Stenogramă plen

monitorul.ai

Intră

Stenogramă plen · Senatul · 23 septembrie 2015 · monitorul.ai

Puiu Hașotti

#5504

Iar poate dumneavoastră n-o să mă mai întrerupeți. Ar fi totuși o premieră.

Vă mulțumesc frumos, domnule... distinse domnule președinte.

Declarația mea politică se numește „Lupta de clasă postdecembristă – PSD sub moștenirea PCR”.

O fi valabilă și pentru aliații PSD?! Știu și eu? UNPR și alții.

La începutul secolului trecut, un istoric german, Oswald Gottfried Spengler, a afirmat că „istoria parcurge o traiectorie ciclică”. Desigur, astăzi, această teorie pare oarecum depășită, însă labirintul politicii românești ne demonstrează diferit.

Prin 2012, cotidianul „La Republica” a publicat un articol cu privire la ghinionul României de a trece sistematic prin perioade de autoritarism, autoritarism și dictatură, mai mult sau mai puțin fățiș.

Știți la fel de bine ca și mine că revoltei populare confiscate prin lovitura de stat din decembrie 1989 i-au urmat abisul democratic al lui Ion Iliescu, despotismul lui Adrian Năstase, grotescul perioadei lui Traian Băsescu și pseudoguvernarea lui Victor Ponta. Și, mergând pe firul logic al evenimentelor de după 1989, putem spune, cu toată încrederea, că actualul PSD continuă, în mod subtil și subversiv, prin instinctele politice pe care le-a moștenit, defunctul Partid Comunist Român.

România are o școală a mincinoșilor, pe care au absolvit-o Ponta, Dragnea și pleiada baronilor locali PSD-iști. Traian Băsescu a exersat aversiunea instinctivă pentru pluralismul politic și dialog. Ion Iliescu a avut „meritul” de a transforma amnezia în politică de stat. Urmașii săi au făcut tot ce le-a stat în putință să urmeze acest deziderat. Aceștia, în stilul propriu, tovărășesc și loial camarilei de partid, au furat, mințit și deturnat o serie de șanse pe care România le-a avut de-a lungul acestor ani.

## Stimați colegi,

Partidul Social Democrat nu este reformabil. În nucleul său nu s-a modificat nimic concludent în ultimii 25 de ani. Cu ce este asta diferit de comportamentul despotic și diversionist al lui Ion Iliescu? Ion Iliescu stă la dreapta lui Victor Ponta și la stânga lui Liviu Dragnea. El este jupânul, supremul. Ce zice Iliescu este sfânt, dacă Iliescu mai poate avea ceva sfânt în el, că el e liber-cugetător. Ce zice Iliescu, așadar, este sfânt. Iar Ion Iliescu, până la urmă, de la cine a învățat politica și de la cine a învățat ce este binele public?

Partidul Social Democrat nu s-a delimitat niciodată de Ion Iliescu, care nu este, nu a fost și nu va fi decât fie comunist, fie un comunist convertit la postcomunism. Și, de vreme ce Ion Iliescu este cel mai stimat, cel mai respectat, vocea cea mai autoritară din PSD, este PSD urmașul Partidului Comunist? Reformat, spălat, parfumat.

Partidul Social Democrat a cimentat ideea că, dacă un partid este mare și dacă strânge majoritatea voturilor, atunci capătă automat imunitate în fața legii și devine mai presus de aceasta, meteahnă comunistoidă care a supraviețuit în PSD și a devenit regulă în interiorul partidului.

Am asistat la preluarea de către stânga românească, așa-zisa stângă românească, a inventarului de frici naționale și la exploatarea acestora împotriva românilor.

Nici regimul Traian Băsescu nu a fost mai departe de aceste trăsături de stânga, fostul președinte fiind tipul de individ ce se voia a fi el contra întregii lumi. Băsescu și-a creat dușmani închipuiți și și-a exercitat atribuțiile după bunul-plac.

Da, domnule senator Oprea! Vă mai aduceți aminte?

Deși pretindea că se află sub ideologia dreptei, Traian Băsescu era aservit moștenirii comuniste și nutrea un real dispreț pentru societatea românească. A creat doar scandaluri și diversiuni. De prea multe ori românii au fost nevoiți să treacă de la o pseudoschimbare la alta, pentru că farsa și tragedia s-au împletit natural în felul în care a fost condusă țara.

Stimați colegi,

Observăm că la PSD instinctele comuniste și comunistoide încă dăinuie, deși au trecut mai bine de 25 de ani de la revolta populară confiscată de lovitura de stat în fruntea căreia s-a aflat Ion Iliescu.

Vă mulțumesc.

Ionel Agrigoroaei

#9758

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației de astăzi este „Salvarea industriei românești”.

Domnule președinte, Domnule prim-ministru, Stimați colegi,

După 1990, termenul de „interes național” pentru marele obiective economice din România a fost luat în derizoriu. Multe dintre aceste unități, esențiale pentru țara noastră, au dispărut din cauza lipsei de responsabilitate și a persoanelor corupte ce au manipulat factorii de decizie în favoarea intereselor ostile României.

În unele cazuri am avut de-a face cu interese total ridicole. Au fost falimentate combinate întregi, doar pentru a le vinde la fier vechi sau pentru terenurile de sub halele de producție pe care au fost ridicate câteva blocuri ori mall-uri. Astfel, au fost desființate mii de locuri de muncă în favoarea unor afaceri în care abia au fost angajate câteva zeci de persoane. Așa s-a întâmplat în industria petrochimică, de utilaj greu, în producția de mașini și utilaje, iar exemplele pot continua.

Avem și exemple de patriotism și de multă responsabilitate. Unii români adevărați au reușit să mai salveze obiective economice esențiale.

„Antibiotice” Iași este un astfel de caz, unde directorul Ioan Nane a reușit să lupte împotriva a zeci de tentative de falimentare sau de vindere pe un preț derizoriu către concurență. Mai mult, acest patriot român a reușit să transforme firma ieșeană într-una redutabilă pe piața medicamentelor la nivel mondial, ajungând să exporte produsele pe toate continentele, fiind într-o continuă creștere din punctul de vedere al cifrei de afaceri și al profitului.

Tot în Iași însă avem exemplul opus, al unui obiectiv economic care, în regimul lui Ceaușescu, avea 20 de mii de angajați, excelând cu o producție unică în Europa Centrală și de Est pentru fostul URSS, dar și pentru o mare parte din Asia și Africa. Este vorba despre CUG Iași, actualul „Fortus”, combinat ce în prezent mai are doar 500 de angajați.

Din luna mai, acești oameni nu mai au de lucru, salariile fiind restante între șase luni și doi ani. Mai mult, sunt datorii imense către firma de pază: peste un milion și jumătate de lei. Din această cauză, obiectivul este neprotejat. Unii angajați au început deja să fure cablurile de alimentare cu energie electrică și alte lucruri, pentru a-și putea întreține familiile. Administratorul judiciar nu este susținut de AVAS în demersul lui pentru a stabiliza situația și a reîncepe activitatea la CUG Iași.

La ceea ce v-am expus până acum ați putea crede că situația se datorează lipsei de performanță, că avem de-a face cu o firmă cu datorii și fără piață. O să rămâneți surprinși, dar „Fortus” Iași nu are decât 2 milioane de euro datorii bancare, ce ar fi fost achitate de mult dacă exista o minimă bunăvoință din partea AVAS. Mai exact, vânzarea unei clădiri de birouri, pentru care a existat și există ofertă de 3 milioane de euro, ar fi rezolvat de mult această situație. Restul datoriilor către furnizori, utilități, salarii nu depășesc suma de 50 de milioane. Dar, atenție, patrimoniul „Fortus” este de 150 de hectare de teren, într-o zonă bună a Iașiului, utilaje performante, unice, hale de producție, care, la o minimă evaluare, depășesc ca valoare 200 de milioane de euro.

Administratorul judiciar are dreptate când susține că „Fortus” și-ar putea relua activitatea printr-o restructurare reală, dar cu o singură condiție: AVAS să urmărească interesul național al României. Așa cum „Antibiotice” Iași a fost salvată de câțiva patrioți români, în frunte cu managerul general Ioan Nane, și „Fortus” Iași poate fi salvată și să devină, peste câțiva ani, o firmă de succes a Europei de Est, prin unicitatea domeniului în care activează.

Domnule prim-ministru,

## Domnilor miniștri,

Vă rog, doriți-vă să rămâneți în istoria mandatului dumneavoastră și să aveți recunoștința oamenilor ce v-au votat și cu realizări de excepție, ce par imposibile la prima vedere, într-un moment în care politica României a fost doar de distrugere a ceea ce s-a construit în timpul regimului comunist.

## Domnilor guvernanți,

Este păcat să nu susțineți repornirea unui combinat strategic al României, când calculele arată clar că este posibil așa ceva, iar implicarea statului român cu costuri imediate este insignifiantă, comparativ cu beneficiile care vor apărea, pe termen mediu și lung, din punct de vedere economic și de imagine. „Fortus” Iași ar putea fi al doilea exemplu de reușită, după „Antibiotice” Iași.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dumitru Oprea

#14615

O mică intervenție asupra speech-ului antevorbitorului meu: eroul de la Iași mi-a fost student și pe vremea aia se numea Ioan Nani.

Declarația de astăzi poartă titlul „Excesele Ungariei în privința imigranților nu trebuie să fie un exces de populism pentru Ponta”.

De câteva zile se schimbă cuvinte dure între Guvernul României și cel al Ungariei. Lucrurile au degenerat până la nivelul convocării ambasadorului, lucru de neînchipuit acum câteva luni. E o situație îngrijorătoare, amplificată de oportunismul politic, apărut pe fondul unor crize de identitate ale guvernelor din ambele țări.

Despre stilul premierului maghiar de a face politică nu mai este cazul să discutăm. Lipsa de respect față de democrație, naționalismul accentuat și atitudinea dură față de refugiații sirieni sunt de notorietate. Excesele de la granița Ungariei sunt motive de îngrijorare pentru întreaga Europă, iar declarațiile agresive ale prim-ministrului român nu fac decât să amplifice tensiunea existentă.

Pe de altă parte, trebuie recunoscut și faptul că țara vecină trece prin momente delicate. Se știe că valurile de imigranți sunt dificil de gestionat, fenomen de care noi am fost feriți până acum. Dar acest lucru nu justifică utilizarea unor metode inumane, mai ales că democrația europeană îndeamnă la calm, la echilibru, nu la apelarea la un limbaj agresiv, așa cum practică cei doi premieri.

