Stenogramă plen

## **Domnul Borbély László** – _ministrul mediului și pădurilor_ **:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În primul rând, vă mulțumesc pentru invitație. Cred că așa este bine, să vii în Senatul României sau la Camera Deputaților și să informezi exact, concret despre această tragedie, catastrofă ecologică, care s-a întâmplat în Ungaria la data de 4 octombrie 2010. Este cea mai mare catastrofă ecologică din istoria modernă a Ungariei.

În primul rând, vă dau totuși – deși, probabil, ați aflat din presă, din comunicatele noastre – câteva detalii în legătură cu acest accident din data de 4 octombrie 2010 de la iazul de decantare a reziduurilor din extragerea aluminiului, de la Ajka, Ungaria.

În data de 4 octombrie 2010, în urma ruperii digului de protecție, s-au deversat circa 600 de mii – 700 de mii de metri cubi de noroi roșiatic amestecat cu apă. Au fost valuri de 2 metri, 2 metri și jumătate, care, practic, au afectat mai multe localități: 40 de gospodării din Kolontár, respectiv 230 de gospodării din Devecser. Suprafața afectată este de 3 hectare în Kolontár, 7 hectare în Devecser și 1.016 hectare de terenuri agricole.

Pe durata evenimentului au decedat nouă persoane, luate de ape, deci de acest noroi de fapt, care s-a abătut asupra localității.

Serviciul de ambulanță a tratat 250 de persoane, dintre care 109 persoane au fost spitalizate. Și în momentul de față sunt foarte multe persoane sub tratament. În momentul de față sunt încă 40 de persoane spitalizate.

Circa 7.000 de locuitori au fost afectați în urma acestui eveniment. Au rămas nelocuibile 20 de case. Acestea vor fi complet demolate.

Din informațiile pe care le-am primit de la Centrul Internațional Principal de Alarmare de pe fluviul Dunărea, acest șlam este rezultat din prelucrarea industrială a aluminiului, produs secundar din prelucrarea bauxitei, și conține, printre altele, și elemente metale periculoase cum sunt plumbul, mercurul și arseniul.

De fapt, „norocul” României a fost că acest val de reziduuri s-a scurs, mai întâi, într-un pârâu foarte mic – Torna, după aceea în râul Marcal, după aceea în Raba și numai după aceea a ajuns în Dunăre. Deci colegii din Ungaria au putut să intervină cu acele măsuri de urgență, care au diluat, de fapt, pH-ul, care înseamnă o alcalinitate foarte ridicată în momentul deversării, pH 12–13, iar pH-ul normal este sub 8,5.

Ce măsuri au luat colegii din Ungaria? Au deversat în râul Torna și în râul Marcal 400 de tone de nitrat de calciu și nitrat de magneziu, precum și o mie de tone de ipsos, pentru a preveni contaminarea Dunării și pentru a reduce caracterul bazic al apei.

PH-ul a fost diminuat și au fost construite șase praguri de fund, deci, deja când a ajuns această apă contaminată în Dunăre, pe râul Raba valoarea pH-ului a fost de 9. Apa a intrat în Dunăre doar după acest proces de diluare și nu au fost înregistrate probleme majore de calitate sau efecte dăunătoare sănătății când apa deja a ajuns în Dunăre.

În ziua de 4 octombrie 2010 noi am luat legătura imediat cu colegii din Ungaria. Am vorbit personal, cred că aproape zilnic, de două, trei ori, cu ministrul omolog mie, am știut de toate acele decizii luate de partea ungară și deja în ziua de joi am putut prognostica, aproape cu siguranță, că nu va fi afectată România. De ce? Pentru că debitul Dunării era de 2.200 de metri cubi pe secundă în zona în care râul Raba a intrat în Dunăre. La noi, debitul apei era, în momentul deversării și după aceea, între 6.400 și 6.600 de metri cubi, deci de trei ori mai mare.

Conform calculelor făcute de specialiștii de la ANAR, deja în zilele de joi, vineri știam când va ajunge valul în România, care nici nu s-a simțit. Să nu credeți că, atunci când a ajuns în România, era un val roșiatic sau ceva de genul acesta. Știam numai că atunci ajunge acest val la Baziaș, în România.

Noi am luat toate măsurile care se impuneau, în primul rând pentru a informa, evident, populația și instituțiile abilitate de la început, și sper că v-ați dat seama că nu s-a creat panică.

Am avut informări zilnice, de trei ori, de la specialiștii noștri și am putut aprecia – v-am spus, de joi, vineri – că valul acesta va intra începând de luni, pe 11 sau 12 octombrie 2010, în România, conform măsurătorilor care s-au făcut din patru în patru ore. Când valul a intrat în România, deja pH-ul

a fost sub 8,5. Practic, măsurătorile în acea perioadă au fost între 7,7 și 7,9. Deci erau în prevederi normale atât în ceea ce privește pH-ul, cât și în ceea ce privește prezența metalelor grele.

Noi am convocat Comitetul pentru Situații de Urgență atât la nivel național, cât și la nivelul ministerului. Am avut două informări în Guvern și ieri, la ședința de guvern, am aprobat să acordăm colegilor din Ungaria un ajutor de 250.000 de măști de protecție din rezerva de stat. Și la inundațiile din primăvara acestui an i-am ajutat pe colegii din Ungaria. Și ei ne-au ajutat atunci când au fost inundațiile la noi, cu pompe și cu alte solicitări.

O echipă de la Administrația Națională „Apele Române” s-a deplasat acolo săptămâna trecută. A petrecut trei zile la fața locului. Au venit cu toate informațiile.

Ceea ce este clar pentru toată lumea este faptul că terenurile acelea sunt compromise pentru mult timp. Va trebui să se facă o decontaminare a acelor terenuri. Se lucrează cu mii de oameni, dar în ceea ce privește, vă repet, aspectul transfrontalier, nu au existat pagube.

Deci celor care ne-au întrebat ce facem, ce pagube s-au înregistrat și de ce nu cerem de la partea ungară despăgubiri le spunem că nu a fost cazul, pentru că accidentul nu a avut efect transfrontalier.

În ceea ce privește atitudinea noastră, am avut la Bruxelles, acum o săptămână, Consiliul de Mediu al miniștrilor pe mediu din Uniunea Europeană și am avut o intervenție prin care am spus două lucruri pe care România le cere Uniunii Europene:

În primul rând, trebuie analizată această substanță, care trebuie să știți, conform Seveso II, nu este pe lista substanțelor periculoase, este foarte interesant, din cauza prezenței metalelor grele. Din moment ce există acea sodă caustică, care a fost într-o cantitate mare și care a cauzat, de fapt, arsuri – de aceea au fost 120 de răniți –, am solicitat să fie inclusă pe lista substanțelor periculoase.

Al doilea lucru pe care l-am cerut, și a fost acceptat – doamna comisar Gheorghieva a fost săptămâna trecută în Ungaria –, a fost ca intervenția Uniunii Europene să fie mai eficace, mai promptă, pentru că s-a demonstrat și aici că, deși au trimis o echipă de specialiști după cinci zile, considerăm că se poate modifica la nivelul Uniunii Europene această capacitate de intervenție a Comisiei Uniunii Europene.

Cred că în momentul de față, în ceea ce privește țara noastră, nu avem de ce să fim îngrijorați.

Trebuie să spun foarte răspicat că în România, în momentul de față, sunt peste o mie de situri contaminate. Pe baza unei strategii finalizate cu o anumită întârziere, dar finalizată la nivelul ministerului, vom avea un program care înseamnă mai mulți bani și de la bugetul de stat, dar mai ales din Fondul pentru mediu și din fonduri de la Uniunea Europeană. Noi, de fapt, am planificat, nu am așteptat să vină această catastrofă ecologică din Ungaria. Înainte de a veni această catastrofă, am alocat printr-o hotărâre de guvern, pentru prima oară, pentru patru iazuri – închiderea a patru iazuri, patru batale –, 120 de milioane de lei din Fondul pentru mediu și am alocat, prin POS-ul Mediu, în 2008–2009, o sută de milioane de euro pentru decontaminarea acestor situri contaminate.

În urma analizei, și anul viitor, și în anul 2012, prin Fondul pentru mediu, probabil, va trebui să alocăm în jur de 200.000.000 – 250.000.000 de lei în fiecare an, pentru că sunt foarte multe situri care au fost privatizate. Acele companii intră în insolvență, nu mai ai ce să faci, pentru că nu sunt ale statului. Eu consider că aici statul nu trebuie să stea și să se ascundă după o legislație care este cum este. Deci vom schimba și legislația. În acest caz, trebuie să găsim modalitatea prin care statul să devină partener și atunci, probabil, acele firme, acele companii care, de exemplu, ar cumpăra un sit contaminat – pentru că sunt și avantaje, se pot extrage, de exemplu, metale grele în anumite situații – vor fi mai interesate să preia aceste situri.

În continuare, evident, vă stau la dispoziție. Sigur veți avea întrebări� Și ceea ce pot să confirm în legătură cu această catastrofă este că autoritățile române au făcut toate demersurile și s-au luat toate deciziile, care au însemnat o pregătire a României în cazul unui efect transfrontalier. Nu a fost cazul în acest moment.

Vă mulțumesc.

Mulțumim, domnule ministru.

Aș dori să rog senatorii, grupurile parlamentare să adreseze întrebări domnului ministru.

Îl văd pe domnul senator Trifon Belacurencu, pe care-l invit să facă acest lucru. Urmează domnul vicepreședinte Pereș.

Vă rog să semnalați interesul dumneavoastră. Domnul senator Belacurencu, microfonul 4, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să-i mulțumesc și eu domnului ministru.

Reprezint în Senat o zonă preocupată de ceea ce s-a întâmplat în Ungaria, dar mai ales de consecințele pe care le poate avea catastrofa din Ungaria într-o zonă importantă nu numai pentru noi, ci pentru întreaga Europă, mă refer la Delta Dunării.

## Domnule ministru,

Am urmărit cu mare îngrijorare tot ceea ce s-a întâmplat de la data catastrofei și mă bucură faptul că autoritățile române au percutat prompt încă din prima zi a necazului și atenția continuă să fie îndreptată și în acest moment inclusiv asupra Dunării de Jos – mă refer aici la zona Brăilei, la cele trei brațe ale Dunării de vărsare în Marea Neagră, dar mai ales la Delta Dunării.

Am apreciat faptul că prima măsură luată a fost aceea de a scădea cât se poate pH-ul, prin măsurile ce au fost luate atât de vecinii din Ungaria, cât și prin măsura luată de ai noștri, aceea de a măsura permanent pH-ul apei. Aici cred că stăm foarte bine.

Ceea ce îngrijorează însă zona pe care eu o reprezint, domnule ministru, este faptul că nu se poate avea – din punctul nostru de vedere – un control asupra sedimentelor și asupra metalelor grele care pot să apară în sedimente.

Legat de sedimente, și pentru colegii din Senat, și pentru cei cărora le place peștele, știm foarte bine că, în general, peștele se hrănește și pe fundul albiei Dunării, în lacurile și râurile din Delta Dunării, și în orice moment o cantitate suplimentară față de procentul normal de metale grele poate apărea după necazul din Ungaria.

Întrebarea mea este următoarea: Problema metalelor grele, despre care dumneavoastră ați amintit doar în câteva propoziții, constituie o preocupare în continuare a Ministerului Mediului și Pădurilor din România? Există posibilitatea și ați dispus, domnule ministru, ca în zona inferioară a Dunării, mă refer la cea de după Portul Brăila, la brațele Dunării și mai ales la Delta Dunării, să se facă măsurători la metale grele în sedimentele de pe albia Dunării, în lacurile și râurile din Delta Dunării, cunoscând faptul că avem în țară institute care pot să facă acest lucru, și din subordinea celor de la Administrația Națională „Apele Române”, dar și din subordinea directă a ministerului? Mă refer aici la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării”, pe care, în paranteză fie zis, am reușit să-l desființăm la un moment dat.

Mulțumesc și eu.

Am rugămintea să încercăm să concentrăm intervențiile la întrebări cât mai concis, pentru a putea da ocazia tuturor colegilor să ia cuvântul. Am deja 7 colegi înscriși la cuvânt. Domnul senator Hașotti, pe procedură. Microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru, Stimați colegi,

Noi trebuie să votăm astăzi dacă mai facem și altceva decât să-i punem întrebări domnului ministru.

Este ceva mai important decât aceasta?!

Da, poate fi...

Retoric am întrebat.

Chiar totul este mai important și știți de ce? Închei cu această ocazie solicitarea de a prezenta un punct de vedere.

Vreau să-l felicit pe domnul ministru pentru prezentarea pe care a făcut-o, pentru că a venit aici cu ceea ce a făcut Ministerul Mediului și Pădurilor. Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu, domnule lider.

Dau cuvântul domnului vicepreședinte Alexandru Pereș. Microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte.

Îi mulțumesc și domnului ministru pentru această scurtă, dar, cred, eficientă informare a noastră, și pentru faptul că a încercat să ne liniștească în temerile noastre că, într-adevăr, pericolul de astăzi sau, mă rog, din luna octombrie din Ungaria nu va fi preambulul unui conflict între cele două țări vecine, cum a fost accidentul, tot sever, din 2000 sau 2001, mi se pare, de la Baia Mare.

Am venit la microfon, domnule ministru – pentru că eu nu o să vă pun neapărat o întrebare, pentru că întrebarea asta am pus-o, de fapt, în scris, săptămâna trecută, și aștept răspuns de la dumneavoastră și de la Ministerul Mediului și Pădurilor –, vreau să vă spun că reprezint un colegiu, că, așa se întâmplă, vin dintr-o zonă în care mineritul în zona neferoaselor a avut o activitate puternică, din județul Alba, din Munții Apuseni, unde avem 18 asemenea iazuri de decantare pe teritoriul județului, care, Doamne ferește!, în orice moment nefast ar putea duce la o catastrofă de mărimea celei din Ungaria.

Vreau doar să-mi spuneți dacă din sumele pe care dumneavoastră le-ați amintit de la microfonul central al Senatului vor fi dirijate și spre județul Alba, spre aceste iazuri de decantare.

Pe de altă parte, o scurtă întrebare cu privire la aceste situri cu poluare maximă. Știți că a început un program, pe șapte proiecte, privind depoluarea orașului și a zonei Zlatna. Am avut posibilitatea să avem din partea Ministerului Mediului și Pădurilor sume destul de importante pentru a putea face aceste lucrări. Momentan, suntem în situația de a abandona câteva dintre aceste proiecte.

Rugămintea mea este să reanalizați puțin și, dacă este posibil, să-mi dați și un răspuns, dacă anul acesta, anul viitor sau peste doi ani o să încheiem acest program de reconversie și de ecologizare, de fapt, a acestei zone poluate din România.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule vicepreședinte al Senatului.

Domnul senator Gheorghe Bîrlea, se pregătește domnul senator Daea.

Microfonul 2, domnule senator. Vă rog.

## Distinși colegi,

În anul 2000 eram prefectul județului Maramureș și mi-a fost dat să gestionez o gravă criză ecologică în urma accidentului de la Societatea Comercială „Aurul” din Baia Mare. Este greu să vă spun acum, în câteva cuvinte, ce consecințe deosebite a produs acel accident pe plan național, dar mai ales printr-o exploatare mediatică cu totul excepțională.

Eu îi sunt recunoscător domnului ministru pentru faptul că a venit și ne-a informat cu privire la problemele acestui accident, așa cum este el acum în analiza Ministerului Mediului și Pădurilor și a Guvernului României.

Salut și ajutorul pe care îl oferim, dar în același timp aș propune, pentru liniștirea cel puțin a populației din zonele cu potențial afectate, ca Ministerul Mediului și Pădurilor, prin biroul de presă, să scoată câte un buletin, care să fie difuzat în presă de fiecare dată, cu concluziile pe care le formulează autoritățile calificate în acest domeniu. Ar fi un foarte bun exemplu că noi gestionăm cu multă atenție și monitorizăm efectele asupra mediului, așa cum se privesc și de la nivelul

Comisiei Europene, dar și în ceea ce privește zonele limitrofe sau posibil afectate din România.

Mulțumesc, domnule senator. Domnul senator Petre Daea. Microfonul 4.

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Domnule ministru,

Vreau să vă informez de unde vi se trage faptul că sunteți astăzi în Senatul României.

