Alexandru Mocanu

Declarația politică este intitulată „Cuplul și șutul în fund”. Partea I: Cuplul

Prin anii ’70, inegalabilul Marin Sorescu a publicat poezia intitulată „Perechea”. Abia acum am realizat ce premoniție formidabilă a avut maestrul când a scris că lupul a format cu oaia un cuplu. Poetul n-a spus cine este lupul și cine este oaia, dar astăzi vedem bine că lupul – PSD a format un cuplu cu oaia – PNL!

Vă amintiți poezia?

Iat-o într-o variantă, să-i zicem, contemporană: „Oaia ce-a mâncat-o lupul A format cu el un cuplu. Și-au rămas un lup și-o oaie De povestea lumii-n ploaie. – Cum s-a-ntâmplat de te-a luat, Crine dragă? – M-a mâncat. – Victore, cum de-ai putut Să mânci Crinul? – Mi-a plăcut. Oaia ce-a mâncat-o lupul A format cu el un cuplu.”

Recent, Vladimir Tismăneanu spunea că cei care prevesteau o guvernare Ponta-Antonescu au subestimat un factor esențial în istorie: prostia! Mă rog, dacă vi se pare prea dur, ziceți-i lipsa inteligenței politice ori a inteligenței pur și simplu. Dar prostia, oricât de abil ar fi mascată, tot prostie rămâne.

Acum câteva luni, cuplul Ponta-Antonescu îl aveau pe Sorin Ovidiu Vîntu și mult vânt din pupa. Cu ce se ocupă Vîntu acum? În ce direcție bate vântul politicii românești acum?

Să-l tratezi pe Iliescu drept o cantitate neglijabilă în PSD este o probă de gravă, fatală și infantilă miopie. Înseamnă că n-ai înțeles în ce confrerie ai intrat și, atunci, îți meriți soarta. În cultura politică iliesciană, trădările sunt pedepsite nemilos. Să uiți că ai fost inventat de Adrian Năstase doar ca să te joci cu caizii este o altă eroare de dimensiuni galactice atunci când vrei să contezi în acel partid.

Cât îl privește pe atletul grobianismului steril, Crin Antonescu, el este un fel de factor derivat, un efect secundar, un epifenomen, efemer, fără greutate în trecut, fără idei în prezent și fără vocație în viitor. Apoi, lipsa de politețe elementară etalată din ce în ce mai des ține de un patologic deficit al bunului-simț. Personajul, cu a sa agresivă incontinență verbală, amintește de parabola-eseu a lui Marin Preda, din volumul „Imposibila întoarcere”, despre „neobosita inventivitate a tipului infect”. Se pregătește sub ochii noștri „revoluția lipsei de bun-simț”?

Oricum însă, marcat de fatuitate și vacuitate, Crin Antonescu este cel mai perisabil personaj dintre cei care s-au zbătut să intre în prim-planul politicii românești în ultimii ani. Pentru istorie, Crin Antonescu va rămâne groparul PNL, un fel de Emil Constantinescu din care s-a extras rădăcina pătrată.

A încerca demolarea lui Geoană, fost președinte și candidat prezidențial al PSD, pe care îl susțineai cu herculeană energie în 2009, punând astfel sub semnul întrebării o poziție influentă a PSD și USL, doar pentru că vrei să-ți afirmi ego-ul, este proba că îți lipsește nervul esențial al politicii. Legile politicului sunt diferite de cele ale jocului lego!