Pe acest fond, considerăm că domnul Ponta nu întâmplător întreține această dispută verbală. Confruntat cu serioase probleme politice și juridice, își închipuie că retorica

naționalistă îl va ajuta, orientând atenția românilor de la guvernarea sa catastrofală la o ceartă zgomotoasă, pe politică externă.

Așadar, premierul Ponta ar face bine să-și domolească limbajul și să rezolve problemele din țară. România nu are nevoie de o discordie fabricată artificial și folosită populist de un prim-ministru care vrea să pozeze într-un mare umanist și patriot. Interesul țării și al Ungariei este ca problema imigranților să se rezolve rațional și eficient, fără a întreține o animozitate inutilă între două țări vecine.

Vă mulțumesc.

Gabriela Firea

#16983

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice este „Moțiunea opoziției – un sac gol ce nu poate sta în picioare!”.

Perspectiva alegerilor din 2016 este din ce în ce mai sumbră pentru liberali, probabilitatea de a prelua guvernarea democratic, pe baza voturilor cetățenilor, fiind tot mai redusă. Prin urmare, sunt explicabile încercările colegilor din opoziție de a răsturna actualul Guvern cu ajutorul altor pârghii decât votul popular. De aceea, se agață de trimiterea în judecată a premierului Ponta, ceea ce, în viziunea lor apocaliptică, aduce grave prejudicii de imagine țării noastre, care, iată, deja este izolată pe plan internațional.

Din păcate pentru ei și din fericire pentru România, aceste prejudicii nu se regăsesc decât în retorica liberalilor și a adversarilor consacrați ai PSD, în general, și ai lui Victor Ponta, în particular.

Deși a trecut o săptămână de la anunțul făcut de procurori, nu a existat nicio luare de poziție oficială a vreunui șef de stat sau de guvern, a vreunui ambasador, care să aducă în discuție o distanțare față de premier și de Guvernul României.

Excepție face, desigur, ministrul de externe maghiar, care însă are cu totul alte motive, și ar fi de-a dreptul ridicol ca orice partid din România, inclusiv UDMR, să se folosească de declarațiile impertinente ale unor oficiali de la Budapesta pentru a puncta în disputele politice interne.

Au fost, desigur, câteva declarații belicoase ale unor politicieni din Grupul popularilor europeni, dar care nu au alte calități oficiale în afara celor de la Parlamentul European, care s-au pronunțat critic în această chestiune. Era de așteptat! Ei nu fac altceva decât să-și ajute colegii de ideologie, care, în schimbul ajutorului primit într-o astfel de chestiune – meschin, aș spune eu –, le vor întoarce favorul poate în probleme mai importante.

Dacă nu ar evidenția amatorismul, care caracterizează actuala opoziție – ceea ce este trist pentru democrație –, moțiunea de cenzură scrisă în grabă pe două file, prin care PNL speră să dărâme Guvernul, ar fi chiar amuzantă, iar esența acestui demers a fost excelent surprinsă chiar de către viitorul fost candidat la funcția de premier din umbră.

Domnul Predoiu, căci despre Domnia Sa este vorba, susține că e treaba lui Dragnea și a PSD-ului dacă vor să piardă puncte electorale pe mâna lui Ponta. Cu alte cuvinte, liderul PNL spune că poporul va fi foarte nervos că cel care le-a reîntregit pensiile și salariile și a readus economia României pe un trend ascendent și sustenabil nu și-a dat demisia și se va înghesui să voteze la anul pentru ca în locul lui să vină Cătălin Predoiu, cel care a contrasemnat toate măsurile de tăieri de pensii și de salarii din 2010.

Sincer, ne-am aștepta la mai multă decență din partea Domniilor Lor, inclusiv din partea domnului Predoiu. Dar, vorba lui Benjamin Franklin, un sac gol se menține cu greu în picioare. Sau deloc.

Vă mulțumesc.

Dorin Păran

#20258

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi „Un nou acord cu FMI”.

În aceste zile, toată presa și politicienii din România discută aprins despre imigranți, migranți, refugiați sau cum s-or mai numi ei, care merg, cu mic, cu mare, spre Europa Occidentală.

Domnule Ponta, prim-ministru al României, și domnule ministru de finanțe Teodorovici, fiți atenți că Acordul României cu FMI-ul, Comisia Europeană și Banca Mondială expiră la sfârșitul acestei luni, septembrie 2015. Or acest lucru trebuie să vă mobilizeze să mai solicitați un nou acord cu FMI-ul.

Ratele de împrumut au fost achitate de Guvernul României, mai rămânând ceva puțin de rambursat de către Banca Națională a României. După cum știm, acordurile cu FMI-ul au două categorii de împrumuturi: o parte pentru Guvernul României și o parte către Banca Națională a României.

## Domnilor guvernanți PSD,

Scopul acestei declarații politice este, în primul rând, de a vă încuraja, de a vă îndemna să demarați discuțiile cu acești creditori internaționali pentru a obține un nou acord de împrumut.

Nu știm ce aduce ziua de mâine. Vedeți, vremurile sunt tulburi, dar, e clar, având această umbrelă deasupra noastră, potențialele șocuri ale pieței financiare pot fi mai ușor atenuate, cursul de schimb leu-euro și dobânzile bancare rămânând relativ constante.

Cele trei acorduri cu FMI-ul de la începutul crizei financiar-economice din 2008–2009 au fost extraordinar de avantajoase nu numai financiar – dobânzi foarte mici, cele mai mici din piață –, dar și pentru psihicul nostru, al cetățenilor și al guvernanților, bineînțeles, chiar dacă din trei acorduri două nu au fost accesate, ele având rol de prevenție pentru economia românească și băncile din România.

## Doamnelor și domnilor colegi senatori,

Chiar dacă eu, senator PNL de Hunedoara, acum sunt în opoziție, cred că abordarea mea este una de tip constructiv și m-aș bucura dacă Guvernul României, prin ministrul de finanțe, domnul Teodorovici, va ține cont de această abordare.

Susțin acest lucru în fața dumneavoastră deoarece, din experiența mea personală, vă spun că împrumuturile

de la bănci sunt necesare pentru dezvoltarea atât a companiilor, cât și a persoanelor fizice.

De altfel, este foarte bine să te împrumuți atunci când ai bani, nu când nu ai bani. Chiar dacă se spune că băncile sunt un rău necesar și-ți dau umbrela când e soare și ți-o iau înapoi când plouă, eu sfătuiesc și îndemn Guvernul actual și firmele să se împrumute, dar cu măsură, să poată da oricând banii înapoi.

Onor Guvern PSD,

Împrumutați-vă la FMI și finanțați investițiile din infrastructură. Cu cât terminăm mai repede autostrăzile, cu atât va crește și economia. Crescând economia, crește și nivelul de trai al cetățenilor noștri.

Vă mulțumesc.

Nelu Tătaru

#23340

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Titlul declarației: „Victor Ponta, premierul nepereche”.

În luna iunie, împotriva premierului României a fost dispusă începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată și spălarea banilor. Noi, cei din opoziție, și președintele Iohannis i-am cerut demisia, însă dumnealui a considerat că ar fi o dovadă de iresponsabilitate și că nu poate renunța la funcția de premier. De fapt, ar fi fost o dovadă de decență și de normalitate, iresponsabilă fiind tocmai păstrarea funcției, chiar cu prețul dezonorării României și a statului român.

Deputații coaliției l-au salvat și ei, iar moțiunea de cenzură depusă de PNL a fost respinsă, demonstrând că, la nevoie, PSD va face de fiecare dată scut în jurul propriilor oameni. În orice democrație, demisia ar fi fost imediată, fiind o consecință normală într-un astfel de context.

Așadar, premierul a rămas în funcție și, în perioada următoare, Victor Ponta a desăvârșit arta guvernării, instaurând o guvernare nepereche, pe Facebook. Disparițiile din peisaj ale premierului, internarea intempestivă în Turcia, interimatul lui Gabriel Oprea, preluarea președinției de către Dragnea, toate sunt strategii pentru conservarea puterii, perdea de fum, artificii și iluzii. PSD nu poate renunța la putere, pentru că acest lucru ar însemna pierderea tuturor privilegiilor, ceea ce este de neconceput pentru o organizație în care clientelismul este organic.

Acum, când Victor Ponta a fost trimis în judecată, acesta a avut din nou ocazia să-și prezinte demisia. Nici de această dată nu a făcut-o. În acest context, PNL a depus o moțiune de cenzură pentru demiterea Guvernului Ponta. A fost răspunsul firesc al nostru, al celor din opoziție, la refuzul premierului de a demisiona, chiar și după ce a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție. Partenerii din Coaliția PSD – UNPR – ALDE vor avea din nou șansa să demonstreze că interesul național este mai important decât interesul de partid.

Multitudinea ipostazelor și a rolurilor lui Victor Ponta face din acesta un om-orchestră, care schimbă cu abilitate rolurile de deputat, premier, urmărit penal, baschetbalist inculpat. Acest premier-orchestră, care-și împarte timpul între DNA și Palatul Victoria, a demonstrat că guvernarea este una mimată, fiind, de fapt, o improvizație. Adevărata miză a fost întotdeauna parazitarea puterii, pentru a perpetua cu aroganță privilegiile, ilegalitățile, tranzacțiile ilicite și complicitățile.

Declarația președintelui condamnat penal al PSD, Liviu Dragnea, potrivit căruia PSD se află într-o „situație nedorită”, dar că este important ca partidul să rămână în continuare la guvernare pentru a-și pune în aplicare programul politic, întărește ceea ce am susținut, programul politic fiind, probabil, un eufemism pentru păstrarea privilegiilor. Mai mult, demonstrează încă o dată că sistemul merge mai departe. Chiar dacă Victor Ponta va pleca din Guvern, domnia privilegiilor nu va înceta. Prin reinventări tenace și solidare complice, această elită vorace va supraviețui și va lucra în continuare la subdezvoltarea cronică a acestei țări.

Conduita lui Victor Ponta nu face decât să plaseze România la marginea Europei democrate, în categoria țărilor nefrecventabile, în care șefii de stat și guvernele abuzează de pozițiile lor pentru a-și urmări interesele proprii. Indiferent cât va mai trece până atunci, demisia lui Victor Ponta este singura soluție care se impune pentru a împiedica o criză fără precedent și pierderea totală a credibilității României. Mulțumesc.

Doina Silistru

#27253

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația politică de astăzi mi-am intitulat-o „Cum să dai jos Guvernul cu două foi A4?!”.

Măcar o dată trebuie să-i dau și doamnei Udrea dreptate: cum să dai jos un guvern cu... două foi A4? Chiar așa? La câte rele le impută, le descoperă și le scornește PNL premierului Victor Ponta și Guvernului în ansamblu, mă gândeam că un top de hârtie nu era de-ajuns. Păi, dacă tot vreți „Jos Guvernul!”, scrieți, domnule, o moțiune amplă, în care, dacă nu cer prea mult, să și credeți.