Cel ce vă vorbește a solicitat, săptămâna trecută, în plenul Senatului, o informare în detaliu, o informate tehnică, cu elementele concrete ale situației, pentru că interesul pe care îl manifest pentru zona unde trăiesc și pentru țara românească m-a determinat să pun o serie întreagă de întrebări și să nu găsesc răspunsuri. Mi-am pus întrebări, căutând în zâmbetul dumneavoastră acum starea de satisfacție că lucrurile stau bine, căutând în cărțile de chimie, căutând prieteni, colegi, care nu s-au îndepărtat de știință și au rămas în zona cunoașterii și a analizei zilnice a eprubetelor, dacă ele mai pot fi astăzi recipiente pentru amestec sau numai pentru culori bine definite, într-un context pe care îl înțelegem cu toții destul de greu pentru țările noastre, înțelegând prin țările noastre, deopotrivă, România și vecinii care sunt alături de fluviu, consumatorii necazurilor pe care întâmplarea a reușit să le aducă la ordinea zilei.

Domnule ministru, câteva întrebări punctuale.

1. România a trimis specialiști români în echipe mixte cu prietenii noștri unguri pentru a determina concentrația acolo unde fenomenul a apărut? Ați spus aici de confluența râului Marcal cu Raba. Dacă specialiști români din instituții specializate ale României au fost acolo?

2. Am avut echipe comune cu vecinii și prietenii noștri sârbi în determinarea conținutului apei din Dunăre, înțelegând aici metalele grele?

3. Autoritățile române – mă refer aici la cele administrative din zona Dunării – au știut de accident și când?

Vă mulțumesc.

Domnul senator Corlățean, cu rugămintea insistentă de a încerca să nu transformăm acest moment în declarații politice sau interpelări, care pot fi făcute într-un alt moment al zilei.

Microfonul 4, domnule senator.

## **Domnul Titus Corlățean:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu este o declarație politică, ci este un comentariu politic pe care aș vrea să-l fac.

Dacă se poate, și în dreapta sălii, să putem desfășura activitatea...

Comentariul meu politic este foarte simplu și trebuia făcut, însă, înainte de acest lucru, aș vrea să salut prezența ministrului mediului la o dezbatere care este și necesară, și este bine să avem astfel de dezbateri la momente importante și utile.

Eu iau notă și salut faptul că nu ar exista, din ce ne spunea ministrul mediului și pădurilor, consecințe negative. Este un lucru bun dacă s-a intervenit în timp util.

În același timp – aceasta este altă parte a problemei –, eu aș solicita totuși domnului ministru să asigure continuarea monitorizării în special asupra aspectelor pe care colegii mei le-au semnalat anterior, nu doar asupra cursului de apă, ci și asupra sedimentelor și asupra consecințelor potențiale pe termen mediu și lung.

Din acest punct de vedere, trebuie să ne păstrăm deschisă o eventuală opțiune – sperăm să nu fie cazul –, dacă lucrurile nu merg în direcția cea bună.

Comentariul meu politic concis este următorul. Eu cred că România a procedat corect prin modalitatea în care a acționat. A preferat o modalitate deschisă, de cooperare, de sprijin acordat Ungariei într-o situație de catastrofă, de intervenție, și un spirit care subliniază dorința unei bune vecinătăți cu o țară importantă și un partener important. Spun asta – și o spun retroactiv – pentru a sublinia în Parlamentul României că, dacă poziția României într-un moment important și delicat a fost cea corectă, nu apreciez, peste ani, modalitatea în care Guvernul de la Budapesta a înțeles să reacționeze într-o situație, nu aș spune similară, dar într-o situație în care s-a întâmplat ceva – și vorbim de un accident, de asemenea, cu impact ecologic –, în care s-a preferat o altă modalitate politică de acțiune. O spun foarte transparent, foarte corect, am simțit-o pe propria piele fiind în misiune la Strasbourg, atunci când Ungaria a preferat o altă modalitate de acțiune, o dezbatere de urgență cu propuneri de monitorizare a României la nivel european, cu propuneri de sancționare a României, și nu într-un spirit de cooperare și de sprijin, așa cum a preferat România în această situație.

Cred că aceasta este modalitatea și aceasta este direcția de acțiune. Eu felicit autoritățile competente pentru maniera în care au acționat și cred că – politic o putem spune – este bine să ne gândim în fiecare moment că s-ar putea, la un moment dat, roata să se învârtă și acela care acuză la un moment dat să se găsească în situația de a fi acuzat. Este o poziție corectă a României și vreau să o aplaud!

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc pentru această intervenție.

Domnule ministru, dacă doriți să reveniți la microfonul central al Senatului pentru a răspunde și a comenta.

Chiar aș vrea să vă mulțumesc sincer pentru întrebările competente, care demonstrează preocuparea dumneavoastră față de catastrofa ecologică. Iată de ce este bine că am venit să vă dau, sper, informații utile.

În legătură cu metalele grele, noi nu numai că am măsurat în zona aceea, ci măsurăm în continuare, evident, pe lângă pH, și la sedimentare, și la dizolvare. Vă pot da informarea din care am prezentat o parte. De fapt, ca să nu lungesc foarte mult expunerea, domnule senator Daea, o să vă dau și dumneavoastră, vă dau un exemplar din informare și chiar o dau și președintelui Senatului, ca, eventual, să o multiplice și să vă dea toate detaliile tehnice, iar eu vă stau la dispoziție cu toate celelalte detalii.

În ceea ce privește specialiștii. Da, nu numai că noi am avut o relație continuă, ci, de fapt, facem parte din ICPDR, care înseamnă că monitorizăm, împreună cu celelalte țări, ceea ce se întâmplă în Ungaria. Nu se poate altfel.

Săptămâna trecută, sub conducerea directorului general de la Administrația Națională „Apele Române”, a fost o echipă de specialiști acolo, a mers la fața locului și a luat toate detaliile și în ceea ce privește râul Marcal, și în ceea ce privește Raba, pe care le aveam deja, dar este bine că s-au dus acolo.

În ceea ce privește iazurile de decantare. Totuși, trebuie să clarificăm un lucru, noi dăm bani din Fondul pentru mediu, din POS Mediu, dar totuși cel care finalizează și propune aceste iazuri de decantare este Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri are responsabilitatea de a avea o viziune asupra acestor iazuri de decantare și, împreună cu noi, care monitorizăm și controlăm, să pregătească.

Deci am notat în legătură cu cele 18 iazuri de decantare și fiți convinși că în anii viitori, ca și anul acesta, vom da sume mult mai mari.

În legătură cu Zlatna. Știu, este vorba despre o investiție mare. Colegii care au fost în perioada 2006–2009 s-au angajat la 2,9 miliarde de lei pentru aceste programe multianuale și am avut posibilitatea să dăm până acum 500 de milioane. Este clar că la aceste câteva investiții mari de 130–150 de milioane de lei va trebui să găsim o modalitate să le trecem pe POS Mediu. Și acum colegii lucrează deja și vor fi trecute pe POS Mediu, și le vom plăti din bani europeni.

Vă mulțumesc, domnule ministru, pentru prezența în Senatul României.

Aș dori să vă informez că în cursul întâlnirii oficiale pe care am avut-o, împreună cu câțiva colegi, cu președintele Ungariei s-a degajat ideea ca, în condițiile în care întâlnirea comună a celor două guverne nu va avea loc datorită pregătirii președinției Uniunii Europene de către Ungaria, poate, la nivelul celor două comisii permanente pe probleme de mediu, pe probleme de administrație, să fie o întâlnire comună. Evident, deși nimeni nu a rostit cuvântul „Roșia Montană”, undeva în dezbaterea publică națională și europeană acest subiect este în continuare foarte activ și sunt convins că se va bucura de o atenție deosebită și aici în țară, și în străinătate.

Domnule ministru, vă rog.

Vreau să vă informez că pe 28 și 29 octombrie 2010 voi fi la Budapesta în vizită oficială. Mă voi deplasa și eu la Kolontár să văd și eu cum se derulează lucrurile acolo. Comisiile mixte la nivelul celor două ministere, care – în luna august a fost deja ministrul omolog din Ungaria la București – au lucrat și chiar mâine discută și problema „Roșia Montană”, și celelalte probleme care sunt, ca să putem interveni, evident, la acest nivel. În rest, sunt bine-venite, dacă vor fi asemenea întâlniri la nivelul comisiilor Senatului.

Vă mulțumesc și eu.

Mulțumesc pentru acest material. Îl voi transmite colegilor noștri.

Mulțumim, domnule ministru.

Revenim la agenda noastră, la un capitol probabil mai comprimat, declarații politice.

Îl invit la microfon pe domnul senator Nicolae Dobra, din partea Grupului parlamentar al PDL, urmează doamna senator Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Am rugămintea să încercăm să respectăm votul pe legile organice și programul de întrebări și interpelări de astăzi, în măsura posibilităților.

Vă rog, domnule senator Dobra.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

„Armata României – la aniversare. Tradiții și actualitate.” Declarația mea politică se referă la sărbătorirea Zilei Armatei Române astăzi.

Prin declarația mea politică de astăzi, Grupul parlamentar al PDL aduce un pios și binemeritat omagiu Armatei Române.

La 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei Române, moment semnificativ din lungul șir de date istorice care ar fi putut fi sărbătorite ca zile ale oștirii, dar aleasă pentru

semnificația ei de referință în asigurarea întregirii țării în granițele sale vestice, ziua cea mai de preț a sa, o zi de suflet pentru români, în care, cu mic, cu mare, cinstim atât eroii neamului, cât și faptele lor de glorie.

În istoria zbuciumată a acestor meleaguri, oștirea a reprezentat temelia menținerii unității și neatârnării neamului, a reprezentat liantul care a unit energiile unei nații mici și așezate la răscruce de interese ale marilor imperii pentru a rezista tuturor vicisitudinilor.

Milioanele de soldați care și-au dat viața pe câmpurile de bătălie de la Rovine, Călugăreni, Podul Înalt, Șelimbăr, Plevna, Mărășești, Oituz, Nistru, Sfântu Gheorghe, Carei și multe altele au asigurat dăinuirea românilor pe aceste meleaguri, au ajutat la plămădirea acestei nații în fostele sau actualele sale fruntarii.

Armata României a fost în toate momentele grele în primele rânduri pentru apărarea și propășirea țării, militarii fiind parte integrantă a poporului ai cărui fii erau sau sunt.

În 1968, poziția hotărâtă a militarilor a descurajat o intervenție militară străină, permițând României să aibă o atitudine diferită față de a altor state din estul Europei. Desigur, ce s-a întâmplat pe urmă nu este vina oștirii, membrii ei fiind victimele unui regim despotic și antinațional.

Anul 1989 a dovedit din nou că armata este acolo unde trebuie, adică alături de popor, strigătul „Armata e cu noi!” fiind o realitate istorică de necontestat.

Înscrisă pe traiectoria europeană, România are în armata sa un ambasador credibil, care a făcut toate reformele necesare pentru integrarea României în NATO. În țară sau în teatrele de operații, militarii românii se comportă admirabil, iar aliații noștri văd în ei camarazi de nădejde și loiali cauzei apărării păcii în diverse zone ale lumii. În state majore sau în teren, militarii noștri dau dovadă de abnegație și eroism, iar numărul victimelor din zonele de conflict dovedește că patria este mai presus decât viața lor.

Vă mulțumesc, domnule senator, pentru această declarație.

Doamna senator Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, urmează domnul senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL. Doamna senator Elena Mitrea.

## **Doamna Elena Mitrea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are un titlu potrivit acestei zile: „Onoare și respect militarilor români!”.

Astăzi, 25 octombrie, sărbătorim „Ziua Armatei”, zi de glorie și de cinstire pentru eroismul și jertfele prin care Armata Română și-a îndeplinit misiunea nobilă de a apăra unitatea națională și integritatea teritorială a statului român.

Această zi, încă de la instituirea ei, a devenit un simbol al recunoștinței față de neamul românesc, fiind întipărită în sufletele românilor ca ziua în care țara sărbătorește armata și pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.

Mă înclin cu recunoștință în fața memoriei celor care s-au jertfit pentru eliberarea ultimei brazde de pământ românesc de sub ocupație străină și vreau să aduc un sincer omagiu tuturor veteranilor de război, pentru care credința, responsabilitatea și onoarea în slujirea idealurilor nobile de libertate și independență au reprezentat crezul suprem.

Armata Română a reprezentat și reprezintă în conștiința românilor o forță capabilă să mențină pacea, unitatea și stabilitatea în țară, pentru care poporul și-a păstrat și își păstrează constant încrederea. Acest fapt creează o obligație în plus Parlamentului și Guvernului României, aceea de a-i acorda tot sprijinul necesar parcurgerii acestei perioade tulburi.

Armata Română, în calitate de armată membră a Alianței Nord-Atlantice, este și trebuie să rămână o armată de profesioniști, capabilă să îndeplinească misiunile în care este sau va fi solicitată de către ceilalți parteneri.

Folosesc acest prilej pentru a face un apel actualei guvernări de a acorda respectul cuvenit cadrelor militare care s-au jertfit pentru pământul și neamul românesc, apărând și respectând drepturile cuvenite militarilor. Trebuie să ne gândim cu pioșenie la dispariția unor oameni tineri, aflați în misiuni speciale, esențiale pentru apărarea națională.

Militarii pleacă la pregătire sau în misiuni asumându-și privațiunile și riscul pierderii vieții lor. Merită acești bravi oameni diminuarea salariilor cu 25%? Eu cred că nu.

Mulțumim, doamna senator.

Domnul senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc. Domnule președinte,

Stimați colegi,

În primul rând, să nu uităm că Armata Română eliberase, practic, tot teritoriul României pe 23 octombrie. A mai așteptat încă două zile, pentru ultimele gloanțe ce urmau a fi trase, pentru că pe 25 octombrie era ziua de naștere a Majestății Sale Regele.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor,

O afirmație cinică și amară – care, din nefericire, este perfect îndreptățită din unghiul de vedere al desfășurării faptelor din trecut – ne spune că istoria, citez: „reprezintă palmaresul crimelor, al neghiobiilor și al mizeriilor omenirii”.

Nu trebuie să fii cine știe ce specialist în materie pentru a accepta că fraza de dinainte ni se potrivește și nouă, românilor, dar și istoriei noastre naționale. Confruntați cu această realitate, mângâierea sufletească ne poate veni însă – situație valabilă, de altfel, pentru oricare altă națiune care își investighează propria-i devenire –, ne poate veni, așadar, din reflecția cumpătată, așezată, rațională, senină – aș zice – asupra momentelor de istorie și asupra personalităților istorice – multe, puține, câte or fi fost acestea –, care ne dau certitudinea că și noi am avut orele astrale, că am făcut și noi, în felul nostru specific, istorie. Acele momente și acele personalități istorice, fără de care nu am fi ceea ce suntem și, mai ales, fără de care nu am putea să ne întrezărim viitorul ca țară și ca națiune, merită din partea noastră, a tuturor, mult mai mult decât ocazionale lăcrimări la comemorări de tot felul sau la aniversări ținute cu sau fără temei.

## Doamnelor și domnilor senatori,

În ceea ce mă privește, doresc să vă aduc astăzi în atenție, fără patetism și fără partizanat, o personalitate de prim rang a istoriei noastre, aflată chiar azi la ceas aniversar, și care, cu multe decenii în urmă, a fost, prin voință și acțiune proprii, la întâlnirea cu una dintre orele astrale ale istoriei românilor.

Majestatea Sa Regele Mihai I al României, fostul suveran al țării din 1927 până în 1930 și, apoi, din 1940 până în 1947, împlinește astăzi 89 de ani.

Mulțumesc. Regele Mihai este – abia dacă mai este necesară precizarea – pildă vie că și noi, românii, putem depăși crimele, neghiobiile și mizeriile trecutului. Le-a fost, în egală măsură, martor și victimă, dar se poate spune apăsat că, prin întreaga sa conduită, inclusiv în anii amari ai îndelungatului său exil silit, s-a ridicat peste un destin potrivnic, nu știu câți dintre semenii săi au avut demnitatea și tăria de a înfrânge ostilitatea vremurilor cumplite ce le-a fost dat să le străbată.

