Georgică Severin

Declarația politică este intitulată „Desființarea disciplinei istorie din școli și licee”.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă întreb astăzi pe dumneavoastră: această propunere este făcută oare de un român? Nici Stalin nu a avut curajul să desființeze istoria, dar acum, fără să fim într-un război (cel puțin declarat), renunțăm de bunăvoie la legăturile cu pământul, cu esența noastră și ne anulăm din condei identitatea colectivă.

Cu alte cuvinte, suntem prelucrați în mod subversiv să renunțăm la identitatea națională, să ne distrugem cu propriile mâini tradițiile, cultura, respectul și cinstirea rădăcinilor. Suntem martorii unui atac fără seamăn asupra ființei noastre naționale, atac care se alătură celor din trecut și care vor să convingă că nu reprezentăm nimic autentic la scara istoriei.

Domnilor, cred că am ajuns la pragul de jos al demnității naționale. România mileniului trei este animată de confuzie, incertitudini și de reforme atât de brutale și fără sens, încât, în loc să devenim o societate coerentă și conștientă, ajungem tocmai opusul, cu șanse din ce în ce mai mici de supraviețuire. Dacă nu știm de unde venim, cum o să știm încotro ne îndreptăm?

Să fim membri ai Uniunii Europene nu înseamnă nici pe departe să ne îngropăm originile și identitatea și să ne ștergem cu buretele istoria noastră. Din contră, copiii noștri trebuie să cunoască axa reală a istoriei, să posede cunoștințe care să-i „alfabetizeze” istoric, astfel încât să fie capabili să se orienteze din punctul de vedere al valorilor și al moralității, să fie capabili să-și recunoască apartenența la comunitate, să știe cine le sunt strămoșii, să fie în stare să observe asemănări și diferențe interculturale, să discearnă din propria istorie părțile bune și părțile mai puțin bune. Trebuie să ne educăm copiii, nu să transformăm școala într-o scenă politică unde se joacă, după bunul plac al unora și al altora, un „cancan” de propagandă. Trebuie să ne cunoaștem structura istorică pentru a ne putea defini o identitate europeană.

În care stat din Uniunea Europeană nu se mai predă istoria?

Mai apoi, nu există identitate de sine fără reper istoric, iar dacă ne pierdem unul câte unul ca individ, o să ajungem un popor atrofiat și plin de sechele. De ce ne dorim viitori cetățeni robotizați, fără capacitate minimă de introspecție, fără repere culturale, fără puncte de sprijin, în loc să-i educăm în spiritul binelui și al valorilor, sănătoși și cu o reprezentare de sine autentică, dată de memoria timpurilor?

„Istoria este cea dintâi carte a unei națiuni. Într-însa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul. O națiune fără istorie este un popor încă barbar și vai de acel popor care și-a pierdut istoria, religia revenirilor.” (Nicolae Bălcescu)

Putem renunța la geografie, la mănăstiri, la cimitire și la casele noastre. Putem renunța la țăranul și la mâinile lui muncite, la eroi, la cetățile dacice, la „Miorița”, la casele memoriale, că tot zac în paragină. Putem renunța mâinepoimâine și la tricolor. Oare cine are interes ca un întreg popor să plece în pribegie, pentru a mia oară, într-o istorie zbuciumată? Ce o să povestim copiilor și nepoților noștri? Că istoria a început cu guvernul tehnocrat? Trebuie să ai mare și orb „curaj” să gândești așa ceva.