Lăsând gluma la o parte, colegii liberali știu, cum și noi știm foarte bine, că moțiunea pe care au depus-o nu are nicio șansă să treacă. Va fi votată așa cum a fost scrisă, adică... din principiu, ca să nu spun „la mișto”. Este încă un glonț irosit pe o himeră, ducând în ridicol lupta, de altfel foarte vie și angajată, dintre actuala putere și opoziție.

Argumentul hotărâtor, cauza și efectul textului moțiunii, este afirmația că premierul în funcție este compromis. Ni se cere să intrăm în logica axiomatică a acestui enunț fără să cercetăm, ci doar să credem că așa este, pentru că... nu ne place să ne compromitem națiunea, nu-i așa?

Or fi ele doar două foi A4, dar, spun comunicatorii PNL, conțin „idei de forță”. Asta se va vedea la vot. Vom vedea că „forța” ideilor colegilor liberali este mai mică decât rezistența la rupere a celor două coli A4 pe care a fost redactată moțiunea.

Pe de altă parte, conștienți de subțirimea „ideilor de forță” pompos intitulate moțiune de cenzură, liberalii încearcă diverse forme de șantaj emoțional la colegii din UNPR. Altfel spus, îl întreabă pe domnul Oprea care este interesul național ce reclamă menținerea lui Victor Ponta cu prețul decredibilizării acestei țări și îl îndeamnă pe liderul UNPR să pună în balanță promisiunea făcută lui Ponta și interesul

poporului român. Iată doar câteva nuanțe ale disperării și, în egală măsură, mărci ale lipsei de idei. În ciuda evidentului avânt economic, Guvernul Ponta nu este bun pentru că... e condus de Ponta, iar PSD nu este PNL! Aceasta este, de fapt, traducerea sinceră a textului moțiunii de cenzură.

Vreți la guvernare? Câștigați alegerile, stimați colegi liberali, și puneți-l în funcție pe domnul Predoiu, de la PDL. Numai că există o problemă: trebuie să câștigați alegerile prin votul cetățenilor cărora, nu cu mulți ani în urmă, le-ați închis spitalele și le-ați tăiat salariile. Dacă îmi amintesc bine, tot un „interes național” justifica aceste măsuri criminale. Dar nu disperați, noul PDL și domnul Predoiu știu că, pentru a face rău țării, două coli A4 sunt mai mult decât suficiente. Mulțumesc.

Viorel Grigoraș

#30240

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi, 23 septembrie 2015, „La Ministerul Transporturilor schimbările sunt tot vechi”, ca urmare a ultimelor evenimente ce au avut loc în așa-zisa ogradă a acestei instituții, care are ca principal rol asigurarea unei infrastructuri optime pentru dezvoltarea țării.

Iată cum, în ultima vreme, conducerea Ministerului Transporturilor s-a înnoit cu oameni „de valoare”, susținuți de premierul Ponta, pentru că el face numirile atât în posturile de ministru, cât și în cele de secretar de stat.

Actualul ministru, domnul Iulian Matache, confruntat în urmă cu o săptămână nu numai cu o moțiune simplă depusă de PNL, ci și cu o ploaie de nemulțumiri venite din rândul senatorilor PSD și UNPR, a ținut să ne precizeze că nu a avut timp să-și demonstreze capacitățile în a manageria ministerul și companiile din subordine, pentru că a fost numit în funcție doar de câteva luni.

O să vă amintesc, domnule ministru, că înainte de a fi numit în fruntea ministerului ați fost secretar de stat mult timp și cred că ați avut timp să vă familiarizați cu problemele din această instituție, mai ales că CV-ul dumneavoastră atestă că sunteți specialist pe acest domeniu, al transporturilor.

Nici nu a trecut bine criza managerială de la ROMATSA, și iată că apare la orizont o nouă problemă. Anunțata grevă a ceferiștilor va paraliza complet transportul pe calea ferată. Un nou „succes” al actualei conduceri a Ministerului Transporturilor!

Și, dacă tot am amintit de conducerea lui, aici și-a găsit un post călduț și fostul director al ROMATSA, generalul în rezervă Aurel Stanciu, cel care a fost alungat de la șefia acestei companii și numit ulterior secretar de stat la transporturi.

Păi, dacă nu ați fost bun la ROMATSA, sunteți bun la Ministerul Transporturilor?

Este drept că, probabil, domnul Stanciu a primit ceva recompense financiare, dacă a fost retrogradat salarial de la nivelul unei indemnizații de conducere foarte mari, la care s-au adăugat și sporurile de bun manager, care au dublat sau triplat încasările lunare ale Domniei Sale, la nivelul salarial al unui secretar de stat.

Iată cum, într-un domeniu extrem de important pentru dezvoltarea României, posturile-cheie sunt ocupate cu valoarea intereselor, fără a se ține cont de profesionalism. Vă mulțumesc.

Florian Dorel Bodog

#32871

Bună dimineața! Mulțumesc, domnule președinte de ședință. „Stop risipei alimentelor!”

Doamnelor și domnilor colegi,

În declarația mea politică de astăzi aș dori să abordez subiectul risipei de mâncare în rândul populației din țara noastră.

Statistic vorbind, deși suntem una dintre țările cu veniturile cele mai reduse din Uniunea Europeană, 10% din mâncarea achiziționată anual de către fiecare român ajunge la tomberoane. Pe de o parte, acest nivel ridicat se datorează curentului puternic de consumerism, prezent în țara noastră, iar, pe de altă parte, lipsa unei legislații specifice la nivel european și național continuă să perpetueze această situație nefericită. Ca o cifră estimativă, fiecare român aruncă aproximativ 100 de kilograme de mâncare anual, la nivel național această cifră ajungând până la peste 2,2 milioane de tone anual.

În altă ordine de idei, în România, risipa se manifestă nu doar la nivelul gospodăriilor individuale, ci și în restaurante sau în marile magazine cu profil alimentar. În cazul ultimelor, de multe ori politicile restrictive duc la imposibilitatea producătorilor de a mai vinde marfa. Un al motiv este criteriul pur financiar, deoarece, în cazul în care mâncarea ar fi donată unor ONG-uri sau case de copii, aceste supermarketuri ar trebui să achite către stat TVA-ul de 24%, dar dacă lasă mâncarea să se strice nu sunt obligați să achite nimic. Acest fapt demonstrează, din păcate, că societatea modernă se bazează aproape exclusiv pe profit și mult mai puțin pe aspecte de ordin social sau uman.

În acest caz, până la încurajarea donării de alimente prin legislație, un prim pas ar fi inițierea unor campanii de educație și a dialogului între producători, comercianți și stat. O altă soluție ar fi înființarea și sprijinirea băncilor de alimente, care funcționează cu un succes remarcabil în țările din vestul Europei.

Sper ca prin această declarație politică să fi reîmprospătat interesul dumneavoastră, în calitate de factori de decizie, pentru progresul și viitorul țării noastre cu privire la această problemă reală cu care ne confruntăm, nu doar noi, ci întreaga planetă, în momentul în care milioane de familii din întreaga lume sunt în imposibilitatea de a-și asigura hrana necesară.

Trebuie să limităm risipa de alimente și să muncim împreună pentru a ne asigura de faptul că, prin eforturile noastre, fiecare individ va avea acces la cantitatea de hrană necesară asigurării existenței sale și a familiei sale.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Daniel Cristian Florian

#35618

„Echitate în sistemul bugetar” Domnule președinte de ședință, Domnilor secretari,

Stimați colegi,

Aș putea spune că Guvernul Ponta trăiește finalul unei epopei deloc avantajoase pentru români și glorioase pentru PSD. Un mare neajuns al actualei guvernări e cel referitor la Legea salarizării, lege amânată pentru luna octombrie. Dar Guvernul Ponta a avut răgazul de a majora indemnizațiile demnitarilor și ale membrilor Guvernului!

Mă așteptam ca Legea salarizării să se aplice în același timp pentru toată lumea, dar lucrurile au luat-o razna. Nu sunt împotriva măririi salariilor demnitarilor, dar era corect ca lucrurile să fie făcute la pachet și să fie avuți în vedere toți bugetarii, chiar dacă procentul de creștere a salariilor nu ar fi fost același pentru toate domeniile de activitate ale sectorului bugetar. Nu ar fi fost nicio problemă.

Vrem să îl întrebăm pe premier ce se mai întâmplă cu Legea salarizării, vrem să știm exact de când se aplică, dacă se mai aplică. Trebuie găsită o soluție echitabilă, care să nu producă dezechilibre și nemulțumiri.

Această amânare a Legii salarizării mă duce cu gândul la noul Cod fiscal, act normativ votat în pripă și care nu a circulat mai deloc în cadrul unei ample dezbateri publice. Am spus-o atunci, o spun și acum: legea nu rezolvă decât în mică parte marile probleme cu care se confruntă mediul de afaceri autohton. Faptul că acest nou Cod fiscal este incomplet, dacă vreți nedospit, ne-a spus-o și președintele Klaus Iohannis, prin faptul că a trimis legea în Parlament pentru a fi reexaminată. Faptul că PSD s-a grăbit cu legea este demonstrat și de amendamentele foarte multe aduse Codului fiscal după analiza lui în Parlament.

Sper, doamnelor și domnilor colegi din PSD, că Legea salarizării nu va avea soarta Codului fiscal și cer, și pe această cale, intrarea legii într-o amplă dezbatere publică.

Doamnelor și domnilor colegi,

Ne referim la un act normativ de care sistemul bugetar are nevoie urgent și cred că ne dorim toți ca noua Lege a salarizării să fie una corectă și să aducă stabilitate în sistemul de stat.

Vă mulțumesc.

Petru Alexandru Frătean

#38609

Declarația politică se intitulează „Cod de conduită politică în interes național”.

În România anului 2015, care se regăsește într-un context european și internațional deloc simplu, consider că avem obligația, ca oameni politici care ne-am asumat cu responsabilitate să guvernăm pentru a aduce bunăstare românilor, să avem un anumit cod de conduită, care să slujească interesului național românesc.

De aceea, apreciez deschiderea pe care președintele Liviu Dragnea o promovează în dialogul cu celelalte partide și cred că acesta este modul în care trebuie să lucrăm acum: să ne certăm mai puțin, să facem mai puțin spectacol și să învățăm cum să rezolvăm problemele, nu cum să dăm vina unii pe alții.

Ani buni am avut parte de prea multă gălăgie, scandal, război politic continuu, hărțuială de dragul hărțuielii, iar din această cauză România a pierdut oportunități.