## Onorat Senat,

Închei făcând o propunere, care, nădăjduiesc, își va găsi înțelegerea cuvenită în mintea și sufletul corpului nostru legiuitor al României republicane, democratice și europene. De astăzi într-un an, pe 25 octombrie 2011, când Majestatea Sa Regele Mihai I al României va împlini 90 de ani, Parlamentul ar fi nimerit să se reunească în plen pentru a omagia pe un făuritor de istorie – de altfel, ultimul supraviețuitor din lume dintre conducătorii de stat din anii celui de Al Doilea Război Mondial –, care merită necondiționat respectul și recunoștința țării, pe care o iubește din străfundul nobilului, curatului și românescului său suflet. Încă o dată, la mulți ani, Majestate!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumim, domnule senator, pentru acest mesaj.

Sunt convins că în anul viitor un astfel de moment va fi marcat inclusiv în Parlamentul României, pe măsura contribuției pe care Regele Mihai a adus-o la istoria României.

Vă propun să sistăm aici momentul legat de declarațiile politice, în condițiile în care ne apropiem de ora 17.00, când avem programat și votul pe anumite legi, inclusiv asupra celor sugerate de dumneavoastră, anunțându-vă că un număr important de colegi au depus în scris aceste declarații:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Dumitru Oprea, Dorel Jurcan, Alexandru Mocanu, Gheorghe David, Alexandru Pereș, Valentin Gigel Calcan, Mircea Marius Banias, Toader Mocanu, Dorin Păran și Mihai Niță;

– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnii senatori Ioan Mang, Gheorghe Pop, Valer Marian, Alexandru Cordoș, Nicolae Dănuț Prunea, Adrian Țuțuianu, Șerban Constantin Valeca, doamna senator Doina Silistru, domnul senator Florin Constantinescu, domnul senator Gabriel Mutu și domnul senator Dan Voiculescu.

Dacă există vreun coleg care are un lucru absolut important de comunicat prin declarație politică, în următoarele câteva minute, fără niciun fel de dificultate, putem să permitem acest lucru, dacă mai există un astfel de interes. Dacă nu...

Din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus în scris declarațiile politice domnii senatori Mario Ovidiu Oprea, Marius Petre Nicoară, Cornel Popa, Emilian Valentin Frâncu, iar din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnul senator Sorin Serioja Chivu.

Sper ca acest moment să aibă timpul necesar în perioada următoare, deoarece este un moment important pe agenda noastră săptămânală.

Declarația politică se intitulează „Provocarea urii nu ține loc de legi economice”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Nu s-au stins încă ecourile scandalului legat de mărirea salariilor profesorilor cu 50%. Inconștiența unor politicieni a dus la iluzionarea a mii de oameni, care sperau la o viață mai bună. Alegerile au trecut și realitatea a arătat ridicolul acestei promisiuni.

Cunoaștem cu toții zona din care au venit presiunile pentru o asemenea păcăleală. Celelalte partide au cedat la șantajul PSD, într-un joc nebunesc al populismului din care pierdem cu toții. Pe lângă profesori, au mai fost mințiți pensionarii, restul bugetarilor, la fel ca oricine care a aplecat urechea la mașinăria de basme politice. Tuturor li s-a spus că vor avea venituri mult mai mari. Și asta peste noapte, printr-un simplu gest al PSD.

Era de așteptat ca măcar acum, când spectrul falimentului încă bântuie finanțele țării, acești inconștienți să se oprească sau măcar să-și amâne sarabanda de falsuri. Din nefericire, promisiunile deșănțate par a fi un dat congenital al stângii. PSD vrea să dărâme Guvernul, fluturând un program halucinant. Bugetarilor li s-ar da înapoi toate tăierile de salarii, pensiile militarilor nu s-ar mai recalcula, iar pensiile mici nu ar mai fi impozitate. Se prevăd investiții enorme de stat, ar apărea sute de mii de locuri de muncă și s-ar îngheța prețul la energie. Pe scurt, se promit cheltuieli pentru toată lumea, într-o interminabilă înșiruire de aberații economice.

Pentru a fi însă completă, propaganda PSD are și o explicație pentru miracolele sale sociale: ia de la bogați și dă la săraci, chiar dacă bogații sunt câțiva, iar clasa de mijloc e o specie aproape pe cale de dispariție. Omul de rând este mințit că cineva poate plăti toate facturile, că sacrificiile lui sunt inutile, că se vor muta niște bani dintr-un buzunar în altul și totul va fi minunat, indiferent de deficitul bugetar, de acordul cu FMI.

Sper ca rațiunea să primeze în al doisprezecelea ceas și să nu pornim într-o astfel de aventură nebunească. Când toate guvernele lumii încearcă din răsputeri să-și asaneze deficitele, să-și restructureze sistemele financiare, ar fi complet iresponsabil să cădem în capcana demagogiei socialiste. Este adevărat că lumea o duce greu, că există o nerăbdare în a depăși criza. Totuși, dacă politica vorbelor goale va triumfa din nou, legile dure ale economiei nu ne vor mai ierta, iar atunci s-ar putea ca jocul acesta de-a ura să se întoarcă împotriva noastră, a tuturor.

Declarația politică este intitulată „25 Octombrie – Ziua Armatei Române”.

Stimați colegi,

Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 octombrie este Ziua Armatei Române, o zi de glorie și de cinstire pentru eroii neamului.

Toamna anului 1944 a îmbogățit istoria poporului român cu o nouă filă a vitejiei, curajului și puterii de sacrificiu a armatei noastre, o filă scrisă cu suferințele și chiar viețile celor mai bravi ostași ai ei. În cursul nopții de 24 spre 25 octombrie, trupele române participante la luptele de eliberare de sub dominația horthysto-hitleristă a părții de nord-vest a României au luat cu asalt orașul Carei, reușind să zdrobească rezistența forțelor fasciste și să ajungă, în dimineața zilei de 25 octombrie, în jurul orei 9.30, pe frontiera româno-ungară, în raionul localității Urziceni.

Se consfințea astfel împlinirea uneia dintre cele mai arzătoare dorințe ale poporului român: readucerea pentru totdeauna între frontierele de drept ale țării a teritoriului transilvan, înstrăinat prin „Diktatul” de la 30 august 1940.

Eliberarea orașului Carei, deși nu este cunoscută ca o victorie militară de mari proporții, prin semnificația sa istorică a devenit un simbol al tuturor bătăliilor purtate de armata noastră de-a lungul vremii pentru reîntregirea și eliberarea națională.

Ziua de 25 octombrie 1944 a conturat în fața opiniei publice naționale, dar și a celei mondiale, imaginea unei oștiri hotărâte să apere, chiar cu sacrificiul vieții, dreptul inalienabil la integritatea teritorială, independența și suveranitatea României, fixându-se în conștiința românilor ca dată aniversară a armatei noastre.

Armata Română merită o astfel de zi, așa cum au și armatele altor țări. Ostașii români nu au fost niciodată mai prejos decât alții, cu toate că de-a lungul existenței sale condițiile de dotare și de pregătire pe care le-a avut armata nu au fost din cele mai bune. Stau mărturie acestei afirmații pilduitoarele fapte de arme de la Posada, Rovine, Podul Înalt, Călugăreni, Plevna, Mărășești, Chișinău, Oarba de Mureș, Carei, Munții Tatra Mare, dar și calitatea ireproșabilă a misiunilor de supraveghere și protecție îndeplinite, alături de aliații noștri de azi, în Angola, Bosnia, Afganistan și Irak, precum și a activităților comune executate în cadrul NATO.

Declarația politică se intitulează „Pentru Omar Hayssam urmează stația Rahova, cu peronul pe dreapta!”.

Pe 6 septembrie, la încheierea vizitei efectuate în Siria, ministrul afacerilor externe Teodor Baconschi a declarat: „Președintele sirian Bashar al-Assad va face o vizită în România în acest an, ocazie cu care vor fi semnate mai multe acorduri bilaterale pe justiție și afaceri interne.”

Înțeleg că din setul de documente ce vor fi semnate de cei doi președinți nu va lipsi acordul de extrădare care-l privește pe Omar Hayssam.

Începute în 2008, cu ocazia vizitei lui Traian Băsescu în Siria, negocierile româno-siriene pe acest subiect au intrat, așadar, în linie dreaptă. Dând la o parte limbajul diplomatic, mie îmi e clar că pentru Omar Hayssam... urmează stația Rahova, cu peronul pe dreapta!

De aceea, vă propun să recitim împreună câteva declarații făcute cu ceva timp în urmă de către Traian Băsescu, ca să înțelegem de ce dorește opoziția suspendarea/demiterea președintelui pentru vina de a nu interveni acolo unde nu are dreptul să intervină.

Anul trecut, președintele a afirmat că este preocupat de recuperarea și aducerea în țară a doi fugari celebri, Nicolae Popa și Omar Hayssam, precizând: „Este un caz excepțional în care statul este tras pe sfoară, condamnă un om care a păgubit 350 de mii de familii și el pleacă din țară. Tot mandatul am avut în atenție recuperarea lui Nicolae Popa, cum am și recuperarea lui Omar Hayssam, și pot să vă garantez că Omar Hayssam va sfârși prin a face pușcărie în România. Cred că puțini sunt interesați de Nicolae Popa, dar pentru statul român este foarte importantă recuperarea lui. Trebuie să aflăm cine l-a sprijinit să plece și cine l-a finanțat de când a plecat și până acum, pentru că nu a trăit cu aer.”

Declarația privind recuperarea lui Nicolae Popa și identificarea „întreținătorului” său ilegal Sorin Ovidiu Vîntu a fost confirmată integral luna trecută. În paralel, s-au făcut pași importanți și pentru recuperarea celuilalt infractor, Omar Hayssam, sprijinit să fugă din țară de mafioții PSD. De altfel, conform declarației de presă a lui Teodor Baconschi, făcută zilele trecute la Damasc, „extrădarea lui Hayssam va deveni certitudine până la sfârșitul acestui an”.

Declarația politică este intitulată „Asigurarea locuințelor”. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Calamitățile naturale din ultimii ani – și nu au fost puține, din păcate – readuc în actualitate componenta asigurărilor și, în primul rând, a locuințelor. Din motive umanitare, în primul rând, cel care, într-o foarte mare măsură, a suportat plata despăgubirilor a fost statul.

Față de realitățile similare din țările comunitare, în primul rând, în România numărul celor care au înțeles să-și asigure avutul – proprietățile, terenul, animalele, culturile, utilajele etc. – este printre cele mai scăzute din Europa. Cred că nu greșesc prea mult dacă spun că este vorba despre 10–20%.

Explicația o pun pe seama deprinderilor formate în anii comunismului, perioadă în care statul era gestionarul suprem al avuției naționale.

În ultima instanță, este vorba despre o cultură a responsabilității individului. Acum, când proprietatea individuală și colectivă cu statut privat și-au redobândit dreptul de decizie asupra avutului, transferul responsabilității asupra bunurilor deținute se cere a fi recunoscut în întregimea sa, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi este obligat să „cotizeze” la crearea fondurilor necesare plății despăgubirilor.

A invoca faptul că proprietatea mea este situată într-o zonă mai puțin expusă riscurilor calamităților naturale – viituri, alunecări de teren, cutremure – înseamnă, la urma urmelor, un refuz al solidarității în conservarea și menținerea avuției naționale. Sunt însă de acord ca participarea la crearea acestui fond – gestionat de societățile de asigurări – să fie diferențiată în funcție de riscul de expunere la respectivii factori meteoclimatici sau seismici. Este și motivul care m-a determinat ca în textul legii supuse dezbaterii și, mai apoi, adoptării să fie prevăzute aceste diferențieri la stabilirea nivelului maxim al despăgubirii și al plății poliței de asigurare.

Câteva cuvinte despre societățile de asigurări înregistrate în România. Nu știu exact care este numărul acestora, dar cred că nu sunt puține dintre ele încă firave pentru a-și asuma riscuri majore. De aceea, consider un lucru foarte important ca ele, atunci când se prezintă la potențialii clienți, să documenteze că în spate se află societăți de reasigurare – recunoscute pe plan mondial –, capabile să le asigure plata despăgubirilor în situațiile de risc extrem. Această prevedere să fie inclusă în textul legii aflate în dezbatere.

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Doresc să aduc la cunoștința onoratului Senat faptul că săptămâna trecută a avut loc la sediul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură (CCIA) Alba prima întâlnire a membrilor echipelor de implementare a proiectului „Promovarea antreprenoriatului pentru creșterea gradului de ocupare în mediul rural”.

Acesta este primul proiect de acest gen din România, reunind trei camere de comerț din trei județe ale țării, care fac parte din trei regiuni de dezvoltare diferite.

Proiectul, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013, va fi implementat în județele Alba, Caraș-Severin și Vâlcea și este în valoare totală de 9.091.560 de lei.

Acest proiect a fost posibil grație unui parteneriat solid între Camera de Comerț, Industrie și Agricultură (CCIA) Alba, CCIA Caraș-Severin, CCIA Vâlcea, care gestionează aproximativ 70% din fondurile totale ale acestui proiect. Alături de aceste trei instituții sunt și alți parteneri din România și Italia (țară în care vor fi făcute nu mai puțin de șase vizite în schimb de experiență în cadrul acestui proiect pe perioada implementării): INFOR Consorzio Interaziendale – Lombardia, care a fost reprezentată de domnul Carlo Colomba; SAA – Universita degli Studi di Torino, care a fost reprezentată de domnul director Franco Panzarino; SC B’Art Consulting – SRL; Asociația TIMIX, Asociația „Tradition Group”, Asociația „Țara Vinului”.

Proiectul își propune să dezvolte spiritul antreprenorial în mediul rural, acolo unde oamenii preferă să muncească doar pentru producția proprie, în gospodăriile mici de subzistență, și unde spiritul întreprinzător nu este dezvoltat aproape deloc.

Prin acest proiect se încearcă dezvoltarea zonei rurale din cele trei județe prin implicarea și găsirea de soluții pentru dezvoltarea unor afaceri aici, unde, din nefericire, acest spirit antreprenorial nu este dezvoltat. Se dorește motivarea

oamenilor ca să fie pregătiți să deschidă o afacere și ajutorarea acestora în scopul de a detecta tipul de afacere cel mai propice, în funcție de nevoia de pe piață.

Declarația politică se intitulează „Fondurile europene – o șansă reală pentru agricultura românească”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

După 1989, în agricultura României s-au produs schimbări mai puțin spectaculoase decât în alte ramuri din punct de vedere al structurării și volumului producției. Am asistat însă la schimbări majore în ceea ce privește forma de proprietate și evoluția relațiilor de import-export.

Anul 2007 a marcat intrarea într-o nouă etapă a economiei agricole și de dezvoltare rurală a țării noastre. România a fost nevoită să se adapteze rapid pentru a se putea integra în piața internă a Uniunii Europene și pentru a adopta în totalitate Politica Agricolă Comună (PAC).

Dacă până în 2006 România a beneficiat de sprijin comunitar prin intermediul programului SAPARD, între anii 2007 și 2013 o mare parte dintre măsurile prevăzute în acest program sunt continuate prin Programul național de dezvoltare rurală. PNDR aduce însă o țintire mult mai precisă, mai clară, prin care, pe termen lung, se va realiza o selecție a obiectivelor de investiții de natură structurală și teritorială în vederea unei utilizări eficiente a fondurilor.

Pentru dezvoltarea rurală, România beneficiază, în prezent, de sprijin financiar din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), în valoare de 8,02 miliarde de euro, la care se adaugă două miliarde de euro din bugetul național.

Prin PNDR se contractaseră până în octombrie 2010 mai mult de 13.000 de proiecte, cu o valoare publică de 3,16 miliarde de euro. Astfel, în acest moment când România se află la jumătatea implementării PNDR, au fost angajate, conform Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, aproape 50% din totalul de 6,67 miliarde de euro fonduri alocate pentru investiții în perioada 2007–2013.

Directorul general al APDRP, domnul Mihai Vădan, afirma cu puțin timp în urmă că procesul de selecție este în plină desfășurare și că se preconizează ca la sfârșitul perioadei de implementare a PNDR-ului, în anul 2013, gradul de absorbție să fie cât mai aproape de 100%.

Declarația politică este intitulată „Programul de guvernare «care este», dar care nu va fi aplicat niciodată”.

