Emil Marius Pașcan

Declarația politică este intitulată „Confirmarea că adevărul doare tare: când un politician ca Verestóy Attila te face «derbedeu», e o adevărată cinste!”.

## Domnule președinte,

## Distinși colegi,

În cursul zilei de miercuri, 17 februarie 2016, ulterior sesiunii de declarații politice din cadrul plenului Senatului României, după ce mi-am susținut de la tribună declarația politică, în mod surprinzător, am fost abordat de către parlamentari ai UDMR, extrem de iritați și vizibil nervoși. Domnii senatori Verestóy Attila și Tánczos Barna au vrut să mă pună la punct, considerându-se lezați și jigniți de faptul că prin declarația mea am arătat că, în mod evident, Consiliul Național Secuiesc, Organizația celor 64 de Comitate, ca și UDMR (PPMT, PCM) au, de fapt, același țel ca obiectiv politic: autonomia teritorială pe criterii etnice a Ținutului Secuiesc, implicit a unei importante părți a Transilvaniei. Doar că unii au ales o cale radicală, agresivă, mergând până la pregătirea unor operațiuni cu caracter terorist, în timp ce ceilalți sunt mai pașnici și preferă parfumul unor acțiuni și declarații pașnice, subsumate presiunilor și trocurilor politice din preajma guvernării, extrapolate către structurile de vârf ale Uniunii Europene, care sunt presate constant să le consfințească și legitimeze vrerea.

Roșu de furie și cu bărbia tremurândă, senatorul Verestóy Attila mi-a răcnit pe un ton agresiv că UDMR nu are nicio legătură nu „nebunii ăia extremiști”, iar felul în care am reflectat această problemă mă face „chiar mai rău și mai derbedeu decât tâmpiții ăia de Vadim Tudor și Gheorghe Funar”. „Dați-l afară din partid!” – i-a strigat, cu vocea gâtuită de surescitare, Verestóy Attila copreședintelui PNL Vasile Blaga, că un asemenea om nu are ce căuta într-un partid liberal! Firesc, copreședintele PNL, impasibil, a făcut apel la cumpătare și calm.

Am zâmbit și i-am spus cât se poate de senin celui înfuriat de adevăr, care și-a făcut un renume național din apelativul „drujba Carpaților” (elocvent pentru statura sa intelectuală), că nu primesc lecții nici de politică și cu atât mai puțin de morală din partea sa, iar apelativul de „derbedeu”, aprecierea cu care m-a gratulat, venind din partea sa, îl consider un compliment al neputinței celui care, pus în fața reflexiei propriei oglinzi, este incapabil să accepte realitatea oglindită. A plecat bombănind că am supărat un milion de maghiari și pe foarte mulți politicieni din conducerea UDMR. Nu mi-a spus o noutate, întrucât pe mulți îi știu că s-au născut supărați, mai ales când aud de numele meu. De altfel, cei incapabili să scape din ghearele unui sistem comunistoid, care le-a mutilat rațiunea și strivit intelectul, atunci când nu mai au argumente valide, s-a demonstrat prin politica alunecoasă a capitalei că recurg la etichete insultătoare gen: „golan”, „prostănac”, „derbedeu” etc. Nu pot mai mult de atât și basta, iar asta îi caracterizează pe deplin!