Declarația politică este intitulată „Democrație «asomată»”. Stimați colegi,
Mi-a rămas în minte titlul foarte inspirat din „Jurnalul Național”, pe tema în dreptul căreia ne aflăm astăzi aici și pe care îl găsesc extrem de potrivit contextului.
M-am gândit, în pregătirea intervenției mele, cum aș putea să evit o serie de chestiuni care s-au spus și repetat de sute de ori din momentul lansării de către Partidul Democrat Liberal a subiectului legat de comasarea alegerilor. Adică ce să fac: să reiau toate adevărurile punctate de colegii mei, să reiau problema lipsei de argumente a PDL în sprijinul acestei decizii, să reiau problema unei informări corecte și complete, grav tulburată prin suplimentarea numărului de buletine de vot, să reiau recomandările Comisiei de la Veneția?
Da! Inevitabil, așa cred că trebuie procedat, pentru că am ajuns în situația în care numai prin repetarea de zeci, sute și mii de ori a acestor adevăruri putem croi un mod rațional de rezistență fermă împotriva a ceea ce eu cred că este cel mai îngrozitor abuz al unei puteri politice din ultimii 22 de ani.
Motivul pentru care s-a ajuns la un asemenea gest îl cunoaștem cu toții: spaima, spaima PDL de a se trezi evacuat de pe scena politică românească. La pata pe care a produs-o acest partid în peisajul politic autohton, așa ar fi corect, așa ar fi igienic, dar de aici și până la maltratarea principiilor fundamentale ale unui stat de drept, povestea nu mai ține de riscuri, ci de un sistem bolnav, toxic, irecuperabil, cum, de altfel, s-a putut lesne observa în gestionarea incoerentă, bâlbâită de Guvern a subiectului, cu toate implicațiile sale: de la argumente invocate la respingerea acuzațiilor.
A. O cafea și-o apă plată pentru democrație!
Prima scuză care le-a ieșit pe gură domnilor de la putere în sprijinul anomaliei comasării alegerilor a fost cea financiară. S-a invocat economisirea unei sume de aproximativ 20 de milioane de euro prin acest demers abuziv, adică un euro de locuitor, sau, ca grotescul să fie complet, o cafea și-o apă plată pe cap de român. De altfel, sunt numeroase forumuri online unde se fac îndemnuri către cititori să renunțe, pentru o dimineață, la cafea și apă pentru a sprijini Guvernul în organizarea alegerilor la termen.
Atât de prost susținut, atât de neconvingător tratat în nota de fundamentare a proiectului, de unde lipsesc orice indicatori financiari, atât de jalnic abordat de reprezentanții puterii a fost acest argument, încât s-a prăbușit de la primele silabe.
De cât penibil trebuie să se fi umplut fiecare pedelist, jelindu-se de lipsa banilor pentru un proces democratic? Cum să-i accepți pe Traian Igaș și Elena Udrea scuzându-se că n-au bani? Cum să nu te revolți auzindu-i pe baronii PDL din teritoriu, adevărații jefuitori din slujba partidului, invocând lipsa banilor pentru organizarea alegerilor? Nu e aberant tabloul?
Adică să furi ca-n codru și să vii apoi să te plângi că nu sunt bani pentru alegeri, e, fără doar și poate, apogeul tupeului și lipsei de bun-simț din ultimii 22 de ani.
Dacă însă Partidul Democrat Liberal ține musai să economisească niște bani, îi recomand eu câteva direcții unde poate să apeleze. Poate să apeleze la asfaltangiii de casă, rugându-i frumos să nu mai suplimenteze cheltuielile kilometrului de asfalt cu mai mult de 200%. Poate să apeleze la constructorii de patinoare, rugându-i să facă lucrările cu „doar” de trei ori prețul real. Poate să apeleze la Silviu Bian, fostul președinte al ANOFM și vicepreședinte al PDL Alba, să-i dea o parte din mita pentru care a fost ridicat de procurori. Poate să apeleze la baronul de Maramureș, Mircea
Man, pus și el sub învinuire de DNA pentru luare de mită la o lucrare de circa 22 de milioane de euro – adică fix cât vrea domnul Igaș să economisească prin abuzul comasării. Poate să apeleze la baronul Florin Popescu de la Dâmbovița, cel care sifonează orice lucrare pe bani publici de care se atinge, sau la baronașul Gabriel Boriga de la Târgoviște, cel care plătește pentru un loc de joacă de 10 ori suma reală, sau la apropiații Radu Bica și Sorin Apostu, sau Scripcaru, sau Falcă, sau Ștefan.