Domnule președinte,

Stimate colege,

Stimați colegi,

Programul de guvernare pe care Partidul Social Democrat l-a prezentat este un mesaj electoral fără niciun fel de acoperire și relevanță economică, este o înșiruire de promisiuni cu rezonanță în urechile fiecărei categorii sociale a electoratului.

Programul PSD pare a fi creat pentru cei care nu au auzit nicio frază despre economie. Măsurile nu au nicio legătură cu realitatea și nicio corelare.

Oficialii BNR ne-au avertizat de mult asupra periculozității acestui gen de promisiuni populiste.

Efectul implementării acestui program ar fi creșterea deficitului bugetar la peste 10 procente din PIB. În acest caz, România nu se va mai putea împrumuta nici de la FMI, nici de la UE și nici de la Banca Mondială, iar inflația și cursul valutar nu vor mai putea fi controlate.

Toate facilitățile promise sunt imposibile în condițiile în care nu dispunem de resursele financiare. Nu sunt o dovadă de generozitate, ci una de iresponsabilitate.

O parte dintre măsurile cuprinse în program se repetă sau au fost enumerate doar pentru a ieși la număr, altele au fost deja implementate de Guvern, respectiv scutirea impozitării profitului reinvestit și reducerea de taxe parafiscale.

De asemenea, unele măsuri nu respectă legislația sau obligațiile pe care le avem ca stat membru UE. Există în program și măsuri contradictorii, care, implicit, nu se pot aplica.

Conform specialiștilor în economie, programul ar avea ca efect rigidizarea pieței muncii, fapt care va conduce la un nivel al șomajului mai ridicat, performanțe economice slabe și un standard de viață mai scăzut. Un investitor se va gândi mai mult până va angaja o persoană, iar acest lucru va afecta tinerii, femeile și persoanele cu o calificare mai slabă.

Creșterea pensiilor este o promisiune electorală menită a mângâia urechile pensionarilor, știut fiind faptul că sunt mai mulți votanți pensionari decât contribuabili. Punctul de pensie la 45% din salariul mediu ar avea ca efect un deficit de 1,3% din PIB. Toți experții în economie au căzut de acord asupra faptului că sistemul actual de pensii este nesustenabil pe termen mediu și lung. În anul 2004, Banca Mondială a avertizat Guvernul că nu vom putea plăti pensiile pe care le promiteau legile de atunci. În 2008, fără a ține cont de acest lucru, noi le-am mai mărit. Era evident că urma să avem probleme. Generația care susține astăzi sistemul de pensii de stat nu va mai putea beneficia de un sistem comparabil.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Ipocrizia PSD nu salvează România”.

Cu toții știm că pe scena politică fiecare partid își joacă rolurile democratice: puterea își pune în aplicare programele politico-economice, iar opoziția face tot posibilul să boicoteze acțiunile puterii, pentru a oferi motive electoratului să-i fie favorabil la următoarele alegeri. Până la un punct, acest proces este unul sănătos, democratic. Problema apare însă atunci când partidul, ori coaliția partidelor de la guvernare, face tot posibilul să scoată țara din criză cu programe și politici raționale, reformatoare și, totodată, indispensabile, în timp ce opoziția pune bețe-n roate doar de dragul ratingului, la televiziunile unor patroni de presă mai mult sau mai puțin controversați, iar ceea ce se întâmplă pe scena politică românească în ultimii doi ani este exemplificarea aproape perfectă a speței de mai sus. Mă refer în special la PSD, care practică o ipocrizie mai mare decât tupeul sau chiar averile unora dintre liderii săi, care n-au împărtășit deloc din doctrina de stânga „sărac și cinstit”, propovăduită de mentorul Ion Iliescu.

Debutul acestei forme agravante de parazitism politic poate fi descoperit încă din anul 2008. Atunci, cu ajutorul parlamentar al PSD, nerecunoscut transparent de liderii săi, dar practicat cu succes la moțiunile de cenzură, Guvernul Tăriceanu și-a asigurat liniștea risipirii banilor publici, deși era minoritar.

Atât noi, Partidul Democrat Liberal, cât și președintele Traian Băsescu am atras mereu atenția asupra nesustenabilității pe termen lung a politicilor Guvernului PNL,

în timp ce PSD-ul avea alte interese, mai mult proprii decât pentru binele țării, iar când previziunile noastre s-au adeverit, iar deficitele structurale și-au arătat adevăratele diformități, PSD-ul nu și-a recunoscut niciodată complicitatea, ci, culmea, a arătat tot spre noi, colegii lor de opoziție de atunci.

Revenind în prezent, năravul PSD mai sus precizat nu s-a schimbat, fiind accentuat prin lansarea programului de guvernare de stânga. În primul rând, acesta, deși a fost prezentat și asumat la congresul partidului, are slabe șanse de a fi pus în practică până la viitoarele alegeri, dat fiind faptul că PSD n-ar putea face acum o majoritate de guvernare decât cu PNL, partid autodeclarat de dreapta, deși, fie vorba între noi, toți analiștii economici au recunoscut că guvernarea Tăriceanu din ultimul an numai de dreapta n-a fost!

Declarația politică este intitulată „Armata Română – moment aniversar”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În 1944, pe 25 octombrie, ultima palmă de pământ românesc era eliberată de Armata Română la Carei și Satu Mare. Armata Română și-a continuat drumul eliberator până în Munții Tatra.

În 1877, când România și-a declarat și câștigat independența, armata a fost forța momentului.

În timpul Primului Război Mondial, fără jertfa Armatei Române nu am fi avut 1 decembrie 1918, iar statul național unitar român nu ar fi fost desăvârșit, „rotunjit” și falnic.

Fără jertfa Armatei Române din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Dictatul de la Viena nu ar fi fost înlăturat, iar România nu ar fi fost întregită.

În 1989, tot armata a adus victoria Revoluției din decembrie.

Pentru toate acestea, și nu numai, astăzi aducem un omagiu de recunoștință pentru toți cei care au slujit țara.

Nu putem să vorbim doar despre trecut în omagierea Armatei Române, pentru că soldatul român cinstește și astăzi România în teatrele de operațiuni, acolo unde, alături de aliați, depune eforturi pentru menținerea păcii și stabilității.

În urmă cu un an, vicepreședintele american Joe Biden, într-o vizită făcută în țara noastră, aprecia în termeni extrem de pozitivi activitatea Armatei Române, spunând că aceasta dă dovada încrederii și profesionalismului față de parteneri.

Ne respectăm angajamentele internaționale, suntem credibili în fața partenerilor noștri și merităm pe deplin locul ocupat în NATO.

Onorabilitatea armatei noastre este cu atât mai importantă cu cât, trebuie să o recunoaștem, mai ales în contextul actual de criză, nimic nu e simplu.

Nimic nu este mai important în planul relațiilor internaționale decât respectarea angajamentelor.

Apreciez munca și sacrificiul celor care poartă haina militară și cred că Armata Română poate fi în continuare la același standard al profesionalismului.

Sper că vom reuși să trecem peste greutățile care, uneori, există și în domeniul armelor.

Declarația politică se intitulează „România – între criza economică și isteria politică”.

Situația actuală a României nu este una de natură să provoace optimism pentru românul de rând, nici măcar pesimism. Aparențele pot fi interpretate mai degrabă ca aspect al indiferenței, al lipsei de viziune și de realism din partea clasei politice. Normele unei civilizații moderne par sensibil extrapolate dinspre democrație către anarhie. Tot natul se pricepe la toate și comentează orice. Comentatul la colț de stradă sau la televiziuni a devenit un fel de sport național, în care jucătorii nu mai au loc în arenă din cauza chibiților.

Între timp, economia se degradează, populația este instigată la revoltă, după modelul anilor ’90, antrenând unele sindicate, în lipsa minerilor, iar soluțiile constructive ale specialiștilor sunt considerate caduce și desuete. Autoritatea statului este privită ca un surogat, iar statul de drept este recunoscut sau nu, după cheremul unor potentați, cunoscuți îndeobște ca îmbogățiți ai Revoluției. Interesul național a fost sufocat de interesele unor grupuri, a căror prestație are o alură adesea penală sau aflată la limita legii.

Sunt printre noi demnitari ce se consideră urmași ai marilor politicieni de odinioară, însă dumnealor n-au nimic comun cu valoarea și demnitatea celor invocați. Sunt personaje care, în mod narcisist, se cred mult mai importante decât instituțiile pe care le reprezintă. Fariseismul politic a intrat în cotidian. Se atentează fără preget la conștiința cetățeanului onest, la viitorul românului harnic, răbdător și talentat, garantul permanent al identității națiunii noastre. Politicieni de ocazie siluiesc voința de emancipare a majorității românilor.

O asemenea stare de lucruri este intolerabilă și nu mai poate continua. Simpla vrere arbitrară a unor demnitari nu mai poate fi impusă cu putere de lege asupra populației. Rațiunea trebuie să-și spună cuvântul.

Astăzi, prin inconștiența și prin incompetența unor dregători de ocazie, România suferă profund, iar prețul este plătit de oamenii nevinovați.

Se vorbește în bășcălie despre etica profesională. În Parlamentul României bășcălia a devenit un mod de exprimare, fiind confundată, în mod ridicol, cu ironia fină, dar atenție, stimați colegi, „de la sublim la ridicol nu e decât un pas”, după cum observa genialul Bonaparte.

Declarația politică este intitulată „Asumarea răspunderii guvernamentale pe Legea educației prin încălcarea Regulamentului Senatului”.

Stimate doamne și stimați domni senatori,

În ultimele mele declarații politice făcute de aici, de la tribuna Senatului României, am arătat de ce Guvernul nu ar trebui să-și asume răspunderea pe Legea educației. Am argumentat că avem de-a face nu doar cu un gest politic iresponsabil și inacceptabil al Cabinetului Boc-Băsescu, dar și cu o acțiune neconstituțională. Am arătat, de asemenea, gravele erori de conținut și de redactare ce apar în textul pe care se dorește asumarea răspunderii guvernamentale.

Astăzi aș dori să mai aduc un argument, un argument de ordin procedural. Permiteți-mi, vă rog, să vă citez din Regulamentul Senatului, adică din legea care reglementează și organizează activitatea noastră, a tuturor celor care am fost aleși să reprezentăm interesele cetățenilor în Senatul României.

La articolul 93 alineatul (1), Regulamentul Senatului arată că „Inițiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative” – în cazul de față Guvernul României, prin Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – „poate să își retragă proiectul sau propunerea până la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului.”

Alineatul (2) precizează că „În cazul în care proiectul sau propunerea legislativă a fost adoptată de Camera Deputaților” – este și cazul Legii educației –, „retragerea nu mai poate fi făcută din momentul sesizării Senatului.”

Ce înseamnă acest lucru din punctul meu de vedere? Înseamnă că Guvernul nu-și poate asuma răspunderea pe Legea educației, aflată în dezbaterea Senatului!

Boc și Funeriu își pot asuma răspunderea, eventual, pe o altă lege a educației, dar nu pe cea aflată în dezbaterea Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, iar noi, membrii comisiei, avem datoria să continuăm dezbaterea parlamentară și să prezentăm un raport, conform procedurilor parlamentare, astfel încât plenul Senatului să se pronunțe prin vot asupra formei finale a legii.

Chiar și în varianta în care Guvernul Boc va rămâne în funcție – prin limitarea dreptului parlamentarilor puterii de a-și exercita votul la moțiunea de cenzură –, mi-aș dori ca noi să ne continuăm dezbaterea din comisie, astfel încât, în luna decembrie, legea pe care o vom adopta să înlocuiască legea pe care Guvernul dorește, joi, să-și asume răspunderea. Împreună cu colegii mei din PSD – și sunt sigur că ni se vor alătura și partenerii noștri din PNL –, suntem deciși să ne continuăm activitatea din comisie indiferent de modul în care va acționa Guvernul.

Declarația politică se intitulează „Ziua Europeană a Justiției Civile, Ziua Armatei – reconectarea guvernanților la realitatea românească”.

Doamnelor și domnilor colegi,

Personajul central al statului de drept este cetățeanul, indiferent care ar fi ipostaza în care vine în contact cu autoritățile sau instituțiile publice: alegător, contribuabil, soldat de rând sau gradat, justițiabil etc.

Consiliul Europei și Uniunea Europeană au stabilit aniversarea, în fiecare an, pe data de 25 octombrie a „Zilei Europene a Justiției Civile”, cu scopul de a aduce modul de funcționarea a justiției în atenția publicului european și de a sprijini dezvoltarea unui spațiu juridic comun european.

Baza pentru o bună parte a instituțiilor din România, care nu funcționează nici măcar în ziua de azi, a fost pusă acum 150 de ani, instanțele și justiția erau bine definite. Sinistră perspectivă, dacă după un secol și jumătate ai noștri guvernanți nu au fost în stare să facă să meargă principalele funcții ale unui stat modern.

Democrat-liberalii au pierdut orice contact cu realitatea românească, denotând o maximă lipsă a bunului-simț prin ignorarea totală a justiției, prin neexecutarea întru totul și în termen a sentințelor civile, decât a celor comandate de ei, pe când „ilustrul” nostru președinte este preocupat în cea mai mare parte a timpului cu provocarea scandalurilor politice.

Traian Băsescu va rămâne în istorie ca un conducător care de atâta amar de vreme deține puterea totală, dar nu a fost lăsat să facă nimic. În funcție de interese și avantaje, cei care nu l-au lăsat să facă au fost, pe rând, ba opoziția, ba mogulii, ba femeile ziariste, ba justiția, ba prea rapida aplicare a legii, ba prea întârziata aplicare a legii, ba „agenturile” străine, ba Consiliul Europei și Uniunea Europeană, cu o legislație mult prea decentă și care respectă principiul egalității șanselor cetățenilor, ba însuși poporul român. În curând, dacă cetățenii, care și-au câștigat dreptul obținut cu mari eforturi financiare, stres, fiind în posesia sentințelor definitive, irevocabile și executorii, când vor realiza că nu le folosește la nimic dreptatea câștigată, își vor îndrepta furtunos frustrarea exact spre sursa care generează această stare de lucruri, spre iubiții noștri guvernanți și spre inestimabilul și irecuperabilul nostru președinte.

Declarația politică este intitulată „Aleșii portocalii – între sublim și ridicol”.

Deputații PDL au dat, marțea trecută, o probă de trecere de la sublim la ridicol, după ce au votat, alături de opoziție, în Camera Deputaților, cu rol de Cameră decizională, proiectele de lege privind reducerea TVA la alimentele de bază la 5% și neimpozitarea pensiilor de până la 2.000 de lei.

După ce marți, în jurul prânzului, președintele de ședință Ioan Oltean, vicepreședinte al PDL și al Camerei Deputaților, a anunțat cu satisfacție votarea acestor legi cu unanimitate de voturi, „ca la Marea Adunare Națională”, parlamentarii PDL au început să se dezmeticească a doua zi că au votat împotriva propriului Guvern și au căutat tot felul de scuze. Liderul deputaților PDL, care îi stimulase în ziua precedentă cu degetul ridicat, a motivat că legile respective au fost votate din greșeală de liberal-democrați, întrucât au crezut că votează rapoartele de respingere. Un deputat portocaliu mai gureș, care a învățat parlamentarismul ca șofer al unui senator cu vechi state de serviciu, a lansat o motivație mai sentențioasă: „eroare de tehnică legislativă”.

Parteneri de guvernare, liderii și deputații UDMR au declarat însă că au votat în cunoștință de cauză, întrucât formațiunea lor a susținut, inclusiv în cadrul coaliției, reducerea TVA la alimentele de bază și neimpozitarea pensiilor de până la 1.000 de lei. Liderii și parlamentarii UNPR au evitat să se pronunțe dacă au votat și de data acesta pentru interesul național și pentru stabilitatea țării.

Culmea ironiei este că au votat împotriva propriului Guvern nu mai puțin de șapte miniștri din Cabinetul Boc: Gheorghe Ialomițianu – de la Ministerul Finanțelor Publice, Ioan Botiș – de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Elena Udrea – de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Valeriu Tabără – de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Valerian Vreme – de la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, Gabriel Oprea – de la Ministerul Apărării Naționale și László Borbély – de la Ministerul Mediului și Pădurilor. Mai mult, proaspătul ministru al muncii, familiei și protecției sociale a afirmat că, dacă Legislativul s-a pronunțat, Executivul trebuie să aplice legile adoptate.