Propunerea Partidului Social Democrat de a practica o politică a dialogului nu e un cadou pe care vrem să-l facem cuiva, ci vine din dorința noastră de a practica o politică a dezvoltării. Am fost și ne dorim să fim în continuare un partid al construcției, am demonstrat că știm să fim și suntem în continuare alături de oameni. Rămânem constanți în a avea în atenția noastră cetățenii, rămânem constanți în politica noastră de stânga, prin care căutăm să oferim un echilibru între atenția pe care o acordăm economiei și mediului privat și măsurile pentru o societate incluzivă. Pentru marile teme și proiecte de dezvoltare ale acestei țări și pentru susținerea intereselor naționale rămânem deschiși dialogului cu celelalte forțe politice dispuse să atingem un punct de vedere comun pentru români și pentru România.

Acest mod de conduită în viața politică trebuie să fie, în egală măsură, reflectarea vieții interne de partid. Trebuie să avem înțelepciunea și capacitatea de a fi încrezători, dar nu îngâmfați, de a pregăti pentru anul electoral care vine candidați cinstiți, buni administratori și care să genereze încredere către cetățeni, oameni care prin expertiză și competențe să dea valoare funcției, și nu invers.

Societatea românească nu mai acceptă compromisuri de niciun fel, cu atât mai mult în fața provocărilor externe de astăzi. Trebuie ca prin comportamentul nostru pe scena politică să facem din România un pilon de stabilitate în zonă, care să genereze în continuare creștere economică și să-și mențină traiectul pe care s-a înscris, de a fi una dintre cele mai atractive țări europene pentru investiții și pentru afaceri.

La fel de important este să găsim un echilibru între modul în care ne arătăm umanitatea și solidaritatea față de problemele cu care se confruntă astăzi Europa și protejarea României, ca stat unitar, și a intereselor națiunii române.

Sorin Constantin Lazăr

#41398

Declarația politică se intitulează „Implicarea Consiliului Elevilor în luarea deciziilor”.

Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Subiectul asupra căruia doresc să vă atrag astăzi atenția este unul destul de neglijat și consider că ar trebui să i se acorde importanța necesară – implicarea Consiliului Elevilor în luarea deciziilor care ating viața școlară.

Înainte de orice însă, cred că trebuie să înțelegem mai clar ceea ce definește această organizație. Așa cum se menționează pe site-ul instituției, Consiliul Național al Elevilor (CNE) este „structura reprezentativă a elevilor la nivel național, promotor al proiectelor și programelor care încurajează dezvoltarea personală a elevilor, voluntariatul și implicarea în comunitate. Scopul principal al Consiliului Național al Elevilor este de a apăra și promova drepturile și interesele elevilor și de a implica elevii în actul educațional, viața civică, socială și culturală”.

CNE funcționează ca structură consultativă a Ministerului Educației și Cercetării Științifice, fiind înființat în anul 2007.

Consiliul Național al Elevilor reprezintă elevii în fața instituțiilor și organismelor relevante. Printre obiectivele organizației amintesc:

– reprezentarea elevilor ca beneficiari principali ai sistemului de învățământ preuniversitar din România;

– participarea activă a elevilor în procesul decizional în legătură cu toate aspectele ce țin de învățământul preuniversitar;

– supravegherea respectării și implementării drepturilor elevilor;

– susținerea voluntariatului și a acțiunilor pliate pe nevoile elevilor.

Consiliul Național al Elevilor este structura de bază care are rolul de a reprezenta un punct intermediar între elevi și corpul didactic, de a fi un factor al respectării principiilor democratice în școli.

Mulți dintre noi, mai ales în calitate de părinți, nu putem sta deoparte atunci când este vorba de viitorul copiilor noștri și de aceea ne mobilizăm în luarea unor decizii care să susțină asigurarea unor condiții optime desfășurării activităților copiilor noștri.

Consider însă că aceștia pot fi un factor în luarea deciziilor ce privesc învățământul românesc, întrucât ei sunt cei care, în definitiv, sunt elevi și știu cel mai bine ce au nevoie și ce le este necesar pentru a-și desfășura activitatea școlară corespunzător.

Așa cum și noi ne dorim să ne facem ascultați și să ne impunem prin profesionalism, obiectivitate și corectitudine, tot așa cred că își doresc și elevii din această țară. În plus, acordarea unei șanse pentru asumarea unor responsabilități mai mari nu poate fi decât benefică.

Iată de ce consider că trebuie să susținem implicarea Consiliului Național al Elevilor în luarea deciziilor legate de învățământul românesc.

Vă mulțumesc.

Gheorghe Saghian

#44207

Declarația politică este intitulată „Celebrarea Zilei internaționale a păcii”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

În 1981, prin Rezoluția 36/67 emisă de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, s-a stabilit celebrarea Zilei internaționale a păcii în fiecare a treia marți din luna septembrie, astfel încât aceasta să coincidă cu deschiderea sesiunilor anuale ale Adunării Generale ONU.

În 2001, Rezoluția 55/282, adoptată în unanimitate de către statele membre ale Adunării Generale a Națiunilor Unite, a fixat data de 21 septembrie pentru sărbătorirea anuală a zilei internaționale a păcii.

Iată de ce 21 septembrie este o zi dedicată păcii, nonviolenței și armistițiului, o zi în care oamenii să reflecteze la faptul că pacea este posibilă.

Consider că această zi este una în care noi ne reafirmăm dedicarea față de această căutare a păcii mondiale. Este destinată să fie o zi de încetare a focului, când toate țările și oamenii opresc ostilitățile pentru întreaga zi. Douăzeci și patru de ore nu sunt un timp lung, dar sunt suficiente pentru a privi dincolo de arme, de baricade și de ziduri terminate cu sârmă ghimpată, pentru a vedea și a căuta o altă cale – pe aceea a păcii.

Numeroase organizații internaționale promovează participarea în sărbătorirea acestei date importante. În data de 21 septembrie se organizează diferite festivități, expoziții de desene pentru pace sau se plantează poli ai păcii.

În România, celebrarea Zilei internaționale a păcii nu a fost prea populară, dar, cu trecerea anilor, a devenit tot mai promovată de către oameni dedicați păcii de către ONG-uri și de canalele mediatice din țară.

Importanța păcii o putem conștientiza de foarte multe ori doar prin pierderea ei și cred că acest fapt este unul regretabil. Avem binecuvântarea de a trăi într-o zonă lipsită de conflicte armate și consider că recunoștința față de acest lucru ar trebui manifestată într-o măsură susținută.

Sunt atâtea posibilități de a participa cu ceva, de a aduce o contribuție acestei zile importante. Alăturați-vă în această zi oamenilor din lumea întreagă și dăruiți un gând, o rugăciune pentru pace.

Mai ales, să ne angajăm în susținerea educației copiilor în spiritul valorilor toleranței și al respectului reciproc, pentru a putea ajunge la atingerea unui țel măreț, cum este acela al obținerii păcii mondiale!

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

Petru Filip

#46667

Declarația politică se intitulează „Cum va aborda România criza refugiaților?”.

Europa și-a arătat incapacitatea, pe termen scurt, de a face față unui fenomen masiv de migrațiune, provocat de conflictele din Orientul Mijlociu. La această inabilitate a Europei de a gestiona nu doar politic, ci și logistic fluxul de migranți au contribuit interesele divergente ale statelor și perspectivele diferite față de viitorul acestor refugiați. Comunitatea europeană pare pusă în dificultate.

Se transformă criza refugiaților într-o criză a Uniunii Europene? Este o întrebare delicată, dar merită să reflectăm. Desigur, și criza financiară și politică din Grecia a pus „în corzi” Uniunea Europeană, însă, printr-un efort comun, susținut, s-a evitat în ultimul moment Grexitul, situație care ar fi lovit puternic zona euro și ar fi împins către o catastrofă financiară și economică democrația elenă. Uniunea Europeană a mai trecut prin momente dificile și nu cred că va abandona nici de data aceasta. Altfel, ar fi o tragedie.

Totuși, statele Uniunii Europene par că au pierdut din vedere principiul solidarității în fața unei probleme aparent minore, dar atât de dificil de gestionat. Au fost înălțate garduri, s-au creat animozități interstatale, s-au folosit

discursuri acide fără a se ajunge la o concluzie comună. Comunitatea pare nepregătită în a gestiona criza, fiecare stat gândind în termeni naționali. Problema migrației divide Europa, între cei care vor să ajute migranții, cei care vor să-i alunge cu orice preț, chiar cu riscul autoizolării, și cei care privesc pasiv și iau decizii în funcție de cele două părți.

Nu cred că greșesc când spun că Uniunea Europeană a intrat într-un soi de panică. Nu una a identității, ci a acțiunii politice comune. Și nu există o altă soluție decât masa dialogului, în cadrul Consiliului European. Dar nu prin impunere și printr-o politică a forței, fie ea și economică. Nu acesta este spiritul european.

Repartizarea cotelor cu migranți nu va rezolva problema fluxului migranților, atâta timp cât există state ale UE care s-au pronunțat destul de puternic împotriva acestora, inclusiv România. Și, în fond, nu este o soluție, ci doar o măsură de avarie.

Sunt multe semne de întrebare cu privire la această criză a refugiaților. Încă nu s-a stabilit care este statutul acestora: sunt refugiați sau migranți economici? Nu s-a determinat care sunt cele mai mari pericole cu care Europa s-ar confrunta acceptând un număr atât de mare de refugiați și nici cât de mare este pericolul terorist. La fel de dificil este să ne imaginăm dacă vor fi integrați și cum va fi făcut acest lucru, dacă statele UE nu-i vor cu adevărat. Acestea sunt provocări de parcurs.

Cum va răspunde România în fața unei astfel de provocări? Anunțând sec și simplu că nu va primi decât un număr de x refugiați? Sau va juca un rol mai important decât atât?

Parlamentul, din nou, pare depășit de situație și ocolit. Are vreun cuvânt de spus în această chestiune? Sau reforma Parlamentului, mult anunțată într-un veritabil consens politic, începe chiar prin ocolirea acestuia? Nu credeți că reforma Parlamentului ar trebui să înceapă cu asumarea de către această instituție a unui rol mult mai puternic și mai activ în afacerile externe, dar și față de problemele care necesită o bună și temeinică informare a cetățenilor? Nu suntem noi cei care le apără și le reprezintă interesele? Dezbaterea la nivelul Parlamentului este minimă pe problemele cele mai arzătoare.

Noi nu trebuie doar să fim informați și să înțelegem aceste schimbări, trebuie să și acționăm. Europa pare că se schimbă și noi, parlamentarii, riscăm să fim prinși într-o autarhie instituțională. Iar stăm și așteptăm pasivi deciziile guvernamentale și, eventual, votăm, așa cum am învățat deja că înseamnă marea activitate parlamentară?

