Mihai Niță

Declarația politică este intitulată „Cinismul politic nu vindecă bolnavii”.

Ziua de 11 februarie este marcată la nivel internațional ca Ziua mondială a bolnavului. Această zi este dedicată persoanelor care suferă de diverse afecțiuni fizice, psihice sau morale, precum și personalului sanitar, voluntarilor și familiilor celor afectați.

Conform statisticii Organizației Mondiale a Sănătății, „în fiecare an, 14 milioane de oameni află că au cancer, iar în decursul următoarelor două decenii s-ar putea ajunge la 22 de milioane de noi cazuri nou-descoperite”. Totodată, OMS subliniază faptul că „infecțiile intraspitalicești reprezintă o problemă «ascunsă» pe care nicio țară n-a reușit s-o rezolve. Anual, în Europa, mai mult de patru milioane de persoane suferă cel puțin o infecție nosocomială și 37.000 mor din cauza complicațiilor”.

În ajunul unei astfel de zile importante, un brav politician român propune ca bolnavii indisciplinați să nu mai conteze pe fondurile asigurărilor de sănătate, ci să scoată bani de la teșcherea dacă vor să-și aline suferința pentru care ajung la medic. Că sistemul de sănătate al României se află într-o situație gravă nu mai este un secret. Lipsa medicamentelor din spitale, condițiile de igienă precare, frigul și insuficiența

cadrelor medicale sunt clamate zilnic în presă. Cazurile prezentate sunt clare și cât se poate de concrete. Ne bântuie conștiința, unora dintre noi, imaginea unui bătrân cu picioarele amputate, pe care familia îl aducea anual la comisie pentru reconfirmarea gradului de handicap.

Se mai cunoaște, la fel de bine, realitatea cruntă că bolile fac casă bună cu sărăcia. De cât cinism este nevoie ca să ajungi la convingerea că niște amărâți trebuie să fie sancționați dacă nu se supun unor reguli noi, despre care, uneori, nici nu au habar?! Trebuie să ne spună cineva că o mulțime de români suferă de malnutriție din cauza sărăciei și a neputinței și că nu mai au bani nici pentru a-și trimite copiii sau nepoții la școală?

Noile sancțiuni propuse în Legea privind activitatea de prevenție în sănătate nu pot fi aplicate într-o țară ca România, unde atâția oameni se află într-o stare de pauperitate inimaginabilă. Mai rămânea să propună cineva și legea eutanasierii bolnavilor, pentru a-i scuti de suferință. Situația este mult mai dificilă și mai complexă decât ar părea când o privim prin fereastra unui birou confortabil. Poate că n-ar fi rău să luăm în calcul și unele boli neconvenționale, cum ar fi boala de hoție, boala de lăcomie și boala de putere.

Măcar acum, când în întreaga lume, cu ocazia Zilei mondiale a bolnavului, sunt organizate manifestări spirituale și filantropice, am putea să privim, fie și introspectiv, la condiția umană, străduindu-ne să înțelegem mai bine ce se petrece în sistemul sanitar, ce nu merge și din ce cauză, iar mai apoi să ne consultăm cu responsabilitatea deplin asumată asupra demersurilor necesare. Situația este gravă, dar și remediabilă. Este, totuși, nevoie de bună-credință și de profesionalism. Și ar mai fi ceva: să-i întrebăm și pe bolnavi ce părere au, căci despre soarta lor este vorba.