Declarația politică se intitulează „Legea pensiilor – o miză importantă pentru redefinirea rolului Parlamentului”.

Se spune că până nu faci zgomot nu ești vizibil, că până nu îți revendici dreptul cu voce tare poți fi ignorat și lăsat în umbră de cei care fac jocurile deloc curate ale unei părți ale scenei politice.

Noi, PSD-ul, am atras atenția asupra modului fraudulos în care s-a încercat adoptarea „pe sub masă” a uneia dintre cele mai importante legi, care afectează acum șase milioane de oameni, dar care, pe viitor, ne va afecta pe toți deopotrivă – Legea sistemului unitar de pensii publice.

Cunoașteți cu toții traseul obscur pe care l-a avut această lege, cu adoptarea tacită în Senat, în ciuda eforturilor Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, pe care o reprezint în calitate de secretar, cu adoptarea ei, prin fraudă, în Camera Deputaților, în stilul Pristanda, „cu steagurile numărate de câte două ori” de președintele Camerei Deputaților, doamna Roberta Anastase, cu sesizarea noastră de neconstituționalitate a legii și declararea ei, totuși, drept constituțională de către cei nouă reprezentanți ai Curții, cu nepromulgarea ei de către președintele Băsescu și, în fine, cu întoarcerea legii la noi, în Parlament.

Să vedem ce ne spune Constituția despre promulgarea legii, în articolul 77 alineatul (3): „Dacă președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.”

Așadar, președintele Băsescu, retrimițând legea în Parlament, a jucat o carte importantă, fie că s-a simțit amenințat cu suspendarea și a înțeles că nu e de glumit cu acest aspect cu care s-a mai confruntat o dată, refuzând astfel să intre într-un război de uzură cu noi, război care i-ar fi adus o scădere în sondajele de opinie chiar mai mare decât acum, fie că a fost sfătuit să mizeze totul pe cartea populismului și să pară că ține cu poporul, cert este că, în ciuda propriului Guvern și partid, domnul Băsescu ne-a făcut un cadou nesperat: ne-a trimis spre reexaminare Legea pensiilor.

Declarația politică este intitulată „Comportamentul parlamentar și responsabilitatea politică”. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Procedeul folosit în alegerea membrilor Parlamentului României în anul 2008, numit „uninominal”, a avut un efect contrar celui susținut de promotorul lui. Acest efect negativ este tot mai mult recunoscut în cercurile celor care urmăresc evoluția vieții politice din țara noastră. El se relevă mai ales prin faptul că parlamentarii din alianța aflată la guvernare, în loc să promoveze în Parlament nevoile și voința oamenilor din circumscripția în care au fost aleși, susțin orbește punctele de vedere ale unui individ, care, chipurile, ar fi ale partidului aflat la putere.

În această perioadă, procedura la care fac referire a dus țara pe marginea prăpastiei politice și economice, a transformat-o în subiect al anecdotelor în diferite capitale ale lumii, încât ea trebuie să fie abandonată de urgență, deoarece a creat o mulțime de nemulțumiri în păturile largi ale populației, care s-au acutizat în așa măsură încât toată țara are de suferit, nu numai formațiile politice care ar trebui să răspundă individual de acest fapt.

Formulez acum acest deziderat fiindcă întreaga clasă politică din România se află înaintea unor examene date în fața potențialilor alegători, ca urmare a mediatizării largi a modului de comportare al parlamentarilor în marile probleme care preocupă în cel mai înalt grad toate categoriile sociale. Or, dacă această votare nu va avea un deznodământ corespunzător, consecințele ei vor atrage toate formațiunile politice pe panta ascendentă a discreditării lor, fără ca vinovăția să fie a tuturor.

Dacă majoritatea factorilor de decizie din PDL reprezintă o entitate irecuperabilă pentru intrarea în normalitate, ceilalți parlamentari ai formațiunilor din alianța de guvernământ pot contribui la salvarea țării, și a noastră, printr-un vot dat în acord cu interesele și voința alegătorilor.

Modul în care se va vota moțiunea de cenzură trebuie să reflecte starea de spirit a majorității locuitorilor țării față de un guvern incapabil și corupt. Se intuiește prea bine care va fi soarta viitoare a celor care nesocotesc voința poporului. Acesta nu se va lăsa cumpărat la nesfârșit. El nu va permite ca unii să se vândă și să voteze altfel decât au vrut alegătorii lor.

Declarația politică se intitulează „PDL – încă o pată neagră pe instituția Parlamentului”.

Stimați colegi,

Dacă n-ar fi trist, ar fi incredibil de amuzant. Dacă n-ar afecta dramatic milioane de români, toți s-ar tăvăli pe jos de râs. Dacă nu și-ar bate joc în asemenea chip de țara asta, deputații PDL ar apărea în bancuri mai ceva ca Bulă, pentru că, da, despre ei vorbim de marțea trecută încoace, încercând să pricepem – care-om mai avea răbdare – ce e în capul acestor oameni.

De câte ori se face un studiu sociologic, Parlamentul are locul lui rezervat în coada listei privind încrederea românilor în instituțiile statului, ultimul sau penultimul. Pe sistemul „toți o apă și-un pământ”, parlamentarii sunt chiulangii, puturoși, corupți, hoți și habar n-au de ce ocupă locurile pe care le ocupă. Și de fiecare dată ne revoltăm, strigând că nu toți deputații sau senatorii sunt chiulangii, nu toți sunt puturoși, hoți și așa mai departe. Lucru perfect adevărat, de altfel, numai că ce s-a întâmplat în ultima perioadă în Camera Deputaților e pe cale să măture pe jos cu toate argumentele de bun-simț invocate.

Pentru că, stimați colegi, să privim lucrurile realist. E dificil să-i convingi pe români că Parlamentul le apără interesele, când 5,7 milioane dintre ei au fost furați în cel mai rușinos mod cu putință de către Roberta Anastase, Sever Voinescu și compania. E dificil să-i convingi că Parlamentul e garantul respectării democrației, când nu se respectă nici aritmetica. E dificil să-i convingi că Parlamentul legiferează în interesul lor, când peste legi vitale se trece cu buldozerul asumării răspunderii, chit că procedura fusese declarată neconstituțională cu un an înainte. În fine, e dificil să-i convingi pe români că parlamentarii au habar de ce sunt puși acolo, când te faci de râs în asemenea hal cum s-au făcut deputații Partidului Democrat Liberal în ultimele zile.

Nu credeam că se poate ajunge atât de jos. Să votezi ca-n turmă, fără să te uiți măcar o secundă pe actul normativ pe care îl votezi... Și n-au fost doi-trei buimaci neatenți, ci 115, incluzându-i aici pe celebrii miniștri Ialomițianu și Botiș sau pe și mai celebra Elena Udrea. Vă dați seama cam câte pricep aceste personaje din ce se discută la Guvern sau în Parlament?

Declarația politică este intitulată „Acei roboți cu integratele defectate”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Aș vrea să vă atrag atenția că asistăm în aceste zile la o situație fără precedent în istoria postrevoluționară a Parlamentului României. După ce a măcelărit veniturile populației, aducând la limita supraviețuirii categorii întregi de

oameni, după ce a reușit să provoace închiderea a zeci de mii de firme prin măsurile aberante pe care le-a luat, după ce a mințit și a păcălit într-un mod nemaiîntâlnit, actuala putere portocalie a reușit să lovească în credibilitatea Parlamentului mai rău decât a făcut-o orice alt partid politic până acum.

Așa cum probabil intuiți, mă refer aici la mult discutatul vot pe care l-au dat reprezentanții puterii, săptămâna trecută, în Camera Deputaților. Niciodată nu s-a mai întâmplat ca un întreg grup parlamentar să voteze greșit. Această întâmplare ne arată că, așa cum spunea chiar președintele de ședință din acea zi, ei votează „ca la Marea Adunare Națională”, nu contează părerile și convingerile lor, nu contează interesul alegătorilor care i-au votat și i-au trimis acolo, nu contează cât rău și câtă suferință pot provoca legile pe care le adoptă, dacă ordinul șefului e să voteze, votează! Fără analiză, fără responsabilitate, doar după cum se ridică degetul.

Ar fi hazliu, dacă nu ar fi de plâns, și faptul că degetul ridicat a fost interpretat de unii parlamentari de la putere ca vot împotrivă, iar de alții ca vot pentru, adică defecțiuni pe toată linia.

Stimate colege și stimați colegi,

Acești „degetari” ne-au arătat clar că sunt doar un „grup” bine dresat și instruit. Toate acele fraze frumoase despre democrație, libertate de exprimare, responsabilizarea parlamentarilor prin votul uninominal țin doar până la ridicarea degetului. În acel moment, reflexul pavlovian se declanșează și interesul cetățeanului este uitat.

În aceste condiții, vă întreb, stimați colegi: ce legitimitate și credibilitate mai poate avea o asemenea putere? Ce încredere mai pot avea alegătorii că vor fi reprezentați corect de acești colegi care s-au comportat ca niște „roboți cu integratele defectate” și care votează, de fapt, la comanda unui deget, și nu conform dorințelor și intereselor celor care i-au trimis în Parlament?

Declarația politică este intitulată „Osteoporoza – o maladie tăcută, dar periculoasă”.

„Ziua Internațională a Osteoporozei”, marcată în fiecare an la 20 octombrie, a fost instituită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Cu această ocazie, medici și organizații din întreaga lume își propun să atragă viguros atenția asupra acestei maladii din ce în ce mai răspândite, care afectează grav sănătatea și calitatea vieții a zeci de milioane de oameni din întreaga lume.

De-a lungul timpului, oasele noastre suferă transformări ce ne predispun la dureri articulare și fracturi, transformări cauzate în principal ca urmare a demineralizării oaselor. În timp, această demineralizare a oaselor duce la apariția osteoporozei.

Osteoporoza este boala oaselor fragile, care debutează treptat, de la o ușoară încovoiere a spatelui până la apariția unor complicații invalidante precum fractura de col femural. Riscul de fractură crește pe măsură ce oasele devin din ce în ce mai poroase și mai fragile.

Boala se instalează „silențios”, fără simptome și este progresivă. Simptomele sunt vagi și constau în dureri de spate, scădere în înălțime și modificări

posturale ale coloanei vertebrale și fracturi. Aspectul cel mai nefericit al pierderii osoase ce survine în osteoporoză este că, odată ce s-a pierdut, rețeaua structurală a osului nu mai poate fi refăcută. Din cauza ireversibilității acestui proces, strategiile cele mai eficiente pentru tratarea osteoporozei trebuie să se concentreze asupra menținerii masei osoase existente și asupra diminuării factorilor ce cresc probabilitatea traumatismelor ce pot duce la fracturi.

Osteoporoza e influențată de soliditatea structurii osoase obținute în primele decade de viață și depinde de factori hormonali – estrogenul și testosteronul favorizează construcția osoasă și scăderea lor după menopauză amplifică riscul de boală pentru ambele sexe. Alți factori de risc sunt: înaintarea în vârstă, moștenirea genetică – prezența de cazuri în familie –, aportul insuficient de calciu și de vitamina D, fumatul, alcoolismul, sedentarismul – exercițiul fizic solicită osul și favorizează construcția osoasă, întărind coloana vertebrală și șoldurile.

Declarația politică se intitulează „Accesul la dosarele privatizărilor este mai mult decât necesar”.

## Stimați colegi,

Accesul la dosarele privatizărilor este mai mult decât necesar. Parlamentarii au nevoie de informații complete în ceea ce privește domeniul privatizării și clauzele din contractele de privatizare, pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Guvernului în domeniul privatizării, dar și pentru a elabora noi acte legislative care reglementează domeniul privatizării.

Săptămâna trecută în Senat s-a adoptat o propunere legislativă privind accesul parlamentarilor la documentele privatizărilor. Conform acestei propuneri, președinții Camerei Deputaților, Senatului sau ai comisiilor pot solicita informații și documente referitoare la privatizări. Revine în obligația Guvernului și a celorlalte organe ale administrației publice să prezinte, în cadrul controlului parlamentar al activității lor, la solicitarea scrisă a președintelui Camerei Deputaților, Senatului sau al unei comisii parlamentare, în termen de cinci zile, informații și documente referitoare la privatizare, urmând ca pentru aceste informații și documente să se asigure securitatea transportului, necopierea și păstrarea secretului acestora.

Știm cu toții că documentele de privatizare, prin care înțelegem documente elaborate cu ocazia derulării procedurilor de privatizare, inclusiv cele ulterioare privatizării, sunt foarte importante pentru societățile privatizate sau în curs de privatizare. Importante sunt și pentru economie, în ansamblul ei, și pentru muncitorii acelei societăți.

Privatizarea societăților comerciale, proces care a debutat în anul 1990 prin adoptarea Legii nr. 15/1990, continuă și astăzi – aș spune –, dacă a mai rămas ceva de privatizat în această țară, vreo societate care să nu aibă datorii.

De cele mai multe ori, privatizările s-au făcut fraudulos, la limita legii sau sub presiunea achitării datoriilor față de stat. Am asistat cu regret, neputincioși, la satisfacerea unor interese personale în detrimentul comunităților și al angajaților. Nu mică ne-a fost mirarea când, după o privatizare, am putut constata falimentul societății și intrarea în șomaj a zeci, sute, mii de angajați. Mai mult, fabrica sau societatea respectivă a fost demolată, vândută la fier vechi, ceea ce înseamnă că obiectul privatizării nu și-a atins ținta. Societatea respectivă nu a prosperat, plata datoriilor s-a realizat din vânzarea fierului vechi, iar pe locul respectiv s-au construit birouri sau blocuri. Nu vreau să nominalizez în acest moment eșecul lamentabil al multor procese de privatizare.

Declarația politică este intitulată „Moțiunea de cenzură sau despre incoerența instituțională de pe Dâmbovița”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Această sesiune parlamentară a debutat sub semnul unei moțiuni de cenzură, altfel spus, începând cu luna septembrie, atunci când s-a invocat Parlamentul, nu s-a discutat nici de priorități legislative, nici de asumarea răspunderii pe Legea educației, ci cu precădere de momentul pe care opoziția îl va găsi oportun pentru depunerea moțiunii de cenzură.

În condițiile în care inclusiv cursurile de drept constituțional – care spun că până acum niciun guvern nu a fost doborât de o moțiune de cenzură – sunt depășite, miza apare ca fiind una reală, cu atât mai mult cu cât la ultima moțiune de cenzură au lipsit doar câteva voturi pentru ca istoria de acum un an să se repete.

Miza nu este neapărat căderea Guvernului actual, cât, mai degrabă, necesitatea înlocuirii acestui Executiv cu unul mai competent, ale cărui principii înscrise în programul de guvernare să fie baza de la care pornesc politicile publice, și nu doar idei asumate a căror neaplicare le videază de conținut. Așadar, depunerea moțiunii apare ca unică soluție.

Evident că fiecare partid politic parlamentar din cadrul opoziției și-a făcut o strategie, a venit, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, cu programe alternative de guvernare

serioase, a susținut un set de măsuri definitorii în eventualitatea preluării actului de guvernare, s-au creat cabinete din umbră, care, deși sunt specifice unui sistem bipartizan, au dat dovada faptului că inclusiv pe palierul ministerial există soluții. Cu alte cuvinte, a existat o reală preocupare.

În schimb, reacția puterii, asumată de cele trei partide din arcul guvernamental, este una infantilă, deoarece aceștia au decis fără doar și poate că, deși parlamentarii vor fi în sală, nu își vor exprima un punct de vedere asupra moțiunii.

În orice democrație consolidată sau în orice regim politic care evoluează către o democrație, momentul unei moțiuni de cenzură este esențial și este tratat ca atare, însă în România dăm o dată în plus dovadă de indiferență față de mecanismele fondatoare ale unui regim deschis, în care existența posibilității alternanței la putere este reală, și nu doar înscrisă în Constituție.

Declarația politică este intitulată „Arieratele au devenit o formă de sabotaj macroeconomic”.

Statul român datorează aproximativ două miliarde de euro firmelor private. În mod evident, o asemenea datorie creează un acut blocaj economic, reduce la zero încrederea în eficiența și responsabilitatea instituțiilor publice și descurajează disciplina la plată.

