Stenogramă plen

Declarația politică se intitulează „Incoerența unor sisteme menite să funcționeze”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Programe, măsuri, procese, reforme – sunt noțiuni pe care cu toții le cunoaștem și, aparent, au aceeași semnificație pentru toată lumea. Dacă românii s-au săturat să audă aceste cuvinte, este pentru că, de fiecare dată când le-au acordat încredere, rezultatul a fost același: eșec, scuze, arătatul cu degetul și transferul răspunderii. Acum însă, după mulți ani în care am văzut același clișeu, situația începe să se schimbe și, în loc să aducă satisfacție, atrage după sine reacții dintre cele mai dure.

De-a lungul timpului, s-a creat o stare generală de nemulțumire socială, de dezamăgire față de clasa politică și de previzibilitate a nereușitelor. Cum ar fi fost posibil să nu se ajungă în această situație când în România totul s-a făcut în ultimii 20 de ani, de pe o zi pe alta, fără viziune pe termen mediu și lung, așa cum e normal în orice țară civilizată?

E greu să reparăm azi greșelile din ultimii 20 de ani, dar, identificând problemele și analizând natura lor, ne putem

stabili obiective precise pentru viitor și modalități concrete de atingere a acestora.

## Stimați colegi,

Am observat o tendință dominantă în rândul multor oameni politici: instinctul de a imita și de a copia anumite inițiative benefice, din dorința de a și le însuși, fără a se gândi la consecințe. Nu spun că măsurile bune adoptate pentru un anumit segment nu trebuie să servească drept model și pentru alte domenii, însă acest proces se aplică doar după o cercetare prealabilă a situației. Mereu am considerat că nu cantitatea este semnificativă, calitatea este cea care dă valoare oricărui lucru și, după cum bine știți, o copie nu se va ridica niciodată la măiestria originalului.

Suntem evaluați prin intermediul numărului de inițiative legislative, prin numărul de declarații, numărul în general, dar se întreabă cei ce fac asta dacă numărul este cel care schimbă starea de fapt din România?

Când mă gândesc la astfel de situații, îmi vine în minte un exemplu foarte elocvent: completarea celebrului program „Cornul și laptele” cu miere. Toate bune, gândindu-ne la beneficiile acestui produs, dar, zilele trecute, la acestea s-a propus adăugarea și a fructelor. Poate că inițiatorii acestor proiecte s-au gândit la sănătatea copiilor, dar ei uită că laptele și merele sunt o combinație periculoasă pentru stomac, ca să nu mai spun că își găsește deplina aplicabilitate celebra frază: „Ce-i prea mult strică”.

Privite fiecare în parte, sunt bine-venite, dar, în ansamblul lor, pot deveni dăunătoare. Cam așa se procedează în general. Percepția cetățenilor asupra clasei politice nu se măsoară în numărul inițiativelor, ci în rezultatul acestora. Reforma este un proces care se aplică treptat și eficiența ei se reflectă în schimbările pe care le aduce și în programele pe care le promovează.

## Stimați colegi,

Declarația politică este intitulată „Sănătate și educație, în condițiile crizei economice”.

Departe de noi gândul de a fi împotriva măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare în condițiile crizei economico-financiare. Din păcate, o serie de măsuri suferă de generalizare excesivă, lipsă de flexibilitate și discriminare negativă a unor domenii, cu consecințe serioase pe termen mediu și lung. În aceeași ordine de idei, se mențin și se adâncesc diferențele în reglementarea obligațiilor dintre stat, sectorul privat și cetățeni.

Mă voi referi la câteva aspecte din domeniile numite generic sănătate și educație:

a) Prelungirea blocării posturilor vacante pentru anul 2010, măsură de altfel utilă, grevează calitatea activității în cel puțin două sectoare: spitale și universități medicofarmaceutice.

Consider că nuanțarea acestei măsuri în sensul creșterii raportului de 1 la 7 sau al exceptării pentru personalul medical calificat din spitale (medici și asistente) și pentru personalul didactic din universitățile medico-farmaceutice ar fi de natură a menține, măcar la cote de avarie, calitatea serviciilor medicale, precum și formarea medicilor și farmaciștilor;

b) Asigurarea medicamentelor pentru populație pare a fi intrat într-o suferință cronică, atât din cauza subfinanțării, cât și a unor reglementări exclusiv economice, lipsite de transparență și evaluare, pe alocuri neargumentate și incoerente.

Pentru început, câteva date:

– ponderea din PIB alocată sănătății se situează la jumătatea mediei țărilor din Comunitatea Europeană;

– la cheltuielile globale pentru sănătate, România se află pe locul antepenultim, înaintea Belarusului și Ucrainei;

– la cheltuielile pentru medicamente, ne aflăm pe locul 28 din 32 de țări europene, puțin peste Bulgaria și destul de departe de celelalte țări din Comunitatea Europeană.

