Nicolae Moga

Declarația politică este intitulată „Democrația franțuzească de inspirație dâmbovițeană”.

„Ai noștri tineri la Paris învață/La gât cravatei cum se leagă nodul”, scria poetul nostru național Mihai Eminescu. Cine ar fi crezut că – de atunci a curs multă apă pe Sena, la fel ca și pe Dâmbovița – am ajuns noi să-i inspirăm pe reprezentanții „cocoșului galic”, și nu invers?

Mă refer la faptul că, vizionând în weekend la televizor știrile despre demisia premierul francez François Fillon și faptul că președintele Sarkozy i-a acceptat-o, mi-am spus cu invidie: „Iată o țară în care tronează «dictatura» bunului-simț. A văzut omul că nu poate gestiona problema pensiilor la 62 de ani și că și i-a pus în cap pe protestatari, și a plecat de la guvernare! Pe când al nostru?”

Când colo, ce să vezi? Nu peste mult timp, citesc că Sarkozy al lor – bănuiesc eu, tot un fel de Traian al nostru – l-a numit premier tot pe demisionarul Fillon, iar contracandidatul acestuia, Jean-Louis Borloo, a rămas cu tot cu Ministerul Ecologiei pe dinafara Guvernului pe care Sarko îl dorește redus la 15 ministere.

Nu știu de ce, dar am avut impresia de déjà-vu. Parcă revedeam scenariul președintelui Băsescu, cu același premier pe post de Baba Dochia cu nouă cojoace, plapumă de vreme rea, cocktail de iritat opoziția, „drăgălașa” Matrioșkă scoasă din manșeta președintelui pe orice vreme, în ciuda tuturor.

Nimeni nu mai înțelege nimic. Să fi făcut Sarkozy o înțelegere cu Fillon de genul: „Fă-te tu că demisionezi, ca să mă ajuți pe mine să ies basma curată și să mai reduc din găurile negre ale bugetului prin restructurarea Guvernului prea stufos”?

Oricum, măcar s-au prefăcut că fac ceva ca să mai înduplece poporul. Ai noștri o țin tot așa, pe o strună șubredă, că nu pleacă nicăieri, ba mai mult, au ajuns să conteste până și Constituția. Marele profesor repetent de drept constituțional vine să ne spună că, de fapt, angajarea răspunderii pe Legea educației este perfect constituțională și că el va merge tot înainte, iar noi, cei din opoziție, să ne vedem de ale noastre și să ne batem să ne treacă moțiunea de cenzură, dacă nu ne convine altceva.

În momentul în care cineva își permite să răstoarne sau să răstălmăcească până și o decizie a „penibilei” Curți Constituționale, după cum o caracteriza onor președintele țării, mi se pare că avem o problemă. Domnul Boc nici în al doisprezecelea ceas nu vrea să se recunoască învins. Blocajul instituțional de abia de acum încolo începe.