_De facto_ , statul român penalizează agenții economici corecți, care își achită la termen obligațiile financiare, și legitimează, prin propriul exemplu, evaziunea și economia subterană. Prin durată și volum, arieratele au devenit o formă de sabotaj macroeconomic.

În aceste condiții, consider că se impune o reacție civică și politică solidară pentru a determina Guvernul și instituțiile publice din subordine să-și respecte la timp obligațiile de plată.

În acest sens, propun tuturor firmelor din România față de care statul a acumulat întârzieri la plată mai mari de 30 de zile să trimită la cabinetul meu (telefon: 021.460.20.68; fax: 021.460.05.76; e-mail: _cabinet@danvoiculescu.ro)_ , până la data de 15 noiembrie 2010, o prezentare a sumelor pe care le au de primit de la statul român și durata acestor restanțe.

Totodată, în calitate de vicepreședinte al Senatului, responsabil pentru relația cu sindicatele și patronatele, îi voi sesiza oficial pe Președintele României, prim-ministru și ministrul finanțelor publice în legătură cu necesitatea achitării urgente a datoriilor statului către agenții economici privați, solicitându-le un angajament ferm de plată.

În ipoteza în care instituțiile publice sesizate nu vor răspunde pozitiv solicitărilor noastre, ne vom continua demersurile cu o acțiune comună în justiție.

De bunăvoie sau obligat, statul român trebuie să înceapă să-și plătească datoriile.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Acum 70 de ani și mai bine, în ședința Senatului României din 15 martie 1940, în tragicul context internațional marcat, din toamna anului precedent, de declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial, generalul Ion Popovici (din 1927, reprezentant al armatei în Camera superioară a Parlamentului) pronunța un discurs cu privire la situația din acel moment foarte tensionat a oștirii naționale, exercițiu oratoric din care am reținut, pentru frumusețea exprimării, dar și pentru adevărul intrinsec din vorbele ilustrului nostru predecesor, următoarea definiție: „oștirea, această pavăză a păcii, această pavăză a apărării permanente a țării, această chezășie supremă pentru independența și integritatea fruntariilor (...), acest instrument special, anume creat pentru apărarea și păstrarea patrimoniului național”.

Desigur, vremurile s-au schimbat radical față de clipa acelui discurs, iar România de azi, a noastră, nu mai este de mult timp cea a onorabilului general senator care a spus acele cuvinte de la tribuna Senatului. În schimb, și sper că veți fi de acord cu opinia mea, caracterizarea făcută acestei instituții naționale fundamentale a statului nostru – oștirea – rămâne perfect valabilă și ea merită a fi adusă în atenția generală tocmai astăzi, de Ziua Armatei, 25 octombrie.

În paranteză fie spus, reamintesc că la această dată celebrăm o faptă de arme de neuitat din istoria neamului, anume momentul eliberării orașelor Carei și Satu Mare, operațiune militară care a desăvârșit eliberarea întregului teritoriu transilvan ce fusese anexat silnic de Ungaria horthystă, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, impus României de Germania nazistă și Italia fascistă. Printr-o fericită coincidență, evenimentul din 25 octombrie 1944 a avut loc de ziua de naștere a Regelui Mihai I, suveranul de atunci al țării și, constituțional, capul oștirii.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Timpul limitat pe care îl am la dispoziție nu-mi îngăduie să zăbovesc, nici măcar în treacăt, asupra paginilor de istorie națională scrise prin jertfa oștenilor noștri. Nu pot însă să nu remarc faptul că, după constituirea României moderne, la 1859, independența noastră de stat (1877–1878) și întregirea națională (1916–1918) s-au făcut și cu sau în primul rând cu sângele ostașilor români din toate provinciile istorice, ostași al căror sacrificiu avea să se repete și în alte împrejurări dramatice pe care țara și continentul au fost nevoite să le traverseze la mijlocul secolului al XX-lea.

Declarația politică este intitulată „Guvernul fără voturi”. Stimați colegi,

În așteptarea moțiunii de cenzură, subiectul zilei pe agenda publică, s-au făcut și s-au desfăcut planuri, s-au gândit strategii și s-a pregătit terenul confruntărilor. Dacă mi se pare firească contracararea argumentelor pe care noi, opoziția, le-am adus în moțiune, nu la fel găsesc planul reprezentanților puterii de a nu vota miercuri, 26 octombrie.

Înțeleg că fac tot posibilul pentru a-și asigura poziția și a-și securiza „jucătorii”, dar în cazul în care moțiunea nu trece, Guvernul lui Emil Boc va fi acel Guvern fără niciun vot pentru. Această situație va fi o continuare firească a lipsei sprijinului public, lucru confirmat de sondajele de opinie. Majoritatea românilor s-a exprimat împotriva acestui Guvern. Direcția în care merge țara este considerată greșită și de aceea în timpul protestelor se cer demisii.

Ce primim în schimb? Planuri și strategii de menținere a oamenilor partidului în funcții. Doar acest lucru contează, puterea cu orice preț. Acum va fi cu prețul demnității Cabinetului Boc, care acceptă să stea la putere fără niciun vot obținut în Parlament în favoarea lui, repet, în cazul în care moțiunea de cenzură nu va trece. Este evident jocul politic practicat, dar este de neînțeles încăpățânarea cu care puterea vrea să ne dovedească faptul că lucrează împotriva cetățenilor, împotriva celor care i-au ales.

S-au întrebat mulți de ce moțiunea se numește „populară”. Tocmai pentru că asta exprimă: voința românilor, preaplinul lor de resentimente față de sfidarea reprezentanților puterii, dorința lor de a scăpa de guvernanții care i-au abandonat în favoarea propriilor interese, i-au pierdut printre propriile griji și afaceri.

Așa că nu mă surprinde faptul că s-au anunțat mitinguri în ziua moțiunii, că oamenii vor să ne fie alături. Mă scandalizează, în schimb, ideea Elenei Udrea de a opri protestele. Mai nou, nu mai avem nici dreptul la manifestări, la a ne exprima nemulțumirea?

Eu cred că trăim încă în România, nu în țara lui Băsescu și a partidului său, pe care trebuie să-l lăudăm cu toții. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Șantajul – una dintre armele preferate de putere”.

De la vorbă la faptă este drum lung și asta ne-o dovedesc zilnic reprezentanții puterii. Am tot auzit, în ultima vreme, declarații care mai de care mai curajoase legate de moțiune. Toți au spus că nu au emoții și că nu-și fac probleme, dar permiteți-mi să nu cred așa ceva din moment ce s-a pregătit un șantaj atât de evident la adresa UDMR. Mă refer la textul Legii educației, pe care Emil Boc își asumă răspunderea în data de 28 octombrie, care va fi definitivat miercuri după-amiază, după votarea moțiunii de cenzură.

De ce nu îl definitivează astăzi? De ce nu mâine, așa cum și-au propus inițial? Este evident că se urmărește sprijinul politic acordat în schimbul unor amendamente la lege favorabile UDMR.

Da, aici am ajuns, să fim conduși de un grup șantajist și arivist, care a luat-o serios în jos pe toboganul sondajelor de opinie, dar care nu ține cont decât de propriile scopuri și

interese. Cu un guvern cu maximum 10% susținere publică, un președinte sub 15% și un partid politic la fel de prost clasat, România își trăiește zilele în sărăcie, haos și paradox. De ce paradox? Pentru că, în ciuda crizei și a mult clamatei lipse de bani, guvernanții se plimbă cu avioanele instituțiilor, pe bani grei, în țară și în străinătate, își trimit delegații numeroase în America, spre exemplu, pe sute de mii de euro... și, în general, trăiesc regește pe spinarea celor care își prind în piept fluturașii de salariu și mărșăluiesc în fața sediilor de partid sau ale Guvernului și Președinției.

Ei, dar pentru a-și păstra aceste privilegii, partidul președintelui-jucător trebuie să șantajeze, să promită, să mintă, totul în numele „interesului național”. Nu văd acest interes în afacerile de familie ale liderilor partidului sau în zecile de cazuri în care primarii PDL au fost favorizați la împărțirea banilor de la buget, sau în atribuirea de contracte pe bani publici... și câte alte exemple.

Pentru toate acestea și pentru multe altele, Emil Boc trebuie să plece de la Palatul Victoria. Mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Guvernul Boc este «Mr. Bean – o comedie dezastru»!”.

Urmărind cu atenție tot ce întreprinde Cabinetul Boc în ultimele luni de guvernare, am făcut fără să vreau paralela cu un film interesant, o comedie care îl are ca protagonist pe celebrul actor britanic Rowan Atkinson, cunoscut publicului ca Mr. Bean.

Dacă nu ați văzut filmul, să vă spun pe scurt despre ce este vorba: un englez de la un muzeu britanic, fiind un angajat cam somnoros, este trimis de conducere, ca să se scape de el, la o expoziție obscură dintr-un mărunt oraș american. Acolo trebuia să fie expus un tablou de valoare.

Personajul dandana tușește din greșeală pe pânza respectivă și apoi se chinuie să repare micile deficiențe ale tabloului, dar cu cât intenția lui pare a fi una bună, cu atât din rău în mai rău se strică tabloul, iar, în final, pur și simplu personajul distruge tabloul definitiv.

Cam asta este și povestea Guvernului Boc & company. Intențiile lor poate că au fost onorabile, nu știm asta, dar ce au făcut zi de zi a semănat perfect cu ce a făcut personajul din filmul descris.

Încercând să scoată România din criză, prin fiecare gest făcut au redimensionat criza, în loc să ne ridice, ne-au coborât, în loc să trăim bine, trăim prost, în loc să muncim în România, fugim din țară.

Peste tot pe lângă noi, statele au ieșit din criza economică, noi suntem chiar în prăpastie.

Guvernul dandana ia hotărâri contradictorii și ciudate pe bandă rulantă și merge din rău în mai rău, stricând tot.

Fisurile, începute prin declarațiile băsesciene din acea zi neagră de 6 iunie, sunt acum gropi adânci în economia României.

Filmul de care vorbeam este doar o comedie, dar la noi „Guvernul Mr. Bean” încă ne conduce. Doamne, ferește! de eternizarea lui! Vor rămâne singurii care să stingă lumina dintr-o țară pustie.

Râzi și plângi totodată de isprăvile lui Toader și ale PDL cu votul pentru TVA. Și să nu spui că este „Guvernul Mr. Bean”? Stau și mă întreb de ce îi afectează o măsură activă economic. Până la urmă, diminuarea TVA nu are efecte imediate, dar, în timp, stimați colegi portocalii, oare nu crește puterea de cumpărare a românilor, oare nu se dă un impuls producției? La PDL, așa-zis partid liberal, nu există economiști care să înțeleagă ce este o măsură activă?

Declarația politică este intitulată „Cinste eroilor de ieri, de azi și de mâine ai României!”.

Motto: „El nu era un pregătitor de istorie, ci însăși garanția ei.” (Nicolae Iorga, despre Alexandru Averescu, eroul de la Mărășești)

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Puține țări pe lumea asta se pot mândri cu o istorie ca a noastră. Românii au cunoscut ce înseamnă lupta, au cunoscut sacrificiul și știu mai bine ca oricine cum este să lupți pentru fiecare petic de pământ al țării tale. Suntem un popor care s-a născut din luptă, curaj și îndrăzneală. Cartea istoriei noastre poartă pentru vecie mărturiile acelor eroi care și-au pus patria mai presus de orice.

Sacrificiile nenumărate, strânse în mii de ani, sunt dovada incontestabilă a valorii noastre. Dacă ar fi ca cineva să-mi ceară doar un cuvânt pentru a-mi caracteriza poporul, aș spune fără să stau o clipă pe gânduri: „Eroic”.

Acum aproape o sută de ani, cotidianul „Times” scria că „apărarea frontului de la Mărășești a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârșită vreodată de români (...)”.

Mi-aș permite să contrazic puțin și să spun că astfel de fapte strălucite de arme sunt multe în istoria poporului nostru, așa cum la 25 octombrie 1944 românii au luptat până la unul pentru apărarea țării, așa cum în 1877 ne-am putut sărbători independența, așa cum orice filă de istorie abundă în faptele de arme ale eroilor noștri.

Cunoscuți sau nu, permiteți-mi ca în acest moment de cinstire a lor să-mi exprim întregul meu respect și întreaga considerație față de toți oamenii Armatei Române, aceia care au purtat și poartă asupra lor pecetea neînfricării.

Pentru toți cei care au scris și scriu zilnic istoria noastră, ducându-și lupta cot la cot cu eroismul: „Cinste vouă!”.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

La punctul 2 din ordinea de zi este înscrisă nota privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 21 octombrie 2010, a următoarelor inițiative legislative:

1. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

2. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.

3. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

4. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive.

5. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2010 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și a unor structuri aflate în subordinea acestuia.

Aceste inițiative legislative vor fi transmise la Camera Deputaților spre dezbatere și adoptare.

La punctul 3...

Domnule senator Mihăilescu, vă rog.

Pe procedură, domnule președinte.

Am ascultat iarăși o listă de cinci documente – bănuiesc, importante –, care au fost în dezbaterea Senatului și cărora noi nu am fost în stare – vorbesc direct – să le dăm o soluție.

Vorbesc despre acest lucru din martie anul acesta. Avem probleme importante din punct de vedere al procedurii. Dacă vrem să contăm ca Senat, această..., vă cer scuze pentru „găselnița” de adoptare tacită, care s-a extins și asupra lucrărilor Parlamentului, ne face aproape inutili. Nu se poate să avem un aparat atât de mare, să avem o chestiune și noi să nu fim în stare să finalizăm măcar printr-un vot acest lucru.

Rog Biroul permanent să facă ceva din acest punct de vedere. A mai fost angajamentul acesta. S-a spus că se va găsi o soluție între cele două decizii ale Curții Constituționale, care împiedică, de foarte multe ori, un vot final cu o finalitate oarecare. Nu putem să fim simpli spectatori. Avem tot felul de chestiuni importante, dar la capitolul legislativ noi trecem prin adoptare tacită cinci ordonanțe? Eu nu-mi aduc aminte, în alte mandate, să fi fost cinci, de o manieră oarecare, pe toată durata de patru ani. Noi abia am început sesiunea și avem cinci.

Vă rog foarte mult, domnule președinte, și săptămâna trecută am avut numai propuneri legislative pe ordinea de zi, cu tot respectul, nu știu cine face, poate vă gândiți în Biroul permanent, că noi nu avem acces nicăieri. Nu asta e problema. Poate trebuie un comitet al ordinii de zi. Avem sute de propuneri legislative. Una... Nu vreau să fac comentarii, ca să nu existe drept la replică, dar documentele importante, care ar trebui să ne califice și pe noi într-un fel, trec prin adoptare tacită.

Vă rog foarte mult. Nu am primit nici acum câți colegi sunt în comisii de câte două ori... Șapte dintre noi au fost rezolvați, mai sunt puțini, dar nu putem continua în această manieră.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Evident, este un subiect care ne preocupă și pe noi. Magnitudinea nu este chiar atât de uriașă cum o prezintă colegul nostru, dar este un punct de preocupare pentru noi toți și, evident, acest mesaj îl vom prelua și îl vom discuta împreună cu liderii de grup, în principal, și cu...

Evident, de foarte multe ori, din păcate, și prezența, mai ales când este vorba de legi organice, creează dificultăți – iertați-mă că o spun – în principal arcului majoritar, pentru că, în cele din urmă, sunt ordonanțe ale Guvernului și cei care susțin acest Guvern sunt convins că au primit acest mesaj, așa cum l-am receptat și noi.

Vă mulțumesc foarte mult.

La punctul 3 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru ratificarea Protocolului adițional dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Croația, semnat la București la 30 aprilie 2010, privind amendamentele la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Croația privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Zagreb la 8 iunie 1994.

Domnule președinte Ghizdeanu, vă rog să prezentați punctul de vedere al Guvernului. Microfonul 9.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prezentul act normativ are ca obiect de reglementare ratificarea Protocolului adițional dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Croația, semnat la București la 30 aprilie 2010, privind amendamentele la Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Croația privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Zagreb la 8 iunie 1994.

Principalele amendamente conținute în document se referă la posibilitatea impunerii de restricții privind transferurile de capital, astfel încât să nu se aducă prejudicii interesului Uniunii Europene, introducerea clauzei privind protejarea interesului esențial de securitate și posibilitatea amendării acordului prin consimțământul reciproc al părților contractante.