Florinel Butnaru

#50514

Declarația politică este intitulată „Interzicerea fumatului – alinierea țării noastre la standardele europene”.

- Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Despre motivele care susțin renunțarea la fumat se știu atâtea, încât pare aproape redundant să le mai menționez. Inclusiv în anexa Legii nr. 349 din iunie 2002 privind prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor de tutun găsim, printre altele, date care subliniază că fumatul este un obicei nociv pentru sănătate.

Cu toate acestea, doresc să reamintesc că fumatul blochează circulația sângelui în artere, provoacă infarct miocardic și accident vascular cerebral, duce la scăderea fertilității, provoacă îmbătrânirea pielii, crește riscul de îmbolnăviri cardiace și pulmonare letale. Mai mult decât atât, fumul de țigară conține benzen, nitrosamine, formaldehide și cianuri. Cu siguranță că, dincolo de efecte și de conștientizarea lor mai ales, fiecare alege dacă vrea sau nu să fumeze. Însă, având în vedere riscurile majore pentru sănătate, este obligația instituțiilor statului să ajute cetățenii să conștientizeze efectele nocive ale fumatului.

Mai mult decât atât, poate ar fi util să luăm exemplul altor țări, în care fumatul a fost și este constant descurajat prin reglementări clare date de instituțiile abilitate. Astfel, mulți cetățeni europeni au declarat că s-au lăsat de fumat, în cele din urmă, ca urmare a interzicerii fumatului în spații publice și în spații închise.

Să nu uităm și că statul are obligația de a prevedea efectele pe termen lung ale anumitor comportamente. Or este clar că, prin descurajarea fumatului, din bugetul sănătății se vor cheltui mai puțini bani pe tratarea problemelor cauzate de fumat și mai mulți bani pentru alte afecțiuni.

Vă reamintesc că în state precum Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Spania sau Ungaria fumatul este interzis în locurile publice închise, în transportul public și la locul de muncă.

În plus, în Polonia este interzis fumatul în spații publice de la finalul lui 2010 (adică în cluburi, în puburi sau în restaurante). Se poate fuma doar în exteriorul acestor spații, dar în locuri special amenajate, și nu se poate fuma pe străzi, trotuare sau în stații de autobuz. În Bulgaria, fumatul în spațiile publice este interzis din 2012, iar Rusia a luat aceeași măsură de la jumătatea anului 2013. În Ungaria, de la începutul lui 2012 nu este permis fumatul în restaurante, dar și înainte de această perioadă fumatul era interzis în stațiile de autobuz, de exemplu.

Ne dorim alinierea țării noastre la standardele europene, dar, cu toate acestea, continuăm să fim în urmă la un capitol atât de important și în privința unui obicei cotidian dăunător. Iată de ce consider că este necesar să depunem eforturile care se impun pentru alinierea normelor țării noastre la directivele europene care interzic fumatul în spații publice închise, mai ales prin prisma introducerii și aplicării corecte și ferme a unor sancțiuni clare celor care încalcă dreptul semenilor lor de a nu fuma.

Niculae Bădălău

#53588

Declarația politică se intitulează „Guvernare până la capăt!”.

Moțiunea de cenzură inițiată de PNL relevă înclinația liberalilor pentru conflict și ambiția de a ajunge la guvernare fără un vot legitim. Nu de puține ori au dat dovadă că aceste lucruri sunt mai importante pentru ei decât o guvernare bună, în interesul oamenilor.

Să ne aducem aminte cum, în 2013, la sfârșitul lunii februarie, au ieșit de la guvernare și au trădat un proiect pe care românii l-au susținut și votat. USL-ul, cea mai mare alianță politică și electorală și cel mai important proiect postdecembrist, a fost abandonat de către PNL imediat după alegerile europarlamentare, doar pentru a se uni cu PDL, partidul care a făcut foarte mult rău României. Opțiunea PNL de a dinamita USL-ul a fost sancționată de către electorat în alegerile europarlamentare.

PNL are vocația instabilității politice. Tot liberalii au fost cei care „au rupt” și Alianța „Dreptate și Adevăr”, când au scos de la guvernare PDL, doar pentru a fuziona cu aceștia câțiva ani mai târziu. Pe scurt, grija liberalilor este cum și ce să facă să preia puterea cât mai repede, fără a avea un program politic consistent.

În toată această perioadă, de când PNL-ul încearcă să ajungă la guvernare prin promisiuni deșarte și prin tot felul

de tertipuri politice, PSD a guvernat. Și a făcut-o bine doar pentru că nu s-a preocupat obsesiv de tot felul de jocuri meschine, din care oamenii nu ar fi avut nimic de câștigat.

PSD are vocația guvernării și mai ales a stabilității politice. Nu trebuie să uităm acest lucru. Guvernele social-democrate au fost cele mai bune guverne, asigurând oamenilor prosperitate și o viață mai bună, pe când guvernele dreptei – tragedia numită CDR și, cea mai recentă, numită PDL – au oferit doar austeritate și probleme economice și financiare.

Actualul context politic, post-Traian Băsescu, ne-a dat posibilitatea să ajungem în câteva rânduri la consens politic pe diferite proiecte importante pentru țară. Și am crezut că aceasta este o lecție de democrație prin care partidele, opoziția și puterea, lucrează pentru binele comun. Ei bine, această armonie nu a fost de ajuns, opoziția arătându-și, din nou, adevăratele intenții.

Chiar cu riscul unei crize politice, PNL își dorește foarte mult să dea jos Guvernul, dintr-un motiv paradoxal: guvernarea PSD – UNPR este una performantă.

Noi, social-democrații, știm că mai sunt multe de făcut și, de aceea, trebuie să ducem la bun sfârșit proiectele, astfel încât toate categoriile sociale să beneficieze de performanța guvernării.

Istoria politică ne arată că ceea ce contează pentru un partid politic, dar mai ales pentru oameni, este buna guvernare, și nu conflictele inutile.

Haralambie Vochițoiu

#56328

Declarația politică este intitulată „Ziua internațională a păcii, marcată de zeci de victime civile în Siria și garduri ghimpate în Europa”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Atrăgeam săptămâna trecută atenția cu privire la exodul refugiaților, la numărul mare de oameni siliți de război, foamete și instabilitate socială să își ia viața de la capăt pe un alt continent. La ceasul în care lumea civilizată își manifestă devotamentul față de valorile cooperării și armoniei universale între oameni, cu prilejul Zilei internaționale a păcii, vedem că spectrul violenței împotriva populației civile din Orientul Apropiat este dublat în Europa de o agresiune rampantă față de refugiații aflați la capătul puterilor.

În acest context geopolitic și umanitar deosebit de sensibil, când cifra victimelor conflictului din Siria a depășit 220.000 de morți – îndeosebi civili neînarmați –, observăm că există, atât în țara noastră, cât și în vecinătate, unele forțe anacronice și străine de valorile europene care îndeamnă la înarmarea unor dictatori periculoși, care ridică garduri de sârmă ghimpată, folosesc tunuri de apă și gaze lacrimogene, care trimit unități militare la graniță, care amenință refugiații veniți de la mii de kilometri cu închisoarea, care îngrămădesc cu bastoane de cauciuc părinți și copii în trenuri și lagăre supraaglomerate. Aceleași forțe, vădit neofasciste și antieuropene, sunt cele care încurajează și pe teritoriul nostru recrudescența formațiunilor de tip paramilitar, antinaționale și secesioniste, amplificând starea de tensiune.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Țin să subliniez necesitatea ca în România să primeze vocea rațiunii și a echilibrului, nu cea a urii și a dezbinării. Nu s-au șters din memoria noastră colectivă tragicele evenimente care au condus la pierderea a zeci de milioane de vieți în Europa secolului al XX-lea și nici locul unde în anul 1920 a ajuns la putere primul regim fascist care a întunecat istoria continentului nostru. Să avem, așadar, înțelepciunea de a demonstra tuturor că națiunea română a rămas ospitalieră, fidelă autenticelor valori europene și militantă pentru pacea și armonia universală!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Ion Toma

#58567

Declarația politică se intitulează „Implicarea tinerilor în politica din România”.

Având în vedere contextul intern și internațional extrem de complex, în termeni de securitate mai ales, precum și economici ori sociali, nevoia de specialiști în fiecare domeniu este mai stringentă ca niciodată. La nivel european, se resimte un oarecare deficit în ceea ce privește politicienii cu reale calități de leadership, profesioniști în domenii strategice, tineri pregătiți care să fie capabili să adopte măsuri curajoase în beneficiul oamenilor pe care îi conduc.

La rândul său, România se confruntă cu un deficit în ceea ce privește reprezentarea semnificativă a tinerilor în politică. Pornind de la această realitate, consider necesară o discuție extrem de serioasă, o dezbatere care să genereze soluții viabile. Generația de azi va deveni generația de mâine și este important să pregătim din timp o nouă generație de lideri politici. Este momentul optim pentru a înlocui conflictul de generații cu o colaborare constructivă, cu un transfer firesc de informații și de experiență, care să asigure schimbarea treptată a echipelor de specialiști.

Din păcate, majoritatea tinerilor nu urmăresc politica, iar dintre cei care totuși o fac cei mai mulți sunt dezamăgiți. Dacă sunt invitați să schimbe ceva, vor prefera să stea în afară și să puncteze neregulile pe care le văd. Le lipsesc podurile prin care să ajungă în sistemul politic, sistemul actual fiind considerat de cei mai mulți dintre ei ca fiind unul extrem de robust, greu de penetrat, inflexibil și deci inadecvat.

În această realitate, care se poate observa în România, vin și vă întreb: cine să genereze schimbarea vechilor metehne, a așa-zisului „sistem” pe care cu toții îl blamăm în diferite contexte? Când și cum să se producă această schimbare, în condițiile în care sistemul politic, așa cum se prezintă el astăzi, este complet neatractiv pentru elite, pentru oamenii capabili să contribuie semnificativ la dezvoltarea viitoare a României?

