Stenogramă plen

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Petre Daea, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Paul Ichim.

După domnul senator Daea, veți urma dumneavoastră, domnule senator.

## **Domnul Petre Daea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică de astăzi a senatorului Daea se intitulează, sugestiv pentru momentul politic pe care îl trăim, „Solidaritate”.

Solidaritatea nu se declară, ea se construiește în timp și spațiu, bizuindu-se pe principii, pe respect, pe încredere și se dezvoltă când oamenii năzuiesc un scop, privesc un obiectiv clar, exact, bine conturat.

Auzim cu toții astăzi tot mai multe chemări la solidaritate fie în jurul Guvernului, pentru anumite măsuri, fie în jurul oamenilor necăjiți, împinși în hăul deznădejdii și al lipsei de orizont.

Chemarea la solidaritate este un strigăt al disperării, al lipsei de ajutor și de soluții, al cuțitului ajuns la os, fără ca acesta să fie îndepărtat prin forța celui răpus, plătind astfel consecința lipsei de apărare. Societatea, în general, omul, în particular, trebuie să se apere, să-și cunoască adversarul existenței sale. De aceea apar reguli, structuri, mecanisme, de aceea vin și pleacă guverne.

Când strigătul străzii pornește din glasul tuturor, copii, tineri, bătrâni, muncitori, intelectuali, funcționari, pensionari, femei și bărbați, semnul disperării prinde conturul realității și evocă neputința de a fi salvați. Știm cu toții că foamea dezvoltă instincte ancestrale: mama își omoară copilul, soldatul nu mai ascultă de general.

Este ușor de sesizat nemulțumirea fiecăruia dintre noi față de ce se întâmplă astăzi aici, la locurile de muncă, pe stradă, în familie, în cercurile de prieteni sau în oricare alt loc. Nemulțumirea trăiește cu noi, se interpretează doar diferit. Mă gândesc, ca oricare, prin forța de analiză proprie, prin comparația în timp și exemplul altora, că noi nu putem, prin ființa noastră umană, să nu căutăm și să nu găsim o soluție a momentului pentru a putea primi liniștea de care avem nevoie să construim viitorul.

Discutând și analizând, văzând și comparând, sperând și evocând dorința în bine, într-un viitor pe care îl merităm ca nație, constat că acesta este posibil, dacă noi, cei de aici, aleși ai poporului, conștienți și conștientizați de misiunea noastră, indiferent de culoarea politică, vom lua o decizie în plenul Camerelor reunite pentru a susține cu instrumentele democrației înlocuirea actualului Guvern. O astfel de decizie nu consumă resurse financiare.

Am făcut această declarație politică ca un răspuns la conștiința mea de a pune prin forța cuvântului germenele solidarității clasei politice pentru binele și interesele poporului, atât de necesare în acest moment. Buna mea credință îmi dă speranța demersului, căruia astăzi îi dau girul public într-un loc unde freamătul conștiințelor aleșilor neamului trebuie să construiască portativul interesului național. Când strada o cere și țara o vrea, alesul poporului răspunde prin da!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Paul Ichim, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Doresc să verific dacă cei înscriși pe listă din partea senatorilor independenți doresc să prezinte de la tribună materialele respective.

Aveți cuvântul, domnule senator Paul Ichim.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o, mai plastic, „Medicina în... Absurdistan”.

Cred că v-am obișnuit de acum, voi face trimitere în cele pe care le voi declara la cazuri concrete, recunoscute în realitatea de zi cu zi.

Intervenția mea va avea mai multe puncte.

Primul caz pe care vreau să-l supun atenției dumneavoastră este al unei colege pe care viața a dus-o pe meleaguri îndepărtate. A terminat medicina în România, undeva pe la Cluj, a definitivat rezidențiatul în medicina de familie și a ajuns în SUA.

Acolo, s-a înscris la specializarea de medicină internă, pe care a finalizat-o cu brio, după tehnica, tematica și dotarea aflate la acel nivel. Cred că nu este cazul să dezvolt subiectul despre nivelul de educație și instrucție făcut în SUA.

Viața i-a oferit o surpriză familială, ceea ce a determinat-o să se întoarcă în țară. Aici, Ministerul Sănătății i-a comunicat că nu-i recunoaște studiile, cu toate că sunt făcute în SUA, nici măcar parțial, recomandându-i explicit, prin documente scrise, să-și reia rezidențiatul.

În fața absurdității soluției propuse, argumentată că țările Uniunii Europene nu au un tratat de recunoaștere reciprocă a studiilor cu SUA, colega noastră ajunge în Germania.

În Germania, după ce autoritățile locale în cauză au studiat problema în speță, mirate de soluția Ministerului Sănătății din România, se angajează într-un centru universitar și se înscrie într-un curs de scurtă durată, urmând să dea o verificare care să-i echivaleze studiile respective.

Până și acest minim stagiu nu echivalează și nu compensează diferența de studiu de aproximativ un an între Germania și SUA.

Acum, ca o concluzie: ori Germania, recunoscută pentru rigurozitate și scrupulozitate, s-a prostit, și noi avem specialiști deosebiți în Ministerul Sănătății, ori aceștia de aici își bat joc de colegii noștri.

Îmi permit să atenționez demnitarii publici nominalizați să conducă acest minister că nu au habar de ce fac funcționarii publici din acest minister.

Am o nedumerire: nu-mi dau seama cine, când, cum îi verifică pe acești funcționari dacă au competența necesară să ocupe acele posturi, pentru că, de preferință, la minister se răspunde: „Nu se poate!”.

Acum, pentru că tot am comunicat că am făcut întrebări și interpelări în domeniu, sunt dator să dau, indirect, un răspuns distinsului coleg lider de grup al PDL, pentru miercurea trecută.

Domnia Sa, poate pe bună dreptate, în momentul în care noi ne-am exprimat anumite îndoieli privind adoptarea unei legi și am pus anumite întrebări, considerând că este normal să crească oleacă strocul aprobărilor legislative, ne-a trimis să facem declarații politice, întrebări și interpelări, respectiv, la declarațiile politice, în afară de prezidiul care ne ascultă, ceva colegi din grupul parlamentar, rari colegi, camerele de luat vederi și ceasul din perete, nimeni nu prea ne bagă în seamă.

Cu referire la întrebări și interpelări, țin să-l informez pe distinsul coleg că m-am săturat la câte întrebări aștept, peste termen, răspunsul. La acestea răspund, de preferință, se pare, funcționarii din minister, deoarece ministrul semnează la normă ceea ce i se bagă în mapă. Îl informez pe domnul coleg că, uneori, acești funcționari care dau materialul ca răspuns sunt chiar originea disfuncțiilor sesizate de noi în minister.

Al doilea caz, care este, la ora actuală, în mass-media și pe care vreau să vi-l supun atenției, este cel al copilului de la Slatina.

Este un caz regretabil, fără tăgadă că este un caz dureros.

Dacă țin bine minte, și acum un an s-a întâmplat ceva la Spitalul de Urgență Slatina, și iar, rapid, ministerul, ca mișcare de imagine, a destituit directorul, directorul medical, și s-a făcut, chipurile, liniște.

Directorii aceia, dacă nu mă înșală memoria, au dat în judecată ministerul și au și câștigat.

Acum vreau să lămuresc clar două probleme.

1. Moartea unui copil este cea mai mare lovitură pe care o poate primi un părinte și oricare părinte este cutremurat de această durere.

2. Departe de a muri de grija directorilor politizați – se pare, PDL-iști – de la acest spital, stau și îmi pun problema dacă acești directori – și cred că s-ar putea să fie bine instruiți și bine pregătiți – au vreo vină în acest caz.

Dacă acel coleg al nostru a greșit, a condiționat actul medical, trebuie să răspundă legal, dar nu sunt de acord cu următorul aspect, unul dintre funcționarii veniți de la minister, care se pare că nu are nicio legătură cu realitatea, declara că în urma analizei lui a rezultat că nu s-au respectat protocoalele. Care protocoale?

Protocoalele pe care Guvernul actual și ministerul le-au făcut, au făcut un amendament la Legea nr. 95/2006, le-au luat de la Colegiul Medicilor și au zis că le pun rapid pe piață, dar nu le-au mai pus. Vreau să vă transmit următorul lucru. Dacă protocoalele ar fi puse în practică, spitalele care ar trebui să le respecte nu ar avea cum. Fără medicamente, fără materiale sanitare, fără resurse umane, fără resurse materiale, vă dați seama câte procese ar fi în acest domeniu.

Și acum vreau să vă informez că există cadrul legal prin care un pacient care își cumpără materiale sanitare și medicamente în spital, din cauza faptului că spitalul nu poate să i le pună la dispoziție, poate să ceară spitalului contravaloarea. Se merge pe principiul că lumea nu știe legislația.

Acum am o dilemă personală, ca practician în domeniu. Văzând maniera în care lucrăm și maniera în care a ajuns asistența medicală în România, mă tem că principiul de bază al medicinii _primum non nocere_ – „mai întâi, să nu faci rău” – este compromis.

Cred că nu mai este mult până când lumea medicală va refuza să-și mai desfășoare activitatea medicală în aceste condiții, fiindu-i frică pentru propria libertate. Oricând se mai poate întâmpla, oriunde în țară, un caz similar celui de la Slatina.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

În continuare, domnul senator Vasile Nedelcu, senator independent. Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul senator Gheorghe David, secretarul Senatului.

Vă mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Demagogia ucide România”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Privesc de câteva săptămâni încoace – vreo două la număr – protestele din București și din țară. Sunt atent în special la pensionari, la oamenii care au muncit o viață și care acum își strigă durerea în stradă – e, într-adevăr, un tablou trist –, dar în paralel cu atenția acordată protestatarilor privesc datele concrete oferite de către Direcția de statistică și observ cu stupoare că formatorii de opinie – mai exact, acei oameni care se perindă zi-lumină pe la televiziuni – manipulează mereu populația, indiferent care ar fi realitatea.

Atunci când Executivul a introdus pensia minimă garantată nu a fost bine. Opoziția urla că e un gest politicianist, televiziunile criticau din toți rărunchii Guvernul. Acum, când țara e într-o perioadă grea și trebuie să scădem 15 procente din pensii, din nou toată lumea dă cu pietre.

De ce? Pentru că aceasta este mentalitatea poporului educat de televiziuni și de o clasă politică fățarnică. Am spus-o și o mai repet, indiferent de cine a fost la guvernare, legile s-au făcut numai pentru a susține interesele partidului de la putere. De 20 de ani, clasa politică s-a complăcut în situația de a da bani cu nemiluita în pragul campaniilor electorale, fără să se gândească la faptul că sacul statului nu e fără fund. De 20 de ani, în funcție de partidul care a fost la putere, s-au dat legi care apărau interesul unora și altora, nicidecum al țării și al cetățeanului. De 20 de ani, ne-am mințit singuri că suntem bogați, deși realitatea era cu totul alta.

Așa am ajuns într-o situație tristă, mai ales în ceea ce îi privește pe pensionari. Anul trecut, în peste 75% din județele țării cuantumul pensiei medii s-a situat sub valoarea ei la nivel național. De exemplu, județul Călărași – pe care îl reprezint în Parlamentul României – ocupă locul patru pe țară în topul celor mai mici pensii medii, cu o valoare de 601 lei, față de 711 lei cât reprezintă pensia medie pe țară.

Deși suntem în mileniul al III-lea, femeile sunt în continuare discriminate, cel puțin la nivelul pensiilor, chiar dacă, de multe ori, au muncit cot la cot cu bărbații. Statisticile arată clar că pensia medie a femeilor din România este mai mică decât cea a bărbaților și, acum, la bătrânețe, multe dintre ele rămase văduve, sunt nevoite să trăiască din pensii a căror valoare nu depășește 400-500 de lei, și toate acestea după o viață în care doamnele noastre au muncit, dar au fost și soții, și mame.

Mă bucur că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a luat în considerare propunerea ca femeile care au copii să iasă la pensie mai devreme – la 63 de ani –, în sensul de a nu li se aplica prevederea potrivit căreia până în 2030 vârsta de pensionare va fi egalizată, ajungând la 65 de ani pentru ambele sexe, și sper că domnii colegi din Camera Deputaților își vor da votul în acest sens.

E vremea să deschidem ochii și să privim adevărul gol-goluț. E vremea să nu ne mai mințim, să nu ne mai îmbătăm cu apă rece și să punem lucrurile la punct, chiar dacă asta înseamnă să facem sacrificii mari, care nouă, celor care susținem Guvernul Boc, nu ne vor aduce niciun avantaj electoral în această perioadă, dar care vor readuce România la normalitate.

Revenind la situația cu care se confruntă acum pensionarii și bugetarii români, aș vrea să știe că noi, politicienii, înțelegem că le este greu, dar acum le cerem un ultim sacrificiu, pentru o perioadă scurtă de timp, ceea ce nu înseamnă că nu îi mai respectăm sau nu le suntem recunoscători pentru munca lor, însă mai bine tăiem acum câteva procente de la fiecare, decât să ajungem în situația în care să nu mai putem plăti nimic.

Să sperăm că românii vor înțelege situația și vor medita la cât de „folositoare” – cu ghilimele de rigoare – sunt protestele lor.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, se pregătește domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Vă rog, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Am intitulat declarația mea de astăzi „Dialogul competențelor”.

Cum era de așteptat, hotărârea Guvernului de reducere cu 25% a salariilor bugetarilor și cu 15% a pensiilor, luată în urmă cu ceva timp, a stârnit un val de nemulțumiri, exprimate atât de liderii formațiunilor politice aflate în opoziție, cât și de confederațiile sindicale, care, în cele din urmă, în ciuda repetatelor invitații de participare la dialog, au obligat Executivul să-și asume răspunderea în Parlament în promovarea proiectelor de lege necesare pentru punerea în practică a acestei decizii.

Pentru respingerea ei, colegii de la PSD s-au decis să prezinte Parlamentului o moțiune de cenzură, sprijinită și de colegii liberali, prin care se cere demisia Guvernului, în vreme ce sindicatele s-au antrenat în organizarea unor ample manifestări de stradă și declanșarea grevei generale în cazul în care moțiunea va fi respinsă.

Toate acestea sunt de-acum bine cunoscute, așa că nu voi insista asupra lor.

Prin intervenția mea doresc să vă adresez invitația ca măcar acum, în ultimul ceas, liderii politici, indiferent că reprezintă puterea sau se află în opoziție, împreună cu sindicatele și alți parteneri sociali, să convină asupra participării la un dialog, căruia eu i-aș spune al competențelor.

Pe ce mă bazez în susținerea acestei propuneri?

În primul rând, pornesc de la a recunoaște deschis, asemenea altor colegi de-ai mei sau miniștri, inclusiv asemenea prim-ministrului și președintelui țării, că măsurile amintite, urmate și de un val de concedieri, sunt dureroase, dar – în urma analizării mai multor alternative venite din interiorul arcului guvernamental sau din afara acestuia, inclusiv dinspre sindicate sau patronate – s-au dovedit a fi mult mai viabile pe termen lung.

În al doilea rând, de criza pe care o traversăm suferă întreaga populație din țările europene, membre sau nu ale UE, iar evoluția economiei românești spre relansare nu poate fi abordată decât în acest context.

Reducerea deficitului bugetar este în momentul de față o prioritate a tuturor statelor, iar soluțiile, dincolo de sugestiile făcute de experții FMI, este obligatoriu să se bizuie pe realitățile specifice din fiecare țară. Or, acestea se cer a fi bine cunoscute și, mai ales, temeinic analizate de către cei care, prin funcțiile deținute, au fost mandatați să ia decizii.

Dacă acceptarea acestei condiționalități este de toți recunoscută, dialogul competențelor se poate transforma într-o instituție calificată, care, printr-o înțeleaptă cumpănire a tuturor factorilor de ordin economic, politic și social, ar putea duce la o formulare de propuneri și soluții acceptate prin consens, pentru ca, în final, să devină componente ale unui program de gestionare a crizei în limite de timp și acceptare rezonabile.

Mă mai bizui când formulez recurgerea la o astfel de modalitate de lucru și pe convingerea – de atâtea ori confirmată de-a lungul timpului – că renunțarea la orgolii, ambiții, interese personale sau de grup s-a dovedit a fi cea mai eficientă formă de depășire a momentelor de răspântie, cum sunt și cele din momentul de față.

Nu știu dacă și-a exprimat cineva intenția efectuării unui studiu sociologic asupra raporturilor dintre masa populației și cei aflați în fruntea țării ca urmare a votului prin care cei din urmă au fost aleși să o conducă, sunt însă convins că, dacă s-ar face – bizuindu-mă doar pe relatările din mass-media –, aprecierile la adresa politicienilor sunt departe de a fi măgulitoare.

Stă în puterea noastră să ne îmbunătățim imaginea. Haideți să o facem!

Vă mulțumesc.

Mulțumesc domnului senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Marius Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „De ziua lor, cei mici învață să silabisească: De-mi-si-a!”. Stimați colegi,

Nici că se putea un cadou mai potrivit pentru copii de 1 Iunie decât pachetul de măsuri adoptat de Guvern, un cadou pe măsura cinismului de care dau dovadă Băsescu, Boc și compania, un cadou care îi condamnă pe copii, pe părinți și pe bunici la sărăcie și disperare. În loc de o mică atenție, mulți copii vor primi de ziua lor, cel mai probabil, o privire tristă sau un oftat greu, și asta pentru că părinților și bunicilor le este imposibil să înțeleagă și să le explice.

Cum să le explici că salariul mamei sau al tatălui, dacă au ghinionul să fie bugetari de rând, a fost tăiat cât să ajungă de o pâine pe zi? Cum să le explici că Guvernul este incompetent, cum să le explici că gașca PDL de la guvernare fură pe rupte, că Udrea, Videanu și Berceanu dau contracte, pe bani publici, acoliților portocalii? Cum să le explici că trebuie să fie solidari cu ei și că trebuie să strângă cureaua? Cum să le explici că trebuie să renunțe la cărți, rechizite și haine? Cum să le explici mamelor, cărora li se taie acum din indemnizația de creștere a copilului, că trebuie să renunțe la scutece pentru cei mici, la hăinuțe și alimente pentru aceștia, că de jucării nici nu poate fi vorba, pentru că Guvernul conduce țara în stare de ebrietate? Și, când spun guvern, înțelegeți, desigur, că mă refer, în primul rând, la premierul-șef de la Cotroceni.

Deciziile anunțate de Băsescu și luate în brațe, fără să clintească o virgulă, de Boc se pliază cum nu se poate mai bine pe Legea Funeriu, care pune învățământul la colț, pe coji de nucă. Nu era de ajuns că sistemul este subfinanțat, că educatorii, învățătorii și profesorii sunt umiliți cu salarii de mizerie, Băsescu și ai lui s-au gândit să mai taie o dată, să vadă dacă mai respiră și după asta. Probabil că Funeriu și-a propus cu tot dinadinsul să vadă profesori morți de foame. În ritmul acesta, nu mai e mult și o să i se îndeplinească dorința macabră.

Cum să vorbim, în condiții de sărăcie și privațiuni materiale, de un învățământ performant pentru copiii noștri? Cum să-i trimiți la grădiniță pe cei mici de la doi ani, cum vrea domnul Funeriu, când costurile sunt insuportabile pentru noile salarii ale părinților? Cum să înlesnești accesul elevilor la educație, când eforturile părinților sunt mult peste puterile lor, iar sistemul de învățământ este adus în colaps? Cum să convingi profesorii să vină la școlile din mediul rural pe salarii de mizerie și fără niciun fel de sprijin din partea Executivului? Cum vrea domnul Funeriu să facă învățământ obligatoriu de nouă clase în școlile din mediul rural, când infrastructura și dotarea unităților sunt la pământ? Cum poți să-i motivezi pe copii, când văd că numai șmecherii au câștig de cauză în ziua de azi, iar guvernanții, în frunte cu Băsescu, nu dau doi bani pe școală? Nu cred că doriți să vorbim despre bursele școlare ridicol de mici, care sunt o jignire pentru elevi. Cum se poate face performanță în aceste condiții? Probabil că doar trimițându-ți copilul la studii în străinătate. Domnul Videanu știe mai bine și se pare că și domnul Funeriu.

Pentru astfel de potentați ai zilei este greu să priceapă drama prin care trec familiile simple, care rup de la gura copiilor bani pentru întreținere sau pentru alte trebuințe.

În căutarea unor vinovați iluzorii, Băsescu le-a acuzat pe mamele care protestau cu pamperșii în brațe că sunt iresponsabile.

Nu, domnule Băsescu, sunt disperate. Și ce nu știți dumneavoastră este că, în exercițiile de silabisire ale celor mici, pe lângă obișnuitele ma-ma, ta-ta, pa-pa, micuții exersează acum: de-mi-si-a, in-com-pe-tenți, ho-ții, U-drea, Bla-ga... Ce bine că Boc este monosilabic!