Prezentul proiect de act normativ nu are impact asupra bugetului de stat.

Față de cele de mai sus, Ministerul Finanțelor Publice propune și susține, în numele Guvernului, adoptarea Legii de ratificare a Protocolului adițional dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Croația.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnule senator Borza, vă rog să prezentați raportul comisiei.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Adaug doar că suntem în fața unui proiect de lege din categoria legilor ordinare, Senatul este Cameră decizională, iar raportul comisiei este de admitere, fără amendamente. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc. Intervenții?

Nu sunt.

Legea este ordinară, Senatul este Cameră decizională. Vom da un singur vot pe raportul comisiei și proiectul de lege.

La punctul 4 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Kazahstan privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Astana la 2 martie 2010.

Vă rog, domnule președinte Ghizdeanu, foarte scurt. Microfonul 9.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prezentul act normativ are un obiect asemănător, respectiv ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Kazahstan privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Astana la 2 martie 2010.

Principalele prevederi se referă la acordarea unui tratament just și echitabil, nu mai puțin favorabil decât cel acordat de fiecare parte investițiilor efectuate pe teritoriul statului său, instituirea mecanismului de consultări, perioade de validitate etc.

Față de cele de mai sus, Ministerul Finanțelor Publice propune și susține, în numele Guvernului, adoptarea Proiectului de lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Kazahstan privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Astana la 2 martie 2010.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Raportul comisie, domnule senator Borza.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, Senatul este Cameră decizională, iar membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, întocmirea unui raport de admitere, fără amendamente.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc.

Intervenții pe fondul legii?

Nu sunt.

Am să-l rog pe domnul vicepreședinte Meleșcanu să asigure conducerea operativă a ședinței pentru următoarele zece minute.

Avem o delegație a Senatului italian, pe care o voi primi în numele colegilor, și voi reveni după încheierea întrevederii pentru a continua lucrările.

La punctul 5 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Domnule președinte Ghizdeanu, vă rog.

hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

În ședința din 22 iunie 2010, cu majoritate de voturi, s-a decis adoptarea raportului de admitere, fără amendamente. Senatul este primă Cameră sesizată.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Vă mulțumesc. Intervenții?

## Nu sunt.

Conform deciziei pe care am aprobat-o, vă propun să luăm în dezbatere punctul 20 din ordinea de zi. Am convenit că-l vom discuta cu prioritate.

La punctul 20 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind camerele pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală.

Avem un raport comun al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și al Comisiei pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală.

Îl invit pe domnul președinte Toni Greblă să prezinte raportul.

Microfonul 6.

Vă mulțumesc, domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Proiectul de lege vizează modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

Schimbările preconizate prin actul normativ menționat mai sus operează două modificări:

În primul rând, decontarea hranei asigurate de către unitățile din sistemul administrației penitenciare pentru persoanele private de libertate, aflate în detenție la organele Ministerului Administrației și Internelor, se face nu numai la valoarea alimentelor care intră în structura normelor de hrană, dar și la nivelul costurilor efectiv realizate cu prepararea acesteia.

În al doilea rând, proiectul de lege creează cadrul legal pentru facilitarea transferului produselor agrozootehnice între unitățile penitenciare.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Vă rog să prezentați raportul comisiei, domnule senator Mircea Banias.

Microfonul 6.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a fost sesizată pentru elaborarea raportului la Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de

## Stimați colegi,

Cele două comisii au avut în vedere cererea de reexaminare formulată de Președintele României.

Dacă este nevoie, intru puțin în detalii, dar consider că nu.

Ambele comisii, în unanimitate, au hotărât să vă propună o solicitare de admitere a cererii de reexaminare și, drept urmare, de modificare a textului inițial adoptat de cele două Camere, în varianta în care textele sunt trecute în anexa care face parte integrantă din raport.

Ne aflăm în fața unei cereri de reexaminare pentru o lege organică, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Îl invit pe domnul secretar de stat Barna Tánczos să prezinte punctul de vedere al Guvernului.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Modul de înființare, organizare și funcționare a camerelor agricole locale, județene și a Camerei Agricole Naționale este un element extrem de important atât din punct de vedere al reorganizării instituțiilor subordonate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cât și din punct de vedere al înființării unei noi structuri, care să servească, în mediul rural, atât țăranii, cât și persoanele care doresc să se stabilească în aceste zone. Punctul de vedere al Guvernului este de susținere și rugăm atât Senatul, cât și Camera Deputaților să susțină proiectul de lege, astfel încât, în cel mai scurt timp posibil, să poată intra în vigoare.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Vă mulțumesc. Intervenții?

Nu sunt.

Un moment, este o problemă...

Întrucât, pe de o parte, domnul secretar de ședință spune că nu mai este nevoie, iar de la Departamentul juridic se spune că trebuie să dăm un vot și pe lege, așa cum a fost modificată prin cererea de reexaminare, o să

În timpul votului nu se poate, luați loc și după ce anunț rezultatul votului...

Cu 88 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și o abținere, a fost adoptat proiectul de lege reexaminat, cu amendamente.

Domnul senator Dumitru Constantin. Microfonul 3.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Adineauri, înaintea acestui vot, am dat un vot pe cererea de reexaminare. Ați explicitat clar, dăm un vot pe cererea de reexaminare, iar noi am aprobat cererea de reexaminare a președintelui.

În consecință, legea nu este modificată decât în conformitate cu cererea de reexaminare a Președintelui României.

Îmi pare foarte rău, dar ați încălcat regulamentul.

Am o rugăminte, domnule senator Daea... Dacă îmi permiteți, lăsați că..., haideți să trecem peste, două bătăi nu strică... Îmi asum eu asta. Prefer să-mi asum asta decât să ne trezim după aceea că nu este adoptată.

Vă mulțumesc.

La punctul 12 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Din partea Autorității Naționale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizițiilor Publice (ANRMAP), o rog pe doamna Cristina Trăilă să prezinte, în câteva cuvinte, punctul de vedere al Guvernului.

Din partea comisiei, domnul senator Borza.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Punctul de vedere al Guvernului cu privire la această inițiativă legislativă este unul favorabil.

Ea aduce o serie de modificări Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, în primul rând, din punct de vedere al procedurii de achiziție publică, și anume în ceea ce privește competența și atribuțiile Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, acesta devenind organism independent, autonom. În momentul de față funcționează pe lângă Secretariatul General al Guvernului, iar prin acest amendament și prin această modificare va fi instituție autonomă.

Prin urmare, susținem această propunere legislativă, cu toate amendamentele adoptate în cadrul comisiei.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Din partea comisiei, domnul senator Borza. Microfonul 6.

## **Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prin natura reglementărilor sale, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, iar membrii comisiei au hotărât, cu 9 voturi pentru, întocmirea unui raport de admitere, cu amendamente.

Ați vrut să comentați ceva?

Domnule senator Mitrea, microfonul central, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Scurt, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC va vota împotriva acestei modificări.

Eu am o problemă de fond însă aici, pe care am vrut s-o ridic. Poate ne gândim cu toții. Această instituție, care a fost creată cu câțiva ani în urmă, nu are alt scop decât de a face „o nouă strungă”, dacă mi-este permisă această exprimare, pentru că ea nu rezolvă nimic, ea doar poate opri o licitație. Au fost și cazuri în care a decis ca licitația, mă rog, contractul să treacă la cel de pe locul trei sau patru, ceea ce este absolut stupid, dar s-a întâmplat în realitate. Până la urmă, cea care va decide, în cazul unui contract care este atacat, este doar instanța. Altcineva nu poate decide.

Deci este doar pusă o treaptă între instanță și cei care reclamă, sunt nefericiți, care a funcționat în anumite momente, cum știm cu toții, în sensul că a atribuit contracte către altcineva decât cel care a câștigat, dar care, până la urmă, nu face altceva decât să fie o nouă sursă de corupție în România, nu o elimină.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Mulțumesc, domnule senator Mitrea.

Sunt alte intervenții la dezbateri generale?

Dacă nu sunt, avem sprijin din partea ANRMAP-ului.

Raportul este unul de admitere, cu amendamente pe care le regăsiți în anexa nr. 1.

Ne întoarcem la punctul 6 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat.

Din partea Ministerului Apărării Naționale participă domnul secretar de stat Ozunu.

Microfonul 10, vă rog.

## **Domnul Mihail Vasile-Ozunu** – _secretar de stat_

_în Ministerul Apărării Naționale_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor senatori,

După cum știți, Legea nr. 395/2005 suspendă, începând din anul 2007, serviciul militar obligatoriu, dar menține obligativitatea prezentării tinerilor la centrele militare pentru a fi luați în evidență și a stabili modalitățile prin care își vor îndeplini obligațiile în cazul stării de război, de mobilizare sau de asediu. În ultimii ani însă, s-a constatat o prezență destul de slabă a acestora și, drept urmare, prin această inițiativă legislativă propunem sancțiuni pentru cei care nu se prezintă pentru luare în evidență.

Mulțumesc.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Vă mulțumesc foarte mult.

Îi ofer cuvântul domnului senator Banias, pentru a prezenta raportul comisiei.

Trecem la punctul 7 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare.

Îl invit întâi la microfon pe domnul senator Dobra, inițiatorul acestei propuneri legislative.

Vă rog, domnule senator, să ne prezentați inițiativa legislativă, de la microfonul 6.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin această inițiativă legislativă vrem să-i așezăm pe toți cei care au avut acces la aceste locuințe și care locuiesc în asemenea locuințe în dreptul celor care le-au cumpărat deja, în baza acestei legi. Deci legea s-a oprit la un moment dat. Prin prevederile ei stabilea că, în cadrul acestor instituții publice, cei care locuiau în asemenea tip de locuințe de serviciu au dreptul să cumpere numai până la data apariției legii.

Sigur că stoparea, la un moment dat, creează, pentru un anumit număr de oameni, o frustrare, pentru că în același sistem, același tip de locuințe, ei nu pot și nu au acces să-și cumpere aceste locuințe.

Ideea este că prin această inițiativă legislativă se încearcă rezolvarea problemei cadrelor militare care locuiesc în asemenea locuințe și care doresc să le cumpere.

V-aș ruga să fiți de acord cu această inițiativă legislativă și vă mulțumesc mult.

## Mulțumesc foarte mult.

Îi ofer cuvântul domnului secretar de stat Ozunu, pentru a ne spune, pe scurt, dacă sprijină sau nu. Poate vă referiți și la amendamentul care a fost adus.

Microfonul 7, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

În urma analizei proiectului de lege, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a hotărât să adopte raport de admitere.

În conformitate cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este Cameră decizională.

## Mulțumesc foarte mult.

Dorește să intervină cineva la dezbateri generale?

Vă atrag din nou atenția că este vorba despre un proiect de lege cu caracter de lege organică, așa că vă rog să vă mobilizați la vot.

Guvernul nu susține adoptarea acestei inițiative legislative.

Îi ofer cuvântul domnului senator Banias, din partea comisiei.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia, cu unanimitate de voturi, a hotărât să adopte raport de admitere, cu un amendament.

Menționez că există un aviz negativ din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și un aviz favorabil din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități. Mai fac mențiunea că Senatul este primă Cameră sesizată, iar propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Mulțumesc.

## **Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:**

Vă mulțumesc și eu.

Dorește să intervină cineva la dezbateri generale?

Dacă nu,

Domnule senator Corlățean, aveți cuvântul. Microfonul 4, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Explicația votului. Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC a votat în favoarea acestei propuneri legislative care vine măcar să îndulcească din amarul creat de actuala guvernare acestui segment important din societatea românească – cadrele militare, securitate națională.

Trebuie să notăm însă faptul că există o duplicitate a poziției și mesajului Guvernului și Ministerului Apărării Naționale față de acest segment, încă o dată, extrem de important. Guvernul nu a susținut adoptarea acestei propuneri legislative și trebuie să constatăm că de Ziua Armatei este un mesaj extrem de prost pe care Guvernul îl dă. Noi, cel puțin la nivelul Senatului, ne-am făcut datoria și am făcut un gest reparatoriu.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc. Aș vrea să fac o... Dorește cineva să intervină? Vă rog, domnule senator Verestóy Attila. Microfonul 2.

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Sigur că de Ziua Armatei trebuie să apărăm blazonul Parlamentului, și nicidecum să încercăm să vedem unde și ce fel de greșeli se mai fac în țara aceasta, pentru că se fac suficiente, și nu numai în Guvern, și nu numai în partidele care susțin Guvernul.

Consider că noi, parlamentarii, avem totuși o misiune diferită de a Guvernului și este bine așa. Un parlamentar trebuie să aibă dorința și, dacă are putința, atunci și votul pentru a-i ajuta pe cei care se consideră că trebuie să fie ajutați. Guvernul nu poate să facă întotdeauna acest lucru, din păcate.

## Domnilor colegi,

Ați fost de suficiente ori la guvernare și cine știe cum se duce viața aceasta înainte. Să știți că totuși Parlamentul nu este cel care este îndreptățit întru totul să fie în măsură să cântărească ce eforturi bugetare, ce eforturi financiare se pot face într-un anumit moment, dar noi, parlamentarii, trebuie să fim partea de echilibru care face ca lucrurile să nu se clatine, să nu cadă într-o dizgrație totală a elitei politice din România. Mulțumesc.

## Și eu vă mulțumesc.

Nu am înțeles mare lucru, dar am înțeles, în final, că suntem cu toții de acord să nu lăsăm lucrurile să se clatine.

Stimați colegi,

Vă propun să trecem la punctul 8 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC – SA în vederea achiziționării de autoturisme.

Îl rog pe domnul senator David să ne prezinte inițiativa, din partea inițiatorilor.

Microfonul 6, vă rog.

Din partea Guvernului participă domnul secretar de stat Ghizdeanu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Este o discuție de câțiva ani de zile referitoare la această problemă încă nerezolvată în totalitate. Tocmai de aceea, un grup de colegi a inițiat această propunere legislativă, pentru că s-a dovedit că, în practică, aplicarea Legii nr. 232/2008, respectiv a art. 1[1] , a dat naștere la interpretări diferite, iar o parte dintre deponenții la CEC – SA nu au putut să-și rezolve problema, pe care o au încă și la această dată.

De fapt, această propunere legislativă are ca obiect de reglementare completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC – SA în vederea achiziționării de autoturisme, în sensul clarificării situației în care deponenții CEC – SA și-au transferat banii în vederea achiziționării de autoturisme de la CEC – SA la BRD – SA, dat fiind că în Legea nr. 238/2008 nu este menționat clar cine face calculul despăgubirii pentru cei care și-au transferat depozitele.

În propunerea noastră am adăugat încă două alineate la art. 1, și anume 1[1] și 1[2] , care spun lucrul pe care l-am amintit eu mai înainte. Desigur că la această problemă se vor referi, probabil, și alți colegi inițiatori, de aceea am să mă rezum la atât.

Mulțumesc.

Vă mulțumesc și eu.

Domnule secretar de stat Ghizdeanu, dacă sunteți împotrivă, vă rog să prezentați și argumentele. Microfonul 9, vă rog.

Guvernul, prin Ministerul Finanțelor Publice, nu susține propunerea legislativă, pentru că reprezintă o reglementare paralelă cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007, dar, mai ales, pentru că nu se poate reglementa o despăgubire a cărei valoare nu se cunoaște. În acest moment, nu se cunoaște care deponenți și ce sumă s-a transferat de la CEC – SA la BRD – SA.

Aceasta este principala motivare pentru a nu susține propunerea legislativă.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Vă mulțumesc și eu.

Mai întâi, va fi prezentat raportul comisiei, după aceea urmează domnul senator Vosganian, doamna senator Silistru, domnul senator Pereș și domnul senator Greblă. Vă rog, domnule senator Ovidiu Marian. Microfonul 7.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC – SA în vederea achiziționării de autoturisme cu două articole, care prevăd să se acorde despăgubiri atât pentru perioada depozitului constituit la CEC – SA, cât și pentru perioada depozitului constituit la BRD – SA.

Propunerea legislativă a întrunit un vot pentru, un vot împotrivă și 5 abțineri, iar, în consecință, comisia a hotărât să adopte un raport de respingere.

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc și eu.

Vă invit la dezbateri generale, intervenții și întrebări. Domnul senator Varujan Vosganian.