Așa cum putem observa, în Europa și în lume, evenimentele schimbării se precipită, ele apar tot mai aproape de prezent și tot mai reale. În această situație, putem continua să implementăm același model politic, perpetuând astfel un sistem politic de care suntem cu toții nemulțumiți, sau, dimpotrivă, putem opta pentru mult râvnita schimbare de macaz, o tehnocratizare a administrației și a politicii românești, care nu poate fi altfel realizată decât prin integrarea reală și eficientă a tinerilor la fiecare nivel. Creșterea organică a viitorilor lideri stă în puterea noastră, a liderilor de astăzi. Personal, am fost întotdeauna un susținător vehement al tinerilor, venind de fiecare dată în atenția dumneavoastră, a senatorilor, și nu numai, cu măsuri dedicate special acestei categorii. Vin astăzi încă o dată și vă spun răspicat: este timpul să investim în tinerii de azi nu doar prin educație, ci și prin încredere și atribuirea concretă de responsabilități către aceștia, prin a le acorda putere de decizie și un cadru corect în care să se dezvolte profesional. În acest mod, implicarea fiecăruia va contribui la rezultate optime în absolut toate domeniile de activitate, iar scuzele și lipsa de acțiune vor fi înlocuite de participarea lor directă la reconstrucția, reformarea și dezvoltarea României de mâine.

Implicarea tinerilor în politică nu înseamnă altceva decât cuplarea la adevăratele probleme ale țării, probleme specifice generației lor, pe care au ocazia să le rezolve ei înșiși. Responsabilitatea investită în ei le va conferi acestora capacitatea de a acționa și de a decide, capacități atât de importante pentru un lider al viitorului.

Vă invit să construim poduri noi între generații, pentru o Românie unită și solidă, o Românie mai bună și mai puternică!

Vă mulțumesc.

Alin Păunel Tișe

#62396

Declarația politică este intitulată „Guvernul Ponta a rămas repetent la materia «investiții publice»”.

Distinși colegi,

Se apropie un moment important pentru viața socioeconomică a României în anul 2016, respectiv prezentarea și dezbaterea bugetului de stat pentru anul următor. Însă orice astfel de programare și predicție trebuie să aibă o bază reală în realizările anilor anteriori. Un astfel de bilanț este necesar și ar trebui să fie unul constructiv și pozitiv.

Or, în România anilor 2012–2015, condusă în mod iresponsabil de Guvernul Ponta, constatăm în mod permanent iresponsabilitate, mitomanie și rea-voință în actul de guvernare!

Astfel, timp de patru ani a tăiat permanent bugetele investițiilor publice, iar acolo unde nu a tăiat a găsit alte metode să împiedice evoluția și dezvoltarea acestora: ba o semnătură lipsă, ba un studiu întârziat, ba „arderea” unor etape necesare.

Acolo unde a preluat proiecte în plină desfășurare sau cu contractele semnate, în special de infrastructură, a reușit fie să le îngroape, fie să le distrugă din considerente electorale.

A urgenta nesăbuit și a încuraja nerespectarea proiectelor tehnice, încălcarea lor, doar pentru a tăia panglici, a dus recent la închiderea mai multor tronsoane de autostrăzi și centuri ocolitoare, care pun în pericol viața participanților la trafic.

Proiectul Autostrăzii Transilvania este la un pas de pierderea finanțării nerambursabile din această alocare bugetară. Speranța pentru etapizare și finanțare în modulul 2014–2020 tinde spre zero!

Programul spitalelor regionale de urgență este pus pe „așteptare”, iar cu o prevedere bugetară în POR de doar 300 de milioane de euro pentru construirea și dotarea a trei astfel de unități România va sfârși prin a nu avea niciuna!

Toate aceste investiții distruse sau subfinanțate afectează viața tuturor cetățenilor, iar iresponsabilitatea cu care au fost distruse trebuie subliniată și opinia publică informată.

Dragoș Luchian

#64376

Declarația politică se intitulează „Numărul românilor plecați în străinătate și modul în care autoritățile sunt/nu sunt interesate de soarta lor”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În ultima perioadă au apărut din ce în ce mai multe articole de presă specializate privind numărul real al românilor plecați la muncă în străinătate. Astfel, voi relua în această declarație politică câteva argumente apărute în ziarul electronic Profit.ro privind țările în care se oglindește real numărul românilor emigranți. Astfel, aproape 5 milioane de români au plecat din țară pentru a locui și lucra în alte state, alegând în principal Italia, Spania și Statele Unite ale Americii, dar optând și pentru state precum Guyana, Barbados, Sfânta Lucia, Sfântul Kitts și Nevis, Antigua și Barbuda, Bahamas, Botswana, Grenada, Lesotho, Comore, Cambodgia, Seychelles, Mauritania, Saõ Tomé, Zimbabwe, Madagascar, Malawi, Bahrain, Guineea, Vietnam, Trinidad și Tobago, Burkina Faso.

Autoritățile se feresc să dea o situație reală a exodului populației active din țara noastră, dar, conform unor date neoficiale, se relevă că în alte state sunt 3,8 milioane de români aflați în evidența autorităților locale, plus încă 1,1 milioane de români care locuiesc efectiv pe teritoriile statelor de reședință, dar nu figurează ca atare în evidențe, deoarece fie dețin două cetățenii, fie nu și-au înregistrat șederea la serviciile de imigrări locale.

„Cei mai mulți români au plecat în Italia, Spania, America și Germania, între 60.000 și 250.000 de persoane nefiind în evidențele autorităților din fiecare dintre aceste state.

Astfel, în Italia sunt 1.043.338 de români cu rezidență înregistrată și 1.290.051 în total neoficial, în Spania – 784.804 înregistrați și 900.000 în total, în Statele Unite ale Americii – 591.523 înregistrați și 650.000 în total, iar în Germania – 355.343 înregistrați și 450.000 în total. Alți români au ales să plece în Israel – 220.000 înregistrați și 500.000 în total, în Marea Britanie – 158.000 înregistrați (misiunea diplomatică nu poate estima numărul total de români), în Austria – 106.535 înregistrați (fără estimări legate de români neînregistrați), în Ungaria – 87.819 înregistrați și 250.000 în total, în Belgia – 73.487 înregistrați și 93.487 în total, în Grecia – 48.539 înregistrați (fără estimări legate de români neînregistrați), în Canada – 46.720 înregistrați și 204.630 în total, în Franța – 45.000 înregistrați și 123.000 în total, în Portugalia – 34.204 înregistrați și 39.000 în total, în Irlanda – 25.995 înregistrați și 45.000 în total.

Până la 100.000 de români au decis să se orienteze spre țări în care locuitorii nu sunt foarte obișnuiți cu vizite din partea acestora, precum Mexic, Brazilia, Islanda, Peru, Sudan, Gabon, Togo, Kârgâzstan, India, și aici existând diferențe între numărul celor aflați în evidențe și cei care nu s-au prezentat în fața autorităților pentru a fi înregistrați.”

O statistică media precizează că, de exemplu, în Australia 16.770 de români sunt înregistrați și 30.000 sunt în total, Elveția – 11.430 înregistrați și 20.000 în total, Brazilia – 8.122 înregistrați (fără estimări privind numărul total), Emiratele Arabe Unite – 6.444 înregistrați (fără estimări privind numărul total), Luxemburg – 2.527 înregistrați și 2.800 în total, Japonia – 2.225 înregistrați și 2.700 în total, Qatar – 1.801 înregistrați și 2.000 în total, Finlanda – 1.715 înregistrați și 2.000 în total, Noua Zeelandă – 1.455 înregistrați și 3.000 în total, Republica Moldova – 1.264 înregistrați (fără estimări legate de numărul total al românilor, din cauza fluctuației), Chile – 879 înregistrați și 1.000 în total, Malta – 522 înregistrați și 800 în total, Mexic – 500 înregistrați și 600 în total, China – 406 înregistrați și 1.320 în total, India – 400 înregistrați (fără estimări privind numărul total), Paraguay – 398 înregistrați (fără estimări privind numărul total), Rusia – 384 înregistrați și 850 în total, Islanda – 312 înregistrați și 350 în total, Coreea de Sud – 295 înregistrați și 634 în total, Columbia – 250 înregistrați și 350 în total, Iordania – 177 înregistrați și 4.000 în total, Peru – 124 înregistrați și 174 în total, Uruguay – 100 înregistrați și 200 în total, Egipt – 72 înregistrați și 420 în total, Monaco – 68 înregistrați și 250 în total, Cuba – 53 înregistrați și 100 în total, Sudan – 28 înregistrați și 50 în total, Gabon – 20 înregistrați și 94 în total, Camerun – 15 înregistrați (fără estimări privind numărul total), Togo –

15 înregistrați (fără estimări privind numărul total), Niger – 10 înregistrați (fără estimări privind numărul total), Kârgâzstan – 5 înregistrați (fără estimări privind numărul total).

La nivel public, a fost semnalat repetat că, în lipsa unor date statistice oficiale și reale, estimările privind românii plecați în străinătate se bazează doar pe sondaje de opinie efectuate în România și în principalele țări de destinație, precum și pe unele date ale instituțiilor din principalele state de destinație. A fost semnalat, de asemenea, că datele prezentate de autoritățile române privind situația migranților sunt neactualizate, deoarece sunt numărați numai românii înregistrați că au emigrat, cu domiciliul în străinătate.

Interesant este faptul că Guvernul Ponta, care trâmbița o lege a votului pentru diasporă și eventuale proiecte pentru românii din străinătate, până în momentul de față nu a realizat nimic concret.

Ar trebui totuși să nu uităm că, conform economistului-șef al Băncii Naționale a României, Valentin Lazea, „românii care lucrează în Germania și Statele Unite ale Americii au trimis, în 2013, mai mulți bani în țară decât cei din Spania, unde sunt mai mulți, însă mai slab calificați și mai prost plătiți, pe primul loc menținându-se cei din Italia. Astfel, românii din Italia au trimis familiilor aflate în țară o sumă totală de 925 de milioane de euro, aceștia fiind urmați de cei din Germania (595 de milioane de euro), SUA (460 de milioane de euro), Spania (393 de milioane de euro). Alte fonduri au fost trimise din Elveția (252 de milioane de euro), Franța (250 de milioane de euro), Marea Britanie (224 de milioane de euro), Ungaria (128 de milioane de euro), Austria (111 milioane de euro), Grecia (75 de milioane de euro), Turcia (35 de milioane de euro) și Irlanda (20 de milioane de euro)” și, poate, în virtutea acestui drept, de contribuabil real la PIB-ul României, ar trebui să-l respectăm mai mult pe muncitorul sau emigrantul român care își întreține, din propriul salariu, familia și o serie de servicii publice din România.

## Stimați colegi,

Am luat această atitudine pentru a ne reaminti rolul unei categorii de români cărora nu dorim nici măcar la alegerile generale să le respectăm drepturile, dacă nu ne dau voturile. Rolul lor la existența instituțională a statului român este poate mai important decât ne imaginăm.

Vă mulțumesc.

Emil Marius Pașcan

#71308

Declarația politică este intitulată „Țara de la cap se împute!”.