Stimați colegi,

Mi-aș fi dorit ca de Ziua Internațională a Copilului să pot să vorbesc despre lucruri mai frumoase, numai că realitatea acestor zile nu-mi permite luxul.

Nu am cum să privesc detașat ceea ce se întâmplă în familiile tinere cu copii, când sunt amenințate de ghilotina lui Băsescu.

Din păcate, trăim în țara care ucide orice speranță de mai bine a copiilor și tinerilor, în general.

În România anului 2010 accesul la educație a devenit o minciună nerușinată, iar sporul natural, și așa negativ, o realitate înspăimântătoare, și, cu toate acestea, nu putem să nu le urăm „La mulți ani!” copiilor și putere părinților, ei nu au nicio vină.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are titlul „Perspectiva din afara țării”.

Iată că, privite de alții, lucrurile din țara noastră sunt la fel de grave pe cât le percepem și noi, dar mult mai clare. În ultima perioadă, am devenit subiect de presă internațională și este pentru prima dată când sunt folosite cuvinte ca: „faliment”, „colaps”, „eșec economic” și multe altele, din păcate, în întreaga presă internațională.

Mi-e teamă că nu se exagerează în niciun fel, cu atât mai mult cu cât sunt folosite în analizele jurnaliștilor date furnizate chiar de Guvern, date din care reiese clar că s-a greșit total în abordarea crizei și nu s-a făcut nimic pentru relansarea economiei.

Ceea ce este surprinzător pentru presa internațională este același lucru pe care l-am amintit noi, opoziția, inclusiv aici, în Parlament: cum s-a ajuns aici? România nu era în situația a se confrunta cu un dezastru, din contră, existau premisele unei treceri relativ ușoare peste criza anunțată, asta dacă se aplicau măsurile anunțate acum un an de zile, dacă se respectau cerințele unui buget slăbit, însă departe de guvernanți aceste soluții. Ei au îngreunat peste măsură puterea de susținere a statului, iar acum singurele declarații au legătură cu greșelile unui alt Guvern, mult mai potrivit să-și asume responsabilitatea.

Mai exact, au lăsat bolnavul pe masa de operație mult prea mult timp nesupravegheat, iar pentru coma de acum a acestuia e de vină medicul de familie, care nu a pregătit omul sănătos de acum un an și jumătate pentru operație, nu i-a administrat calmante, ba l-a pus să trăiască și să muncească exact ca un om normal. Este aberant, știu, dar asta susține prim-ministrul, inclusiv la o banală ședință cu subalternii din teritoriu: prefecții, la fel de însetați de putere, care, de fapt, și ei au falimentat bugetele locale, că doar a fost o lecție de partid...

Fac apel către Guvern, către prim-ministru și orice alt comunicator din partea acestui for care conduce România: ieșiți cu soluții! Dacă vă face să vă simțiți mai bine, vă vom minți că vă acceptăm scuzele, dar treceți odată de etapa asta, treceți la fapte!

Suntem în 31 mai, zi de profunde tulburări sindicale, destul cu discursurile!

Domnule prim-ministru,

Nu mă interesează și nu mai interesează pe nimeni lamentările Guvernului.

De asta avem nevoie acum sau de oameni hotărâți, cu inițiativă și curaj, de un guvern real?

Revenind, criza de identitate și autoritate a acestui Guvern a devenit evidentă acum și pentru cei din afara granițelor. În schimb, este un semnal că s-a greșit profund până acum. Un semnal din miile primite de Cabinetul Boc.

Poate că aceste vești le-a adus în țară și domnul ministru de externe. Măcar atât, dacă tot apare în presă cu achiziții tot mai bune pentru vremuri de criză: limuzine de zeci de mii de euro, case de protocol de la RA-APPS și pretenții de vedetă rock, avion particular în care să poată să circule și singur, de exemplu. Aceasta ca să întregim tabloul Guvernului solidarității naționale.

Vă mulțumesc.

## Vă mulțumesc.

Domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește doamna senator Doina Silistru, secretar al Senatului, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă rog, domnule senator Gheorghe Bîrlea.

Declarația mea politică este intitulată „Criza economică în dezbaterea grupurilor partidelor afiliate la PPE – Summitul de la Bruxelles din 10–11 mai 2010”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În perioada 10–11 mai 2010, am participat, împreună cu deputatul PDL Adrian Nițu, la al 12-lea Summit al președinților grupurilor parlamentare din parlamentele naționale afiliate la PPE.

Două au fost temele majore abordate la acest summit:

1. Strategia de dezvoltare a Uniunii Europene în perioada

2010–2020;

2. Implementarea Tratatului de la Lisabona și a Serviciului

European de Acțiuni Externe.

În ceea ce privește prima temă, s-a insistat pe necesitatea implicării mai puternice a parlamentelor naționale în controlul Uniunii Europene și, pe cale de consecință, consolidarea cooperării dintre PPE și parlamentele naționale, pornindu-se de la faptul că activitatea politică a Parlamentului European este realizată prin intermediul grupurilor politice.

Grupul PPE, cel mai puternic la nivelul Parlamentului European, și-a fixat ca obiectiv strategic o mai bună colaborare cu grupurile afiliate din parlamentele naționale.

Au participat lideri de grupuri parlamentare afiliate din Franța, Italia, Suedia, Portugalia, Olanda, Slovacia, Irlanda, Bulgaria, Cehia, Polonia și așa mai departe.

În cele două zile, reuniunile au fost prezidate de lideri importanți dintre care i-aș numi pe: Joseph Daul, președinte al grupului PPE, grup responsabil pentru relațiile cu parlamentele naționale, Soraya Saenz de Santamaria, președintele Partidului Popular, grup al Congresului Spaniol, Alejandro Munoz-Alonso Ledo, purtător de cuvânt al Partidului Popular, grup al Senatului spaniol și membru al Comisiei mixte pentru Uniunea Europeană, Jaime Mayor Oreja, vicepreședinte al grupului PPE, Herman Van Rompuy, președintele Consiliului Europei, José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, Soledad Becerril Bustamante, membru al Parlamentului spaniol, purtător de cuvânt al Comitetului mixt al Uniunii Europene, și Corien Wortmann-Kool, vicepreședinte al grupului PPE, responsabilă pentru Strategia 2020.

Ne rezumăm la câteva dintre concluziile generale desprinse din dialogul participanților la acest summit: grupurile parlamentare naționale îmbrățișează dispozițiile care îmbunătățesc implicarea și rolul parlamentelor naționale în controlul Uniunii Europene, aduse de inițiativa Barroso și, chiar mai important, prin Tratatul de la Lisabona.

Grupurile salută, de asemenea, măsurile luate deja – reuniuni la nivel înalt ale președinților PPE, rețeaua de afaceri UE Newsletter etc. –, precum și inițiativa de a aprofunda cooperarea dintre Grupul PPE și Parlamentul European, și grupurile sale parlamentare în parlamentele naționale în acest context.

Din aceste motive, grupurile parlamentare naționale simt nevoia de a avea mai multe informații privind procedurile concrete din cadrul PPE.

Dincolo de tema rolului parlamentelor și al grupurilor parlamentare și de concluziile pe care le-am amintit în sinteză, dezbaterile nu au ocolit nici problematica crizei pe care o traversează toate țările, în prezent considerându-se că ne aflăm într-un moment de răscruce.

Ne confruntăm, în primul rând, cu o criză a valorilor, după câteva decenii de consum excesiv, care a generat dezechilibre structurale la nivelul tuturor societăților.

De aceea, este nevoie acum de noi reguli de convergență la nivel european în ceea ce privește politicile sociale și politicile fiscale. S-a spus, fără echivoc, că Europa trebuie să vorbească pe o sigură voce și să se dea o mai mare importanță intereselor comunitare, încurajând promovarea valorilor autentice.

Este nevoie de o solidaritate europeană pentru viitoarele decenii, întrucât criza este încă dificilă și extinsă, motiv pentru care dialogul trebuie să fie sincer și profund.

Criza este, în același timp, una de neîncredere, care își găsește rădăcinile în proiectele economice marcate de populisme și înclinații spre un consum excesiv. Mai pe românește, ne-am întins mai mult decât ne era plapuma, uitând de un adevăr simplu, dar fundamental: „nu este totuna să crești și să te îngrași”, după cum s-a exprimat plastic

vicepreședintele PPE, domnul Jaime Mayor Oreja. Totodată, criza nu este una statică, ci una dinamică, a cărei amplitudine și ale cărei contururi nu sunt încă definitiv eradicate.

Președintele Barroso, în alocuțiunea Domniei Sale, a insistat pe apărarea stabilității zonei monedei euro, măsura concretă fiind crearea unui fond de 750 de miliarde, menit să permită Uniunii Europene să intervină în sprijinul țărilor membre în situația unor derapaje accentuate.

Totodată, s-a spus, pe bună dreptate, că nu vom putea să avem o uniune monetară fără să avem o uniune economică și, de aceea, statele trebuiau să ia măsuri de consolidare fiscală, dar și de întărire a mecanismelor de supraveghere și colectare. Tocmai de aceea, în Strategia UE 2020 accentul se pune pe o abordare unificată a politicilor europene, cu respectarea principiului subsidiarității, dar acceptând că și o țară cu 2% din PIB-ul Uniunii Europene poate juca un rol major pe piețele globale. De aici decurge, implicit, nevoia unei strategii coerente, cu eliminarea dezechilibrelor și cu măsuri de eliminare a deficitelor din fiecare țară.

Crizele sunt o mare provocare deci. De aici derivă și răspunderea politică a celor ce guvernează într-un climat care nu este favorabil reformelor, ci mai degrabă populismului, veritabilul adversar în această bătălie cu criza.

Regăsim, din păcate, atitudini și comportamente de acest gen, în aceste momente, și la noi în țară, iar actorii lor mimează inocența, uitând cât de gravă a fost contribuția lor, atunci când au avut pârghiile deciziei politice și economice la ei, în declanșarea crizei.

Concluzia finală a fost aceea că putem depăși nu numai criza de credite, ci și criza de încredere, printr-o mai bună „guvernanță economică”, într-un climat de stabilitate, care să reconfirme Uniunea Europeană ca o „uniune a aspirațiilor și dorințelor”, după cum se exprima doamna Santamaria, din Spania.

Europa are nevoie de reforme curajoase, după cum fiecare țară trebuie să propună răspunsuri și acțiuni proprii, conforme cu valorile cu care se identifică.

Despre serviciile de acțiuni externe ale Uniunii Europene, o a doua temă discutată, vom vorbi într-o altă declarație politică.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar al PNL, liderul acestui grup.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pentru că deja este foarte târziu, nu am să dau citire la întreaga declarație politică, ci numai la câteva concluzii.

Fiind o nefumătoare convinsă, nu am vrut să treacă această zi neobservată, ziua de 31 mai fiind declarată de către Organizația Mondială a Sănătății Ziua mondială fără tutun.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel global, 5 milioane din decese sunt înregistrate anual din cauza tutunului. Dacă situația nu se va schimba în următorii ani, rata va crește la 10 milioane de decese cauzate de fumat în anul 2030. În Europa, 15% din decese sunt cauzate de fumat. Fumatul pasiv are, la rândul lui, la nivel mondial, un aport de un deces din opt, cu aproximativ 600.000 de victime anual.

Din nefericire, 31% din decesele cauzate de fumatul pasiv survin la copii. Fumatul în rândul bărbaților de 40 de ani s-a redus la jumătate în ultimii 10 ani, acest succes fiind atribuit aproape în întregime prevenirii fumatului, în timp ce în rândul femeilor de aceeași vârstă a crescut de patru ori în ultimii 15 ani.

În România, cifrele indică faptul că 33.000 de persoane mor anual din cauza fumatului, adică un român la fiecare 16 minute. 70% din aceștia au între 35 și 69 de ani. Mai mult de o treime din bărbații români sunt fumători, adică 37,6%, în timp ce doar 12,5% din femeile românce sunt fumătoare.

Cu toate că fumatul este perceput de către majoritatea fumătorilor drept un obicei plăcut, principala consecință a fumatului, în România, este cancerul pulmonar, într-o proporție covârșitoare de 31%. Una dintre problemele românilor este aceea că nu percep tabagismul ca pe o boală. Când se hotărăsc să renunțe la fumat, românii se gândesc nu numai la sănătate, ci și la bani. Cei care fumează s-ar lăsa numai dacă bugetul ar deveni prea mic pentru viciul lor.

Avertizarea populației cu privire la riscurile reale poate fi un demers benefic în vederea reducerii dependenței de tutun. Este necesară monitorizarea acțiunilor din toate direcțiile, în special cele asupra prețurilor, dacă se dorește o reducere masivă a problemei. Speranța tuturor celor care militează împotriva consumului de tutun este legată de gradul de conștientizare de care sunt capabili cei care fumează, conștientizarea pericolului la care se expun și la care îi expun și pe cei din jurul lor.

Oricât de mare ar fi plăcerea provocată de o țigară, nu merită să ne expunem sănătatea.

Eu, dragi colegi, vă rog pe cei fumători să renunțați la fumat, dacă vreți într-adevăr și dacă țineți la sănătatea dumneavoastră.

Vă mulțumesc. _(Aplauze.)(Textul integral al declarației politice a doamnei senator Doina Silistru se află la pagina 14.)_

Mulțumim doamnei senator Silistru pentru această intervenție.

Domnul senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Istoria știe că dictatorii sunt convinși că gândirea lor este genială și că popoarele pe care le stăpânesc trebuie să învețe din „panseurile” lor.

De la Lenin și Stalin, Mao și Kim Ir Sung, toți au considerat că ideile lor sunt o sursă inepuizabilă de creație și îndrumare pentru masele supuse.

Domnul președinte Traian Băsescu, judecând după cea mai fidelă interpretă a gândirii sale, doamna Elena Udrea, ar fi partizanul unei dictaturi luminate.

În secolul al XVIII-lea, au existat așa-ziși despoți luminați, suverani care, confruntați cu diferite manifestări ale crizei regimului feudal, au încercat să evite un cataclism social printr-o politică de reforme. Unul dintre ei, Frederic cel Mare, regele Prusiei, a avut drept deviză: „Totul pentru popor. Nimic prin popor!”. Altfel spus, dorea bunăstarea regatului său, dar nu voia ca ea să se realizeze prin mișcări de masă.

Domnul președinte Traian Băsescu pare a avea drept deviză: „Totul pentru mine și clientela PDL-istă, UDMR-istă, independentă și nimic pentru popor”.

În lumina celor petrecute în ultimii 6 ani de când Domnia Sa stă la putere, a sunat foarte straniu cea mai recentă cugetare a sa despre formarea statului clientelar în România postdecembristă. Nu ne referim acum la gândirea rămasă secretă a rapoartelor de la Anvers, ci la manifestările publice din perioada postdecembristă.

Au rămas de pomină – cum bine știți – declarațiile sale, repede uitate sau încălcate, cum ar fi: „Petrică, ești cel mai bun”, înainte de a-l elimina pe Petre Roman din PD, sau „Voi demisiona în următoarele 5 minute în cazul suspendării”, pentru ca, apoi, să lupte cu mijloace absolut necinstite pentru a se crampona de funcția de președinte al țării, sau: „Nu voi gira o situație de criză a țării”, și, iată, criza a lovit România, iar domnul președinte Traian Băsescu stă puternic înfipt în fotoliul prezidențial de la Cotroceni, sau, în discuția cu Adrian Năstase la alegerile prezidențiale: „Ce ghinion pe români să aleagă între doi comuniști!”, și apoi, chipurile, a condamnat comunismul, sau: „Ne vom reîntâlni în Piața Universității”. Și lista poate fi una lungă.

În ultima conferință de presă Domnia Sa a descoperit cauza relelor – statul clientelar. Apărut în ce împrejurări, creat de cine, servind interesele cui?

Domnul președinte Traian Băsescu a spus, cu jumătate de gură, șoptit și scrâșnit, că are și el o parte de vină. Imediat însă un cirac al Domniei Sale – în speță, Cristian Boureanu –, într-o emisiune la TVR1, s-a grăbit să-l inocenteze la un talk-show, afirmând că președintele nu a fost lăsat să acționeze. La fel au spus și toți cei care au apărut la televiziuni dintre PDL-iști.

L-a împiedicat cineva să acționeze? Cel care a declarat, de la bun început, că vrea să fie un președinte-jucător, încălcând, bineînțeles, Constituția, cel care, de 6 ani de zile, a fost un factor perturbator al vieții politice, generând cu bună știință conflicte și blocaje, cel care, de la declanșarea crizei economice și financiare actuale, s-a substituit premierului, să-i zicem, Emil Boc, autodemascându-se ca partizan al republicii prezidențiale, unde nu există premier sau unde premierul este un simplu executant al voinței președintelui, cum este cazul de față, un astfel de șef de stat poate afirma, fie și prin interpuși, că nu a fost lăsat să acționeze?

Acum, când falimentul politicilor domnului Traian Băsescu este evident pentru oricine, ni se spune de către partizanii săi că președintele nu a avut libertate de mișcare.

În realitate, Domnia Sa este primul responsabil pentru apariția și dezvoltarea firească, și funestă însă, a statului clientelar, pentru că, de 20 de ani, domnul Băsescu este prezent în avanscena sau în culisele vieții noastre politice. De 20 de ani, domnul Băsescu trage sforile în partidele prin care a trecut sau pe care le manipulează din umbră. Cel mai recent exemplu este cu așa-zisul... UNPR parcă îi spune. De 20 de ani, domnul Băsescu și-a răsplătit fidelii, pentru a-i utiliza împotriva adversarilor, și, aproape de 6 ani, tot ce mișcă în țara asta – râul, ramul – este urmărit, pentru ca partizanii și dușmanii să fie verificați și să primească binele sau răul, după cum li se cuvine.

## Doamnelor și domnilor,

Președintele Traian Băsescu, care deplânge formarea statului clientelar, este, de fapt, principalul său ctitor. Dacă ar fi să utilizăm o formulă din literatura noastră cronicărească, am spune că domnul Traian Băsescu a adunat în jurul său o „oaste de strânsură”, activiști de partid care au trecut pe la nenumărate partide, în așteptarea ciolanului, intelectuali, scriitori, teologi, politologi și, mai ales, așa-ziși eseiști, bucuroși, după mărturia unuia dintre ei – mă refer la Toader Paleologu –, de pleașcă, foști militari generos răsplătiți cu avansări fulgerătoare, cum n-au cunoscut nici mareșalii lui Napoleon, ziariști cu condeie înmuiate bine și alții, toți de aceeași teapă.

Într-un articol recent de presă am citit despre un caz caracteristic de clientelism, pe care s-ar putea ca puțini să-l cunoașteți. Desigur, nu este cel mai grav. Aș spune că este chiar unul pe care Biserica, având în vedere că e vorba de un teolog, l-ar trece în categoria păcatelor „lesne iertătoare”, cum se spune. Este vorba de domnul Mihai Neamțu. Domnia Sa este, așa cum am amintit, un teolog. În timpul campaniei electorale, a fost un înfocat propagandist al președintelui Traian Băsescu. În economia de piață, evident, orice prestație se răsplătește. Domnul Teodor Baconschi, alt teolog, care a avut o prestație judecată, probabil, la Cotroceni ca fiind mai importantă ca a domnului Mihail Neamțu, a devenit ministru de externe, considerându-se că lectura Sfintei Scripturi este deschizătoare de orizonturi pentru diplomație. Mă rog, dacă domnul Baconschi s-a schimbat la față ca Mântuitorul pe Muntele Taborului, devenind din teolog diplomat, domnul Mihail Neamțu a cunoscut și el o transfigurare – din teolog a devenit istoric. Domnia Sa a fost numit director științific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, deci nu are nicio contribuție notabilă în plan științific în acest domeniu. Devotamentul însă arătat președintelui Băsescu s-a dovedit a fi rentabil. Rentabil pe seama bugetului. În privința Domniei Sale, desigur, nu se fac economii.

Politica de clientelism politic practicată de președintele Traian Băsescu și de PDL poate fi rezumată cu o formulă știută: „Omul potrivit la locul potrivit pentru altul”.

Acum scadența a venit. Lipsa de expertiză a oamenilor președintelui își spune cuvântul. Incapacitatea și camuflarea adevărului răsar la tot pasul. Este un ceas de răscruce și de responsabilitate. Nu se mai poate să recurgă la trucuri propagandistice ieftine. Domnul președinte Traian Băsescu trebuie să fie bărbat și să aibă curajul asumării responsabilității pentru situația dezastruoasă în care se află România astăzi și pe care dânsul, cu clientela sa politică, a adus-o aici, să înțeleagă că vremea manevrelor meschine de așa-zis președinte-jucător, care încalcă Constituția, a trecut. Opinia publică așteaptă un răspuns adecvat la neliniștile ei, vrea să vadă o politică dătătoare de speranță, nu expediente pe seama salariaților și pensionarilor.

