Cezar Mircea Măgureanu

Declarația politică este intitulată „Demagogia și populismul nu vor scoate România din criză”. Stimați colegi,

Programul de austeritate severă prezentat de președintele Traian Băsescu a tensionat întreaga societate românească. Cu toate acestea, președintele și-a asumat misiunea grea de a spune țării ceea ce politicienii nu au avut curajul, anume că ne îndreptăm spre prăpastie, că FMI nu ne mai dă bani pe viitor pentru a ne feri de colaps, dacă nu facem corecțiile necesare.

Din păcate, tăierile brutale de pensii și salarii nu reprezintă altceva decât nota de plată a risipei din anul electoral 2008. Guvernul Tăriceanu a aruncat bani fără discernământ către bugetari, pensionari, clientelă politică, baroni locali. Fondul de rezervă al prim-ministrului ajunsese sursă de fonduri către administrațiile locale conduse de liberali sau către cei care urmau să devină liberali.

Banii proveniți de la buget mergeau direct către clientela politică, fără a mai trece prin consiliile județene, astfel încât prim-ministrul ajunsese, chipurile, să știe că podețul de la Zădăriciu de Sus avea urgentă nevoie de reparații. Ce e mai grav este faptul că aceste alocări au avut un caracter gratuit și general, fără a exista un control privind atingerea obiectivului prevăzut în actul de alocare.

Au fost acceptate toate cheltuielile nesăbuite ale administrațiilor locale, ai căror șefi au primit bani fără să se mai deranjeze să întocmească măcar note de fundamentare către Guvern.

Numărul de hotărâri de guvern emise pentru alocarea de sume din Fondul la dispoziția Guvernului a crescut de la două, în anul 1990, la 94, în 2008, dintre care 84 emise numai de Guvernul Tăriceanu pentru susținerea clientelei politice.

Numai în anii 2007 și 2008, creșterea fondului a fost de 22 de ori, respectiv 593 de ori, însumând mai bine de un miliard și jumătate de euro.

Cât privește monitorizarea și controlul acestor fonduri, acestea au lipsit cu desăvârșire, astfel că nu a putut fi evaluată eficacitatea folosirii lor, ceea ce poate conduce la finanțarea din surse multiple a aceluiași obiectiv, concluzie ce reiese din Raportul de audit al Curții de Conturi.

În ceea ce privește numărul de angajați în aparatul de stat, oricât de cinică ar suna afirmația, trebuie spus că faptul că România a fost gestionată, vreme de câțiva ani, cu un corp de angajați publici mai suplu arată că se poate tăia cel puțin până la nivelurile anterioare fără mari sincope.

Probabil că acest lucru ar fi trebuit făcut mai înainte de a se recurge la soluția drastică a tăierii salariilor și pensiilor.

La această oră, primăriile, consiliile județene, prefecturile, deconcentratele sunt suprasaturate de angajați, care, prin activitatea lor, nu-și justifică salariile care provin de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

Aceste unități administrative au devenit locuri de plasat clientela politică, posturi oferite pentru a răsplăti activitatea din campaniile electorale.