Niculae Bădălău

Declarația politică este intitulată „Discuția despre drepturi nu poate și nu trebuie să fie niciodată un lux, mai ales teoretic”.

Într-una dintre declarațiile recente scriam despre responsabilitatea pe care o are un om politic aflat într-o funcție publică. Și nu mă refeream la responsabilitatea faptelor, ci la cea a declarațiilor. Am scris despre asta în contextul crizei bebelușilor infectați din Argeș, atunci când ministrul agriculturii, Achim Irimescu, a avut o serie de comentarii care nu doar că nu au făcut lumină, ba din contră, au adâncit și mai tare misterul cu privire la cauzele crizei.

Spuneam că omul politic și instituțiile publice au responsabilitatea declarațiilor. Și că, de cele mai multe ori, instituțiile nu comunică opinii și impresii, ci acțiuni și fapte cu impact puternic în societate. De aceea, au această obligație a reținerii și a prudenței în privința declarațiilor.

Iată că nu au trecut nici două săptămâni de la acest episod, că ministrul justiției, Raluca Prună, a reușit să uimească opinia publică cu o declarație cel puțin nefericită. Citez exact comentariul doamnei ministru pus pe pagina sa de Facebook și preluat de către presă: „Cu o urmărire penală și o combatere a infracționalității slabe, discuția despre drepturi e un lux teoretic.”

Discuția despre drepturi să fie un lux? Poate, în cel mai rău caz, într-un regim autoritar sau într-unul totalitar. Am să explic extrem de scurt. Democrația a evoluat tocmai și datorită unor discuții teoretice, uneori fanteziste în contextele politice trecute, precum dreptul femeilor de a vota, dreptul la educație, la sănătate, la informație, la proprietate și exemplele pot continua cu toate articolele care cuprind drepturile fundamentale cuprinse în Constituție la capitolul II – Drepturile și libertățile fundamentale.

Poate că multă lume nu și-a imaginat, de-a lungul istoriei, cum anumite drepturi pe care le avem astăzi ar putea deveni efective. Însă, în lipsa existenței lor la acel moment, doar discuțiile teoretice au putut da naștere unor dezbateri politice și la nivelul societății, care au dus, în timp, la înglobarea lor în legea fundamentală. Nici nu este nevoie de mai multe dovezi pentru a demonstra că a discuta despre drepturi nu trebuie să fie un lux. Ba din contră, chiar și atunci când ele nu sunt aplicate efectiv pentru că sunt alterate de alți factori, chiar discuțiile sunt cele care au potențialul de a le face aplicabile, și nu tăcerea sau resemnarea.

Eu sper ca toate acestea să fie doar gafe verbale, precum cea a doamnei ministru al finanțelor, care a comparat, nu demult, românii cu indienii, brazilienii, rușii, chinezii și africanii, spunând că aceștia din urmă ar munci și pentru un leu, pe când românii nu.

Să nu ne gândim, totuși, că acestea ar putea fi credințe intime.