Constantin Tămagă

Declarația politică este intitulată „Cultura românească nu are nevoie de pașaport”.

„Săptămâna filmului românesc la Budapesta” a ajuns la a șasea ediție. Nu știu câți dintre stimabilii mei colegi sunt la curent cu acest eveniment cultural de excepție și, din această cauză, am ales, pentru astăzi, tema enunțată.

Începând din 2006, evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român din capitala Ungariei, în colaborare cu diverse instituții de cultură din țara vecină. Fie și numai pentru această inițiativă, doamna Brândușa Armanca, directorul ICR de la Budapesta, merită cu prisosință toate laudele. Gazda festivalului a fost și de data aceasta, ca în fiecare an, Cinematograful de artă „Urania” de la Budapesta, o sală fastuoasă, impresionantă prin eleganța ei sobră, deloc ostentativă.

Ediția din acest an – a șasea, cum spuneam – s-a desfășurat în perioada 13–20 octombrie, cu sprijinul Ministerului Resurselor din Ungaria, sub genericul, nu întâmplător ales, „Dincolo și dincoace de frontieră”.

Proiecția din seara de gală, lungmetrajul „Morgen” – propus să reprezinte România la secțiunea „Cel mai bun film străin” a Premiilor Oscar, ediția din 2012 – ilustrează elocvent tema ediției din acest an. Tânărul regizor Marian Crișan, prezent la deschiderea „săptămânii” de la Budapesta, a declarat că, prin „Morgen” – o superbă parabolă despre comunicarea interumană –, a dorit să realizeze un exercițiu de contemplare asupra oamenilor și locurilor de care se simte legat sufletește.

Născut în Salonta, la granița cu Ungaria, Marian Crișan a fost întotdeauna preocupat de ideea limitelor pe care le impune frontiera dintre două țări. În filmele sale persistă ideea existenței granițelor și în comunicarea dintre oameni. Comunicarea nu se mai realizează, fiecare vorbește altceva. Și astfel, în timp ce granițele dintre țări se șterg, încet-încet, oamenii își trasează singuri granițe, care-i împiedică să ajungă unul la celălalt.

Alte filme proiectate la Budapesta cu această ocazie: „Nuntă în Basarabia”, „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu”, „Periferic”, „Din dragoste cu cele mai bune intenții”, „Principii de viață” etc.

Dincolo de valoarea intrinsecă a producțiilor cinematografice – an de an, la Budapesta s-au prezentat filme de referință –, subliniez, în încheiere, o idee: filmul românesc „călătorește” nestingherit peste toate granițele, fără pașaport. Arta autentică depășește toate limitele.

Prin selecția din acest an, organizatorii au încercat să răspundă unei întrebări constante conturate pe tot parcursul seriei de filme: de ce românii pot să privească cu mult curaj trecutul recent și chiar prezentul și să le convertească în mesaje cinematografice convingătoare?