Nici nu mai trebuie să precizez pentru stenogramă, se știe, dânsul vorbește de la microfonul central. Vă rog.

## **Domnul Varujan Vosganian:**

## Domnule președinte,

Aleg, atunci când este cazul, microfonul central, utilizând această oportunitate pe care o dă dezbaterea unuia sau altuia dintre proiectele de lege sau propunerile legislative, când putem redeschide câteva teme importante pentru mersul tranziției noastre.

## Dragi colegi,

Ați salutat cu toții, împreună cu mine, raportul de condamnare a crimelor comunismului.

După opinia mea, un astfel de raport nu este efectiv decât în momentul în care el lecuiește cea mai dureroasă dintre răni, și anume cea care ține de abuzurile comise de regimul comunist împotriva integrității persoanelor și integrității proprietății. De fapt, acest raport nu îl aprobăm prin aplauzele sau, vă amintiți, huiduielile pe care Parlamentul le-a manifestat în clipa lecturării acestui raport, ci abia în momentul în care adoptăm acte normative care sunt reparatorii.

Sunt mândru să prezint în fața dumneavoastră bilanțul pe care l-am avut până în anul 2008, când, într-o perioadă de 2 ani cât am fost ministrul finanțelor, am acordat reparații care s-au apropiat, ca ordin de mărime, de două miliarde de euro.

Este o durere pentru mine, ca român, ca moștenitor al unei istorii pe care trebuie să o facem – atunci când ea însăși nu a avut înțelepciunea să o facă – onorabilă în fața lumii întregi, sunt, așadar, întristat, ca român, că gestul nostru de a acorda astfel de reparații a fost socotit de Guvernul care ne-a urmat drept „risipă de bani”, „joc la cazinou”, un guvern care a înglodat țara în datorii și care este cauza crizei economice.

Nimeni dintre cei care ne-au urmat la această tribună sau la tribuna Camerei Deputaților nu a spus că peste un miliard de euro din deficitul anului 2008 se datorează faptului că am acordat titluri la Fondul „Proprietatea” în contrapartida caselor care nu au mai putut fi retrocedate.

În anul 2007 și în anul 2008, în deficitul bugetar au intrat aproape 1,5 miliarde de euro; acțiuni la Fondul „Proprietatea” și bani dați persoanelor, până în limita a 500.000 de lei, care nu-și mai puteau recupera casele; 220 de milioane de euro – proprietarilor de conturi Dacia care nu și-au primit automobilul; peste 100 de milioane de euro din profitul AVAS – sume de bani pentru persoanele strămutate din Basarabia și Bucovina ori strămutate din Cadrilater în urma efectelor tratatelor încheiate de România în preajma sau în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Vă mulțumesc, domnule senator.

## Stimați colegi,

Dați-mi voie să salut prezența în plenul Senatului a delegației Comisiei extraordinare pentru apărarea și promovarea drepturilor omului din Senatul italian, condusă de președintele Pietro Marcenaro, însoțit de senatorii Salvo Fleres și Massimo Livi Bacci.

Sunt convins că vor duce la Roma și în Italia mesajul nostru de prietenie și de dorință de a respecta drepturile omului, indiferent de etnie, indiferent de naționalitate.

O invit în continuare la cuvânt pe doamna senator Doina Silistru – microfonul 3 –, urmează domnul senator Pereș.

Mulțumesc, domnule președinte.

Eu aș vrea să spun că suntem un grup de senatori care din mandatul trecut ne-am aplecat asupra acestor probleme sesizate de diferiți cetățeni din diferite zone ale țării.

La momentul respectiv am făcut o inițiativă legislativă – toți cei care suntem și astăzi inițiatorii acestei propuneri legislative și, în cele din urmă, tot nu a fost pusă în aplicare – pentru cei aproximativ 2.000 de cetățeni care au avut ghinionul să-și transfere depozitele constituite la CEC – SA la BRD – SA. Ni s-a spus că nu există informații, date de la BRD – SA către Ministerul Finanțelor Publice.

Eu vă pot spune că la începutul anului 2009 am făcut o interpelare și am primit un răspuns în care mi se spunea că BRD-ul, în cele din urmă, a transmis situația celor care și-au transferat acești bani. Nu știu cum acum reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice spune că nu există această situație.

Eu consider că acești cetățeni, pentru faptul că și-au transferat banii de la CEC – SA la BRD – SA, nu trebuie să fie sancționați și să nu primească aceste despăgubiri, despăgubiri care să fie calculate și pentru perioada în care au ținut banii la CEC – SA, nu numai la BRD – SA.

Deci, din acest punct de vedere, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC susține acest demers și sperăm ca, în cele din urmă, măcar până la sfârșitul acestui mandat, acești cetățeni să-și primească aceste despăgubiri, pentru că au trecut deja 20 de ani de la Revoluție, iar marea majoritate depășește o anumită vârstă.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu, doamna senator.

Dau cuvântul domnului vicepreședinte Pereș, urmează domnul senator Greblă.

Microfonul 2.

## Domnule președinte,

Voi încerca să fiu scurt. Fac parte din acel grup de inițiatori care sunt senatori PDL, PSD, UDMR și PNL și cred că lucrurile, în mare, au fost spuse.

Acum, votul Grupului parlamentar al PDL va fi împotriva raportului de respingere și pentru propunerea legislativă.

Permiteți-mi, înainte de a încheia, să spun încă o dată faptul că și în comisie au fost niște rețineri privind votul pe această propunere legislativă. Ceea ce s-a întâmplat acolo – un vot pentru, un vot împotrivă și 5 abțineri – duce, la urma urmei, la ideea că nici comisia nu a fost lămurită, inclusiv cu punctul de vedere pe care ni l-a dat Guvernul, de data asta, în sensul circulației unui proiect de lege care nu a sosit la Senat, nu este la Camera Deputaților, a fost la Consiliul Legislativ, probabil că este la minister. Această afirmație privind circulația acestui proiect de lege prin care Guvernul vine și încearcă să corecteze această deficiență a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 a fost o afirmație, hai să spunem, neadevărată.

Mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Domnul președinte Greblă. Microfonul 4.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Și eu susțin acest demers, dar aș vrea să-i pun o întrebare reprezentantului Ministerului Finanțelor Publice, care, astăzi, fie tratează cum nu trebuie Senatul României, fie este nepregătit.

În răspunsul de la dosarul cauzei atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și Guvernul României confirmă faptul că lista integrală cu deponenții care și-au transferat de la CEC – SA la BRD – SA depozitele a fost transmisă de câteva luni la Ministerul Finanțelor Publice.

Este așa, domnule secretar de stat?

V-aș ruga să-mi răspundeți la această întrebare.

Domnul secretar de stat va răspunde la finalul dezbaterii noastre, pentru a putea să preia cât mai multe comentarii din partea dumneavoastră. Am reținut această întrebare.

Această listă este la Ministerul Finanțelor Publice.

Din acest moment, având în vedere că în 2008 a fost modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2007 tocmai cu aceste prevederi, trebuie să fie extinse prevederile celor care au beneficiat de măsuri reparatorii și au avut banii la CEC – SA și asupra deponenților la BRD – SA. Deci avem temei legal, astfel încât Ministerul Finanțelor Publice mâine – nu mâine, ci de acum jumătate de an! – să facă plata. Nu vrea să o facă probabil din motivul invocat aici de domnul senator Vosganian și așteaptă încă un text de lege care să-i permită același lucru.

Eu, dacă aș propune un proiect de lege, aș propune un proiect de lege prin care niște penalități să fie calculate de la data când au fost efectuate despăgubirile către deponenții la CEC până la data când vor fi fost achitate despăgubirile și către deponenții de la BRD, iar aceste sume să fie imputate celor care își permit să nu respecte o lege adoptată de Parlamentul României din anul 2008, iar acum le mai trebuie o lege care să-i întărească, în ideea că vor găsi sursele de finanțare de unde să plătească aceste despăgubiri.

Domnul președinte Ovidiu Marian dorea să intervină cu o clarificare asupra celor spuse de domnul președinte Greblă. Microfonul 7.

## Vă mulțumesc.

În primul rând, trebuie să menționez că avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a fost negativ – asta așa, pentru stenogramă –, iar această scrisoare, pe care o voi citi acum, v-a fost adresată și dumneavoastră, domnule președinte al Senatului. Aici scrie foarte clar că „BRD nu deține aceste informații cu privire la

perioada când persoanele vizate au avut contract deschis la CEC”.

Nu s-a trimis nicio listă la Ministerul Finanțelor Publice, ca să ne înțelegem, și, indiferent cum veți vota, trebuie să spunem adevărul până la capăt. Nu există această listă la Ministerul Finanțelor Publice.

Deci Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi făcut vinovat că nu a plătit acei bani. Dacă nu a plătit acei bani, BRD-ul este vinovat, nu Ministerul Finanțelor Publice.

Vă mulțumesc. Domnul senator Frâncu, microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă aduc aminte că anul trecut a fost o propunere legislativă similară, inițiată de Grupul parlamentar al PNL. Atunci am înțeles justificarea celor din Ministerul Finanțelor Publice, care au spus că sunt în curs de clarificare cu acea listă despre care se face acum vorbire. Eu confirm cele spuse de colega mea senator, și anume că în plenul Senatului cei de la minister ne-au asigurat – și eu am făcut două interpelări pe această temă – că acea listă a sosit.

Din punctul meu de vedere, faptul că, de aproape un an de zile, nu s-a făcut niciun demers din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru lămurirea acestei chestiuni, o problemă foarte simplă, ar trebui să fie penalizat prin imputarea nu de la momentul în care s-au dat despăgubiri celor care au fost deponenți la CEC, ci din momentul în care a sosit primul răspuns al Ministerului Finanțelor Publice către un interpelator – și vă pot prezenta răspunsul dumnealor că au primit acea listă cu informarea de la BRD și că se fac demersuri în continuare pentru rezolvarea cazului.

Această perioadă de timp ar trebui considerată ca o perioadă în care a fost delăsare, neglijență sau rea-voință și trebuie penalizată.

Grupul parlamentar al PNL, oricum, va vota împotriva raportului și pentru această propunere legislativă.

Trebuie să trecem odată de aceste obstacole, fiindcă văd că Guvernul ne dezinformează mereu.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Gheorghe David, un comentariu înainte de vot.

Microfonul 6.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sigur că este o discuție lungă cu privire la listă. Nu știu unde este lista, unde trebuie să ajungă. Eu chiar am lista, la mine a venit, deoarece am cerut-o pentru județul Timiș și o am, cu toate cele necesare pentru a putea fi identificați cei în cauză.

Acum, cine trebuie să rezolve această problemă, BRD-ul sau Ministerul Finanțelor Publice... Lucrurile se vor clarifica, dacă noi, prin ceea ce am propus, dăm și reglementarea respectivă, iar eu cred că trebuie să facem lucrul acesta. Noi suntem primă Cameră sesizată, merge la Camera Deputaților și, între timp, poate se clarifică dacă există reglementare, dar nicio persoană din cele prezentate nu și-a putut redobândi ceea ce trebuia.

Dacă există reglementare, vor veni cu reglementarea, iar deponenții își vor putea rezolva problema, iar, dacă nu, sigur că trebuie reglementat.

Vă mulțumesc.

Domnule Ghizdeanu, un ultim comentariu. Microfonul 9.

Vă mulțumesc.

Aș vrea doar o precizare legată de imposibilitatea aplicării prevederilor Legii nr. 232/2008.

Într-adevăr, prin Legea nr. 232/2008 s-a aprobat acordarea de despăgubiri bănești persoanelor fizice care după 22 decembrie 1989, deci nu înainte, au decis transferarea depunerilor existente la CEC – SA la Banca Română pentru Dezvoltare. Acordarea despăgubirilor era condiționată de valoarea totală, care reprezintă valoarea din momentul transferului la BRD, calculată și cu inflația din momentul în care au depus la CEC – SA. Așa este legea pentru cei care aveau depuneri la CEC – SA.

Au comunicat anumite liste, anumite persoane BRD-ului, dar BRD-ul, conform acestei legi, nu și-a luat responsabilitatea să comunice pentru fiecare persoană valoarea care urmează să fie despăgubită și au comunicat în repetate rânduri că nu mai păstrează evidențele depozitelor transferate, termenul de arhivare fiind de 10 ani.

Urmează să se obțină împreună, între BRD și CEC – SA, această valoare totală a fiecărei despăgubiri.

Ministerul Finanțelor Publice, fără această valoare din sistemul bancar, nu poate să calculeze și valoarea despăgubirii și, evident, să transfere banii.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnule președinte Greblă, vă rog, un comentariu succint.

Microfonul 4.

Suntem foarte aproape de terminarea programului de lucru. Vă rog.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a dat un raport de respingere tocmai pentru că avem o reglementare legală. Ministerul Finanțelor Publice nu vrea să pună în aplicare legea.

Vă citesc din punctul de vedere al Guvernului transmis pentru această inițiativă: „Drept urmare, prin scrisoarea nr. 828/12.10.2002, BRD – Groupe Société Générale a comunicat Ministerului Finanțelor Publice numărul de conturi active care îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial, precum și valoarea despăgubirilor calculate prin indexarea sumelor existente cu indicii prețurilor de consum, calculate

până la data de 31 iulie 2009.”, astfel încât, de atunci, Ministerul Finanțelor Publice avea temei legal și lista completă, cu indexarea la zi a acestor sume.

În realitate, Ministerul Finanțelor Publice, neavând bani, pasează răspunderea între CEC – SA și BRD, nevrând să pună în aplicare o lege deja existentă.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc.

Mai avem câteva minute până la finalul programului de legiferare.

Trecem la punctul 9 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 16 din 2 aprilie 1996 – Legea Arhivelor Naționale.

- Inițiatorii sunt prezenți? Nu.

Doamna Irina Alexe, punctul de vedere al Guvernului. Microfonul 8.

Succint, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Guvernul nu susține adoptarea propunerii legislative. Suntem de acord cu raportul de respingere formulat de comisie.

Vă mulțumesc. Domnul președinte Necula.

Comisia, în unanimitate, propune raport de respingere. Guvernul nu susține această propunere legislativă.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc. Intervenții? Dezbateri?

Nu sunt.

Trecem la punctul 10 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Punctul de vedere al inițiatorilor?

Nu sunt prezenți.

Doamna Irina Alexe, punctul de vedere al Guvernului.

Nu, mă scuzați�

Domnul Gabriel Tănăsescu, secretar general în Ministerul Justiției.

Microfonul 9.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Guvernul nu susține adoptarea acestei propuneri legislative pentru următoarele considerente: modificarea art. 5 din Legea nr. 221/2009 produce o adăugare la actualele dispoziții, prin includerea unor noi categorii de beneficiari, fapt ce nu a fost avut în vedere la elaborarea legii și nu sunt indicate, de asemenea, nici efectele financiare asupra bugetului consolidat al statului.

În al doilea rând, luarea unor astfel de măsuri compensatorii, fără a se ține seama de compensațiile deja acordate prin legislația anterioară, ar conduce la o suprapunere a drepturilor financiare instituite în vederea reparării prejudiciului moral.

Vă mulțumesc. Domnule președinte Greblă.

Cu aceeași motivație și pentru faptul că despăgubirile morale nu pot fi predeterminate, Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități împreună cu Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări au redactat un raport de respingere a propunerii legislative.

Senatul este primă Cameră sesizată.

Ne aflăm în fața unei legi cu caracter ordinar.

Este o lege organică.

Organică, scuzați-mă!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Trecem la punctul 11 din ordinea de zi, Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Punctul de vedere al inițiatorilor? Nu sunt prezenți. Domnul președinte Diacomatu. Microfonul 10.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi încerca să fiu cât se poate de scurt.

Guvernul nu susține adoptarea acestei propuneri legislative.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul președinte Greblă.

Raport de respingere a propunerii legislative, raport comun împreună cu Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc.

Dacă nu sunt intervenții, vă rog să vă pronunțați cu privire la raportul de respingere.

- Cu 66 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă și nicio

- abținere, raportul nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Trecem la ultimul text care are termen de adoptare tacită astăzi, punctul 13 de pe ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Deputatul inițiator nu este prezent.

Domnul secretar de stat Irimie?

Guvernul nu este prezent.

Vom relua acest text la proxima noastră ședință. Mulțumesc tuturor colegilor pentru participare. Stimați colegi,