Domnule președinte,

## Distinși colegi,

Pesemne nu există român care să nu fi fost tratat cu dispreț, silă, desconsiderare, rezervă și chiar teamă, odată ieșit în afara granițelor României. Peste tot în afara țării lor românii îndură umilința de a fi asimilați anticipat unor infractori, borfași, cerșetori, cetățeni nedemni de încredere și de care este înțelept să te ferești, cu care nu e tocmai înțelept să ai de-a face... Chestiunea a devenit un stereotip, evident supărător și nedrept, dar continuă să ne urmărească prin actualitate, precum o nefirească, demonică umbră.

Faptele unei minorități infracționale, de la periferia oricărei societăți, oriunde aceasta s-ar afla, ajung să caracterizeze, să stigmatizeze majoritatea oamenilor cinstiți, corecți, normali la cap și demni. La fel precum în media „no news is good news”, informațiile pozitive nu prea reprezintă știri sau o fac din ce în ce mai rar... Primează, de regulă, informația negativă, răul, sordidul, apocalipticul din „breaking-news”-uri, ieșitul din comun care face audiență și multiplică informația mult mai rapid. Susțin teoreticienii jurnalismului că nu reprezintă obligatoriu o știre faptul că un câine a mușcat un om, însă cu siguranță compune o știre de top fapta când un om mușcă un câine.

Nu contează milioanele de români care muncesc stoic, departe de țara lor, dar făcându-i cinste, în deplin respect și integrându-se fără probleme legislației altor state care le-au oferit găzduire. Prevalează în percepția publică globalizantă scursorile, infractorii, ratații și inadaptații de la periferia societății, iar această categorie devine emblematică pentru o întreagă națiune. Și plătim cu toții cu onoarea pentru nevrednicia existenței lor.

Însă, de-acum, penalul, infracționalitatea ajung să ne caracterizeze țara la modul oficial, astfel încât nu mai avem motive să fim supărați pe străinii care ne judecă și etichetează nedrept. Prim-ministrul României, Victor Viorel Ponta, a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție, fiind cel de-al 13-lea ministru penal din cel mai „cinstit” guvern, pe care îl păstorește spre cele mai înalte culmi ale sfidării și tupeului de mai bine de trei ani.

Ce să le mai spui cu obidă occidentalilor în legătură cu demnitatea și mândria ta națională, lezate ades? Vorba lui nenea Iancu Caragiale: rămânem cu „onoarea nereperată”. Punem capul în pământ, privim cu silă la bombeuri, strângem din dinți și se cuvine să tăcem. Când infracționalitatea stă la loc de cinste la masa Guvernului României, când însuși premierul este un inculpat penal și nici măcar nu are bărbăția și demnitatea de a demisiona din funcția devenită oneroasă, atunci, din păcate, avem o problemă de culpabilizare extrapolată la nivel național. Suntem cu toții de vină consimțind, direct sau indirect, la această stare de fapt, iar, parafrazând un proverb celebru, nu pot decât să concluzionez fatalist: țara de la cap se împute!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Marius Petre Nicoară

#74364

Declarația politică se intitulează „«Ein Mann, ein Wort» în politica românească, dar și în cea clujeană!”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Am dorit să am o scurtă intervenție privind politica generală și cu specificație pe situația actuală din județul Cluj.

Ca în orice an preelectoral, discursurile politice și interesele de grup se acutizează în contextul pregătirii candidaților pentru alegerile locale și cele parlamentare. Ce este interesant este modul atipic în care unii candidați se pregătesc prin tot felul de metode ingenioase sau, altfel spus, doresc să candideze de pe o funcție publică aparținând unui partid, dar negociază și cu un alt partid pentru a-și asigura „spatele” politic.

Pe de o parte, pot să spun că înțeleg acest joc de supraviețuire politică... dar, totuși, atunci când faci parte dintr-o formațiune care ți-a oferit totul și tu nu ai capacitatea de a gestiona încrederea decizională acordată de partid, atunci e o problemă a ta ca persoană. E o problemă nu neapărat morală, ci de calitate umană și comportamental-ideologică.

În calitate de clujean și membru PNL de mai bine de 25 de ani, nu pot să uit pe cine am ajutat, pe cine am promovat și în cine am avut încredere atunci când am format o echipă pentru interesul comunităților clujene. Dar, conform principiului „scopul scuză mijloacele”, anumite persoane promovate își văd interesul personal deasupra interesului general și atunci intervine chestiunea privind calitatea politică a acelor persoane.

## Stimați colegi,

Am dorit prin această scurtă declarație politică doar să transmit un semnal de alarmă tuturor epigonilor care uită cum au ajuns în funcțiile de demnitate publică și să nu uite că e o onoare să faci parte din Partidul Național Liberal, onoare care trebuie să o duci până la capăt, respectând un principiu apreciat de mulți alegători liberali: „ein Mann, ein Wort”! Vă mulțumesc.

Traian Constantin Igaș

#76316

Declarația politică este intitulată „Victor Ponta, un premier de mâna a treia”.

## Stimați colegi,

E legal ca domnul Victor Ponta să continue să ocupe funcția de prim-ministru, dar nu și moral. Însă, astăzi, avem un premier care privește și nu vede, aude și nu înțelege. Astăzi, acest premier se confruntă cu decizii care îi vor curma soarta din mai multe direcții: PNL depune o moțiune de cenzură, PSD decide dacă susține în continuare Guvernul, iar la Curtea Supremă are loc primul termen în dosarul Turceni–Rovinari. Avem un premier de mâna a treia, care va face ca România să fie privită ca o țară de mâna a treia.

Cu toate acestea, politicianul Victor Ponta aduce în prim-plan o nouă dezbatere: legalitatea scuză imoralitatea în exercitarea funcției publice, în prezent sau în trecut? Mulți vor spune că nu! PSD își va arăta din nou fața prin votul de susținere sau nu a propriului Guvern, condus de un premier trimis în judecată, primul premier de la revoluție încoace trimis în judecată în timpul mandatului.

## Stimați colegi,

Domnia Sa va avea șansa să își dovedească nevinovăția în fața justiției din România, dar trebuie să aibă curajul de a nu trage și țara după el în acest hățiș. Procurorii DNA au solicitat recuperarea de la Șova și Ponta a peste 3,7 milioane de lei. ANAF s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal pentru recuperarea prejudiciului produs bugetului de stat prin fapta de evaziune fiscală.

În tot acest demers, Victor Ponta, trimis în judecată, conduce și coordonează activitatea unor instituții care astăzi se întorc împotriva Domniei Sale, și nu o fac prin vorbe, ci prin înscrisuri oficiale.

Astăzi, stimați colegi, nu mai este vorba despre populisme, minciuni, jocuri de imagine, manipulări ale politicianului Victor Ponta. Astăzi este vorba despre posibile fapte penale ale acestui om, puse în discuție de instituțiile statului. Nu mai este timp de dezbateri, nu mai este timp de înțelegere. Când onoarea nu există, atunci sancțiunea este necesară. Ne uităm din micimea prezentului și nu avem a spune decât: Victor Ponta, e cazul să pleci!

Poporul român merită mai mult decât un prim-ministru trimis în judecată pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată și spălarea banilor. Poporul român merită politicieni cu demnitate și curaj în asumarea faptelor! Vă mulțumesc.

Gigi Christian Chiru

#78738

Declarația politică se intitulează „Pedepse aspre pentru vandalizarea proprietății private”.

Onorat prezidiu,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Siguranța cetățeanului în propria casă și pe stradă a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai mari probleme ale țării noastre. Ne este frică să plecăm de acasă, să ne lăsăm casele ori mașinile nesupravegheate, pentru că furturile și tâlhăriile au crescut alarmant.

Statisticile Poliției Române arată că furturile și tâlhăriile reprezintă 51,6 % din totalul infracțiunilor sesizate. Aceleași statistici ne spun că în 2014 au fost furate 1.598 de mașini și că s-au înregistrat 164.396 de furturi și 6.418 tâlhării. Secțiunea dedicată furturilor de autoturisme de pe site-ul Poliției Române are 2.373 de pagini. Cifrele acestea ne arată că viața în România nu este sigură, că infracționalitatea este în continuă creștere și că trebuie să luăm măsuri.

Un fost primar al Constanței, orașul pe care îl reprezint în Parlament, ne compara urbea cu Brazilia, spunând că acolo, în țara cunoscută pentru numărul mare de infracțiuni, este mai în siguranță decât acasă. La noi, în Constanța, stimați colegi, se fură până și perdelele de pe scările blocurilor. Aici am ajuns... Ca să nu mai vorbim de câte locuințe sunt sparte, câte mașini sunt furate. Și sunt convins că în alte părți ale țării, în alte zone, mai sărace, situația este și mai gravă.

Vă propun să regândim și să înăsprim pedepsele pentru tot ce înseamnă tâlhărie și viol de proprietate privată. Prin frica indusă de pedepsele aspre, vom induce o stare de siguranță mărită cetățenilor și frică celor care comit acte de vandalism asupra proprietății private.

Așa cum am mai spus, este datoria noastră să asigurăm un cadru legislativ aspru pentru tâlhari și hoți de bunuri, în vederea creșterii siguranței cetățenilor, atât pe stradă, cât și în casa lor. În esență, democrația înseamnă proprietate privată și, atâta timp cât proprietatea va fi neprotejată, vom avea un sistem politic democratic șubred și un cetățean lăsat în voia sorții.

Vă mulțumesc.

Găvrilă Ghilea

#80837

Declarația politică este intitulată „Cum a dat «Prima mașină» cu oiștea în gard”. Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În toamna anului 2014, pe când ambala la maximum prin Piața Victoriei motoarele electorale ale programului „Prima mașină”, primul copilot al țării declara că, prin facilitățile fiscale astfel introduse și promovate, cât mai multe familii de tineri își vor putea permite achiziționarea unui autoturism, de preferință, citez, „o mașină fabricată în România, de români, cu materiale cât mai multe românești, și apoi să vină la centrele RAR, să nu trebuiască să stea la cozi, să piardă timp și nervi și să își obțină documentele cât mai repede posibil”.

Că socoteala din campanie nu s-a potrivit deloc cu înghesuiala de la urne e de-acum istorie, mult mai multe familii de tineri optând, cel puțin la Președinție, pentru un model... german.

Programul de stimulare a cumpărării de autoturisme a demarat însă din primăvara acestui an, persoanele fizice având posibilitatea achiziționării unui automobil nou, fabricat sau nu în România, prin contractarea de credite garantate de stat în procent de maximum 50%.

Beneficiarii eligibili ai programului puteau fi persoanele cu vârsta peste 18 ani, care nu au mai deținut în proprietate un autoturism nou și care nu înregistrau restanțe la plata altor credite bancare ori obligații de plată restante la bugetul general consolidat.