Sunt zeci de variante de unde PDL ar scoate rapid nu 20, ci sute de milioane de euro, doar reducând cu puțin robinetul lăcomiei membrilor săi de vază. Da, știu că m-am lansat în propuneri fanteziste, dar m-am săturat să-i tot aud pe toți grangurii portocalii îmbibați cu miliarde din bani publici văitându-se pe umărul bugetului.
B. Argumentul II: eficientizarea măsurilor de reformă
Din stupid în și mai stupid, așa merg argumentele puterii. Unii reprezentanți ai PDL, jenați și ei de prostia economiei de-o cafea și-o apă plată, au început să caute disperați orice alte explicații, ajungând la formulări de toată jena. Spune așa un coleg parlamentar PDL: „În primul rând, comasarea alegerilor va însemna continuarea și eficientizarea măsurilor de reformă ale Guvernului.” (O mică pauză.) Da, ați auzit bine. Vă repet: „eficientizarea măsurilor de reformă ale Guvernului”.
Vă puteți da seama la ce inepții s-a ajuns? Să invoci drept argument continuarea celor mai aberante și bolnave măsuri de care a fost capabil un guvern vreodată reprezintă o sinceră amenințare din partea PDL. Ce înseamnă să continui măsurile „de reformă”? Să insiști pe tăierea de salarii și înghețarea de pensii? Să crești TVA la 30%? Să elimini orice subvenție și orice ajutor social? Să scadă investițiile străine directe cu 50% pe an? Cât de perfid trebuie să fii ca să invoci asemenea monstruozități?
Tragedia face ca argumentele PDL, dacă puteți numi așa ceva drept argumente, să se încheie aici. Atât i-a dus mintea pe domnii de la putere să clocească drept scuze ale săvârșirii unui abuz imens, ignorând toate recomandările și principiile fundamentale ale derulării unui proces electoral corect.
C. Comisia de la Veneția + confuzia electoratului
Și reiau, la rându-mi, argumentul solid că decizia comasării contravine Codului bunelor practici în materie electorală, ce conține recomandări ale Consiliului Europei, adoptate de către Comisia de la Veneția: „Elementele fundamentale ale dreptului electoral nu trebuie deloc modificate cu mai puțin de un an înaintea alegerilor și trebuie tratate la nivel constituțional sau la un nivel superior celui al unei legi ordinare (...) Schimbarea regulilor jocului chiar înaintea sau în timpul alegerilor nu favorizează alegerile democratice.”, se arată în documentul citat.
Nimeni de la PDL nu aude, pentru că pe ei nu-i interesează să asculte despre alegeri democratice. N-au nimic în comun cu fenomenul. Clubul democratic din care facem parte ne avertizează asupra derapajului de la democrație, iar pe domnul Boc, prim-ministrul României europene, nu-l doare nici în cot.
Vă întreb, și mă întorc la penibilul argumentului cu economia la buget: cum se poate ca Franța să organizeze în 2012 două tipuri de scrutin, la o diferență de doar o lună între ele – prezidențialele în mai și legislativele în iunie –, fără ca nimeni de pe-acolo să se fi gândit la soluția „genială” a comasării? Nu-i așa că-s foarte proști francezii și foarte deștepți pedeliștii noștri? Sau e pentru că, dacă Sarkozy ar fi silabisit ceva de vreo comasare, străzile Parisului s-ar fi umplut instantaneu cu oameni revoltați?
E și acesta un mod de raportare la valorile care guvernează o familie europeană. Din păcate, cu Emil Boc și PDL-ul lui la putere, România devine un simplu vagabond al acestei familii.
Mai departe, nici principiul informării corecte nu poate fi satisfăcut prin comasarea alegerilor, căci de ce informare a cetățenilor se mai poate vorbi dacă în aceeași zi cetățeanul are de ales pentru șase structuri politice diferite ca pondere de putere și legitimitate?
Ceea ce se propune este o demență fără precedent, menită să creeze dezordine atât în rândul electoratului, cât și în rândul celor implicați în desfășurarea procesului electoral.