Judecând după ultimele declarații și acțiuni ale domnului președinte Traian Băsescu, se pare că Domnia Sa nu percepe totuși gravitatea situației actuale și nici răspunderea ce-i revine în criza de față. Domnul Traian Băsescu a pierdut definitiv orice legătură cu nevoile vitale ale zdrobitoarei majorități a populației României.

Și pentru că președintelui Băsescu îi place atât de mult puterea, voi încheia declarația politică cu un citat dintr-un filozof englez. Citez pentru domnul președinte Băsescu, pentru dumneavoastră, colegii de la PDL, nu: „A iubi libertatea înseamnă a iubi pe ceilalți. A iubi puterea înseamnă a ne iubi pe noi înșine.” Foarte valabil pentru domnul Băsescu.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

În final, ultimul coleg înscris pe lista declarațiilor politice de astăzi, domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Domnule senator, vă rog.

Mulțumesc. Domnule președinte,

Distins Senat,

Am intitulat declarația politică de astăzi: „Măsurile de austeritate – calea sigură către dezastru”.

Am ales acest nume pentru declarația mea de astăzi inspirat fiind de un articol cu același titlu, formulat recent de laureatul Premiului Nobel pentru Economie din anul 2002, economistul american Joseph Stiglitz. Personalitatea domnului Stiglitz este cunoscută și în calitate de fost președinte al Băncii Mondiale și de consilier economic al președintelui american Bill Clinton, care, la sfârșitul celui de-al doilea mandat, a lăsat o economie americană foarte solidă. Acest specialist ne avertizează că „Europa se îndreaptă spre un dezastru, dacă insistă pe măsurile de austeritate”.

Citind acest articol, ne întrebăm ce economiști or fi consultat domnii Băsescu–Boc de au devenit campioni europeni ai austerității pe seama românilor. Nu punem la socoteală economiștii de serviciu ai puterii. Or fi însă economiști care, sponsorizând Academia Română, au devenit academicieni, or fi și aceiași economiști care au stat la căpătâiul tuturor falimentelor răsunătoare și dezastrelor economice românești și care, în ciuda acestei triste realități, au fost cei mai medaliați economiști români. Au ajuns aceștia, împreună cu sinistrul cuplu Băsescu–Boc – ca să folosesc un alt clișeu postrevoluționar –, cei mai aprigi europeni ai dezastrului și care, potrivit aceluiași celebru Stiglitz, „pun în pericol însuși proiectul Uniunii Europene”?!

„Azi, Europa vrea un plan coordonat de austeritate. Dacă va continua pe acest drum, se va îndrepta spre un dezastru. Știm, după marea depresiune din 1930, că așa ceva nu se face.”, spune acest economist. Dacă acesta este avertismentul, iată care sunt și remediile recomandate: „Europa are nevoie de solidaritate, nu de austeritate, care duce la creșterea șomajului și la accentuarea depresiunii. În Statele Unite, când unul dintre state este în dificultate, toate celelalte se simt implicate. Suntem cu toții în aceeași barcă. Viabilitatea proiectului european este amenințată, mai întâi de toate, de lipsa de solidaritate.”

Tot lipsa de solidaritate și asmuțirea, pe rând, a unor părți din societatea civilă și cea politică împotriva altora, orchestrate și stimulate de sinistrul cuplu, amenință proiectul România democratică și europeană, proiect de care milioane de români și-au legat speranțele în ultimul deceniu.

Să nu ne amăgim! Europenii au înțeles ceva din avertismentele și recomandările laureatului Nobel și au creat un fond de solidaritate și de intervenție, în caz de necesitate, de 750 miliarde de euro. Lumea inteligentă este atentă și vrea lucrurile bune. Numai guvernanții români o țin întruna cu „Nu și nu!”. Ne-a spus recent acest lucru un alt renumit demnitar, directorul general al Fondului Monetar Internațional, domnul Strauss-Kahn. Cu aceasta, am atins o nouă culme a politicii antisociale a unui cuplu politicoadministrativ canceros, aceea ca poporul român să fie apărat tocmai de Fondul Monetar Internațional de incompetența, abuzul de putere și nesimțirea propriilor guvernanți. Guvernanții vor să anestezieze lumea cu ideea că, prin tăierea salariilor bugetarilor, a pensiilor și ajutoarelor sociale, au ales dintre mai multe rele răul cel mai mic. Noi credem, dimpotrivă, că este cea mai proastă dintre toate soluțiile posibile. Este răul cel mai mare, pentru că afectează direct și grav hrana și sănătatea a peste 80% din cetățenii României. În plus, este cea mai proastă soluție și pentru că banii din salariile mici și din pensii sunt cei mai buni bani din punct de vedere al economiei reale și al finanțelor publice: ei intră imediat, în luna următoare primirii lor, în circuitul economic și financiar. Cu acești bani se plătesc taxe, impozite, contribuții de tot felul, se plătesc alimente, medicamente, energie, abonamente și alte utilități. Aceștia sunt bani buni, pentru că nu se țin la ciorap, nu se duc în conturi ascunse în străinătate.

Guvernul lovește direct în propriii salariați, dar cel mai mult au de suferit salariații din întreprinderile private. Patronii acestora, sesizând pericolul noii politici catastrofale a cuplului Băsescu–Boc și profitând de conjunctură, deja au început să cheme salariații și sindicatele la negociere. Ce credeți că le propun acestora? Îi pun să aleagă: ori pleacă în șomaj, ori acceptă să muncească mai mult, dar cu 50% din salariul de până acum.

Patronii, împreună cu guvernanții care îi sabotează, neplătindu-le datoriile, știu bine că oamenii nu au unde se duce, pentru că nu sunt în stare să creeze locuri de muncă. Guvernul promite să disponibilizeze alte 70 de mii de salariați și să-i trimită în șomaj, dar șomajul este doar prima treaptă a sărăciei, pentru că după ce se parcurge perioada în care primesc indemnizația de șomaj, în jur de 300-400 de lei, după ce va fi tăiată cu 15% pensia, oamenilor nu le mai rămân alte șanse decât cerșetoria, furatul și tâlhăria.

Iată unde ne duc un președinte, un guvern și un partid care spun întruna că fac ce trebuie: sărăcie, corupție, violență.

Noi chemăm românii spre un alt mod de a face politică, la solidaritate, la respectul demnității umane, al legii și al statului social de drept, o politică a dialogului social, a muncii serioase, răbdătoare și a recursului la competență și profesionalism.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc, domnule senator.

Aș dori să vă informez că următorii colegi au depus declarații politice în scris și ele vor face parte din ședința noastră de astăzi, ca parte a stenogramei oficiale: din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul senator Marius Gerard Necula, domnul senator Dumitru Oprea, domnul senator Dorel Constantin Vasile Borza, domnul senator Traian Constantin Igaș, domnul senator Iulian Urban; din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Șerban Valeca, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Nicolae Moga, domnul senator Dan Voiculescu și doamna senator Elena Mitrea; din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Cornel Popa și domnul senator Emilian Valentin Frâncu, iar din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți au depus declarații politice în scris domnul senator Cezar Măgureanu și domnul senator Sorin Serioja Chivu.

Declarația politică se intitulează „Dacă te-ai îmbolnăvit, să fii sănătos!”.

Domule președinte,

Stimați colegi,

Situația de criză prin care trece România este varianta soft a unei perioade postbelice, mai puțin suferința pricinuită de pierderea celor dragi și distrugerile materiale ireparabile. În rest, putem discuta de multe similitudini, pornind de la încrâncenarea politică descătușată pentru cauze ce merită cel mult o tichie de mărgăritare, continuând cu obediența politică partizană, după modelul care, optim, ar trebui să aibă un posterior atât de jos încât să șteargă urmele cu el, la comanda de partid.

Este evident că, după trei luni de subfinanțare programată în care au fost plătite de Casa Națională de Sănătate doar salariile și impozitele, fără niciun fel de resursă pentru medicamente, materiale sanitare, utilități etc., situația spitalelor din România necesită o decizie pe cât de rapidă, pe atât de curajoasă, rapidă pentru că situația ambiguă financiară și decizională are repercusiuni asupra actului medical, transformat într-o apatie cronică bolnăvicioasă, cu riduri și grețuri mult prea multe. În al doilea rând, în acest moment, sunt irosite toate eforturile de așezare a sistemului managementului sanitar pe principii de competitivitate, toate spitalele intrând în oala de noapte comună a datoriilor, penalităților și deficitelor financiare.

Sunt în pericol nu doar actul medical și starea de sănătate a populației, ci și viitorul actului de descentralizare. Din două una, vorba lui nenea Iancu, ori se restructurează tot, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori rămâne cum am stabilit, primesc, dar să reformăm tot sistemul. Pericolul schimbării doar a paturilor nu poate reprezenta o reformă de succes decât pentru activități care, deocamdată, nu sunt legiferate.

Varianta de ștergere a datoriilor, înmuind genunchii deficitului bugetar, este una cu termenul de valabilitate expirat, fenomenul pervers al cheltuielilor neacoperite și al sistemului ineficient rămânând ca o spuzeală permanentă pe gura mereu flămândă a bugetului din sănătate. Condiția impusă de instituțiile administrațiilor locale de preluare a spitalelor fără datorii seamănă cu skandenbergul făcut cu clanța de la ușă, eliminând nu cauza, ci doar efectul.

Rămân doar trei variante ce necesită ambalarea motorului, și așa destul de mult solicitat, al voinței politice. Coplata, reducerea numărului de paturi și reducerea numărului de spitale reprezintă decizia primordială care poate duce la echilibrarea actului medical. Dacă la aceste decizii chirurgicale putem adăuga și schimbarea principiilor ce guvernează azi actul medical – a se vedea stimularea tratamentului ambulatoriu și separarea zonei private de cea de stat –, ar mai exista șansa ieșirii din terapie intensivă și trecerea în zona de convalescență.

Nu cred în pericolul depopulării de cadre medicale a sistemului sanitar. Mult încercata școală românească de medicină nu și-a epuizat resursele naturale de regenerare și furnizare de specialiști, chiar dacă la ultimul târg de joburi în domeniul medical era o cerere de 3.000 de posturi în exteriorul țării.

Declarația politică este intitulată „Sistemul de credite transferabile – o soluție pentru învățământul preuniversitar”.

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

Una dintre măsurile vizate de reforma învățământului este aceea a reducerii numărului de ore în sistemul preuniversitar. Este o acțiune cu beneficii importante pentru cei implicați în proces.

Într-o declarație anterioară am specificat posibilitățile de eliminare a efectelor asupra normelor didactice. Acum abordăm impactul asupra calității procesului educațional din preuniversitar și problema disciplinelor de la care se vor reduce orele. În acest sens, sunt necesare măsuri complementare eficientizării procesului educațional. Putem conveni asupra faptului că, în școală, calitatea nu se măsoară prin numărul de ore făcute în clasă ori prin volumul informațiilor transmise și memorate de copii. Calitatea trebuie să se măsoare prin efectele actului educațional, respectiv nivelul de creativitate și inițiativă al copiilor. Astfel, noua lege a educației ar trebui să asigure introducerea unui instrument de măsurare prin care se pot elimina discuțiile legate de importanța unei discipline, în funcție de care se alocă numărul de ore pe discipline.

Soluția firească pentru respectarea acestui principiu poate fi introducerea creditelor transferabile și în preuniversitar. Astfel s-ar asigura faptul că efortul depus pentru o anumită disciplină, în clasă sau individual, de către un copil este corect evaluat. De asemenea, creditul ar garanta același nivel de importanță fiecărei discipline, eliminându-se subiectivitatea în stabilirea ierarhiei obiectelor de studiu.

Beneficiile unei astfel de reforme ar fi importante și multiple, mai ales că, spre deosebire de sistemul universitar, planurile de învățământ din școală sunt stabilite centralizat, în cea mai mare parte, la nivel de minister. Ar fi dozat exact efortul pe care îl face elevul la școală și în afara școlii pentru fiecare disciplină. Copiii s-ar transfera fără dificultate de la o unitate de învățământ la alta. S-ar echivala mai simplu anii de studiu ai copiilor care au învățat într-o țară străină și invers. În același timp, s-ar asigura trecerea la evaluarea pe bază de credite a cunoștințelor, competențelor și abilităților necesare primelor două niveluri, din cele opt ale cadrului european al calificărilor, ce se obțin din învățământul preuniversitar, apoi, s-ar putea introduce mult mai ușor sistemul de evaluare internațională a elevilor de tipul PISA, care se aplică acum pe scară relativ redusă, doar în anumite centre din țară.

Reformarea școlii trebuie să aducă un plus de raționalitate și de flexibilitate învățământului. Să nu uităm că din 2012 intră în vigoare Rezoluția Parlamentului European privind Sistemul European de Credite pentru Educație și Formare Profesională (ECVET), care implică și crearea unor rețele ECVET pentru evaluarea cunoștințelor, competențelor și abilităților în vederea obținerii unor calificări.

Credem că, alături de descentralizarea sistemului, asigurarea unei libertăți mai mari în luarea deciziilor la nivel local, introducerea creditelor transferabile în școală ar servi foarte bine acestui scop.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Bacalaureatul – o prioritate națională”.

La începutul acestei săptămâni au demarat probele examenului de bacalaureat. La momentul în care redactez aceste rânduri nu cunosc modul în care au debutat aceste probe.

Știm însă cu toții de disputele care au avut loc pe marginea acestui subiect în săptămâna precedentă. Mai exact, s-a discutat foarte tranșant vizavi de blocarea sau amânarea examenului de către sindicatele din învățământ.

Nu m-aș fi oprit la acest subiect, care transcende problematica Senatului, dacă nu aș fi văzut, cu stupoare, mai mulți colegi care încurajau – mai voalat sau mai fățiș – blocarea examenului de bacalaureat. În ura lor împotriva acestui Guvern și a președintelui Traian Băsescu, acești colegi au uitat că aici nu mai este vorba de dispute politice, ci de viitorul unor tineri, de familiile lor. Vrajba politică trebuie să se oprească în unele momente, iar unul dintre aceste momente este bacalaureatul.

Recunosc dreptul sindicatelor de a protesta, de a face grevă. Pe undeva, dascălii au, probabil, și motive să protesteze. Că îmi convine sau nu, este o altă problemă, că România nu are nevoie de turbulențe sociale în acest moment nici nu mai are rost să vorbesc, dar, repet, este dreptul fiecărui angajat să intre în grevă, bineînțeles, în condițiile legii, dar problema bacalaureatului este mult mai sensibilă. Nu discut că, în general, greva în școli este o chestiune aparte. Beneficiarii procesului de învățământ sunt copiii. Or, ei nu sunt vinovați pentru situația creată, iar în ceea ce privește bacalaureatul problemele sunt și mai complexe.

Este vorba de un examen care încununează eforturile unui tânăr după 12 ani de studii. Este un moment de cotitură în viața fiecăruia. Unii își vor continua studiile în instituțiile de învățământ superior, alții își vor căuta un loc de muncă. Toți vor însă să treacă de acest examen important. Să nu mai vorbesc de sacrificiile făcute de familiile lor în toți acești ani, iar acum totul să se năruiască precum un castel de nisip.

În concluzie, consider că acest examen trebuie să fie organizat la termen și este responsabilitatea tuturor ca acest lucru să se întâmple. Este și responsabilitatea sindicatelor, a Guvernului, a clasei politice și chiar a întregii societăți. Din cauza disputelor politice, nu poți să-ți bați joc de viitorul sutelor de mii de tineri aflați acum în fața unuia dintre cele mai importante momente din viața lor.

Declarația politică este intitulată „Măsurile de austeritate – între costurile sociale și renașterea națiunii”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Vă prezint această declarație politică știind că sunt în asentimentul tuturor colegilor democrat-liberali, și nu numai, dar și din dorința de a îndemna românii la o abordare cât mai realistă a situației _de facto_ în care se află România.

Avem de-a face cu o criză generalizată și comună, dar și cu măsuri de austeritate dure, care însă sunt luate de majoritatea statelor europene. Nu suntem singulari în aceste acțiuni nepopulare, trebuie să fim realiști, trebuie să avem în vedere două aspecte extrem de importante: pe de o parte, trebuie să ne reamintim de perioada 2007–2008, când mai toți analiștii politici și economici prevedeau un viitor al României ca pe o mare forță economică a Europei Centrale și de Est, atunci când acel boom economic și financiar ne-a bulversat pe toți, și, pe de altă parte, trebuie să ne uităm nu mai departe decât la vecinii noștri europeni, care îmbină aceiași vectori: reducerea cheltuielilor publice prin scăderea salariilor, a pensiilor, concedierea personalului public și creșterea fiscalității prin majorarea cotei unice, a TVA-ului sau a impozitului pe profit, dar combinate diferit, pentru a atinge un deficit bugetar cât mai mic și pentru a relansa economia.

Țelul nostru este acela de a depăși această perioadă nefastă, de a îmbunătăți traiul românilor pe termen mediu și lung. Cu toate acestea, suntem acuzați de a aduce atingere unor drepturi fundamentale, și anume dreptul la salariu, pensie și șomaj, toate protejate de Constituția României și de Convenția europeană.

În aceeași ordine de idei, aceste drepturi fundamentale nu sunt absolute, ele putând fi restrânse în condițiile reglementate de Constituție și de Convenție, situație stipulată de articolul 53 al legii fundamentale a României, articol care are un precedent în anterioara coaliție guvernamentală pentru motivarea Legii nr. 329/2009, cea privind zilele de concediu obligatoriu.

Toamna trecută, când PSD era la guvernare, nimeni de la PSD nu a clamat că drepturile cetățenilor ar fi amenințate, deși au contrasemnat pe aceeași bază legală ca și acum, astfel încât problema constituționalității măsurilor de austeritate este o falsă dezbatere critică. Declarațiile iraționale ale opoziției pot fi contraargumentate logic, întrucât stabilitatea economică este inclusă în conceptul de siguranță națională. Această includere nu a devenit convenabilă doar în momentul în care a devenit și necesară, a fost inclusă ca tematică odată cu transformările societăților civile de-a lungul timpului, la fel cum sărăcia și schimbările climatice au devenit probleme de securitate internațională.

Toate acestea atrag nemulțumiri, costuri sociale, greve, dar sindicatele au dreptul de a protesta și înțelegem nemulțumirea oamenilor, însă grevele nu rezolvă problemele grave ale economiei. Trebuie doar să analizăm pur matematic evoluțiile costurilor bugetare pentru a observa anomalii care nu mai suportă amânare.

Avem de-a face cu un fond de salarii în sectorul public care a crescut de la 17,6 miliarde de lei în 2004 la 45,6 miliarde de lei în 2008. Cheltuielile cu asistența socială au crescut periculos de mult: dacă în 1990, la 2,2 contributori la bugetul asigurărilor sociale, aveam un beneficiar, în 2009 la 0,8 plătitori avem tot un beneficiar. Sunt cifre îngrijorătoare, care au atras după sine măsurile de astăzi.

Este responsabilitatea actualei guvernări de a scoate România la liman, o responsabilitate total asumată de coaliție. În contrast, PSD și PNL sunt mai mult umbre ale partidelor de opoziție care ar trebui să fie, o opoziție care nu își asumă greșelile comise în trecut. În perioada 2007–2008, guvernarea PNL, susținută de PSD, a adoptat 20 de ordonanțe de guvern privind creșterea pensiilor și salariilor.

Astfel de majorări și cheltuieli nu au avut o bază economică, au fost mult peste ce își permitea economia și, în consecință, ele nu puteau fi susținute pe termen lung. Ceea ce face acum Guvernul este să adapteze cheltuielile la realitățile economiei românești, evitând acumularea unei datorii publice insuportabile României prezente și viitoare.

Dacă măsurile de austeritate sunt puse în practică, ne putem gândi la reluarea creșterii sănătoase a pensiilor și salariilor, dar nu în ritmurile mincinoase din 2007 și 2008.

Planul de austeritate este eficient doar dacă îl aplicăm urgent, de unde și procedura asumării răspunderii, pentru a le putea trece în timp util prin Parlament, însă trebuie să reținem că măsurile sunt temporare și, dacă programul este pus în aplicare până la capăt, sunt șanse ca în 2011 să revenim la o situație mai bună.

Închei declarația politică de astăzi cu acest gând optimist și cu speranța că românii pot discerne efectele pozitive ale acestor măsuri pe termen mediu și lung. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Propunere concretă anticriză: reducerea numărului de primării la nivel național”.

Discutam în weekend cu un amic avocat din Philadelphia. Tocam pe tema crizei din România. Acest oraș american are circa 1,8 milioane de locuitori, inclusiv suburbiile, adică cam cât Bucureștiul.

Philadelphia are un Consiliu local format din... 11 consilieri, reprezentanți ai celor 10 districte ale orașului, plus primarul, și atât. Tot atâția consilieri locali are... comuna Balotești din Ilfov, ce are 8.000 de locuitori.

