervalul 1990–2011 s-au tăiat ilegal peste 80 de milioane de metri cubi de lemn, care pot fi evaluate la peste 5 miliarde de euro, potrivit Curții de Conturi.

În acest timp, autostrăzile rămân construite doar pe hârtie la prețuri comparabile mondial, cu recorduri consacrate în România, sub antrepriza generală a unor societăți evident străine. Și, nu în ultimul rând, constatăm azi concesionarea a 70% din teritoriul țării unor companii străine care vor extrage gaze de șist cu riscuri care duc la secătuirea și otrăvirea pământului țării. Iar ca să fim români și generos de proști până la capăt, vorbim în prezent și de enclavizări pe criterii etnice în chiar inima țării, ba chiar de promotori ai acestora invitați necugetat în Guvernul României. Între două compromisuri politicianiste de doi bani prin care susțin câte un interes al baronilor PSD înghesuiți în jurul vicepremierului Liviu Dragnea, cei în cauză, reprezentând UDMR, negociază cu prim-ministrul Victor Viorel Ponta un proiect legislativ privind autonomia teritorială pe criterii etnice. Aceasta este România „glorioasă” a zilelor noastre, mai precis aceștia sunt românii bărbați care o conduc.

Declarația politică se intitulează „Comisia Europeană avertizează: dezvoltarea economică a României este în pericol!”.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Recomandările de țară transmise zilele trecute României de Comisia Europeană evidențiază incoerența actualei guvernări de stânga, mai degrabă preocupată de sporirea și conservarea privilegiilor puterii decât de soluționarea celor mai grave probleme cu care se confruntă societatea, reducerea șomajului și ameliorarea nivelului de trai în rândul majorității populației fiind cele mai acute dintre ele.

Grav este faptul că vulnerabilitatea maximă la aceste veritabile amenințări o manifestă categoriile de vârstă tinere, numărul șomerilor sub 25 de ani crescând alarmant în

ultimele 24 de luni, indiferent de nivelul educațional al celor aflați în căutarea unui loc de muncă.

Contraperformanțele Cabinetului Ponta se văd cu ochiul liber și de la Bruxelles: deși a crescut cu 30%, de la preluarea guvernării, în urmă cu doi ani, datoria publică reprezintă astăzi 39,5% din PIB și se estimează că va depăși 40% anul viitor.

Acest scenariu este cu atât mai dramatic cu cât indisciplina contribuabililor atinge cote maxime, nedepășite decât de ineficiența colectării bugetare, în ciuda reorganizării din temelii a instituțiilor cu competențe în acest domeniu.

În aceste condiții, escaladarea evaziunii fiscale pune în pericol proiecțiile bugetare pe termene scurt și mediu, acest flagel proliferând la toate categoriile de contribuabili, persoane fizice, întreprinderi mici, mijlocii și mari, direct proporțional cu creșterea numărului de taxe și impozite, utilizată ca unică, dar neadecvată măsură pentru combaterea acestui fenomen.

Dezechilibrele care se propagă deja în sistemele de asigurări sociale și de sănătate nu mai pot fi compensate, fiind de natură să alunge din țară generații întregi de români cărora nu li se vor mai putea asigura drepturile de pensie și asistență medicală minimală cuvenite.

Investitorii străini sunt descurajați și alungați atât de infrastructura precară, cât și de corupția, birocrația și incompetența care se manifestă la toate nivelurile de decizie în sistemul public, iar fondurile europene ocolesc România din aceleași motive, rata lor de absorbție fiind printre cele mai scăzute din UE.

Declarația politică este intitulată „De la revoluționarul, la contrarevoluționarul Ponta”.

Niciun premier postdecembrist nu i-a ignorat, jignit sau disprețuit pe revoluționarii din decembrie 1989 ca Victor Viorel Ponta, care a ajuns recent, după aproape un sfert de veac de la răsturnarea regimului ceaușist, să pună bastoanele jandarmilor pe reprezentanții organizațiilor de revoluționari care protestau în fața Palatului Victoria. În pofida unor promisiuni anterioare, după ce a ajuns șef de guvern, Ponta a refuzat cu obstinație și chiar cu brutalitate să le redea revoluționarilor drepturile tăiate, ca și în cazul bugetarilor și al pensionarilor, de ex-premierul Emil Boc, cunoscut ca utecist fruntaș și ca urmaș al unei familii ce a ajutat Securitatea să captureze și să execute partizani anticomuniști din Munții Apuseni.

