Gheorghe Bîrlea

Declarația politică este intitulată „Divergențe între categoriile de demnitari aleși?”.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Astăzi, la București, are loc întrunirea anuală a Asociației primarilor de comune din România, eveniment care nu ne poate fi indiferent, întrucât primarii, în calitate de aleși și de lideri comunitari, reprezintă, cum le place să se autodefinească, coloana vertebrală a administrației publice, dar și a vieții politice.

La rândul nostru, aleși în colegii uninominale, pe lângă atribuția fundamentală de legislatori, ne considerăm și reprezentanți ai comunităților locale, ai intereselor acestora și, de ce nu?, ai speranțelor multora și, mai ales, ai primarilor, pentru că dorim și putem să oferim sprijin proiectelor de dezvoltare locală, intercomunitară sau regională, ca interfață între administrația locală, instituțiile centrale, Guvern și Parlament.

Este de remarcat că, astăzi, în fruntea administrațiilor locale se află mulți oameni competenți, cu experiență administrativă, care au contribuit și contribuie la schimbarea treptată în bine a imaginii localităților, conferindu-le un plus de modernitate și confort. Gândesc strategic, construiesc proiecte, gestionează bugete și fonduri europene. Pentru unii, pălăria este prea mare, pierzând repede încrederea oamenilor.

Ca senator, îmi doresc să ne asumăm condiția de parteneri dedicați unor deziderate comune, în limitele competențelor legale pe care le avem potrivit legii, dar ieri emisiunea moderată la „Realitatea TV” de scriitorul și ziaristul Mihai Tatulici, la care a participat un număr mare de primari din aproape toate zonele țării și reprezentând toate forțele politice, m-a făcut să reflectez la câteva probleme cu care se confruntă administrațiile locale, primarii ca decidenți executivi și la relațiile dintre aceștia și consiliile județene, inclusiv cu noi, parlamentarii.

Primarii reclamă, aproape la unison, absența unei strategii naționale de dezvoltare a mediului rural, precaritatea resurselor financiare pentru cofinanțarea proiectelor. Sunt făcute vinovate toate guvernele ultimilor douăzeci de ani. Consideră, de asemenea, că prea mulți bani proveniți din surse europene sunt orientați către programe de reconversie și formare profesională și prea puțini spre proiecte de infrastructură locală.

Trăim într-un stat atipic, bazat pe haos și minciună, afirmase sentențios unul dintre ei, regiunile de dezvoltare sunt un fel de ONG-uri, spune altul, comunicarea cu instituțiile guvernamentale și cele județene este obturată și birocratizată, sunt îngrijorați în legătură cu posibile disponibilizări de personal și nemulțumiți de salariile considerate modeste. Rețin și remarca, mai realistă, a unui primar care recunoaște efectul negativ al tendinței de a înființa fără discernământ noi unități administrative, din sate comune și din comune orașe, mai ales după anul 2000, dar și observația, încărcată de tristețe, că lumea din mediul rural este din ce în ce mai săracă.