Bucureștiul are un primar general, șase primari de sectoare. Bucureștiul are o armată de consilieri generali, plus, la nivelul fiecărui sector, alte armate de consilieri locali. O risipă uriașă de bani publici, o armată de aleși, care, în marea majoritate, toacă bani publici fără să aducă nimic nou pentru comunitate.

Discutam cu amicul meu, avocatul din Philadelphia, și îl întrebam de la ce partide politice sunt consilierii. Omul a făcut o pauză și mă întreabă: „Ce partide? Păi la noi consilierii nu candidează din partea partidelor, ei pot fi membri de partid, dar în campania electorală pe nimeni nu interesează dacă consilierul este democrat sau republican, noi votăm persoana, pentru că ea are răspunderea față de cetățeni, și nu partidul din care face sau nu parte.”

Dragi români, dragi bucureșteni, dragi ilfoveni etc.,

Nu vedeți că noi, cetățenii, suntem primii responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă? Americanii votează persoana atunci când vine vorba de consilierii locali. Noi votăm ca berbecii partidul! Și partidul ne iese pe nas. Câți dintre bucureșteni își cunosc consilierul local? Nu îl cunosc, pentru că au votat partidu’!

Eu propun, ca atare, o amplă reformă în România.

Fraților, dacă tot este criză, atunci acum, și nu altădată, este momentul să reformăm administrația locală. Alt moment nu va mai exista.

Ce ne trebuie nouă, de exemplu, în acest moment, să avem, să zicem, 20.000 de primării în România?

De ce ne trebuie șase primării de sector, cu consilieri locali care își dau în cap la proiecte și interese cu consiliul general, astfel încât, până la urmă, ajung să nu facă nimic pentru oraș?

Ce-i trebuie Ilfovului, de exemplu, 40 de primării, cu armata aferentă de consilieri locali? Totul dublat de Consiliul Județean Ilfov, unde avem consilieri generali. Vrem reformă?

Atunci, de exemplu, în Ilfov, din 40 de primării, să rămână doar maximum 10, iar rata de conversie la nivel național tot de 4 la 1 să se aplice. Asta înseamnă:

1. mai puțină birocrație;

2. mai puțini bani cheltuiți din bugetul primăriilor cu plata unor consilieri locali inutili și a unor primari interesați doar de buzunarul lor;

3. cheltuieli reduse cu funcționarea aparatului logistic și funcționăresc bugetar;

4. prin comasarea primăriilor la tipul 4 în 1 reușim să simplificăm enorm procedurile derulate la nivelul administrației locale;

5. alte avantaje, pe care vi le las dumneavoastră să le menționați, comentând această propunere a mea. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Tutunul, ucigător în orice formă – Ziua mondială fără tutun”.

Nu mai este niciun secret pentru nimeni, fumatul dăunează grav sănătății. Fumatul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe glob, cu consecințe extrem de grave privind starea de sănătate a populației. Tabloul morbidității și al mortalității generale a fost și este, în mod serios, influențat de acest flagel. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, la nivel global, cinci milioane din decese sunt înregistrate anual din cauza tutunului. Dacă situația nu se va schimba în următorii ani, rata va crește la zece milioane de decese cauzate de fumat în 2030.

Fumatul este un factor nociv, care are implicații la nivelul tuturor organelor, cel mai afectat fiind plămânul, pentru că prin el respirăm. Fumatul este o epidemie, mai ales la tinerii care încep să fumeze chiar înainte de 18 ani, și face mai multe victime decât SIDA, consumul de droguri, de alcool etc. Fumatul este un mod convenabil pentru oameni de a-și regulariza starea sau sentimentele și aduce unele beneficii în controlul asupra greutății.

O cauză importantă a creșterii numărului fumătorilor în țările în curs de dezvoltare este masiva publicitate făcută în mass-media produselor din tutun, în timp ce scăderea numărului fumătorilor în țările dezvoltate se datorează limitării drastice a acestei publicități, corelată cu o campanie agresivă antifumat, desfășurată pe mai multe planuri: educativ, legislativ, social.

Influența mass-media asupra traiectoriei de fumător a unui tânăr poate fi, la rândul ei, determinantă. Tinerii asociază fumatul cu imaginea favorabilă indusă de reclamele la anumite mărci de țigarete. Unul dintre obiectivele principale ale industriei producătoare de țigări este să sublinieze faptul că fumatul este o decizie individuală, comportamentală. Înșelătoria, în această atitudine, este faptul că activitățile și practicile industriei tutunului sunt lăsate în afara ecuației. Aceasta presupune ideea că oamenii ar lua decizii într-o stare de vid, complet neinfluențați de mediu, acest mediu incluzând, desigur, reclamele și promovarea produselor din tutun.

Motivele pentru care oamenii fumează sunt dintre cele mai diverse: mulți fumează „pentru că simt nevoia”, „pentru distracție”, „din plăcere”, „din plictiseală” sau pentru că „le place gestul fumatului”. Motivul principal pentru care majoritatea oamenilor se apucă de fumat este unul social. Fumătorii activi, dar și cei pasivi nu sunt conștienți de riscurile asupra sănătății lor, se complac în această dependență și reacționează defensiv doar atunci când se confruntă cu o problemă de sănătate reală.

Una dintre temerile cel mai des întâlnite la cei care ar vrea să se lase de fumat, care se adaugă la teama renunțării la plăcerea pe care o oferă fumatul, este aceea că, în lipsa țigării, viața lor socială va avea de suferit. Persoanele care se lasă de fumat trec prin stări diverse, în general fiind vorba de iritabilitate, anxietate, depresie, furie. Toate aceste stări, experimentate timp de două zile până la trei săptămâni de la data renunțării la fumat (data ultimei țigări fumate sau a ultimului fum) sunt normale și sunt, pe de o parte, cauzate de lipsa nicotinei, pe care organismul o cere imperativ și nu o primește, și, pe de altă parte, pricinuite de frustrarea persoanei care trebuie să dea o astfel de luptă cu sine însăși.

Chiar dacă dependența provocată de nicotină este comparabilă cu cea dată de heroină, obiceiul fumatului poate fi învins. Din prima zi în care renunțăm la fumat, scade și riscul de îmbolnăvire și crește speranța de viață. Cele mai mari șanse de reușită le au programele care includ renunțarea completă la țigări, modificarea comportamentelor care favorizează fumatul, asistența psihologică, terapia de grup, începerea unui program de exercițiu fizic și eliminarea alcoolului, cafelei etc.

În Europa, 15% din decese sunt cauzate de fumat. Fumatul pasiv are, la rândul lui, la nivel mondial, un aport de un deces din opt, cu aproximativ 600.000 de victime anual. Din nefericire, 31% din decesele cauzate de fumatul pasiv survin la copii. Fumatul în rândul bărbaților de 40 de ani s-a redus la jumătate în ultimii zece ani, acest succes fiind atribuit aproape în întregime prevenirii fumatului, în timp ce în rândul femeilor de aceeași vârstă a crescut de patru ori în ultimii 15 ani.

În România, cifrele indică faptul că 33.000 de persoane mor anual din cauza fumatului, adică un român la fiecare 16 minute. 70% din aceștia au între 35 și 69 de ani. Mai mult de o treime din bărbații români sunt fumători, adică 37,6%, în timp ce doar 12,5% din femeile românce sunt fumătoare. Cu toate că fumatul este perceput de către majoritatea fumătorilor drept un obicei plăcut, principala consecință a fumatului în România este cancerul pulmonar, într-o proporție covârșitoare de 31%. Una dintre problemele românilor este aceea că nu percep tabagismul ca pe o boală. Când se hotărăsc să renunțe la fumat, românii se gândesc nu numai la sănătate, ci și la bani. Cei care fumează s-ar lăsa numai dacă bugetul ar deveni prea mic pentru viciul lor.

Avertizarea populației cu privire la riscurile reale poate fi un demers benefic în vederea reducerii dependenței de tutun. Este necesară monitorizarea acțiunilor din toate direcțiile, în special cele asupra prețurilor, dacă se dorește o reducere masivă a problemei. Speranța tuturor celor care militează împotriva consumului de tutun este legată de gradul de conștientizare de care sunt capabili cei care fumează, conștientizarea pericolului la care se expun și la care îi expun și pe cei din jurul lor. Oricât de mare ar fi plăcerea provocată de o țigară, nu merită să ne expunem sănătatea.

Declarația politică este intitulată „Să nu fim părtași la înfometarea populației!”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Actualii guvernanți vor să ne convingă să fim părtași cu ei în așa-zisele măsuri anticriză sau măsuri de austeritate, cum le place atât de mult să le spună. Așa cum am mai spus, actualii guvernanți nu au habar despre ce trebuie să facă pentru a scoate țara din criză. În viziunea Guvernului, mult trâmbițatele măsuri anticriză se limitează la tăieri de pensii, salarii și ajutoare sociale. Acum, puterea portocalie vrea să ne convingă să fim de acord cu această măcelărire a veniturilor românilor, deși nu a fost în stare să argumenteze logic măsurile aberante și antiromânești pe care le ia.

Stimate colege și stimați colegi,

V-aș invita să analizăm ce legitimitate au cei care ne propun aceste măsuri, ce experiență au ei în domeniile asupra cărora se pronunță și, pentru a nu fi bănuit că sunt subiectiv, să vedem ce spunea într-o scrisoare rectorul Universității Babeș-Bolyai, profesorul universitar Andrei Marga, despre pregătirea profesională a acelora care au urmat cursurile acestei universități:

„În contextul în care este vizibil eșecul actualei politici de gestionare a crizei indigene din România, context în care continuă declinul activităților, în care ordonanțele Guvernului au fost respinse ca neconstituționale, în care niciun proiect de lege (pensii, salarizare, educație etc.) nu este gândit profesional, în care se încearcă o confuză «reformă a statului» și o «revizuire a Constituției» ce dărâmă pluralismul de după 1989, când concetățenii arată cu degetul spre universitatea din care provin decidenții actuali, spre a lămuri opinia publică, sunt dator să precizez:

1. nici prim-ministrul, nici cei care îl însoțesc nu sunt juriști ca pregătire de bază și nu trebuie atribuiți comunității juriștilor de la Universitatea Babeș-Bolyai. Ei sunt foști studenți la filozofie, medicină veterinară sau altceva. Din păcate, la București fiecare este prezentat ca altceva decât este la bază. Juriștii de la Facultatea de drept a Universității BabeșBolyai sunt cu totul alții și dispun de pregătire juridică neîndoielnică, încât nu substituie profesionalismul cu activistica de circumstanță;

2. niciunul dintre cei amintiți nu este profesor universitar. Ei sunt în funcții interioare, pătrunși într-o facultate de științe politice, pe care am creat-o în 1994, într-un moment în care nu existau politologi calificați în România, unii dintre cei menționați susținându-se – cum s-a dovedit ulterior – prin malformarea datelor profesionale...”.

Cred că aceste precizări spun totul despre pregătirea celor care se laudă acum că știu cum trebuie să ne scoată din criză și încearcă să ne convingă să le acordăm încrederea pentru măsurile aberante pe care vor să le ia. Probabil că, așa cum spunea o replică celebră dintr-un film, singurele lucruri care îi recomandă pe vizionarii noștri conducători sunt „vocea și talentul lor”.

În ceea ce privește aceste măsuri pe care ni le pregătesc în continuare pentru ieșirea din criză, mi-aș permite aici să-l citez pe Winston Churchill: „Eu cred că o țară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner.”

Doamnelor și domnilor,

În aceste condiții, îmi exprim speranța că și colegii senatori independenți, și cei din PDL vor lăsa deoparte directivele de partid și vor vota, gândindu-se la cei care i-au trimis în Parlament, împotriva măsurilor Guvernului de a tăia pensiile, pentru că, așa cum spunea James Bovard, „democrația trebuie să însemne mult mai mult decât doi lupi și o oaie care votează ce să mănânce la cină”.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Cancerul cu care ne infestăm copiii”.

Ce este cancerul cu care ne infestăm copiii? Cancerul dictaturii și cum se îndepărtează el.

Orice dictatură este un cancer. Cancerul este o dictatură a câtorva celule defecte portocalii, care își uită țelul comun: menținerea armoniei organismului prin participarea la marea orchestră alcătuită din toate celulele. Astfel de celule, care au un scop propriu, reprezintă o regresie la un stadiu de evoluție anterior.

Cancerul nu este reprezentat de veniturile aflate deja la limita inferioară de subzistență a unui întreg popor, adică salariile, pensiile, ajutoarele sociale, care au fost diminuate fără drept, ci de un dictator, împreună cu un guvern care amenință supraviețuirea unui întreg popor, transformând o țară într-un lagăr de exterminare.

Am văzut cu toții declarațiile de grup ale marionetelor lui Băsescu și ale lui însuși, ale celui care nu acceptă alte opinii: tăierea fără gândire a veniturilor ca fiind singura cale de urmat, deși toți aceștia au jurat la începerea mandatului să apere drepturile constituționale ale poporului în slujba căruia se află, și nu în fața FMI.

Mai mult, ne întrebăm ce justificări există pentru genocidul care începe prin aprobarea Codex Alimentarius, un compendiu de legi alimentare care impune României introducerea în făina de pâine a compusului cancerigen initium.

Oare prin tăierea veniturilor vom ajunge să fim forțați să acceptăm asemenea alimente?

Pe Terra s-a declanșat un război între cei ce vor să supraviețuiască și cei ce vor să se îmbogățească prin transformarea oamenilor în consumatori de OMG (organisme modificate genetic), care declanșează mutații genetice la toate microorganismele și la animalele de laborator hrănite cu acestea.

Gândiți-vă că niciun antibiotic, antimicotic, antibacterian nu va mai putea opri o infecție provocată de aceste organisme, care acum sunt inofensive.

În India s-a ajuns la un mare scandal după ce s-a aflat de mituirea autorităților științifice și de stat, care, sub pretextul combaterii foametei, au deschis țara către concernele producătoare de OMG (organisme modificate genetic) pentru a se introduce semințe transgenetice. Printr-un contract care stipulează dreptul de autor asupra organismelor vii livrate și obligă fermierii să cumpere alte semințe în fiecare an, se va ajunge la eliminarea agriculturii tradiționale, care producea semințe pentru următoarea recoltă. În plus, țara respectivă devine dependentă doar de pesticidul produs de concernul care a livrat semințele OMG imune doar la acesta.

Implicațiile asupra sănătății oamenilor nu mai contează, deoarece prin politicile guvernamentale aplicate cu mare grijă vom ajunge curând în aceeași situație, doar pentru a putea avea grijă de buzunarul fără fund al unora.

Cancerul social nu este de ieri, de azi, ci a început după confiscarea Revoluției din Decembrie 1989, odată cu cei care au căzut pradă dictaturii credinței că „a avea” este identic cu „a fi”.

Cuvântul de ordine este dezbinarea și ea a fost întreținută prin intermediul propagandelor de dezinformare, care s-au ocupat cu inocularea suspiciunii și a fricii între oameni. Azi, mai mult decât oricând, dezbinarea este adusă la rang de politică, așa că oamenii sunt aruncați împotriva patronilor inamici, a liderilor sindicali care au verticalitate, iar cei ce lucrează la stat, împotriva celor care lucrează în domeniul privat, care, la rândul lor, au fost amenințați cu confiscarea fondurilor bancare. Amenințările, șantajul cu datul afară sau cu trimiterea în închisoare au o singură țintă, spargerea solidarității și pierderea drepturilor câștigate prin luptă pentru fiecare procent din salariu sau pensie.

Vorbesc aici de solidaritatea reală, și nu de solidaritatea confiscată prin jaful electoral, prin furtul voturilor.

Cum se îndepărtează cancerul...?

Ca și cu un cancer, nu se așteptă ca acesta să se extindă. Se inițiază procedura de suspendare parlamentară a președintelui și a Guvernului.

Sunt destui oameni responsabili în armată, poliție și servicii, care știu deja cine sunt „bocii”, oamenii fără coloană vertebrală care au făcut posibile realegerea și menținerea în funcție a incompetenței care ne-a adus aici.

Dictatura se pregătește de represiune prin introducerea limitării drepturilor constituționale. Această represiune poate funcționa doar dacă actualul regim este lăsat să provoace violențe pentru a justifica arestări, doar dacă nu este debarcat pe cale parlamentară sau prin grevă națională, până la părăsirea posturilor pe care s-a dovedit că le ocupă abuziv.

Cu o dictatură nu se luptă cu liste de semnături, în care se dau datele personale (CNP). Această formă de luptă dă posibilitatea marionetelor băsesciene să-și localizeze și să-și lichideze adversarii-cheie.

Un cancer se îndepărtează simplu, prin întreruperea alimentării cu nutrienți a zonei afectate. Gandhi a paralizat o țară uriașă și i-a făcut pe englezi să o elibereze. Martin Luther King a determinat abolirea segregației rasiale.

Dictatura se pregătește să fugă la aeroport, fiindcă a renunțat să scadă și salariile din aviație. Sindicatele din aviația civilă au anunțat deja că se desolidarizează de greva generală și așteaptă să lupte singuri pentru respectarea promisiunilor pe care dictatorul nu le-a respectat niciodată.

Care este secretul impactului fără precedent al filmului rulat de „boci”, sub regia lui Traian Băsescu, prin care viețile noastre sunt amanetate și ne infestăm cu bună știință copiii și nepoții cu cancer?

Nu mentalitatea românului este de vină, ci răbdarea lui. Nu foametea, mizeria și circul îl fac pe român să gândească european.

Traiul decent, prognozarea veniturilor, promovarea valorilor autentice și închegarea unui sistem viabil și trainic, toate la un loc vor schimba mentalitatea românului.

Întotdeauna sunt mai multe soluții și, dacă există o cale spre întuneric, obligatoriu există o cale spre lumină, spre bunăstare. Calea corectă este permanent cea care îți conferă o stare de liniște, și nu de neliniște. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Constituția țării – «Patul lui Procust» pentru Guvernul Boc”.

Cei care sunt familiarizați cu mitologia și cu clasicii literaturii române (mă refer la Camil Petrescu) au auzit, fără îndoială, de celebrul „Pat al lui Procust”, instrument de tortură pe care personajul mitologic îl folosea cu succes pentru a-și „calibra” persoanele pe care le supunea la cazne.

## Stimați colegi,

Asistăm astăzi, într-un moment în care Guvernul se află sub presiunea forței sindicale precum odinioară romanii sub teroarea temutului general cartaginez Hanibal, aflat _ante portes_ , la o nouă încercare de siluire a legii noastre fundamentale, în aceleași scopuri clientelare.

L-am auzit de curând pe „premierul-marionetă” – despre care cred că ar fi bine să își înainteze demisia înainte de asumarea răspunderii și de triumful moțiunii noastre de cenzură – că invocă tocmai articolul 53 din Constituție pentru a-și justifica măsurile satrapice, articol referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Citez: „(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenești; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.”

Nu mai continui cu articolul al doilea, dar rețin doar cuvântul „nediscriminatoriu” din text – adică, vezi Doamne, restrângerea acestor drepturi se aplică „nediscriminatoriu”.

Din câte am înțeles, vor fi câteva domenii „sensibile”, care vor scăpa acestei măsuri, în plus, niște băieți deștepți de pe la un consiliu local au inventat o măsură care ar putea să-i inspire și pe alții, și-au mărit salariile cu fix procentul cu care urmau să scadă, pentru a nu avea de suferit la un loc cu toată lumea, și atunci mă întreb cine va avea de pătimit. Cred că doar bieții pensionari, pentru că ei sunt singurii care nu pot face niciun artificiu pentru a-și mări pensiile, ca să aibă de unde să piardă lejer cele 15%.

Astăzi, Guvernul lui Procust își va da din nou măsura incompetenței și va bâlbâi ceva despre principiul „ca să ne fie bine, trebuie să ne fie rău”... Mai mult decât să arunce vina pe alți actori ai scenei politice interne sau actori economici ai celei externe, oricum nu poate face. Nu are nici voința, nici pregătirea necesară pentru a ține țara pe linia de plutire. Acest Guvern al crizei știe doar să decline substantive grave și să conjuge verbe justițiare din legea fundamentală, prevestind Apocalipsa: „dezastre, calamități, sinistru...”.

„Echipa din 2007 și 2008 e vinovată de dezastrul actual”, susține „premierul-flașnetă”, aruncând pisica în curtea lui Tăriceanu și a lui Vosganian. Din păcate, singurii vinovați sunt ei, cei de acum, acești incompetenți care au condus cu mână sigură spre prăpastie o țară întreagă.

Din cauza lor, pensionarii se vor înmormânta pe credit, dacă le va mai da cineva, țăranii vor lăsa ogoarele pârlog, profesorii nu vor mai participa la examenele naționale, iar restul bugetarilor, probabil, vor pune mâinile pe piept și vor aștepta resemnați sfârșitul.