Personal, am participat la evenimentele din decembrie 1989 și sunt membru al unei organizații de revoluționari (Liga Luptătorilor din Decembrie 1989), dar nu am solicitat nici certificat de recunoștință, nici vreun drept material aferent. În cursul anului 1990 am participat la anchetarea evenimentelor din decembrie 1989 și știu că în organizațiile de revoluționari s-au aciuat și mulți impostori, inclusiv membri ai organelor de represiune ceaușistă ori indivizi care au stat acasă, pitiți după perdele sau pe sub pat, în zilele și nopțile învolburate ale lui decembrie 1989. Consider însă că pentru purificarea organizațiilor de revoluționari și pentru clarificarea drepturilor câștigate trebuie să se recurgă la lege și la justiție.

Cu toate că în perioada în care era lider al tineretului PSD compărea drept adept al revoluției permanente, afișându-se cu Che Guevara pe piept și cântând (după mai multe pahare, pe mese ori sub ele) refrene dedicate celebrului revoluționar latino-american (despre care apropiați ai înflăcăratului june PSD de atunci spun că acesta nu a citit și nu a înțeles aproape nimic), de când a devenit șef al Guvernului României, Victor Viorel Ponta a tratat cu indiferență și chiar cu ostilitate Revoluția română din Decembrie 1989.

De exemplu, în decembrie 2013, cu ocazia celei de-a XXIV-a aniversări a Revoluției române, șeful Guvernului nu a participat la niciun eveniment de comemorare a eroilor din decembrie 1989, grație sacrificiului cărora a ajuns politician, parlamentar, ministru și prim-ministru. Ponta nu a fost prezent nici la festivitățile comemorative de la Timișoara (orașul de baștină al soției sale), organizate în 17 decembrie, nici la festivitățile organizate în București în 21 și 22 decembrie. Ponta nu s-a sinchisit nici măcar să transmită un mesaj de Ziua Revoluției, spre deosebire de celălalt copreședinte al USL, Crin Antonescu, care a transmis un mesaj în calitate de președinte al Senatului.

Declarația politică se intitulează „Ani de așteptare pentru recuperarea banilor de la casele de asigurări de sănătate!”. Stimați colegi senatori,

Conform Legii nr. 95/2006, cu completările și modificările ulterioare, privind reforma în domeniul sănătății, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, și Ordinului nr. 60/2006 – Normele de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, toate operațiunile legate de înregistrarea și evidența declarațiilor și a contractelor de asigurare pentru concedii și indemnizații, a comunicărilor de modificare și a solicitărilor de retragere a declarației de asigurare pentru concedii și indemnizații, precum și de plata contribuțiilor pentru concedii și indemnizații sunt în sarcina caselor de asigurări de sănătate care au primit și au înregistrat documentele respective.

Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă se recuperează din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.

În acest context, reprezentanții unor firme, precum și unele persoane fizice autorizate mi-au adus la cunoștință lipsa de perspectivă privind recuperarea de la CAS Prahova a respectivelor sume. Situația semnalată reprezintă însă un fenomen generalizat la nivelul întregii țări și necesită măsuri urgente de rezolvare.

Trebuie avut în vedere faptul că în contextul economic general, în care tot mai multe firme sunt nevoite să intre în insolvență/faliment, iar rata șomajului a crescut, recuperarea oricăror sume datorate de stat angajatorilor este ca o gură de oxigen pentru un bolnav aflat în suferință.

La 31.12.2013, sumele nerecuperate de angajatori de la FNUASS pentru concedii și indemnizații erau de 634.142,18 mii de lei (circa 143 de milioane de euro), la care se adaugă și suma rămasă de plătit persoanelor fizice pentru indemnizația de concedii medicale (62,83 de mii de lei). Dincolo de subfinanțarea majoră, se remarcă și problema numărului mic de persoane cu atribuții în soluționarea cererilor de restituire.

Declarația politică este intitulată „Locurile de muncă – prioritatea oricărei guvernări”.