Cum vă puteți imagina, domnilor Boc și Igaș, că rezultatele alegerilor vor fi corecte, când dumneavoastră obligați membrii comisiilor birourilor secțiilor de votare să numere buletine de vot aruncate la grămadă în trei urne, unde se amestecă și candidații de la Cameră cu cei de la Senat, și cei de la consiliul județean cu cei de la președinția consiliului județean, precum și cei de la consiliile locale cu candidații la primărie?
Și cum vă puteți imagina că cetățeanul va vota conștient de actul său și cu o informare corespunzătoare pentru următoarele poziții: primar (uninominal, într-un tur), consilier local (pe listă) – în plan local; președinte de consiliu județean (uninominal, într-un tur) și consilier județean (din nou pe listă) – în plan județean; deputat și senator (fiecare uninominal, într-un tur) – în plan național, fără ca situația să-i creeze o stare acută de confuzie?
D. Exemplul 1946
I-am urmărit, zilele trecute, pe academicianul Dinu C. Giurescu și pe Lucia Hossu-Longin, într-o emisiune televizată, criticând dur, dar argumentat, decizia comasării. Vă recomand tuturor emisiunea, precum și lucrarea „Falsificatorii – «Alegerile» din 1946” a academicianului. Sunt acolo avertismente istorice solide asupra faptului că abuzul comasării alegerilor săvârșit de Guvernul Boc se înscrie într-un tipar de nelegiuiri menite să distrugă fundamentele democratice ale statului de drept, reducând România la statutul de țară bananieră.
Vorbim, repet, de un lanț al nelegiuirilor, atunci și acum, de o similitudine care, pe mine unul, mă îngrozește:
– de la votul prin fabrici și uzine – vezi azi turismul electoral încurajat deșănțat;
– de la manevrarea comisiilor electorale: atunci se impuneau câte doi membri din partea fiecărui partiduleț, oferind BPD (Blocul Partidelor Democrate), condus de comuniști, majoritatea și posibilitatea lejeră de abuz – vezi ce se întâmplă astăzi cu comisia care va trasa colegiile electorale: situația este identică, renunțându-se la algoritmul parlamentar prin crearea abuzivă a unei majorități confortabile a puterii, care își va putea crea condițiile favorabile salvării de la un eșec electoral major;
– de la cultivarea aproape agresivă a sentimentului de ură, ambalat în conceptul luptei de clasă – vezi ce se întâmplă astăzi cu instigarea de către Traian Băsescu și PDL a tuturor categoriilor socioprofesionale una împotriva celeilalte: pensionari contra salariați, privați contra bugetari, pacienți contra medici, părinți contra profesori, elevi contra profesori, civili contra polițiști etc.;
– de la frauda majoră comisă de blocul guvernamental dirijat de Partidul Comunist – vezi doar recentul episod de la Neamț, când „blocul” PDL – UNPR a desfigurat procesul electoral prin furt și șpagă electorală.
Și tot în contextul similitudinilor 1946 și 2011, să mai spunem că BPD a obținut aproximativ 20% din voturi, cam
cât se străduiește să atingă PDL laolaltă cu traseiștii din UNPR. Atunci au falsificat rezultatele, inversându-le și trecându-și pur și simplu în dreptul lor 80%. Astăzi, PDL și sateliții lui se străduiesc să le corupă, prin toate mijloacele, „doar” până la a coborî opoziția sub 50%.
## Stimați colegi,
Trăim vremuri crâncene și hotărâtoare pentru viitorul democrației în România. Demersul discreționar, unilateral și antidemocratic al comasării alegerilor transformă definitiv România într-o junglă fără reguli. Ecuația democratică este anulată, valorile pentru care niște oameni au murit acum 22 de ani sunt anulate, alegerile libere sunt anulate, statul de drept este anulat, și pentru asta istoria nu va ierta.
Și nu-i va ierta, în primul rând, pe cei care o ignoră, repetând fidel și cu bună știință abuzurile pe care alții ca ei le comiteau în 1946. Și românii trebuie să-i cunoască pe cei care îi întorc în gaura neagră a acelor ani: PDL, UNPR, UDMR, Grupul minorităților naționale.
Aceste partide și formațiuni politice sunt groparii statului de drept și vor răspunde pentru asta! Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.