Nu sunt în posesia unor date exacte, dar sunt aproape convins că în materie de birocrație și la cantitatea de hârtii utilizate ocupăm un loc fruntaș în Europa.

În aceste condiții, s-au luat câteva măsuri „speciale”: prețul minim european, calculat la cursul de 4 lei/euro pentru tot anul 2009, și decontare la minimum 6 luni (asta înseamnă, de fapt, 8-9 luni), în condițiile achitării lunare a TVA. Peste toate, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2009 stabilește o taxă pe vânzări de 7%–11%, intitulată pompos _clawback_ .

Declarația politică se intitulează „Multipartidismul în România și emergența clară înspre tripartidism”. Domnule președinte, Stimați colegi,

Vorbim din ce în ce mai des despre necesitatea transformării partidelor, de necesitatea schimbării în interiorul partidelor. Pe fondul alegerilor din cadrul Partidului Social Democrat, al apropiatelor alegeri din cadrul Partidului Democrat Liberal și Partidului Național Liberal, se discută tot mai intens de o schimbare mai mult sau mai puțin radicală a fiecărei formațiuni politice.

Clivajul definitoriu al politicii postcomuniste din România nu a fost nici urban–rural, nici proletari–proprietari ori vreunul postmaterialist, per ansamblu nu a fost unul de natură socială, ci, mai degrabă, clivajul dintre formațiunea politică din jurul lui Ion Iliescu și celelalte partide, cele democratice.

Însă, odată cu alegerile parlamentare din 2008, am asistat la o metamorfoză a sistemului de partide, sfârșitul dominației unui singur partid mare și o competiție politică între trei partide mari – PD-L, PSD și PNL –, care aduc dovada trecerii de la un pluralism extrem la unul moderat, și, nu în ultimul rând, vorbim despre trecerea de la multipartidism la tripartidism, bazat pe competiția politică și electorală dintre trei partide mari.

Aceste transformări din sistemul de partide s-au petrecut datorită schimbării ambelor variabile independente: sistemul electoral și tipul de conflicte din societate. În 2008, după mulți ani de controverse politice, alegerile parlamentare nu s-au mai desfășurat pe sistemul proporțional pe listă, ci în conformitate cu un sistem mixt: tot un sistem proporțional, dar cu candidaturi uninominale pe colegii, însă schimbarea sistemului electoral nu produce automat reforma clasei politice, iar primele evaluări adevărate vor urma abia la următoarele alegeri, care vor tranșa cu claritate tripartidismul din România, în prezent vorbim doar de un model mai aparte de tripartidism, unul pe regiuni – în 20 de județe din România doar cele trei partide mari PD-L, PSD și PNL au obținut mandate în consiliile județene.

În această perioadă, cele trei partide mari trec prin alegeri generale din dorința de a se schimba radical sau nu, de a întruni așteptările doctrinei sub care s-au format, pentru a putea da răspunsurile și soluțiile pe care noi, cetățenii români, le așteptăm de la cei care ne conduc. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Altă pălărie pentru Ion Iliescu”.

Sâmbătă seara, când începuse operațiunea de numărare a voturilor în cadrul mult prea televizatului congres al PSD, m-am gândit că ar trebui să marchez evenimentul cu o declarație politică. Nu era nevoie să aștept rezultatul votului, se vedea de la o poștă mâna bătrânului edec. Așa că, zis și făcut. De obicei, pornesc de la titlu, după care brodez textul. Ca niciodată, m-am blocat aproape instantaneu: ce titlu să-i pun?

„Plastilina” a fost primul titlu care mi-a venit în minte, gândindu-mă că „puștiul obraznic” – așa cum îl... intitulează (sic!) de multă vreme Cristi Diaconescu pe proaspătul președinte al PSD – nu va fi decât, cel mult, plastilina cu care se va juca de-acum înainte bătrânelul Ion Iliescu, proaspăt autoeliberat de preocupările executive cotidiene din viața „copilului” său politic. Și, în clipele de neatenție ale bătrânului, Adrian Năstase nu va pregeta s-o modeleze, că tare mai jinduiește, de vreo 5-6 ani, s-o mai... frământe și el nițel.

„Iluzia și deziluzia” a fost al doilea titlu la care m-am gândit. Chiar dacă abia începuse numărătoarea voturilor, era limpede ca lumina zilei că, după abandonurile programate ale lui Mazăre și Mitrea și devoalarea „troianului” Diaconescu, delegații la congres, cât ar fi fost ei de PSD-iști și cu toate vrăjitoarele care roiau în jurul sălii, nu putea alege în fruntea lor deziluzia, adică pe Mircea Geoană. Așa că, neavând altceva la îndemână, adicătelea pe listă, era musai să-l voteze pe Ponta, adică iluzia că astfel, măcar la ficsonomie, vor da poporului PSD-ist una bucurie – care bucurie, doar la ei să fie!

