Emilian Valentin Frâncu

Declarația politică este intitulată „Cozi interminabile la Bursa generală a locurilor de muncă”.

Ce șanse au șomerii din România în primăvara anului 2010? Efectele crizei financiare mondiale sunt deja de mult o tristă realitate pentru mulți angajați care și-au pierdut locul de muncă în ultimele 18 luni. Umiliți și frustrați, mulți dintre aceștia apelează la bursele locurilor de muncă organizate în toată țara de birourile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Vineri, 23 aprilie, am putut asista la imagini sumbre filmate la cozile create în fața acestor oficii, unde sute de români au venit să-și depună CV-urile, în speranța că își vor găsi un nou job. Având în vedere că aproape jumătate dintre ei au peste 40 de ani, probabilitatea reangajării rapide scade, întrucât locurile de muncă sunt puține, iar pentru acelea care apar firmele caută în special tineri. În același timp,

majoritatea ofertelor disponibile se adresează muncitorilor necalificați cu experiență, astfel încât persoanele cu studii superioare continuă să rămână fără serviciu.

Deși se trezesc dis-de-dimineață ca să fie printre primii la astfel de târguri – care sunt doar o preselecție, candidații doriți fiind chemați de angajatori la interviuri ulterioare –, puțini sunt cei care își găsesc ceva atractiv și nu pleacă dezamăgiți, complet nesiguri de situația lor viitoare.

În această situație, amploarea fenomenului șomajului, până acum sesizată în media doar prin cifre mereu în creștere, nu mai poate fi minimizată. Ineficiența Guvernului Boc, care duce politici de falimentare a mediului privat și de sugrumare a liberei inițiative prin taxe și impozite aberante, este evidentă.

În timp ce alte țări europene dau semne de revenire din recesiune, România pare că se afundă tot mai mult în probleme economice cauzate, în principal, de miniștri incapabili, preocupați de binele public doar în presă și la televizor.

Incompetența actualei puteri afectează aproape toate vârstele și categoriile sociale, conducând țara spre o deznădejde generalizată. Este adevărat că speranța moare ultima, dar Guvernul Boc o ucide încet și sigur.