Gândiți-vă că în spatele fiecărui bugetar mai sunt cel puțin doi pensionari, dacă nu patru, pe care acest perpetuu peticit în coate numit bugetar îi susține din leafa lui mizeră. Sunt părinții lui și ai soțului sau soției lui și, dintr-o singură lovitură, „croitorașul cel viteaz” al crizei la pătrat îi condamnă acum pe toți la moarte.

## Stimați colegi,

De noi depinde să nu permitem aceste abuzuri, într-o societate democratică ajunsă la bunul plac al unor satrapi politici.

Declarația politică se intitulează „Riscul invocării art. 53 din Constituția României”.

Guvernul României a decis să folosească drept temei legal pentru reducerea cu 15% a pensiilor și cu 25% a salariilor din sistemul public prevederile art. 53 din Constituția României, al cărui conținut îl redau integral:

„(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”

Așadar, Guvernul României a decis să îngrădească exercițiul dreptului de proprietate, considerând că situația economică actuală a României constituie o amenințare imediată la adresa ordinii și securității naționale.

Opțiunea Executivului este neîntemeiată, în condițiile în care, pe de o parte, Guvernul însuși admite că existau soluții alternative la decizia de reducere a pensiilor și salariilor din sistemul public și, pe de altă parte, pentru că nu s-a putut demonstra dincolo de orice dubiu rezonabil că această gravă limitare a dreptului de proprietate este proporțională cu situația care a determinat-o.

Mai mult, invocarea, într-o manieră forțată și arbitrară, a prevederilor articolului 53 din Constituția României creează un precedent extrem de periculos. Confruntat cu o criză economică acută, care generează tensiuni politice și sociale, actualul Guvern ar putea fi tentat să continue practica limitării arbitrare a exercițiului unor drepturi fundamentale doar pentru a-și simplifica actul de guvernare, iar, din momentul în care ponderea puterii executive va crește necontrolat, va fi periclitată însăși existența societății democratice.

În consecință, consider că atât forul legislativ, cât și puterea judecătorească trebuie să folosească toate pârghiile legale de care dispun pentru a bloca restrângerea arbitrară a exercițiului unor drepturi fundamentale.

Suntem confruntați cu cea mai mare amenințare la adresa statului de drept din ultimii 20 de ani. Modalitatea în care instituțiile esențiale ale democrației vor reacționa pentru a neutraliza tentativa de instituire a unui regim politic autoritarist va defini profilul și evoluția statului român pentru următorii 20 de ani.

Declarația politică este intitulată „Copilărie sumbră”.

Ziua Internațională a Copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a oferi sprijin copiilor, de a aprecia și iubi copiii și, de ce nu?, de a-i pregăti pentru un viitor sănătos, fericit și plin de succese.

Invoc această zi dedicată copiilor din întreaga lume într-un context mai puțin fericit pentru copiii din România, care sunt puși la grămadă pentru a scoate țara din criză. Chiar dacă nu s-a mai adus atingere alocației pentru copii, asta nu înseamnă că indemnizația pe care o primește un părinte pentru creșterea și îngrijirea copilului nu este folosită în acest scop, și cred că a fost cea mai penibilă măsură, chiar și numai discuția de a reduce alocația în valoare de

42 de lei, insuficientă, jignitor de mică, în situația în care, dintr-o repartizare pe zile în decursul unei luni, îi revin 1,4 lei fiecărui copil. Aceasta este contribuția statului român și investiția în cei care reprezintă viitorul acestei națiuni.

Alocația copiilor a fost un subiect de dezbatere și în perioada anterioară, când se dorea acordarea acesteia în funcție de veniturile părinților. Nu spun că cei cu venituri mici trebuie susținuți cu sume mai mari, dar copiii se nasc egali și nu aleg familia în care se nasc, iar părinții nu doresc decât locuri de muncă să-și poată crește copiii în condiții decente.

În această clipă, milioane de cetățeni ai României nu mai au nici speranțe și nu există cineva care să dea puțină speranță, să spună și să arate cum se va ajunge la un sistem de sănătate satisfăcător, care să nu mai producă drame, la un sistem de educație care să nu lase niciun copil în urmă, să îi ducă pe toți până la 18 ani, să îi trimită în societatea cunoașterii, așa cum e deschisă de Uniunea Europeană, cu anumite capacități analitice, simbolice, ca să se descurce în viață potrivit propriilor lor merite.

Este regretabil faptul că guvernanții au ignorat oricare altă propunere venită din partea partidelor politice, a sindicatelor, a societății civile, lucru care ar fi permis ca măcar cei mai vulnerabili, bătrânii și copiii, să fie exceptați de la constrângerile acestei perioade.

Măsurile pentru care Guvernul dorește asumarea răspunderii vor produce un dezechilibru socioeconomic familiei, vor aduce atingere familiei în întregul ei, ba chiar vor descuraja închegarea de noi familii, prin scăderea drastică a veniturilor tuturor membrilor ce o compun, prin anularea ajutorului pentru tinerii căsătoriți, a trusoului pentru nou-născuți, prin reducerea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului.

În situația de criză prelungită pe care România o traversează, toate aceste tăieri propuse de Guvern nedreptățesc tinerele familii care așteaptă un copil și le descurajează pe cele care și-ar dori copii, încurajează creșterea numărului de avorturi, într-o țară care se află deja pe un loc fruntaș în Europa. Conform studiilor demografice, populația României se află în scădere alarmantă, iar în absența unei politici consecvente de încurajare și sprijinire a natalității, țara noastră va suferi consecințele grave economice și sociale ale îmbătrânirii populației și lipsei forței de muncă.

Modificarea indemnizației de creștere a copilului este un drept garantat de lege atât mamei, cât și copilului, care în cazuri extreme poate avea consecințe dezastruoase, iar cea mai gravă dintre ele poate fi chiar abandonul copiilor.

Prin intervenția mea, vreau să trag un semnal de alarmă și să amintesc guvernanților că România prezintă cea mai ridicată rată a mortalității infantile din UE, fără a mai aminti erorile și lipsurile, care au dus chiar la decese. Fac precizarea că este de nepermis ca în secolul al XXI-lea să cunoaștem îngrijorarea și disperarea mamelor pentru că în spitale lipsesc vaccinurile obligatorii, care se fac până la șase luni și care sunt amânate cu peste șase luni. Este de nepermis ca o campanie de imunizare să fie sistată după ce a fost administrat un vaccin (antituberculoză) expirat, în condițiile în care, anul trecut, România avea 25 de mii de bolnavi de tuberculoză, adică o treime din cazurile la nivel european.

Cât privește educația copiilor din România, aceasta este afectată, printre altele, și de politizarea puternică și de permanenta reformare a sistemului. Calitatea sistemului educațional scade de la an la an și nu există o corelare între profilul sistemului de educație și nevoia de forță de muncă, fapt ce duce la o rată crescută a șomajului în rândul tinerilor cu studii superioare.

Și pentru că tot despre copii vorbim, nu putem ignora existența copiilor străzii, mulți dintre aceștia fiind obligați să muncească pentru a-și câștiga existența, a copiilor supuși violențelor, abuzului sau exploatării, a categoriilor de copii care nu beneficiază de drepturile lor: copiii romi, copiii condamnați la boli incurabile, copiii cu părinții plecați la muncă în alte țări și lăsați în grija rudelor.

Anul 2010, declarat Anul european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale, riscă să se constituie în primul an de regres, într-un context economic de mare dificultate pentru copiii și familiile din România. Aș putea continua, dar tabloul este și așa sumbru pentru o zi în care ar trebui să spunem povești frumoase copiilor noștri.

Domnule prim-ministru,

Stimați guvernanți mesageri ai puterii,

Poate nu ați văzut niciodată toate greutățile românilor puse la un loc, pentru că nu știu ce scuză să găsesc puterii, care taie în carne vie. Disprețul pentru națiunea română nu ar fi nimic nou, dar nu pot înțelege disprețul pentru părinții care nu vă cer decât dreptul legal la o bătrânețe liniștită și, cu atât mai mult, nu înțeleg disprețul pentru copiii care primesc un frumos dar de ziua lor – grija zilei de mâine. Prea devreme pentru o copilărie liniștită.

Declarația politică se intitulează „S-a stricat moara stricată”.

Cam așa aș putea sintetiza bâlbâiala guvernamentală, faptul că premierul nu anunță măsurile dure așa-zis anticriză, ci iese adevăratul șef al PDL și falsul șef al statului, în ansamblul lui independent de culoarea politică, sau faptul că premierul declară ceva, ministrul finanțelor publice contrariul, iar șeful Fondului Monetar Internațional îi contrazice pe amândoi. Tot la lista de exemple pot adăuga și declarațiile recente că vom ieși din criză în curând, ca mai apoi să ni se spună de la Palatul Victoria că nu ieșim din criză, și asta din cauza PNL.

Haosul creat în țară de Cabinetul Boc și reprezentanții puterii în teritoriu este greu de controlat, iar premierul este vizibil depășit de situație, dar președintele ne spune că nu este cazul să vină un alt premier capabil, ar afecta stabilitatea țării.

Care stabilitate, vin și întreb? Care guvernare? Nu văd decât decizii absurde, încălcarea legii, ordonanțe neconstituționale și contracte grase date de statul român celor care au contribuit la bugetul de campanie al PDL.

Dacă vedeți altceva, vă rog să-mi dați de știre, pentru că sunt tare curios. Mamele protestează, pensionarii și bugetarii de tot felul de asemenea, examenul de bacalaureat este sub semnul întrebării... Toate acestea sunt oare efecte ale unei bune guvernări, așa cum ni se aruncă în declarații sforăitoare de presă? Cum mai suportă domnul Boc să se audă lăudând „producția la hectar”, când pensionarii vor să se lege în lanțuri de gardul Casei Poporului?

Eu, personal, nu mai am răbdare și nici înțelegere față de acest Guvern de amatori, de specialiști în... nimic, de iresponsabili care ne-au dus cu zăhărelul până în pragul prăpastiei, ca acum să ne spună: „Nu avem altă soluție decât să vă sacrificăm.”

Dar când erau soluții și timp și curgeau ideile și planurile de combatere a crizei, de ce nu s-a făcut nimic? Ce am așteptat? Îndatorarea la FMI cu orice chip? Vârful crizei și mult pomenita curbă de sacrificiu?

Este inuman să tai din pensiile acelor bătrâni cu ochii în lacrimi, dar să îi rogi frumos pe directorii din agențiile statului protejate să dea dovadă de solidaritate. Sunt curios ce au răspuns acei domni milionari și multimilionari. Probabil că au refuzat strângerea curelei și ea a rămas la fel de lată și încăpătoare ca în cântecul preferat al prim-ministrului... Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Salarii de criză în ministerele Guvernului Boc – bătaie de cap sau bătaie de joc?”.

Pe fondul măsurilor de austeritate anunțate de Guvernul Boc, românii au avut „plăcerea” să afle din presă, zilele trecute, că numeroși angajați ai diverselor ministere câștigă, la ora actuală, mai mult decât șefii lor. Astfel, cele mai mari salarii date publicității vineri apar la Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

De exemplu, consilierul personal al lui Adriean Videanu primește un salariu de cinci ori mai mare decât cel al ministrului, care are o leafă de 5.300 de lei. Deși venitul de bază al angajatului este de doar 2.000 de lei, acesta ajunge până la finalul lunii la aproximativ 5.000 de euro, pentru că beneficiază de sporuri și face parte din diverse consilii de administrație sau de privatizare.

Un scenariu asemănător se derulează și la Ministerul Administrației și Internelor, unde un angajat civil câștigă în fiecare lună peste 13.000 de lei, în timp ce un șef de serviciu sau consilierul ministrului primește mai mult ca Vasile Blaga.

Problema cu aceste salarii nu este că sunt mari în comparație cu veniturile similare din statele membre ale Uniunii Europene, ci că sunt colosale prin raportare la cât câștigă în medie românul de rând. Mai mult, ele reprezintă un afront pe timp de criză, când toate categoriile sociale, nu numai bugetarii, sunt nevoite să strângă cureaua. Nimeni nu contestă meritele acestor angajați, ci proporția remunerațiilor pe care le primesc, în total dezechilibru cu alte venituri din sectorul de stat.

În aceste condiții, Guvernul Boc s-a discreditat și mai mult decât credeam că este posibil, promovând politici cu enorm impact negativ pe plan social, dar permițând și menținând, în același timp, acordarea de salarii-șoc în propriile ministere. Acest Guvern a venit la putere promițând tocmai eliminarea disproporțiilor dintre veniturile bugetarilor, acuzându-i pe cei care câștigă „salarii nesimțite”, dar nu a făcut altceva decât să îngăduie existența acestor discrepanțe și chiar să le amplifice.

Cu alte cuvinte, se poate afirma că actualul Cabinet al României ne dă nu numai o mare bătaie de cap, dar ne face să ne simțim subiecții unei mari bătăi de joc.

Declarația politică este intitulată „Demagogia și populismul nu vor scoate România din criză”. Stimați colegi,

Programul de austeritate severă prezentat de președintele Traian Băsescu a tensionat întreaga societate românească. Cu toate acestea, președintele și-a asumat misiunea grea de a spune țării ceea ce politicienii nu au avut curajul, anume că ne îndreptăm spre prăpastie, că FMI nu ne mai dă bani pe viitor pentru a ne feri de colaps, dacă nu facem corecțiile necesare.

Din păcate, tăierile brutale de pensii și salarii nu reprezintă altceva decât nota de plată a risipei din anul electoral 2008. Guvernul Tăriceanu a aruncat bani fără discernământ către bugetari, pensionari, clientelă politică, baroni locali. Fondul de rezervă al prim-ministrului ajunsese sursă de fonduri către administrațiile locale conduse de liberali sau către cei care urmau să devină liberali.

Banii proveniți de la buget mergeau direct către clientela politică, fără a mai trece prin consiliile județene, astfel încât prim-ministrul ajunsese, chipurile, să știe că podețul de la Zădăriciu de Sus avea urgentă nevoie de reparații. Ce e mai grav este faptul că aceste alocări au avut un caracter gratuit și general, fără a exista un control privind atingerea obiectivului prevăzut în actul de alocare.

Au fost acceptate toate cheltuielile nesăbuite ale administrațiilor locale, ai căror șefi au primit bani fără să se mai deranjeze să întocmească măcar note de fundamentare către Guvern.

Numărul de hotărâri de guvern emise pentru alocarea de sume din Fondul la dispoziția Guvernului a crescut de la două, în anul 1990, la 94, în 2008, dintre care 84 emise numai de Guvernul Tăriceanu pentru susținerea clientelei politice.

Numai în anii 2007 și 2008, creșterea fondului a fost de 22 de ori, respectiv 593 de ori, însumând mai bine de un miliard și jumătate de euro.

Cât privește monitorizarea și controlul acestor fonduri, acestea au lipsit cu desăvârșire, astfel că nu a putut fi evaluată eficacitatea folosirii lor, ceea ce poate conduce la finanțarea din surse multiple a aceluiași obiectiv, concluzie ce reiese din Raportul de audit al Curții de Conturi.

În ceea ce privește numărul de angajați în aparatul de stat, oricât de cinică ar suna afirmația, trebuie spus că faptul că România a fost gestionată, vreme de câțiva ani, cu un corp de angajați publici mai suplu arată că se poate tăia cel puțin până la nivelurile anterioare fără mari sincope.

Probabil că acest lucru ar fi trebuit făcut mai înainte de a se recurge la soluția drastică a tăierii salariilor și pensiilor.

La această oră, primăriile, consiliile județene, prefecturile, deconcentratele sunt suprasaturate de angajați, care, prin activitatea lor, nu-și justifică salariile care provin de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

Aceste unități administrative au devenit locuri de plasat clientela politică, posturi oferite pentru a răsplăti activitatea din campaniile electorale.

Mai mult, la nivelul țării, câștigurile salariale medii au crescut în 2008 cu 23,9%, salt atribuit, în cea mai mare parte, salariilor bugetarilor, deoarece în mediul privat se simțeau deja amenințările crizei.

Acestea sunt doar câteva exemple din „găurile negre” care au absorbit banii publici, alocați fără discernământ.

Din păcate pentru acest popor, se plătesc polițele unei clase politice care s-a preocupat, vreme de 20 de ani, aproape exclusiv de propria bunăstare.

Ceea ce are de făcut acum Guvernul este să găsească pârghii de susținere a economiei, deoarece aceste măsuri de austeritate nu sunt și aducătoare de bani.

Partidele din opoziție trebuie să lase deoparte demagogia, să înțeleagă situația în care se află țara și faptul că o eventuală cădere a Guvernului sau alegerile anticipate

nu ar face decât să adâncească criza până la limita falimentarii statului.

Instigarea maselor de salariați și pensionari la acțiuni de protest este cea mai nefericită alegere pe care o puteau face și, măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, ar trebui să lase deoparte interesele electorale și de partid, să dea dovadă că sunt capabili să se gândească și la binele țării, nu numai la cum să ajungă la putere.

Populismul, demagogia și instigarea salariaților și pensionarilor la revoltă nu vor scoate România din criza economică, ci, dimpotrivă, o vor adânci și prelungi, cu efecte devastatoare pentru populația acestei țări.

„În tot ce faceți, cereți sfat datoriei, nu pasiunii.” (Lacordaire)

„Când o anumită hotărâre ți-e impusă din nevoie și datorie, nu trebuie să privești mai departe; nu intră în calcul toate consecințele posibile. Chiar dacă după ce ți-ai făcut datoria la ușă te-ar aștepta moartea, e preferabil să mori.” (Giuseppe Rovani)

Stimați colegi,

Fără îndoială, România traversează un moment extrem de dificil și, la toată această situație, se adaugă, în mod tragic, lipsa solidarității, a ideii de susținere reciprocă la nivel nu de societate, ci de popor.

Solidaritatea socială pornește de la sentimentul de uniune al unui popor care formează societatea. Este perfect de înțeles că românii se simt îngrijorați de soarta lor, se simt afectați de condițiile grele de viață impuse de criză, dar cu toții ar trebui să ne gândim că nu trăim separat și că, dacă formăm un popor, ar trebui să fim solidari – trăirea primordială care ne-a ajutat și ne poate ajuta și acum.

Solidaritatea socială nu aduce cu sine, peste noapte, salvarea miraculoasă sau banii care ne lipsesc, dar ne poate ajuta ca, împreună, să putem, chiar dacă cu pași mici la început, să descoperim soluții.

Ceea ce este însă trist în aceste momente este că se profită de nevoile cetățenilor pentru a ieși în față, pentru a face socoteli pentru noi fotolii de putere și pentru a-i acuza pe cei care își asumă faptele, nevenind însă la rându-ți cu nicio propunere concretă, ca în cazul în care s-a preferat să se iasă de la guvernare, aruncând țara în dezordine, sau în care se preferă să se atace dur orice măsură sau să se ironizeze, transformând întreaga politică a țării noastre într-o „poiană a lui Iocan”, cu Moromete și Cocoșilă în variantă multiplicată.

Atât timp cât la reprezentanții clasei politice nu există solidaritate și putința de a lăsa deoparte orgoliile, trebuie să se rețină faptul că nici cetățenii nu vor solidariza între ei.

În momentul de față, suntem amenințați de hidra orgoliului și a demagogiei. Nu știu de ce s-a înțeles de către unii că singura cale de a acționa este prin demagogie, iar singura valoare este orgoliul.

România și românii nu au nevoie de reprezentanți care să se bată cu pumnul în piept și să facă paradă de fapte ambalate în diverse forme fără finalitate, așa cum nu au nevoie ca interesul personal și imaginea proprie să fie mai presus de interesul național.

România și românii au nevoie de oameni care să se bată și să lupte pentru ei, oferind un exemplu, nu chemându-i în stradă ca masă de manevră pentru a-și atinge, în final, propriul scop. Au nevoie de oameni politici care să îi reprezinte, care să-și asume deciziile și să ia atitudinea corespunzătoare, așa cum noi, cei din Uniunea Națională pentru Progresul României, am făcut-o și nu vom înceta să o facem.

Solidaritatea socială nu trebuie percepută, așa cum s-a lăsat să se înțeleagă, ca acțiuni de revoltă care nu au decât efectul de a-i afecta pe cei din jurul tău, propriii concetățeni, așa cum ea nu înseamnă că cei care pretind că susțin interesele cetățenilor trebuie să fie primii care să manifeste o atitudine profund lipsită de orice urmă a interesului național, cum este cazul examenului de bacalaureat de azi.

Ceea ce azi se întâmplă în unele județe nu este, domnilor colegi, doar o acțiune de falsă solidaritate prin boicot asupra celor catalogați țapi ispășitori, ci este, de fapt, o acțiune pripită, fără a se lua în calcul consecințele extreme și dezastruoase față de înșiși copiii noștri, generația viitoare, cei care vor forma România de mâine, cei față de care ar trebui să avem grijă și respect, nu să le îngreunăm alegerile, nu să le călcăm în picioare visele.

