Șerban Constantin Valeca

Declarația politică este intitulată „Cercetarea românească – Cenușăreasa de serviciu –, condamnată la dispariție”.

Doamnelor și domnilor senatori,

În mai multe rânduri am atras atenția actualei guvernări portocalii asupra situației speciale în care se află educația și domeniul de cercetare-dezvoltare în România. Am susținut mai multe declarații politice la tribuna Senatului și am adresat mai multe interpelări și întrebări atât prim-ministrului Emil Boc, cât și ministrului Funeriu pe aceste teme majore pentru societatea românească.

În urmă cu câteva luni, îl citam într-o declarație politică pe președintele Franței, Nicolas Sarkozy, care afirma: „Cercetarea științifică este o armă majoră împotriva crizei. Criza nu trebuie să ne facă să respingem investițiile în știință, ci, dimpotrivă, să le consolidăm. Nu avem dreptul să ne repliem în certitudini vechi, trebuie să căutăm fără încetare noi soluții pentru a crea cunoaștere nouă, care va fi cea mai bună armă a noastră în lupta împotriva crizei.”

De asemenea, de foarte multe ori, am încercat să-i conving pe actualii guvernanți să se aplece cu mai multă atenție asupra educației și cercetării, argumentându-le această cerință a mea prin faptul că toate țările europene importante, dar și SUA, au investit și investesc sume importante în cercetare în perioada de criză economică, deoarece tehnologiile noi obținute în urma cercetării pot relansa economia.

După 1990, domeniul cercetării-dezvoltării a fost caracterizat de cei din interiorul sistemului ca fiind „Cenușăreasa bugetului de stat”, fiindcă solicitau de fiecare dată alocări mai mari pentru proiecte, dar ceea ce se întâmplă sub actuala guvernare nu poate conduce decât la o concluzie logică: cercetarea românească, și în special cea tehnologică, este condamnată la dispariție, deci în comparație cu francezii – oare de ce? – guvernanții nu au nevoie de această „armă în lupta împotriva crizei”.

Stimate colege și stimați colegi,

Iată însă că nu numai lumea supercivilizată pune mare accent pe educație și cercetare, și țări la care ne-am fi așteptat poate mai puțin tratează cu maximă atenție aceste domenii. Potrivit unui raport al ONU, în Iran, anul trecut, numărul absolvenților de studii superioare a fost de 81.000, față de 10.000 în anul 2000, iar India va crea 30 de noi universități.

În același timp, la noi, puterea portocalie de la București reduce nu numai fondurile alocate acestor domenii, ci și salariile cercetătorilor și profesorilor.

De asemenea, în România, măsurile pe care guvernanții le-au luat au avut drept efect desființarea agenției de

cercetare, blocarea de doi ani a competițiilor de proiecte pe plan național, nerespectarea contractelor existente prin micșorarea sumelor contractate și, implicit, imposibilitatea obținerii rezultatelor estimate inițial.

În plus, modificăm aiurea o Lege a educației și afirmăm că avem prea mulți studenți și profesori, pe care cu acest scandal îi vom deprofesionaliza... Ba mai mult, în septembrie 2010, la inițiativa ministrului de resort, Guvernul a decis, printr-o ordonanță de urgență, tăierea finanțării de la buget a trei foruri naționale de consacrare științifică: Academia de Științe Tehnice din România, Academia Oamenilor de Știință din România și Academia de Științe Medicale.