Cu toate acestea, deși împrumuturile acordate puteau acoperi până la 95% din prețul de achiziție al mașinii cu TVA – în limita a 50.000 de lei –, costul finanțării având o marjă

maximă de 3% peste indicele ROBOR la 6 luni, doar câteva zeci de români s-au adresat până în prezent Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri în vederea accesării acestui program.

În acest condiții, există riscul ca până la finele anului nici 1% din cei 350 de milioane de lei alocați pentru 2015 în vederea emiterii de garanții pentru achiziționarea de autoturisme noi să nu fie accesați, ceea ce ar pune sub semnul întrebării oportunitatea bugetării acestui program în exercițiile financiare viitoare.

Aceste circumstanțe sunt oarecum paradoxale și nu pot fi puse doar pe seama inapetenței românilor pentru achiziționarea de autoturisme noi, atâta vreme cât prin programul „Rabla”, de exemplu, au fost vândute numai în acest an 10.000 de autoturisme, chiar dacă acesta a „demarat” mai târziu decât „Prima mașină”.

Iar dacă mai ținem cont și de faptul că numai anul trecut vânzările de mașini noi au depășit 100.000 de unități, estimările pentru 2015 indicând o creștere de circa 25%, trebuie identificate principalele motive pentru care potențialii beneficiari nu se grăbesc să dea „Rabla” din mână pe „Prima mașină” de pe gard.

Creșterea atractivității condițiilor de creditare și defrișarea hățișurilor birocratice plantate în campania electorală sunt doar câteva pârghii care pot fi acționate pentru a determina un număr cât mai mare de români să solicite Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri facilități pentru achiziționarea de autoturisme noi.

Vă mulțumesc.

Mihai Niță

#85627

Declarația politică este intitulată „Curățenie morală, de Ziua mondială a curățeniei”.

La 23 septembrie, întreaga lume sărbătorește Ziua mondială a curățeniei. Câți dintre noi știu de această zi, care a fost stabilită în 1993 de către ONU, în parteneriat cu organizația „Clean Up the World”?! Instituirea unei astfel de zile are totuși o importanță aparte, având drept mobil determinarea comunităților să amenajeze și să protejeze mediul prin diverse acțiuni.

În țara noastră, astfel de acțiuni se manifestă uneori prin adunarea gunoaielor, în diverse zone, la inițiativa unor organizații neguvernamentale sau chiar a unor cetățeni străini cu rezidență ocazională în România și care doresc să ofere localnicilor lecții de civilizație. Din câte putem constata, acțiunile respective nu sunt de natură să creeze continuitate, nu se transformă în bunul obicei scontat.

Avem și legislație privind protejarea mediului înconjurător și a habitatului. O legislație destul de permisivă, după cum se vede, câtă vreme teritoriul țării în care locuim și de care vrem să fim mândri este permanent acoperit de gunoaie. În împrejurimea zonelor populate domină mizeria. Gunoaie menajere și deșeuri de orice soi sunt aruncate la întâmplare, iar edilii nu par a fi deosebit de preocupați pentru eradicarea acestei stări de fapt. Pâraiele, râurile și chiar fluviul Dunărea sunt sufocare de mizerie. Majoritatea turiștilor continuă să întineze frumusețea munților și a pădurilor în care-și petrec timpul liber, când merg pentru agrement. În mediul rural, se aruncă frecvent gunoiul în rigolele de la marginea drumului sau în albia unor cursuri de apă. Nu rareori aceste apucături au provocat colmatarea vadului și, prin urmare, inundarea gospodăriilor în sezonul ploilor abundente. Miriștile continuă să fie incendiate, după vrerea fiecărui proprietar sau arendaș de teren agricol. Din această cauză se aprind uneori și pădurile sau stuful Deltei. La marginea celor mai multe orașe, s-au format maidane de gunoi. Sursele de apă potabilă sunt deja afectate. Batjocorim un tezaur natural pe care l-am moștenit de la înaintași sau trecem nepăsători mai departe atunci când vedem că se întâmplă astfel de lucruri. Nici măcar așa-zisa Lege a picnicului n-a făcut minuni. O lege care a trecut tacit, fără dezbaterea și aprobarea Parlamentului. Ca atare, o lege insuficient elaborată, inaplicabilă, cu excepția demonstrațiilor propagandistice televizate.

În concluzie, starea mediului înconjurător este dezastruoasă. Se impune elaborarea unor măsuri legale drastice, de a căror aplicare trebuie să răspundă administrațiile locale și instituțiile de resort. Concomitent cu acțiunile educative, de informare și conștientizare a populației, inclusiv în sistemul de învățământ, normele de civilizație se pot impune prin forța legii. Soluții există, dacă există și voință. Se pot crea, spre exemplu, locuri de muncă prin angajarea de personal care să-și realizeze finanțarea prin amenzile aplicate persoanelor și societăților comerciale poluatoare de mediu.

Principial, opinez că hiba majoră nu constă în nevolnicia unor oameni needucați, care pot fi obligați să respecte legile țării și normele nescrise ale civilizației. Este nevoie de o curățenie generală, începând cu acea curățenie morală, clamată de unii oratori și de oamenii de bună-credință. Abandonarea aleatorie a gunoaielor rezidă dintr-o atitudine provocată de mizeria morală în care se complace, în primul rând, clasa politică. Știm, dacă nu din propria experiență, cel puțin din vorbele de duh ale bătrânilor, de unde începe să se strice peștele. Dacă avem puterea să ne asumăm această

vină, vom reuși, cu siguranță, să impunem normele de civilizație pe care sunt datori să le respecte toți cetățenii, începând cu noi, spre binele general.

Țara are nevoie de o curățenie generală, posibilă numai prin reforma clasei politice. Starea mediului înconjurător se află în relație directă cu starea mediului politic. Vedeți cât de simplu este acest mecanism? Ar fi cazul să recunoaștem că Ziua curățeniei este necesară de 365 de ori pe an. Dar atât măcar, să-i acordăm atenția meritată în ziua de 23 septembrie, când este marcată la nivel mondial!

Biró Rozalia Ibolya

#91689

Declarația politică este intitulată „Păstrarea drepturilor minorităților”.

- Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Declarația politică de azi se referă la păstrarea drepturilor minorităților, ca urmare a depunerii în Parlament de către un domn deputat a Propunerii legislative pentru respectarea utilizării limbii române ca limbă oficială a statului român, care „are în vedere revenirea la respectarea Constituției și oprirea demersurilor foarte puternice de promovare a unor alte limbi în detrimentul limbii române, ceea ce are ca efect slăbirea statului român în anumite zone din România și transformarea populației românești într-o populație tolerată”.

O astfel de inițiativă legislativă este neconstituțională, nu poate fi susținută atâta timp cât la nivel internațional și european există o serie de acte normative care promovează principiile juridice pe care statele se angajează să le respecte în vederea asigurării protecției minorităților naționale.

În primul rând, trebuie menționat articolul 120 din Legea fundamentală, care prevede că „în unitățile administrativteritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral (...)”. Din acest articol a rezultat Legea administrației publice locale, care în articolul 19 prevede că, „în unitățile administrativteritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii materne”.

În al doilea rând, nu trebuie uitată prevederea privind folosirea limbii materne în justiție. Conform art. 128 alin. (2), le este garantat persoanelor aparținând minorității naționale să se exprime în fața instanțelor de judecată în limba maternă.

Apoi, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în art. 14 alin. (2), precizează că „cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă, în fața instanțelor de judecată”.

Trebuie să vă reamintesc că încă din 29 aprilie 1995 România, prin Legea nr. 33, a ratificat un document al Consiliului Europei, și anume Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, document care reprezintă primul instrument multilateral obligatoriu juridic, consacrat protecției minorităților naționale în general. Astfel, o serie de articole reglementează, practic, opusul, contrariul acestei inițiative legislative.

Un exemplu:

„Art. 11 – (1) Părțile se angajează să recunoască oricărei persoane aparținând unei minorități naționale dreptul de a folosi numele (patronimul) și prenumele său în limba minoritară, precum și dreptul la recunoașterea oficială a acestora, în conformitate cu modalitățile prevăzute în sistemul lor legal.

(2) Părțile se angajează să recunoască oricărei persoane aparținând unei minorități naționale dreptul de a expune în limba sa minoritară însemne, inscripții și alte informații cu caracter privat, vizibile pentru public.

(3) În ariile locuite în mod tradițional de un număr substanțial de persoane aparținând unei minorități naționale,

părțile vor depune eforturi, în cadrul sistemului lor legal, inclusiv, atunci când este cazul, în cadrul acordurilor încheiate cu alte state, și ținând seama de condițiile lor specifice, pentru expunerea denumirilor locale tradiționale, a denumirilor străzilor și a altor indicații topografice destinate publicului, deopotrivă în limba minoritară, acolo unde există o cerere suficientă pentru astfel de indicații.”

Prin Legea nr. 282/2007, România a ratificat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare. Prin ratificare intră în vigoare pe plan intern prevederile cartei pentru ocrotirea și promovarea limbilor regionale sau minoritare. Acele acte normative internaționale care sunt ratificate de România devin obligatorii și sunt superioare față de reglementările interne, în concordanță cu art. 20 alin. (2) din Constituție, unde este prevăzut că, „dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”

Un alt argument de nesusținere a unei asemenea propuneri legislative îl găsim în jurisprudența Curții Constituționale. Prin Decizia nr. 112 din 19 aprilie 2001 Curtea Constituțională a fost sesizată în vederea declanșării controlului de constituționalitate, prevăzut la art. 146 lit. a) din Constituție, asupra Legii administrației publice locale. Autorii sesizării mențin că prevederile Legii administrației publice locale din art. 17, art. 40 alin. (7), art. 43 alin. (3), art. 51, art. 90 alin. (2) și (3), art. 106 alin. (8) și art. 110 sunt neconstituționale, deoarece „prin aceste texte de lege limba maghiară este ridicată la rangul de limbă oficială, contrar art. 13 din Constituție”. Curtea Constituțională, încă din 2001, a constatat că cererea nu este întemeiată, iar acordarea dreptului pentru cetățenii aparținând unor minorități naționale având o anumită pondere în populația totală a unor unități administrativ-teritoriale de a folosi și limba maternă în raporturile cu autoritățile administrației publice locale nu numai că nu reprezintă o încălcare a dreptului la identitate prevăzut la art. 6 din Constituție pentru persoanele aparținând minorităților naționale, ci, dimpotrivă, reprezintă o lărgire a dreptului de exprimare a identității lor lingvistice.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia.

## _Ședința s-a încheiat la ora 10.00._

Cuprins

Stenograma

Ședința