Examenul de bacalaureat, cunoscut ca examenul maturității, se transformă astfel în batjocura maturității copiilor noștri, iar mostra supremă de dezinteres și egoism o oferă, culmea ironiei, unii dintre cei pe care îi numim dascăli, formatori și oamenii care, alături de părinți, ar trebui să fie cei mai apropiați copiilor.

A fi solidar cu propriul popor și cu societatea în care trăiești presupune rațiune, sacrificiu, înțelegere și asumare, valori _sine qua non_ pentru continuitatea și binele fiecărei țări.

Haideți să nu transformăm, dragi colegi, această calitate într-o _rara avis_ și să ne conformăm facilului, mulțumindu-ne doar să criticăm și să solidarizăm în dauna interesului național, și nu pentru el.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Stimați colegi,

Vă rog să vă reocupați locurile în sală pentru a putea să ne pronunțăm prin vot cu privire la ordinea de zi a ședinței noastre de astăzi.

Suntem în cvorum de ședință. 111 colegi senatori și-au înregistrat prezența până în acest moment.

Aș dori să reluăm acest vot.

Rog toți colegii să fie atenți și să voteze.

Vă rog să reluați votul cu privire la ordinea de zi.

O secundă, pentru resetarea sistemului informatic.

Cu 62 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio abținere, ordinea de zi a fost aprobată.

Doresc să vă informez cu privire la nota pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale pentru următoarele legi:

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2010 privind reglementarea de măsuri fiscale pentru unele livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate de Compania Națională „Romtehnica” – SA către Ministerul Apărării Naționale în anul 2010;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 5/2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații;

– Lege pentru completarea alin. (2) al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului;

– Lege pentru ratificarea Memorandumului de înțelegere dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia privind cooperarea în cadrul „Operațiunii Black Sea Harmony”, semnat la Istanbul la 31 martie 2009.

La punctul 2 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarelor inițiative legislative.

Rog și reprezentanții Guvernului să fie atenți la acest punct al ședinței noastre.

1. Proiectul de lege – Legea educației naționale și învățarea pe tot parcursul vieții, adoptat de Camera Deputaților.

Domnule ministru Iliescu, dumneavoastră susțineți? Vă rog.

Microfonul 9.

## **Domnul Valentin Adrian Iliescu** _– șeful_

_Departamentului pentru Relația cu Parlamentul_ **:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună ziua, doamnelor și domnilor senatori!

Proiectul Legii educației naționale și învățării pe tot parcursul vieții asigură cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la învățătură.

Prezenta lege reglementează structura, funcțiile, organizarea și funcționarea sistemului de învățământ de stat, particular și confesional.

Unul dintre documentele de politici publice care a fundamentat construcția acestei legi, Strategia „Educație și cercetare pentru societatea cunoașterii”, propune o serie de obiective, pe care noi le considerăm esențiale și pe care vi le prezentăm foarte pe scurt:

– situarea performanțelor elevilor români la testele internaționale în topul primelor 10 țări ale lumii;

– plasarea a cel puțin trei universități românești în topul primelor 500 de universități din lume;

– creșterea de cinci ori a producției științifice și triplarea indicelui global de inovare, ceea ce va duce la atingerea mediei actuale din Uniunea Europeană;

– reducerea cotei de părăsire prematură a sistemului de educație sub 5% față de situația de acum, când este de 23,6%;

– eliminarea diferențelor esențiale dintre învățământul în mediul rural și cel urban;

– transformarea educației permanente într-o practică socială curentă la nivelul fiecărei instituții.

Sunt obiective pe care România trebuie să le realizeze până în anul 2015.

Dacă mai ținem cont și de anumite caracteristici ale învățământului, ale sistemului de învățământ la acest moment, respectiv ineficiență, irelevanță, inechitate și slabă calitate, considerăm că această lege aduce o adevărată reformă în sistemul de învățământ. Vă solicit, doamnelor și domnilor senatori, să fiți de acord cu dezbaterea în procedură de urgență a acestui proiect de lege inițiat de Guvern.

Mulțumesc, domnule ministru. Sunt comentarii din partea grupurilor parlamentare? Vă rog, doamna senator Ecaterina Andronescu. Microfonul 4.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Fără îndoială că este una dintre cele mai importante legi, pentru că ea se referă la cei peste 3,5 milioane de elevi pe care-i are România, la cei peste 700 de mii de studenți și, nu în ultimul rând, la cei 350 de mii de dascăli.

Este o lege de importanță cu totul deosebită și sper ca această prestigioasă instituție a democrației românești, Senatul României, să dea sistemului de învățământ o lege pe măsura așteptărilor pe care sistemul le are de la ea.

În același timp, trebuie să vă spun că așteptările de la această lege sunt ca ea să se poată aproba prin consens, pentru că este normal și firesc ca această lege să aibă o viață cât mai lungă pentru a da stabilitate sistemului. Se așteaptă de la această lege să dea și predictibilitate sistemului și, în același timp, să și aducă elementele de modernitate de care sistemul are nevoie.

Aș vrea să-mi permiteți să-l corectez pe domnul Iliescu. Nu avem 20% abandon școlar, că am fi o țară de analfabeți. Ne jucăm, uneori, prea ușor cu cifrele. Sunt altele și, la momentul potrivit, o să vorbim despre ele, dar, pentru că vreau încă o dată să subliniez cât de importantă este această lege, vă adresez, doamnelor și domnilor senatori, rugămintea să nu acceptăm procedura de urgență, pentru a putea da sistemului o lege foarte bună, care să dea stabilitatea sistemului.

Vă mulțumesc foarte mult.

## Mulțumesc.

Domnule senator Puiu Hașotti, aveți cuvântul. Microfonul 2, vă rog.

Domnule senator Günthner, faceți lobby după ce intervine domnul lider Hașotti.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Sigur, Biroul permanent a stabilit ca termen de depunere a raportului data de 18 iunie 2010. Plenul Senatului este suveran. Vom vota sau nu vom vota procedura de urgență.

Vreau să vă spun următorul lucru: la Camera Deputaților s-a întocmit un raport de 1.300 de pagini.

## Stimați colegi, 1.300 de pagini!

La Camera Deputaților proiectul Guvernului a suferit o serie de modificări mai mult sau mai puțin importante. Noi zicem mai puțin importante. Aceste modificări și amendamentele care au fost depuse la Camera Deputaților de către grupurile parlamentare, unele se regăsesc, altele nu se mai regăsesc, unele au fost acceptate – câteva –, altele nu.

Vă dați seama cât de greu este pentru fiecare parlamentar sau, dacă vreți, pentru fiecare grup parlamentar, cu tot staff-ul pe care-l are, să lucreze cu un raport de 1.300 de pagini, cu câteva mii de amendamente, cu un proiect extraordinar de important, dar, în același timp, foarte complex, stufos, pentru a putea face în continuare amendamente la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport de la noi, din Senat, amendamente care să poată fi susținute în comisie și în plen.

Iată de ce, stimați colegi, v-aș propune ca, dincolo de acceptarea sau neacceptarea de către unii – fiecare va vota cum va dori – a procedurii de urgență, să stabilim, înainte sau după adoptarea procedurii de urgență sau a respingerii acesteia, nu are importanță, și un termen de depunere a amendamentelor. Înțeleg de la distinsul nostru coleg, președintele comisiei, că pe site-ul Senatului, în mod surprinzător, termenul de depunere a amendamentelor este data de 15 iunie 2010.

Este imposibil, este exclus, este absurd să ne imaginăm că, într-o singură ședință, pe 16 iunie 2010 sau, eventual, și pe data de 17 iunie 2010, va munci comisia două zile câte 24 de ore pe zi ca să se poată întocmi acest raport, în funcție de amendamentele care vin până pe data de 15 iunie 2010.

Un termen rezonabil, în opinia mea, ar fi ca depunerea amendamentelor să se facă de astăzi într-o săptămână, să putem studia amendamentele depuse, respinse, întregul raport de 1.300 de pagini, plus proiectul de lege, pentru a putea face o lege acceptabilă. La o lege atât de importantă nu se poate să ne fixeze ca termen de depunere a amendamentelor astăzi, mâine sau cel târziu miercuri, după unele opinii. Să ne fie lăsată încă o săptămână sau o săptămână de aici încolo pentru a depune amendamente.

Înțeleg că ceea ce v-am spus acum, această propunere cu o săptămână de astăzi încolo pentru depunerea amendamentelor este agreată și de domnul senator Hărdău, președintele comisiei.

## **Domnul Mihail Hărdău**

**:**

Aș vrea să vorbesc și eu!

Da, vă rog. Mulțumesc.

Fiind un subiect cu adevărat strategic și lăsând la o parte poziționările politice, l-aș invita pe domnul senator Hărdău, președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din Senat, să ne prezinte punctul de vedere al Domniei Sale.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Legea educației naționale este discutată de mult timp în Camera Deputaților și este urmărită pas cu pas de fiecare dintre parlamentarii noștri, inclusiv de către senatori. Acest lucru este verificat și prin amendamentele depuse imediat după ce varianta Camerei Deputaților a fost depusă la Senat. Până acum avem 450 de amendamente depuse la comisie, în format electronic, care sunt deja așezate în format de lucru. De asemenea, avem informații că mai primim amendamente de la grupurile parlamentare. Am făcut o scrisoare către colegii mei de la fiecare grup parlamentar pentru a urgenta depunerea amendamentelor, pentru a avea o abordare optimă pentru prelucrarea informației.

Am discutat cu doamna vicepreședinte, doamna senator Ecaterina Andronescu. În această săptămână, comisia noastră va organiza întâlniri cu reprezentanții organizațiilor, asociațiilor, instituțiilor care au depus amendamente, pentru a discuta în principiu amendamentele depuse și pentru a ajunge la o formă de colaborare cât mai bună.

Varianta care a apărut pe site-ul Senatului, data de 15 iunie 2010, este inoperabilă și nu cred că trebuie să rămână așa, la acea dată vor fi ultimele observații ale comisiilor avizatoare.

Știți, domnule președinte, că s-a stabilit data de 15 iunie 2010 și, probabil, s-au conexat aceste date în mod greșit, dar atunci vom primi avize și avem capacitatea, în două zile, să analizăm avizele de la comisiile respective.

Vă solicit să supuneți la vot procedura de urgență, cu care suntem de acord, și sperăm că, în caz că se întâmplă ceva, vom cere o schimbare de program, dacă este cazul, dar eu am convingerea că este o lege care a fost discutată, s-au clarificat foarte multe lucruri, s-au perfectat, altele s-au înrăutățit. Senatul este dator să limpezească ordinea lucrurilor.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Aș mai dori o intervenție din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Îi ofer cuvântul domnului senator Greblă, pentru că este președintele uneia dintre comisiile avizatoare la acest text. Aveți cuvântul. Microfonul 4.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

În același sens cu antevorbitorii, în Biroul permanent am fost de acord și am convenit niște termene scurte. Din această cauză, cred că a vota acum, în plen, procedura de urgență este o grabă nejustificată, pentru că vom vedea că, dacă ne putem ține de termenele pe care le-am convenit, înseamnă că adoptăm legea, practic, în procedură de urgență. Nu trebuie să forțăm acum o procedură de urgență, pentru că cel puțin Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, celelalte comisii și plenul Senatului au foarte multe propuneri, proiecte, inițiative complexe și foarte importante. Dacă mă refer la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, noi avem și Codul de procedură penală, chiar în relația cu Uniunea Europeană, căruia, până pe 15 iunie 2010, trebuie să-i găsim o soluționare și, apoi, va urma dezbaterea în plenul Senatului.

Avem, de asemenea, o altă problemă, care s-ar putea să necesite timp îndelungat, este vorba de proiectul sau proiectele pe care Guvernul intenționează să-și asume răspunderea în fața Parlamentului, o posibilă moțiune de cenzură. Iată foarte multe activități care ne fac să ne îndoim că am putea avea timpul necesar pentru ca, în liniște și conștienți că trebuie să facem un lucru temeinic, să ne grăbim acum să aprobăm procedura de urgență.

Dacă o vom aproba la termenul la care am convenit, va fi cu atât mai bine, dar nu cred că mai avem nevoie de o constrângere în plus, pentru ca, apoi, să vedem cum putem să o depășim într-o situație nedorită în care nu finalizăm avizele, rapoartele sau în care dezbaterea în Parlament este îndelungată.

Motiv pentru care eu propun să nu considerăm necesar că trebuie adoptată procedura de urgență pentru acest proiect de lege, să încercăm, mai întâi, să respectăm termenele convenite în Biroul permanent și, apoi, vom vedea, în funcție de dezbaterile care vor avea loc în comisiile avizatoare, respectiv în comisia de raport.

## Mulțumesc.

Eu cred că argumentele au fost exprimate.

Aș dori să informez colegii că în Biroul permanent de săptămâna trecută am considerat acest proiect de lege ca fiind unul de urgență, pentru că este o chestiune strategică, este o chestiune importantă, de aceea și eu cred că, dacă încercăm să forțăm și să fixăm un termen extrem de mic, riscăm să-i punem în imposibilitate de a putea opera în termeni fizici în această perioadă mai ales pe colegii din comisia de fond. Vom avea, probabil, ocupată săptămâna viitoare cu una sau două zile de plen reunit.

Evident, este dreptul suveran al plenului Senatului să decidă cu privire la această procedură, dar cred că, dacă ne angajăm cu toții, grupuri parlamentare și comisii permanente, că respectăm termenul inițial stabilit în Biroul permanent din 18 mai 2010, suntem într-o...

Mâine, în Biroul permanent, cu asentimentul colegilor din Biroul permanent, să putem să ajustăm și termenul de depunere a amendamentelor, pentru a putea să intrăm într-o logică care să permită comisiei să funcționeze. Cred că, dacă plenul Senatului ar putea decide cu privire la termenul de depunere a amendamentelor, speța, inclusiv solicitarea dezbaterii în procedură de urgență, devine caducă, pentru că mergem pe o altă logică.

După ce domnul senator Igaș discută cu domnul senator Hărdău, aș vrea puțină claritate, să vedem dacă această idee de a putea veni cu un termen mai strâns de depunere a amendamentelor rezolvă, de fapt, fondul problemei, și atunci procedura de urgență nu s-ar mai justifica. Evident, cu păstrarea termenului de 18 iunie 2010.

Dau cuvântul domnului senator Igaș. Vă rog. Microfonul 2.

## Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Suntem în fața unei inițiative bine-venite și de mult așteptate, proiectul de lege în ceea ce privește educația națională. Cred că trebuie să discutăm cu toată seriozitatea și trebuie să încercăm să ne încadrăm, până la urmă, în timpul și în termenul pe care Biroul permanent le-a propus și vi le propune plenului.

În ceea ce privește amendamentele, m-am consultat și cu domnul președinte al comisiei, cred că putem reduce puțin termenul, să nu mai fie data de 18 iunie 2010, să fie o dată puțin mai apropiată zilei de astăzi, și cred că ar trebui să intrăm cu toată seriozitatea pe acest proiect de lege, pentru că noi ne dorim, nu ascundem acest lucru, să încercăm să promovăm acest proiect de lege până la începutul vacanței parlamentare, pentru că în acest proiect de lege sunt câteva alineate și câteva articole care vor produce efecte din toamna acestui an, din anul școlar următor. Cred că aici trebuie să ne concentrăm mai mult și trebuie să dovedim, într-adevăr, că Senatul este o instituție superioară și, până la urmă, nu tratează cu indiferență un proiect de lege important.

## Domnule președinte,

Închei prin a spune că suntem de acord să reducem termenul de depunere a amendamentelor, dar, în aceeași măsură, dorim să dezbatem acest proiect de lege și să-l promovăm până la sfârșitul sesiunii parlamentare.

Propun data de 7 iunie 2010 pentru depunerea amendamentelor, în condițiile în care sunt foarte multe amendamente deja depuse și în condițiile în care și la Camera Deputaților au fost depuse amendamente de către colegii noștri senatori.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Daea pentru un comentariu cu privire la propunerea făcută de liderul Grupului parlamentar al PDL.

Să nu uităm că, probabil, până vine domnul Daea la microfonul 4, vom avea și noi nevoie de o ședință de plen sau de o discuție cu privire la Curtea Constituțională în zilele sau săptămânile viitoare, pentru că este un subiect care necesită urgență.

Domnul Daea, microfonul 4.

## Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Sigur, Biroul permanent ne-a adus în față un program cu o ordine de zi pe care plenul, în înțelepciunea lui, trebuie să decidă. Folosindu-mă de informațiile pe care le-am luat când am fost în Biroul permanent... și nu am intervenit, pentru că nu aveam dreptul regulamentar să o fac, în contextul în care președintele comisiei pe fond și președinții comisiilor avizatoare au cuplat la o înțelegere, am socotit că este de prisos să fac o intervenție acolo. De prisos era și intervenția de astăzi, dacă domnul senator Igaș nu spunea că trebuie să ne aplecăm cu seriozitate asupra unui act de lege. Eu nu știu vreodată când a lipsit seriozitatea în Senatul României. Niciodată în acest loc al deciziei politice, pe fragmentul juridic al existenței noastre, nu a fost altfel decât seriozitate, de multe ori înțelepciune – și este bine – și mare atenție.

De aceea, astăzi, aș vrea să sugerez plenului Senatului să avem în vedere atât necesitatea apariției unei legi importante, dar și faptul că, fiind Cameră decizională, și nu cameră de reflecție, noi trebuie să punem decizia pe un act normativ bine conturat, ce este fundamental pentru cei care încearcă – și uneori reușesc – să învețe într-un sistem stabil și bine orientat în România.

În atare condiții, v-aș ruga, domnule președinte, să cumpăniți cu echilibru, pe care îl aveți, și cu înțelepciunea care ne caracterizează pe toți, să nu dăm un termen altul decât termenele fixate de comisii și supuse votului în Biroul permanent.

Iată de ce consideram intervenția mea de prisos, numai pe nuanța politică pe care am vrut să o amendez cu simțul răspunderii și cu eleganța dialogului, vizavi de intervenția domnului senator Igaș, care m-a determinat să iau cuvântul.

Spuneam că, odată stabilit cum lucrăm, este de prisos să cerem procedură de urgență doar să convenim prin vot asupra termenului pe care colegul, liderul Grupului parlamentar al PNL, l-a propus.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Stimați colegi,

Suntem în fața următoarei situații. Liderii a două grupuri parlamentare au avansat o propunere cu privire la modificarea termenului de depunere de amendamente. Acest lucru trebuie tranșat prin votul plenului Senatului.

Am avut o mică consultare cu domnul senator Igaș, ținând cont de faptul că există premise ca, săptămâna viitoare, să existe și angajarea răspunderii Guvernului pe subiectele legate de măsurile de austeritate. Ziua de marți, 8 iunie 2010, săptămâna viitoare, să fie termenul-limită pentru depunerea de amendamente la acest text legislativ important, ceea ce ar permite ca ziua de luni fie dedicată activităților politice în plenul reunit, iar membrii comisiilor și parlamentarii să poată să discute.

Supun atenției și votului dumneavoastră ca termenullimită pentru depunerea amendamentelor la acest proiect de lege să fie ziua de 8 iunie 2010.

Pe cale de consecință, solicitarea de procedură de urgență devine caducă și inoperantă.

Solicit punctul de vedere al Guvernului.

Dau cuvântul domnului secretar de stat.

Microfonul 9.

## **Domnul Valentin Adrian Iliescu:**

## Domnule președinte,

Doresc să subliniez punctul de vedere al Guvernului. Ne interesează foarte mult ca această lege să fie discutată temeinic în Senat și nu avem nicio îndoială de aceasta. Așa cum în Biroul permanent al Senatului am fost de acord cu acel termen de depunere a raportului de 18 iunie 2010, este important și, eu cred, suficient pentru ca niște oameni, care slujesc cu credință învățământul românesc, să-și aducă o contribuție importantă pe raport. Avem însă condiția obligatorie ca dezbaterea în plen să fie finalizată până la sfârșitul sesiunii parlamentare.

De altfel, nu vreau să ascund acest lucru, este un angajament pe care Guvernul și l-a luat, ca să finalizeze această importantă lege până la sfârșitul acestei sesiuni, tocmai pentru că ea este necesară pentru învățământul românesc.

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Țuțuianu. Microfonul 3.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Vreau să ridic o problemă de principiu. Sunt deranjat și nu mă așteptam de la domnul Iliescu să pună condiții Senatului României. Dânsul știa totdeauna să gestioneze relația cu Senatul foarte bine. Nu știu față de cine v-ați luat angajamente, dar, în niciun caz, într-un stat democratic dumneavoastră nu puteți veni să dați ultimatum plenului Senatului.

