Valeriu Todirașcu

Declarația politică este intitulată „Cheltuieli de peste 300 de milioane de euro anual generate de raportările false din spitale”.

Doamnelor și domnilor senatori,

În raportul emis de Institutul Britanic pentru Excelență în Sănătate – NICE International din Marea Britanie, plătit în 2011 cu un milion de euro pentru a analiza situația din sănătate din România și a propune soluții pentru îndreptarea ei, se menționa, printre altele: „Există o subfinanțare relativă a sectorului de asistență primară și ambulatorie, iar acest lucru este asociat cu anomalii structurale și de finanțare care au condus la o subutilizare evidentă a asistenței medicale primare, o evidentă suprautilizare a asistenței medicale spitalicești.”

Într-o raportare recentă a Guvernului, cu ocazia rectificărilor bugetare din toamna anului 2013, se admitea că în anul 2012 cheltuielile din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate – FNUASS pentru servicii medicale în unități cu paturi au reprezentat 7,5 miliarde de lei, 41,1%, o sumă apropiată de cea cheltuită pentru compensarea medicamentelor, în timp ce serviciile medicale în ambulatoriu au reprezentat numai două miliarde de lei, 11%, deci de trei ori mai puțin. Spitalele reprezintă adevărate „găuri negre” pentru sistemul de sănătate din România, risipind cel puțin 20% din sumele decontate de către CNAS prin filialele sale județene, adică colosala sumă de peste 300 de milioane de euro (1,5 miliarde de lei) anual.

Tot în raportul celor de la NICE International din Marea Britanie, la pagina 12, se dezvăluie mecanismele care duc la această enormă risipă, http://www.ms.gov.ro/upload/ Ministerul%20Sanatatii%20NICE%20ROMANIA%20FINAL% 20REPORT.DOC: „Acordurile de finanțare pentru spitale sunt bazate pe Grupurile Înrudite de Diagnostic din România (DRG), care nu par a fi reprezentări realiste ale costurilor reale de tratament. Acest lucru a apărut în mare parte ca rezultat al: valabilității scăzute a datelor utilizate inițial pentru crearea grupurilor clinice și costurilor asociate DRG; lipsei ajustării adecvate sau conforme a riscului; codificării eronate ulterioare, intenționate sau inadvertente, și neefectuării recalibrării regulate (ponderile DRG nu au fost ajustate, întrucât DRG s-au introdus acum 15 ani) – o cerință esențială pentru un sistem DRG eficient.”

Cu alte cuvinte, sistemul după care se decontează cheltuielile spitalelor pe baza DRG de către casele de asigurări este necorespunzător, neactualizat, prost conceput și stimulează fraudarea sistemului prin raportări false.

Oricine a lucrat în spitalele publice știe că diagnosticele de externare, după care se realizează decontarea, sunt „umflate”, agravate și se adaugă complicații fictive pentru ca spitalul să încaseze, de la casele de asigurări, sume mai mari, nemeritate. De asemenea, se înregistrează servicii neefectuate sau care nu ar fi fost necesare pentru a se mări cota de rambursare.