Nicolae Dănuț Prunea

Declarația politică este intitulată „Comportamentul parlamentar și responsabilitatea politică”. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Procedeul folosit în alegerea membrilor Parlamentului României în anul 2008, numit „uninominal”, a avut un efect contrar celui susținut de promotorul lui. Acest efect negativ este tot mai mult recunoscut în cercurile celor care urmăresc evoluția vieții politice din țara noastră. El se relevă mai ales prin faptul că parlamentarii din alianța aflată la guvernare, în loc să promoveze în Parlament nevoile și voința oamenilor din circumscripția în care au fost aleși, susțin orbește punctele de vedere ale unui individ, care, chipurile, ar fi ale partidului aflat la putere.

În această perioadă, procedura la care fac referire a dus țara pe marginea prăpastiei politice și economice, a transformat-o în subiect al anecdotelor în diferite capitale ale lumii, încât ea trebuie să fie abandonată de urgență, deoarece a creat o mulțime de nemulțumiri în păturile largi ale populației, care s-au acutizat în așa măsură încât toată țara are de suferit, nu numai formațiile politice care ar trebui să răspundă individual de acest fapt.

Formulez acum acest deziderat fiindcă întreaga clasă politică din România se află înaintea unor examene date în fața potențialilor alegători, ca urmare a mediatizării largi a modului de comportare al parlamentarilor în marile probleme care preocupă în cel mai înalt grad toate categoriile sociale. Or, dacă această votare nu va avea un deznodământ corespunzător, consecințele ei vor atrage toate formațiunile politice pe panta ascendentă a discreditării lor, fără ca vinovăția să fie a tuturor.

Dacă majoritatea factorilor de decizie din PDL reprezintă o entitate irecuperabilă pentru intrarea în normalitate, ceilalți parlamentari ai formațiunilor din alianța de guvernământ pot contribui la salvarea țării, și a noastră, printr-un vot dat în acord cu interesele și voința alegătorilor.

Modul în care se va vota moțiunea de cenzură trebuie să reflecte starea de spirit a majorității locuitorilor țării față de un guvern incapabil și corupt. Se intuiește prea bine care va fi soarta viitoare a celor care nesocotesc voința poporului. Acesta nu se va lăsa cumpărat la nesfârșit. El nu va permite ca unii să se vândă și să voteze altfel decât au vrut alegătorii lor.

Ce se va alege de partidul care nesocotește hotărârile Curții Constituționale și intenționează să-și asume Legea educației fără dezbaterea acestei legi și a amendamentelor acceptate de comisia de specialitate a Senatului interesează prea puțin. În fond, îl privește, până la un punct, doar pe el, dar mă gândesc cum va fi tratată clasa politică de cele peste 200.000 de cadre didactice după ce acestea vor suporta consecințele Legii educației, deoarece ele știu că a avea un drept înseamnă a avea și o responsabilitate. Or, dacă constată că aceasta nu se manifestă decât ca o promisiune în campania electorală, în cel mai bun caz se va întoarce spatele politicului sau se va căuta altă formă de responsabilizare.