## Stimați colegi,

## Domnilor guvernanți,

## Domnule prim-ministru,

Nonsensul numărul unu al economiei românești este că avem doar 4,5 milioane de salariați la o populație de 20 de milioane de locuitori, la fel ca Ungaria sau Cehia, la doar 10 milioane de locuitori, iar asta în condițiile în care cifrele oficiale arată că șomajul e de doar 7,5%.

Unde e diferența? 5 milioane de români apți de muncă nu au unde să lucreze. Din aceștia, 2 milioane sunt în bejenie în Uniunea Europeană, iar 3 milioane lucrează cu ziua sau în grădina proprie și trăiesc de azi pe mâine. Ce fac în Spania un milion de români, când acolo șomajul e de 22%? Fac muncile pe care nu le fac spaniolii.

Domnule prim-ministru,

E datoria noastră de a ne îndrepta toate eforturile și energia să aducem acești români în țară. Așa cum am spus în repetate rânduri, România este cea mai mare oportunitate investițională din Europa în următorii 20 de ani, o oportunitate care însă nu se poate materializa fără implicarea statului român. Avem toate condițiile de a genera și impune măsuri prin care să generăm noi locuri de muncă în economia românească, iar locuri de muncă înseamnă bani mai mulți la buget, înseamnă că românii vor rămâne în țară și nu vor mai avea familiile despărțite, înseamnă o economie puternică și sănătoasă.

Vă mulțumesc.

## Declarația politică este intitulată „Sarcina la adolescente”. Stimați colegi,

Subiectul asupra căruia doresc să vă atrag astăzi atenția este unul dramatic, mai ales prin implicațiile sale pe termen lung. Mă refer la fenomenul sarcinii în adolescență și în copilărie, fenomen ce a luat amploare, din păcate, în țara noastră, dar și la nivel global.

La nivel european, situația sarcinilor la adolescente arată că aproximativ 16 milioane de fete sub 18 ani nasc în fiecare an, iar 90% din fetele care au o sarcină la vârsta adolescenței fac parte din țările în curs de dezvoltare, conform unui comunicat al Institutului Est-European de Sănătate a Reproducerii. Ceea ce este și mai tulburător este faptul că, la nivel european, România ocupă primul loc în cazul tinerelor însărcinate sub 20 de ani, în timp ce Elveția se află pe ultimul loc, cu un procent de 1,1%.

La nivel național, peste 90.000 de fete cu vârste de maximum 19 ani, din care 3.024 nu împliniseră 15 ani, au născut în perioada 2009–2012, iar aproape 39.000 au făcut întrerupere de sarcină în același interval de timp, potrivit datelor Institutului Național de Statistică și ale Ministerului Muncii.

Un nivel scăzut al calității vieții, sărăcia, șomajul, dar și lipsa unei educații sexuale sunt principalele cauze care determină apariția sarcinii la adolescente. În plus, lipsa resurselor financiare, a posibilităților de dezvoltare profesională, dar și lipsa unei stabilități emoționale sunt tot atâția factori care influențează, la rândul lor, apariția sarcinii la adolescente.

Specialiștii consideră că nașterile la adolescente sunt mult mai frecvente în comunitățile cu o rată crescută a divorțurilor, cu un nivel scăzut de încredere și coeziune socială, șomaj, sărăcie și criminalitate crescute. Adolescentele care nu au încredere că se pot dezvolta profesional și emoțional și că pot stabili o relație stabilă cu un viitor partener sunt printre cele mai predispuse să aibă o sarcină la o vârstă sub 20 de ani.

Absența tatălui din dezvoltarea copiilor este o altă cauză pentru care fetele se pot simți instabile emoțional și își pot începe viața sexuală mult mai devreme.

Declarația politică se intitulează „Pledoarie pentru susținerea școlilor de meserii!”.

Stimați colegi,

În timp ce în România rata șomajului este încă ridicată (la sfârșitul lunii februarie 2014 a fost de 5,83%), angajatorii sunt nemulțumiți că nu mai găsesc mână de lucru calificată. Cu toate că cererea de locuri de muncă este foarte mare, tot mai multe firme se plâng că oamenii bine pregătiți lipsesc. Atuul care a adus investitori în România, și anume forța de muncă bine calificată la costuri mici, este pe cale să devină, din păcate, un mare dezavantaj. Din acest punct de vedere, sunt necesare o verificare pertinentă și identificarea cauzelor care au condus la această situație.