Vă rog frumos, aveți respect pentru această instituție fundamentală a democrației și, repet, mă miră că dumneavoastră ați făcut acest gest, pentru că, dacă mergem pe chestiunile de fond, eu aș vrea să vă spun, mai întâi, că noi suntem Cameră decizională, deci nu suntem constrânși de anumite termene. În al doilea rând, nu ne-ați lămurit care este motivația urgenței, simplul fapt că sunt câteva articole – texte, cum a spus domnul senator Igaș – care s-ar putea aplica din toamnă și ar produce efecte, cred eu negative – dar asta este altă treabă –, nu este suficient pentru a justifica urgența. Și tocmai pentru că această lege trebuie discutată temeinic în Senat, eu cred că trebuie să nu avem de-a face cu asemenea constrângeri și cu asemenea mod de a vă comporta cu Senatul României.

Pentru toate acestea, eu cred, domnule Iliescu, că trebuie să vă cereți scuze față de Senat și nu cred că trebuie să acceptăm...

Nu vă supărați, stimați colegi de la PDL, că vine vremea să fiți și în opoziție și nu o să vă placă. S-ar putea să vină mai repede decât credeți.

Vă mulțumesc mult.

## Mulțumesc.

În aceste condiții, dau cuvântul domnului președinte Markó Béla, dacă dorește să intervină. Microfonul 2.

## **Domnul Markó Béla:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Trebuie să constat că omul devine mult mai înțelept în opoziție.

Fără ironie spun acest lucru, fiindcă îmi amintesc că, în septembrie 2009, am avut o lege a învățământului, un proiect de lege. Atunci, eu am fost în opoziție, iar dumneavoastră, stimați colegi din PSD, ați fost la guvernare, și am adoptat un proiect de lege a învățământului tot atât de important, tot atât de grandios, dacă vreți, prin asumarea răspunderii Guvernului, cu anumite dezbateri, dar nicidecum în plenul Camerelor, în plenul Camerei Deputaților sau în plenul Senatului. Iată că, peste câteva luni, am ajuns la a dezbate dacă trebuie să discutăm, să dezbatem un astfel de proiect de lege în procedură de urgență sau pe o perioadă cât mai lungă. Fără ironie spun acest lucru, fiindcă, într-adevăr, dacă ești în opoziție, ai interesul de a avea dezbateri în plen, în mod firesc, cât mai detaliate, iar eu sunt de acord cu acest lucru, să avem dezbateri cât mai profunde.

În același timp, s-au făcut referiri la un termen, și anume sfârșitul sesiunii parlamentare, iar, din acest punct de vedere, eu cred că este foarte important să avem o lege a învățământului, ceea ce n-am reușit în septembrie anul trecut, deși eu aș fi vrut și atunci, în pofida faptului că am fost

în opoziție, să avem o lege a învățământului la sfârșitul sesiunii, fiindcă această lege, indiferent de amendamentele pe care le vom depune și pe care le vom accepta sau nu le vom accepta, va impune un proces de descentralizare extrem de important. Avem nevoie de o astfel de reformă în domeniul învățământului, nemaivorbind de anumite dispoziții care, într-adevăr, ar intra în vigoare începând cu anul viitor.

De aceea, am și eu rugămintea să votați solicitarea de procedură de urgență, ceea ce nu presupune să suprimăm posibilitatea dezbaterilor în plenul Senatului.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

## Domnul lider Hașotti.

Domnul președinte Markó Béla susține că, probabil, este nevoie de înțelepciune suplimentară atunci când se revine în opoziție.

Domnule senator Hașotti, vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

## Vă mulțumesc.

Cu tot respectul și prețuirea pe care le port domnului vicepremier Markó Béla, eu am să îndrăznesc să-l contrazic. A spus Domnia Sa, fără să glumească, că: „atunci când ești în opoziție, ești mai înțelept”. Să înțelegem următorul lucru, prin consecință, colegii de la UDMR sunt cel mai puțin înțelepți, pentru că au fost cel mai mult la putere..., nu?!

Da, da, să știți, domnule senator Feldman, da...

Acum, stimați colegi, haideți să terminăm această chestiune.

## Domnule președinte,

Dacă studiem Regulamentul Senatului, art. 108, 109 și 110, vom ajunge la următoarea concluzie: dacă se va adopta procedura de urgență, se va trece pe procedura de urgență cu termenele prevăzute aici, în aceste articole, care termene sunt exact în sensul celor stabilite de Biroul permanent și de propunerea pe care am făcut-o împreună cu domnul senator Igaș, și anume săptămâna viitoare – luni, marți – să fie termenul de depunere a amendamentelor. Dacă nu se acceptă procedura de urgență, trecem pe procedură firească și, cu aceasta, haideți să încheiem această discuție, pentru că, procedural, numai așa se poate întâmpla mai departe în plenul nostru.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Argumentele au fost enunțate din toate unghiurile și din toate direcțiile.

Dacă din lista celor 11 inițiative legislative, propuneri legislative, există inițiatori care doresc să susțină...

- Aparatul de vot de pe pupitrul domnului senator Petru Filip

- nu funcționează, înțeleg.

Doriți să repetăm votul pentru acest lucru? Nu, doar să remediem defecțiunea.

Liste pentru liderii de grupuri la votul precedent.

Vă rog să verificați consola. OK?

Perfect.

Dacă celelalte inițiative, propuneri legislative sunt susținute?

Domnul senator Hărdău. Microfonul 2.

La poziția 3, domnule președinte.

Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de școlarizare, în valută, a cetățenilor care studiază pe cont propriu în România, din statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum și din cele care nu fac parte din Spațiul Economic European și din Confederația Elvețiană.

În baza acestei ordonanțe, s-a stabilit cuantumul taxelor prevăzute. Inițial, comisia noastră nu a fost de acord cu aceste amendamente, la nivelul Camerei Deputaților au revenit la varianta Guvernului. Vă informăm că aceste taxe sunt extraordinar de mari, fapt ce face ca învățământul superior să nu fie atractiv pentru acești cetățeni străini.

Această propunere legislativă este a comisiei, toți membrii comisiei noastre au fost de acord cu inițierea acestei propuneri de modificare și vă rugăm să fiți de acord cu procedura de urgență.

Mulțumesc. Domnul senator Daea.

Am întârziat, venind la microfon, mă uitam după domnul vicepremier, domnul Markó Béla... A plecat? E aici? E bine.

Să știți că am devenit mai înțelept.

Bine a făcut, ne-a atras atenția și, atunci, am deschis regulamentul, am vrut să văd unde glăsuiește legiuitorul vizavi de această procedură, și m-am uitat la art. 108, care spune foarte clar, și-mi îngădui – pentru că cred că înțelepciunea înseamnă și repetiție – să-l repet acum, folosind din timpul dumneavoastră, cu scuzele necesare: „Proiectele de lege și propunerile de lege se dezbat și se adoptă cu procedură de urgență, de drept, în următoarele situații:

a) ordonanțe de urgență – nu este cazul;

b) Senatul a adoptat, ca primă Cameră sesizată, o prevedere care intră în competența sa decizională, prevedere neînsușită de Camera Deputaților, care a retrimis proiectul pentru o nouă dezbatere – nu este cazul;

c) Camera Deputaților a adoptat, în calitate de Cameră decizională, un proiect de lege ce conține anumite prevederi care sunt de competența decizională a Senatului – nu este cazul;

d) proiectele de lege referitoare la armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene sau a Consiliului Europei – nu este cazul;

e) proiectele de lege necesare îndeplinirii obligației României în calitate de membră NATO” – nu este cazul.

Vă mulțumesc – nu este cazul!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Vreau, de asemenea, să coroborez acest articol cu art. 107, unde: „La cererea Guvernului sau din proprie inițiativă, Senatul poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative cu procedură de urgență”. Deci articolul principal este art. 107, în care plenul Senatului este suveran cu privire la aprobarea procedurii de urgență pentru textele respective.

Domnul președinte Hărdău ne-a informat că propunerea legislativă cu privire la cuantumul taxelor de școlarizare a întrunit votul unanim al membrilor comisiei de resort, ceea ce înseamnă că avem, practic, consens.

Alte susțineri în plen, pentru celelalte texte, dacă mai există?

Nu.

Celelalte inițiative legislative vor urma procedura obișnuită.

Punctul 3 din ordinea de zi – Notă privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 27 mai 2010, a următoarei inițiative legislative:

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și a altor acte normative.

Această inițiativă legislativă va fi transmisă Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare în calitate de Cameră decizională.

Punctul 4 din ordinea de zi – Proiectul de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

- Domnul secretar de stat Iliescu, vă rog. Microfonul 9

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cer îngăduință domnilor senatori să adoptăm acest proiect de lege și vă mulțumesc foarte mult pentru înțelegere.

Potrivit prevederilor art. 115 din Constituția României, republicată, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

Așa cum s-a întâmplat și în sesiunile parlamentare precedente, Guvernul a venit și vă prezintă un proiect de lege de abilitare pe șapte domenii importante, respectiv: finanțe și economie, agricultură, transporturi, administrație publică și interne, justiție, tineret și sport, prorogarea sau modificarea unor termene prevăzute în acte normative cu putere de lege.

În urma dezbaterilor din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări au fost operate o serie de modificări.

Apreciem corectitudinea punctelor de vedere, motiv pentru care vă solicităm, doamnelor și domnilor senatori, să fiți de acord cu raportul întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

## Mulțumesc.

Domnul senator Toni Greblă, președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări – microfonul 7 –, pentru a ne prezenta raportul comisiei de fond cu privire la Proiectul de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe pe perioada vacanței parlamentare.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, cu unanimitate de voturi, a hotărât să adopte un raport de admitere, cu amendamente, având în vedere solicitarea Guvernului de a emite în perioada vacanței parlamentare ordonanțe.

Am eliminat din solicitarea pe care a adresat-o Guvernul proiectele pe care le aveam, care făceau parte din categoria legilor organice.

De asemenea, am eliminat solicitări ale diverselor ministere care priveau reglementări ce nu necesitau urgență, ci necesitau o aprofundare și o dezbatere care puteau fi făcute și după luna septembrie.

Am considerat necesar să adoptăm un raport de admitere, cu amendamente.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este prima Cameră sesizată.

Mulțumesc, domnule președinte. Intervenții din partea grupurilor parlamentare?

Domnul senator Daea, pe care-l văd frunzărind Constituția României, de această dată...

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Doamnelor și domnilor senatori,

Sigur, am două nelămuriri și a apărut, din cele spuse de domnul senator Toni Greblă, a treia. Mă uitam dacă rigoarea juridică a Domniei Sale mă surclasează pe mine sau neînțelegerea art. 115 din Constituția României.

De aceea, în fuga timpului, am pus mâna pe Constituție – și dumneavoastră ați văzut, domnule președinte, că o am în mână –, și spunea Domnia Sa că la propunerea, atenție, la propunerea Guvernului, e important acest lucru, în comisie au fost scoase reglementări care țin de legile organice. Păi nu permite Constituția să faci asemenea reglementări, pentru că este primul alineat al art. 115, care spune: „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.”

Păi nu trebuia să facă un asemenea demers juridic?! Nu o propunere..., vezi, chipurile, că am descoperit în comisie ceea ce, în fapt, nu am știut în momentul în care am inițiat un act normativ. Aceasta este prima nedumerire.

A doua nedumerire, domnule președinte, și cer explicații suplimentare, nu explicații, cer lămuriri, pentru că e firesc să ne respectăm și respect munca altor colegi – și o fac –, de ce s-a eliminat poziția 4 pct. I? Că sunt prevederi care au esența juridică de care vorbeam, de legi organice? Dacă da, răspunsul este de prisos. Dacă nu, nu înțeleg ce este cu propunerea Ministerului Finanțelor Publice în comisie:

„Amendament adoptat la propunerea...”?! Dumnealor au făcut o propunere de act normativ. Amendamentele le fac colegii din comisie sau alți colegi din Parlamentul României.

A treia nedumerire, la agricultură: „Instituirea unor scheme de ajutor de stat temporare pentru asigurarea accesului la finanțarea în agricultură.” Vreau să le știu, pentru că urgența, caracterul de urgență presupune intrarea imediată în tiparul juridic al unor acte normative cu forța necesară de execuție. Care sunt aceste scheme de sprijin?

„Reglementarea condițiilor de constatare și evaluare a pagubelor produse în agricultură de fenomene naturale care generează calamități naturale pe areale restrânse.” Este o greșeală materială. Este un alt cuvânt, dar eu am înțeles despre ce este vorba, pentru producătorii agricoli care nu au asigurate culturile agricole și animalele pe care le dețin.

La ce se referă? Explicații, detalieri, prezentarea nuanțelor tehnice necesare deciziei noastre.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Am o întrebare pentru domnul secretar de stat Iliescu și pentru domnul președinte Greblă. Nu atât de mult pe detaliile acestui proiect de lege, dar la domeniul „Finanțe și economie” vorbiți despre rectificarea bugetului de stat pe 2010 și rectificarea bugetului asigurărilor de stat pe 2010.

În condițiile în care Parlamentul României, ca o precondiție bine-venită în relația cu Fondul Monetar Internațional, a aprobat Legea responsabilității fiscale și bugetare, în care, practic, factorul extern a încercat să îngrădească tentația tuturor guvernelor României de „a se juca de-a rectificările” și pentru a crea un cadru mult mai limitativ, mai transparent și mai responsabil, inclusiv în fața Parlamentului României, când se produc astfel de evenimente, întrebarea mea este una, cred eu, de fond: Legea responsabilității fiscal-bugetare operează sau nu în cazul acestei chestiuni?

În rest, evident, întrebările punctuale sunt importante, dar cred că, pe fondul materiei, este prima dată când ni se cere o rectificare de buget pe baza unei legi a responsabilității fiscale, care a fost aprobată de către noi.

Cred că Senatul României și, în general, Parlamentul României trebuie să primească un răspuns referitor la incidența acestei legi cu privire la rectificarea bugetului de stat, aici este cel mai sensibil loc.

Domnule secretar de stat Iliescu, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună întrebarea pe care ați pus-o. Evident, Legea responsabilității fiscal-bugetare, fiind o lege care produce efecte, Guvernul României ține cont de ea.

Pe de altă parte – sigur, vă poate da mai multe explicații reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, domnul secretar de stat Gherghina –, s-a întâmplat și în legile de abilitare precedente, în special pentru vacanțele parlamentare de vară, ca Guvernul să aibă această abilitare de a veni cu ordonanțe simple pentru rectificarea atât a bugetului de stat, cât și a bugetului asigurărilor sociale de stat.

Domnule secretar de stat Gherghina, microfonul 10. ## **Domnul Gheorghe Gherghina** _– secretar de stat_

_în Ministerul Finanțelor Publice_ **:**

Dacă-mi permiteți, noi nu intenționăm să facem rectificarea fără a respecta Legea nr. 69/2010 privind responsabilitatea fiscal-bugetară. În Legea nr. 69/2010 scrie că: începând cu luna iulie, putem face rectificare bugetară, și noi, în luna iulie sau august, vrem să propunem o rectificare bugetară prin ordonanță simplă, așa cum s-a făcut și în anii anteriori, ordonanță care va veni în fața dumneavoastră și va fi aprobată prin lege.

Vă mulțumesc. Domnul președinte Greblă. Microfonul 7.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Un răspuns la întrebarea justificată a colegului nostru. Era vorba de agricultură.

Domnule senator Daea, o să vă urmăresc să nu greșiți și să ascultați răspunsul președintelui comisiei la întrebarea dumneavoastră.

## **Domnul Toni Greblă:**

La fel ca domnul senator Daea, am fost și eu curios să văd, în domeniul agriculturii, ce program are ministerul, pentru că este destul de străveziu sau, în orice caz, eu nu am reușit să-l percep foarte bine, și am pus aceeași întrebare pe care a pus-o și domnul senator Daea aici, la microfon. Mi s-a răspuns în felul următor: „Acum, noi avem reglementate prin lege constatarea și evaluarea pagubelor produse de fenomene naturale pe areale mari.” A observat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale că, pe areale restrânse, nu avem o procedură de constatare și evaluare a pagubelor, motiv pentru care se grăbește să o facă.

Am mai pus o întrebare, dacă pe arealele mari, anul trecut, au plătit vreun leu despăgubiri pentru calamități naturale. Nu au plătit. Probabil, nu vor plăti nici anul acesta, dar se grăbesc să reglementeze prin ordonanță modul de constatare și evaluare a pagubelor pe areale restrânse. Este un vid legislativ pe care vrea Guvernul, prin ordonanță, să-l acopere – și am fost de acord să vă propunem să fiți și dumneavoastră de acord –, pentru a avea încă un motiv în plus să nu plătească nici anul acesta despăgubiri pentru calamitățile naturale.

Adevărul adevărat este că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are niciun ban și atunci se face și el că lucrează, elaborând niște proiecte de mare generalitate, care nu-l obligă la nimic, dar care îi dă senzația că are activitate.

Acestea au fost motivele care ne-au determinat, deși nu are nici substanță, nici urgență, să fim de acord, pentru a nu considera că noi suntem cei care împiedicăm Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să acorde despăgubiri, dacă – Doamne, ferește! – va fi nevoie.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc. Mai sunt alte intervenții? Nu.

Suntem în fața unui proiect de lege cu caracter de lege ordinară. Suntem primă Cameră sesizată, discuția finală va avea loc la Camera Deputaților.

Cu aceasta, încheiem partea de legiferare.

Intrăm în partea radiodifuzată a ședinței noastre de astăzi, 31 mai 2010, Ziua mondială a luptei împotriva fumatului.

Rog ca senatorii României să adreseze, într-o primă instanță, întrebări Executivului român, urmate de interpelări și de răspunsurile Guvernului la întrebările și interpelările adresate anterior de senatorii noștri.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul senator Ion Rușeț, se pregătește domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Am rugămintea să acordați colegilor care prezintă aceste întrebări atenția, respectul și curtoazia cuvenite.

Domnul senator Ion Rușeț va adresa o întrebare Guvernului României.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Întrebarea este adresată domnului ministru al culturii și patrimoniului național.

Obiectul întrebării: Situația monumentelor istorice din municipiul Târgu Jiu.

Motivația. La Târgu Jiu, în Piața Revoluției, cunoscută mai mult sub numele de Piața Victoriei, se găsesc două monumente istorice emblematice pentru trecutul Târgului de pe Jiu.

Cel mai vechi dintre acestea, Biserica „Sfinții Voievozi”, apare menționat în documentele istorice pentru prima dată în anul 1717, dar nu se cunoaște cu exactitate data la care a fost construit. Construcția este realizată după un plan arhitectonic care îmbină armonios stilul bizantin cu cel roman, foarte bine proporționat. De remarcat este faptul că pictura exterioară înfățișează, pe lângă chipurile de sfinți, și portrete ale unor oameni de cultură din Antichitate, caz unic în analele monumentelor de arhitectură bisericească.

Compromisă în mare parte din cauza expunerii la factorii de degradare, pictura exterioară a fost restaurată într-o mare proporție după anul 1990. Din păcate, lipsa banilor și nepăsarea autorităților fac ca partea de nord, cea mai expusă la intemperii, să fie ștearsă aproape complet, impunându-se restaurarea de urgență a acesteia.

În mijlocul Pieței Victoria se înalță cel de-al doilea monument istoric important, respectiv Mausoleul „Ecaterina Teodoroiu”. Mausoleul a fost ridicat între anii 1935 și 1936 pentru cinstirea eroinei de pe Jiu și este opera Luminiței Pătrașcu, discipol al lui Constantin Brâncuși. Puțini sunt cei care știu că acest monument a fost construit pe locul în care, în 1921, au fost reînhumate osemintele Ecaterinei Teodoroiu, într-un sicriu realizat prin topirea unor obuze de tun.

Regretabil este faptul că, deși mausoleul se află într-o avansată stare de degradare, autoritățile abilitate nu au luat nicio măsură pentru a-l restaura. Mai grav este că degradarea monumentului nu este oprită în niciun fel, ba chiar este ajutată. Astfel, se poate vedea foarte clar cum, pe alocuri, atât la postament, când și în mausoleu, au fost făcute lipituri grosolane cu ciment, lucru extrem de grav, având în vedere că Mausoleul „Ecaterina Teodoroiu” este un monument de primă importanță pentru județul Gorj.

Vă solicit, domnule ministru, să ne comunicați în ce mod vedeți soluționarea acestor situații și dacă există posibilitatea identificării unor soluții pentru restaurarea acestor importante monumente istorice ale municipiului Târgu Jiu.

Solicit răspuns verbal și în scris.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule senator Țuțuianu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea pe care vreau să o prezint astăzi este adresată domnului Daniel Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Revin cu o problemă pe care am supus-o atenției Senatului și săptămâna trecută, respectiv finanțarea lucrărilor efectuate la unitățile de învățământ din județul Dâmbovița.

Reafirm faptul că sunt foarte multe cazuri în care procesul de reabilitare a unităților școlare a fost întrerupt și lucrările executate în anii anteriori sunt neplătite. Nimeni nu știe când și dacă se vor plăti lucrările respective, astfel încât acestea să poată fi reluate și încheiate.

