Alexandru Pereș

Declarația politică este intitulată „Codul silvic nou – între ideal și ireal!”.

## Domnule președinte,

## Onorat Senat,

Acțiunea perfect constituțională de care a uzat Președintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, de a trimite spre reexaminare Codul silvic (noul cod) a provocat, în bunul stil românesc, interpretări și suspiciuni aiuritoare privind existența unor posibile cauze subterane și motivații contrafăcute, care trebuiau neapărat deconspirate.

Astfel, au fost lansate în spațiul public o serie de întrebări speculative, unele chiar cu răspuns indus, cum ar fi: oare ce interes personal sau politic are Klaus Werner Iohannis să modifice sau să amâne cat mai mult posibil votarea noului Cod silvic? Așa-numita stopare a distrugerii pădurilor României nu reprezintă cumva doar un pretext pentru favorizarea unor investitori frauduloși, probabil străini? De ce Klaus Werner Iohannis apără interesele unui investitor austriac în detrimentul investitorilor autohtoni? Nu cumva pentru că este de origine germană?

## Onorat Senat,

Acest demers mediatic a fost făcut deși este de notorietate devastarea halucinantă a pădurilor țării noastre de către așa-zișii investitori de bună-credință, care au tăiat în neștire sute de mii de hectare de pădure și au trimis la export zeci de mii de vagoane doar cu lemn brut sau cherestea.

Poate că suspiciunile, evident emoționale, nu numai ale politicienilor, ci și ale populației, îndeosebi ale celei din zonele montane, care deține și exploatează lemnul pe picior din pădurile țării, sunt normale. Mă gândesc dacă nu ar trebui ca Parlamentul să constituie o comisie de anchetă, care să descifreze de ce o bună parte din aurul verde al României a fost prăduit iresponsabil. Masivele defrișări din munții Moldovei și Munții Apuseni au condus la inundații devastatoare în fiecare an, au provocat și provoacă încă alunecări de teren, în urma cărora zeci și sute de case ale sătenilor sunt distruse și familii numeroase rămân pe drumuri.

O astfel de anchetă poate că ne-ar ajuta să formulăm mai precis și responsabil articolele de lege și, astfel, nu ar mai exista obiecții din partea Președintelui României. Și nici ale Comisiei Europene. Nu avem dreptul să ignorăm această problemă. Noul Cod silvic trebuie să stopeze jefuirea fără măsură a pădurilor. Fără a mai socoti că, dacă nu o facem noi, iată, a început să o facă DNA. Ne trezim că mulți dintre parlamentari încep să dea cu subsemnatul. Și ne imploră apoi clemența în plen.

Este adevărat, ne-am dorit integrarea în Uniunea Europeană și cât mai multe investiții străine, întrucât capitalul autohton, după 1989, era aproape inexistent. Și aceste investiții străine au venit. Dar poate că era bine ca, atunci când statul a acordat dreptul de tăiere, să pună și niște condiții privind produsul finit rezultat. Am gestionat prost această problemă.

Haideți să fim consecvenți! Toată lumea clamează virtuțile apartenenței noastre la Uniunea Europeană și respectarea legislației europene (atunci când se poate!). Numai că, atunci când Comisia Europeană ne atenționează că legislația națională încalcă principiile legislației europene, apartenența la Uniunea Europeană nu mai este bună!