Analizând situația tinerilor, constatăm faptul că mai mult de jumătate din tinerii României nu au un loc de muncă, iar această situație este generată, în principal, de lipsa de coordonare între pregătirea școlară/universitară și nevoile de pe piața muncii. An de an, reprezentanții mediului de afaceri fac cunoscut necesarul de forță de muncă pe categorii distincte, dar Ministerul Educației nu reușește să facă o corelare adecvată între aceste solicitări și pregătirea tinerilor.

Astfel, avem în continuare un număr mare de absolvenți de drept care nu practică meseria de avocat, mii de specialiști în relații publice și mii de economiști care nu-și găsesc un loc de muncă și această situație se datorează faptului că piața muncii este suprasaturată, asta în condițiile în care ducem lipsă de ingineri și de medici, dar și de muncitori calificați, deoarece școlile de arte și meserii și școlile profesionale nu au fost deloc încurajate. Consider că ministerul ar trebui să ia măsurile necesare înființării unei școli de meserii în fiecare oraș din România, care să asigure tinerilor pregătirea adecvată pentru a susține forța de muncă necesară agenților economici locali.

În prezent, în România există numeroși părinți interesați de a-și îndruma copiii către o școală profesională, însă au nevoie de sprijin inclusiv în educarea din timpul școlii spre mentalitatea conform căreia este important pentru viitorul lor să facă ceea ce le place, chiar să urmeze o școală profesională care îi va învăța o meserie pe care o vor practica și care le va oferi șansa unui loc de muncă.

Declarația politică este intitulată „Legea trebuie să fie prietenul celui slab”.

Deși prietenească și menită a certifica încă o dată relația consolidată a României cu Statele Unite, recenta vizită la București a emisarilor Congresului american ne lasă un gust amar. Nu pentru că dumnealor n-ar fi fost bine-veniți, ci pentru observațiile juste pe care le-au făcut la adresa unor stări de fapt privind statul de drept și fenomenul corupției în scumpa noastră patrie. Mi-aș fi dorit să nu aibă dreptate. Mi-aș fi dorit ca problemele în cauză să ne fi preocupat pe noi mai mult decât pe străini, convins fiind că soluțiile se află la noi și că trebuie doar să le aplicăm.

„Corupția înseamnă tiranie”, spunea mai deunăzi și vicepreședintele Joe Biden, a cărui afirmație ar fi dificil și inutil de combătut. Dacă suntem oameni de bună-credință, e greu să nu simțim un nod în gât, să nu ne afecteze starea de lucruri existentă. Nu putem nega procesele pe care cetățenii români le câștigă la CEDO împotriva statului român și nici adevărul constatat de către organele justiției privitor la deturnările banului public. Se pare că, după 25 de ani de la căderea comunismului, la noi legea încă n-a ajuns să fie prietenul celui slab, așa cum o vedea Schiller.

Anticul Sofocle spunea că „legile nu vor fi respectate niciodată într-un stat unde nu există frică”. Eu cred că tocmai în legi se află cheia, că legile clare și drepte, aplicate corect, sunt capabile să asaneze racila în cauză. Și nu întâmplător aduc în atenția dumneavoastră acest subiect azi, când se împlinește un număr de ani de la evenimentele istorice petrecute într-o zi de 9 iunie.

La 9 iunie 1848, la Islaz, în cadrul adunării populare, Ion Heliade-Rădulescu prezenta mulțimii proclamația Comitetului revoluționar. Proclamația de la Islaz cuprinde programul Revoluției din Țara Românească, având printre prevederi eliberarea și împroprietărirea țăranilor, cucerirea independenței țării, egalitatea tuturor cetățenilor, indiferent de naționalitate și de religie, în baza principiilor elaborate stabilindu-se convocarea unei Adunări Constituante spre a pune bazele unei Constituții. Printre cele 22 de prevederi ale proclamației se remarcă: independența administrativă și legislativă, separația puterilor, egalitatea drepturilor politice, alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani, reducerea listei civile a domnitorului, emanciparea clăcașilor, drepturi politice pentru compatrioții de altă credință, dezrobirea țiganilor, instrucțiune egală, crearea Gărzii Naționale.

Cu acestea, declar închisă sesiunea de declarații politice de astăzi.

## _Ședința s-a încheiat la ora 14.10._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|812680]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 71/20.VI.2014 conține 32 de pagini.**

Prețul: 80,00 lei