Găvrilă Ghilea

Declarația politică este intitulată „Cum a dat «Prima mașină» cu oiștea în gard”. Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În toamna anului 2014, pe când ambala la maximum prin Piața Victoriei motoarele electorale ale programului „Prima mașină”, primul copilot al țării declara că, prin facilitățile fiscale astfel introduse și promovate, cât mai multe familii de tineri își vor putea permite achiziționarea unui autoturism, de preferință, citez, „o mașină fabricată în România, de români, cu materiale cât mai multe românești, și apoi să vină la centrele RAR, să nu trebuiască să stea la cozi, să piardă timp și nervi și să își obțină documentele cât mai repede posibil”.

Că socoteala din campanie nu s-a potrivit deloc cu înghesuiala de la urne e de-acum istorie, mult mai multe familii de tineri optând, cel puțin la Președinție, pentru un model... german.

Programul de stimulare a cumpărării de autoturisme a demarat însă din primăvara acestui an, persoanele fizice având posibilitatea achiziționării unui automobil nou, fabricat sau nu în România, prin contractarea de credite garantate de stat în procent de maximum 50%.

Beneficiarii eligibili ai programului puteau fi persoanele cu vârsta peste 18 ani, care nu au mai deținut în proprietate un autoturism nou și care nu înregistrau restanțe la plata altor credite bancare ori obligații de plată restante la bugetul general consolidat.

Cu toate acestea, deși împrumuturile acordate puteau acoperi până la 95% din prețul de achiziție al mașinii cu TVA – în limita a 50.000 de lei –, costul finanțării având o marjă

maximă de 3% peste indicele ROBOR la 6 luni, doar câteva zeci de români s-au adresat până în prezent Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri în vederea accesării acestui program.

În acest condiții, există riscul ca până la finele anului nici 1% din cei 350 de milioane de lei alocați pentru 2015 în vederea emiterii de garanții pentru achiziționarea de autoturisme noi să nu fie accesați, ceea ce ar pune sub semnul întrebării oportunitatea bugetării acestui program în exercițiile financiare viitoare.

Aceste circumstanțe sunt oarecum paradoxale și nu pot fi puse doar pe seama inapetenței românilor pentru achiziționarea de autoturisme noi, atâta vreme cât prin programul „Rabla”, de exemplu, au fost vândute numai în acest an 10.000 de autoturisme, chiar dacă acesta a „demarat” mai târziu decât „Prima mașină”.

Iar dacă mai ținem cont și de faptul că numai anul trecut vânzările de mașini noi au depășit 100.000 de unități, estimările pentru 2015 indicând o creștere de circa 25%, trebuie identificate principalele motive pentru care potențialii beneficiari nu se grăbesc să dea „Rabla” din mână pe „Prima mașină” de pe gard.

Creșterea atractivității condițiilor de creditare și defrișarea hățișurilor birocratice plantate în campania electorală sunt doar câteva pârghii care pot fi acționate pentru a determina un număr cât mai mare de români să solicite Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri facilități pentru achiziționarea de autoturisme noi.