Semnalez, astăzi, domnului ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului situația Școlii Bădeni, din comuna Runcu, unde, pentru finalizare, sunt necesari circa 300.000 de lei, școala fiind începută în urmă cu patru ani de zile.

O altă situație delicată întâlnim la Școala de Arte și Meserii „Iosif Gabrea”, din comuna Văleni, Dâmbovița, pentru finalizarea lucrărilor de reabilitare fiind necesari încă 700.000 de lei.

De asemenea, la Grădinița Gura Șuții datoria către constructor se ridică la 450.000 de lei, pentru finalizare fiind necesari încă 350.000 de lei. În aceeași comună, Gura Șuții, la școala din localitate datoriile către constructori sunt de 200.000 de lei, la care se adaugă 300.000 de lei necesari pentru reabilitare.

Solicit domnului ministru un răspuns cu privire la lista unităților de învățământ care vor primi finanțare pentru stingerea datoriilor înregistrate către constructori și finalizarea lucrărilor de reabilitare.

Vă mulțumesc mult.

Mulțumesc foarte mult, domnule senator.

Domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Dorel Jurcan.

Domnule senator Emilian Frâncu, aveți cuvântul.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Prima întrebare este adresată doamnei Elena Gabriela Udrea, ministrul dezvoltării regionale și turismului.

Stimată doamnă ministru,

Compania Națională de Investiții a fost, în ultima vreme, subiectul mai multor anchete publicate în presă pe tema atribuirii pe criterii politice a numeroase contracte de construire de săli de sport sau patinoare, majoritatea la prețuri care depășeau cu mult costurile reale. Potrivit unei astfel de anchete, 53 din cele 69 de săli de sport atribuite de Comisia Națională de Investiții ar urma să fie ridicate în localități conduse de primari PDL.

Simțind că situația este cel puțin imorală și ar putea genera chiar anchete penale, în data de 25 mai anul curent ați anunțat intenția desființării CNI și finalizarea proiectelor demarate de aceasta de către Direcția de investiții a ministerului.

Ținând cont de cele menționate, vă rog să-mi comunicați, doamnă ministru:

1. Ce se va întâmpla cu personalul companiei în această perioadă de criză economică?

2. Cum puteți asigura opinia publică că Direcția de investiții a ministerului nu va urma aceeași politică preferențială, promovată de Compania Națională de Investiții?

Solicit răspuns verbal și în scris. Pot să citesc și a doua întrebare?

Vă rog, domnule senator.

## Mulțumesc.

Ea este adresată Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, domnului ministru Radu Berceanu.

Domnule ministru,

Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, transporturile din România ar putea fi paralizate integral din cauza grevei generale anunțate de sindicaliștii de la CFR, TAROM, RATB și METROREX, în aceeași zi, la sfârșitul lunii mai.

Având în vedere dificultățile create pentru majoritatea românilor într-o astfel de situație, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, cum intenționați să soluționați problema, ținând cont de faptul că măsura reducerii salariilor cu 25% este ca și adoptată, iar greva generală propusă acum s-ar putea repeta – și cu o durată mai mare –, lucru care ar paraliza complet activitatea în București și în alte orașe mari din țară.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnul senator Dorel Jurcan, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește doamna senator Doina Silistru.

Mulțumesc, domnule președinte.

Prima mea întrebare este adresată domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii, și are drept obiect: Reabilitarea DN 64A.

DN 64A, care face legătura între Drăgășani și Băile Olănești, județul Vâlcea, nu a beneficiat de lucrări de reabilitare de mai bine de 20 de ani. Pe scara de valoare a traficului practicat, este al doilea drum ca importanță, după DN 7.

Expertiza tehnică și documentația de autorizare lucrări și intervenție au fost efectuate și urmează finalizarea proiectului tehnic, dar, din păcate, știm cu toții că nu există surse de finanțare.

În aceste condiții, domnule ministru, vă rog să-mi comunicați care este perspectiva de finanțare în vederea reabilitării drumului național amintit.

Doresc răspuns în scris.

Cea de-a doua întrebare este tot în domeniul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, dar, de data aceasta, este adresată doamnei director general Dorina Tiron, directoarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, și are drept subiect: Reabilitarea DN 7 Brezoi – Voineasa – Vidra – Obârșia Lotrului.

În decursul anului 2010, reabilitarea și asfaltarea mai multor drumuri naționale din județul Vâlcea au fost întrerupte sau amânate din cauza lipsei de fonduri. Astfel, DN 7A, sectorul Vidra – Obârșia Lotrului, limită cu județul Hunedoara, a fost prins în programul de reabilitare, având asigurată finanțarea prin Banca Europeană de Investiții și Guvernul României. Lucrările au fost amânate pentru trimestrul 3.

Acest sector de drum este un traseu turistic, iar în zonă urmează a se realiza patru pârtii de schi în acest an.

De asemenea, sectorul Brezoi – Vidra are efectuat studiul de fezabilitate și este absolut necesară începerea reabilitării lui.

În consecință, stimată doamnă director general, vă rog să-mi comunicați, cu autoritatea de care dispuneți, când vor fi alocate sumele necesare în vederea finalizării reabilitării drumului național amintit.

Vă mulțumesc.

Doresc răspuns în scris.

Mulțumesc foarte mult, domnule senator.

În continuare, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, doamna senator Doina Silistru, secretar al Senatului României.

Doamna senator, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii.

## Domnule ministru,

În urma sesizărilor primite de la cetățenii județului Vaslui și din județele învecinate, în anul 2009, pe timpul sezonului estival, ministerul pe care îl conduceți a pus la dispoziția cetățenilor nevoiți, din motive medicale, să facă diverse tratamente în stațiuni balneoclimaterice de pe litoralul românesc un vagon de dormit, atașat trenului accelerat 1.862, pe ruta Iași – Constanța și, în anumite perioade, Iași – Mangalia.

Vă întreb, domnule ministru, dacă în perioada sezonului estival al anului 2010 cetățenii vor mai beneficia de transport pe ruta menționată în aceleași condiții.

Mulțumesc.

Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc, doamna senator.

Îl invit în continuare la cuvânt pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Domnule senator Dumitru Oprea, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea este adresată domnului Petru Lificiu, președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Obiectul și motivarea întrebării: Comportamentul E.ON Gaz față de consumatorii pensionari.

Domnule președinte,

În Iași, problemele cu E.ON Gaz sunt multiple, plecând de la modul în care s-a furnizat gazul pe timp de iarnă în anumite cartiere și cum sunt verificate instalațiile și taxate aceste operațiuni, până la sistemul de încasare a facturilor.

În fiecare lună, la singurul centru de încasare care a mai rămas în Iași poți vedea zeci de pensionari stând la coadă pentru a-și achita obligațiile. La ghișeu nu este decât un singur încasator. Indiferent de vociferările și nemulțumirile pensionarilor, lucrurile nu s-au schimbat de luni de zile.

Recunoaștem eficiența sistemelor moderne introduse pentru încasarea facturilor, precum și faptul că societatea este îndreptățită să-și stabilească direcțiile de acțiune pentru rentabilizare, însă E.ON Gaz trebuie să aibă în vedere că mulți dintre consumatori sunt la o vârstă la care este aproape imposibil să învețe a le utiliza.

Cu siguranță, această problemă apare și în alte localități. De aceea, domnule președinte, am dori să ne transmiteți măsurile pe care le aveți în vedere pentru remedierea acestei situații și pentru asigurarea unui comportament decent al E.ON Gaz față de consumatorii individuali.

Vă mulțumim.

Solicităm răspuns în scris.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnul senator Alexandru Cordoș.

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată prim-ministrului României, domnul Emil Boc, și domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii.

Obiectul întrebării: Autostrada Transilvania lasă oamenii pe drumuri. Stimate domnule prim-ministru,

Stimate domnule ministru,

Menționez că am făcut mai multe demersuri pentru menținerea lucrărilor la Autostrada Transilvania, pe care o consider vitală pentru crearea și păstrarea locurilor de muncă, fiind cea mai importantă lucrare de infrastructură din Transilvania și din România.

Primii șomeri de pe Autostrada Transilvania au părăsit șantierul săptămâna aceasta, alte câteva sute au primit preavize și se pregătesc să iasă definitiv, în cel mai scurt timp, pe porțile șantierului Bechtel.

Sunteți, cu siguranță, informați că în această săptămână au fost trimise acasă 700 de persoane, iar în perioada imediat următoare vor rămâne fără locuri de muncă alți 1.200 de angajați de la firma Bechtel.

Ce măsuri veți lua ca această lucrare importantă de infrastructură să fie menținută în continuare, atât pentru poziția ei extrem de utilă în spațiul, și așa sărăcăcios, al infrastructurii românești, cât și pentru a păstra locurile de muncă ale câtorva mii de oameni?

Vă rog, domnule prim-ministru, să precizați poziția Guvernului cu privire la situația Autostrăzii Transilvania. Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă rog, domnule senator.

Întrebarea mea este adresată domnului Cătălin Predoiu, ministrul justiției.

Obiectul și motivarea întrebării: Situația licențiaților în asistență socială încadrați în diferite funcții în sistemul penitenciarelor.

Domnule ministru,

În ultimii 20 de ani, printre specializările universitare au apărut și cele din domeniul asistenței sociale. În țările occidentale, asistența socială este o profesie prestigios conotată, care s-a validat în viața cotidiană, aducând un plus de grijă și umanitarism asistaților social, persoanelor cu probleme sau aflate în nevoie. Sunt chiar mai mult decât atât, întrucât, prin pregătirea academică ce li se oferă, ei dobândesc competențe și abilități ce le permit să facă analize și diagnoză socială la nivelul comunităților locale și instituțiilor de profil, extrem de necesare și utile decidenților politici și administrativi în elaborarea strategiilor de dezvoltare locală și comunitară. Cu toate acestea, nu întotdeauna își găsesc locuri de muncă conforme cu pregătirea lor de specialitate.

Există, din păcate, și situații în care, chiar dacă specializarea de asistent social este compatibilă logic cu poziția pe care o ocupă, aceasta nu este recunoscută din cauza unor aprecieri birocratice.

Studiile de asistență socială sunt considerate compatibile doar pentru agenții care lucrează în serviciile socioeducative din penitenciare și, ca atare, ei nu pot beneficia nici de sporul de vechime acordat agenților de pază cu studii superioare și acuză, pe bună dreptate, o anumită discriminare atâta vreme cât studiile lor superioare sunt atestate în conformitate cu Legea educației.

Vă rog, domnule ministru, să reanalizați efectele Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 și ale Legii nr. 462/2006, cât și ale Ordinului Ministerului Justiției nr. 399/C din 6.02.2007, care reglementează acordarea sporurilor și compatibilitatea funcțiilor cu studii superioare în sistemul penitenciarelor din România, precizându-se în ce condiții ar putea fi reparată această situație.

Aștept răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

Aș dori să vă informez că următorii senatori au adresat în scris întrebări Guvernului României: domnii senatori Gheorghe David și Petru Bașa, din partea Grupului parlamentar al PDL; domnii senatori Ilie Sârbu, Șerban Constantin Valeca, Dan Voiculescu și Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC; domnii senatori Marius Petre Nicoară și Dan Radu Rușanu, din partea Grupului parlamentar al PNL, și domnul senator Sorin Serioja Chivu, din partea Grupului senatorilor independenți.

Trecem acum la partea de interpelări adresate Guvernului României, invitându-l la microfon pe domnul senator Dorel Jurcan, din partea Grupului parlamentar al PDL, și rugându-l pe domnul senator Adrian Țuțuianu să se pregătească pentru următoarea intervenție.

Domnule senator, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Mihai Șeitan, ministrul muncii, familiei și protecției sociale, și are drept subiect Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii.

Atribuțiile Compartimentului de îndrumare și control asistență socială sunt reglementate de prevederile Legii nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul național de asistență socială. Inspecția Socială are ca scop controlul implementării legislației în domeniu, precum și inspectarea activității instituțiilor publice și private responsabile cu furnizarea prestațiilor și serviciilor sociale.

În desfășurarea activităților specifice de control privind modul de aplicare a Legii nr. 416/2001 pentru venitul minim garantat, a Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, se constată că, în cazul în care s-a sesizat nerespectarea prevederilor legale, Inspecția Socială nu poate aplica sancțiuni, deoarece legile specifice nu au fost modificate, așa cum era prevăzut în art. 51 din Legea nr. 47/2006, care prevede următoarele: „În termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei elaborează modificările și completările corespunzătoare la actele normative în vigoare din domeniul asistenței sociale.”

În condițiile aplicării prevederilor legale, inspectorii sociali ar trebui ca, pentru fiecare situație de nerespectare a prevederilor legale constatate, să sesizeze Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap. În concluzie, stimate domnule ministru, vă rog să-mi comunicați care este opinia dumneavoastră în legătură cu situația prezentată mai sus și dacă aveți în vedere modificarea actualei legi prin atribuirea mijlocului de sancționare direct către Inspecția Socială.

Vă mulțumesc.

Doresc răspuns în scris.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Adriean Videanu, ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri, și domnului Gabriel Oprea, ministrul apărării naționale.

Obiectul interpelării: Situația transportoarelor blindate SAUR-1, SAUR-2 și demersurile pe care cei doi miniștri intenționează să le facă pentru salvarea SC „Uzina Automecanica Moreni” – SA.

Stimați domni,

Societatea Comercială „Uzina Automecanica Moreni” – SA, filială a Companiei Naționale ROMARM – SA, a proiectat și executat (exclusiv din resurse financiare proprii) prototipul de Transportor Blindat pentru Trupe (TBT) de formula 8x8, denumit SAUR-1 și SAUR-2.

Pentru echiparea cu aparate de observare, sisteme de comunicații, BMS, senzori (laser, radare, prezența substanțelor toxice, stins incendiu), GPS, platforme de armament teleoperabile, colaboratorii din industria de apărare cu capital de stat sau privat au dezvoltat pe cheltuiala lor și au pus la dispoziția SC „Uzina Automecanica Moreni” – SA gratuit, în vederea integrării și testării/evaluării acestor sisteme.

Rezultatul a fost unul extraordinar. Produsul SAUR-1 satisface toate cerințele de protecție, mobilitate, compatibilitate, interoperabilitate și ergonomie, stabilite de standardele NATO (STANAG), la costuri scăzute, cu avantajul existenței, în imediata apropiere a utilizatorului, a structurii necesare și capabile să asigure instruirea beneficiarului, mentenanța la toate nivelurile și disponibilitatea de a aduce modificări sistemului în conformitate cu cerințele operaționale ale beneficiarului.

Mai mult decât atât, vehiculul SAUR-1 a trecut toate testele din programul de testare–evaluare, întocmit și efectuat de către Academia Tehnică Militară, aflându-se în acest moment în proces de omologare.

Produsul SAUR-2 este un prototip la care s-a avut în vedere asigurarea protecției personalului și a echipamentului contra gloanțelor și minelor antitanc (AT), în conformitate cu nivelul 2 prevăzut de STANAG, cu menținerea capacității de a pluti (amfibiu) a vehiculului complet echipat pentru luptă. Vehiculul SAUR-2 intră în etapa de testare–evaluare, care are termen de finalizare sfârșitul lunii octombrie 2010.

În perspectivă, SC „Automecanica Moreni” – SA intenționează să dezvolte SAUR-3, un vehicul care să satisfacă integral cerințele operaționale și specificația de

sistem TBT a Ministerului Apărării Naționale, având obiectivul: „Omologare: decembrie 2011 – martie 2012”.

Ar mai fi de adăugat faptul că fabricația în România antrenează în procesul de producție circa 100 de colaboratori, respectiv circa 2.500–3.000 de locuri de muncă, iar aproximativ 50% din prețul produsului se întoarce la bugetul de stat.

Cu atât mai stranie pare politica ministerelor de resort, care, în loc să se gândească la economia românească și să promoveze eforturile de la Moreni, au făcut tot ce le-a stat în putință să blocheze munca celor de acolo.

Față de cele expuse, aș dori să-mi precizați următoarele: 1. Care este stadiul actual al omologării transportorului SAUR-1, respectiv SAUR-2?

2. Dacă Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri are intenția să susțină procesul de producție de la SC „Uzina Automecanica Moreni” – SA, în ce condiții și ce alocări bugetare sunt posibile.

3. Dacă Armata Română este interesată să cumpere transportorul produs la Moreni sau va arunca în continuare bani pe TAB-urile elvețiene tip Piranha, mult mai costisitoare și mai puțin performante – se pare – decât SAUR-1 și SAUR-2.

Solicit răspuns în scris și verbal. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă rog, domnule senator Frâncu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pot să-i dau eu deja răspunsul colegului meu.

Evident, va alege Piranha, sunt mai costisitoare și comisionul este mai mare.

Dau citire interpelării pe care am adresat-o domnului ministru Vasile Blaga, Ministerul Administrației și Internelor. Domnule ministru,

Anul trecut, din cauza rectificărilor bugetare negative din planul de venituri și cheltuieli destinat personalului din Ministerul Administrației și Internelor, s-a hotărât amânarea pentru câteva luni a încadrării promoției 2009 a școlilor de ofițeri și agenți din România. În tot acest timp, acești tineri s-au aflat „în vacanță”, fără niciun venit.

Deși actualilor studenți, aflați în an terminal, li s-a promis că vor susține examenul de licență conform programului normal – respectiv în iulie 2010 –, există informații credibile potrivit cărora ministerul va decide o nouă amânare, întrucât nu există fonduri pentru încadrarea lor.

În aceste condiții, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, dacă aceste variantă va deveni realitate. Solicit răspuns verbal și în scris. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, domnului ministru Mihai Constantin Șeitan.

Domnule ministru,

Dorind să vin în sprijinul unor cetățeni care s-au adresat biroului senatorial din teritoriu, respectiv Colegiul nr. 1 – Timișoara, unde îmi desfășor activitatea, am să vă supun atenției următorul caz, care nu este singular:

La cabinetul senatorial a fost în audiență doamna Simina Mărioara, domiciliată în județul Timișoara, comuna Ciacova, posesoare a Deciziei nr. 266.407 din 26 martie 2010 privind acordarea pensiei anticipate parțiale.

Ca urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare, înregistrat cu nr. 1.384 din 8 martie 2010, Comisia de pensii a stabilit dreptul la o pensie de 370 de lei, sumă care, după părerea dânsei, nu este cea corectă.

Având în vedere aceste considerente, domnule ministru, vă rog să acordați posibilitatea recalculării punctajului de pensie, pe baza cărții de muncă a petentei, de către specialiștii din cadrul ministerului pe care-l conduceți, pentru a clarifica acest caz, cât și altele asemănătoare cu care am fost solicitat sau voi fi solicitat în teritoriu de către persoane care nu au fost mulțumite cu deciziile care au fost eliberate de către Casa Județeană de Pensii Timiș.

Față de cele menționate, atașez, în copie, carnetul de muncă al petentei, decizia privind acordarea pensiei, cât și talonul de pensie.

Doresc răspuns în scris.

Asigurându-vă de respect deosebit și aleasă considerație, vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Vreau să vă informez că au fost depuse în scris un număr de interpelări adresate Guvernului, și anume:

– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Iulian Bădescu, Marius Gerard Necula, Petru Bașa, Iulian Urban și Augustin Humelnicu;

– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnii senatori Dan Voiculescu, Ilie Sârbu, Șerban Valeca și Valer Marian;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Dan Radu Rușanu, domnul senator Marius Petre Nicoară și doamna senator Minerva Boitan;

– din partea senatorilor independenți, domnul senator Sorin Serioja Chivu.

La partea de răspunsuri din partea Guvernului cu privire la interpelările adresate de senatori, aș dori să vă informez că acestea vor fi transmise în scris pentru: domnul senator Marius Petre Nicoară, Grupul parlamentar al PNL, din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, doamna senator Minerva Boitan, Grupul parlamentar al PNL, din partea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

De asemenea, tot pentru domnul senator Marius Petre Nicoară, Grupul parlamentar al PNL, un răspuns din partea Ministerului Administrației și Internelor, iar doamna senator Minerva Boitan, Grupul parlamentar al PNL, va primi un răspuns din partea Ministerului Sănătății.

Domnul senator Valer Marian, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, va primi un răspuns de la Ministerul Sănătății.

Ministerul Culturii și Patrimoniului Național solicită o amânare pentru definitivarea formei răspunsului la interpelarea adresată de domnul senator Marius Petre Nicoară, Grupul parlamentar al PNL.

Cu aceasta, am epuizat punctul dedicat întrebărilor, interpelărilor și comunicării răspunsurilor din partea Guvernului României la solicitările senatorilor.

- Declar închisă ședința Senatului României de astăzi,

- 31 mai 2010.

- Vă mulțumesc.

Vă doresc o seară plăcută!

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|518964]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 89/10.VI.2010 conține 32 de pagini.**

Prețul: 6,40 lei