„Pilat din Pont(a)” a fost o altă variantă de titlu la care m-am gândit și pe care, mărturisesc, am găsit-o pe undeva, cu ceva vreme în urmă. În definitiv, de ce n-ar merge? La prima vedere, PSD s-a spălat pe mâini de păcate. Ponta pare cel tânăr și curat care va renaște partidul. Dacă în 2005, când i-au luat gâtul lui Iliescu, lupii bătrâni s-au separat în două tabere, acum ei s-au reunit. Micul Titulescu va sta la dreapta Tătucului Iliescu, adică _The boys are back in town_ , cum s-ar zice pe malurile Tamisei.

Cu adevărat, mi-am făcut extrem de mulți prieteni din presă și din politică, întrucât mulți au decis să se ridice și să nu mai accepte nedreptățile și abuzurile, văzând încăpățânarea și determinarea mea. Pe zi ce trece suntem tot mai mulți.

Am aflat astfel că slugoii unor moguli media, care se ocupă cu șantajul de presă, pregătesc un puci menit să ducă la desființarea acestei sule din coasta afacerilor pe care le fac cu banul public via clasa politică, care este incomoda și băgăcioasa Agenție Națională de Integritate, ANI. Se uită însă că o asemenea lege trebuie să treacă printr-un parlament în care sunt încă mulți deputați și senatori care au coloană verticală, plus că mai există și „obstacolul” Președintele României, care are la îndemână arma reexaminării unei legi care ar dori desființarea ANI.

În ceea ce privește cele două inițiative legislative privitoare la ANI care se dezbat luni în Senat, astfel, dacă luni legea vizând depunerea declarațiilor de avere/interese pentru liderii de sindicat și depunerea declarației de interese pentru jurnaliști va trece de Senat, șantajiștii de presă vor „convinge” un grup de parlamentari să depună un proiect de lege pentru desființarea ANI.

Cum se va realiza „convingerea” lor? Simplu, prin șantajul de presă.

De altfel, mai mulți senatori de la toate partidele politice din Senat sunt contactați în acest weekend de către persoane misterioase care le explică că luni, în plenul Senatului, vor trebui să voteze contra legii ANI, altfel trecuturile lor dubioase, pline de tinichele, vor apărea în presa locală sau centrală. Li se aduce astfel aminte unor senatori de afacerile derulate cu statul român sau de lucruri pe care aceștia le doreau îngropate și ferite de ochii și urechile alegătorilor sau autorităților.

Șantajul ordinar de presă se practică la una din cele mai largi scale din istoria Parlamentului, și astfel avem ocazia să ne facem o idee despre cât de deranjantă este această lege pentru cei care vor să rămână conectați la afacerile murdare cu banul public, pe relația clasa politică – băștimea din presă – statul român.

Li se mai recomandă senatorilor să facă „eforturi” ca luni, 22 februarie 2010, dezbaterile la proiectele de lege din ordinea de zi să se întindă cât se poate de mult – doar nu degeaba vă gândiți că cele două modificări ale legii ANI au fost puse... întâmplător ultimele pe lista de legi de votat –, astfel încât să nu se ajungă să se dezbată aceste legi ce dau insomnii corupților din presă, din mișcarea sindicală și politica românească, sau li se recomandă să găsească scuze și să lipsească de la votul de luni din plen. Rămâne să vedem dacă luni, 22 februarie 2010:

Declarația politică este intitulată „Situația albastră a României nu se rezolvă cu flacăra violet”.

Mai mult decât oricând, România are nevoie de specialiști în toate domeniile, profesioniștii de elită fiind tot mai adesea racolați de către țările dezvoltate printr-un proces normal de migrațiune a forței de muncă. În loc de asta, avem parte de tot mai mulți analiști atotștiutori, care au soluții la orice problemă și care dau sfaturi ore îndelungate pe posturile de televiziune.

Indiferent că este vorba despre politică, economie, finanțe, armată sau jocuri de noroc, aceiași indivizi se pricep la toate și critică incompetența guvernanților. Această epidemie se află în expansiune, printr-o tentativă planificată, cu scenarii care tind să producă o isterie generală, tentativă la care unii dintre oamenii politici sunt părtași, ceea ce consider că este incorect, incorect atât față de noi înșine, ca responsabili politici, cât și față de românii care și-au pus în noi încrederea și speranțele de mai bine.

Nu aceasta este soluția ieșirii din criza economică în care ne aflăm. Amplificarea artificială a unei crize sociale nu este de natură a rezolva problemele actuale ale României. Substituindu-se imaginar rolului guvernanților, o anumită categorie de „specialiști – sau „specialiste”! –, care prestează activități în afara legii, este mediatizată insistent, după același scenariu, ca ocupându-se de celebra flacără violet invocată de unii membri ai opoziției drept cauză a pierderii alegerilor prezidențiale din 6 decembrie 2009.

Stimați colegi,

Nu aceasta este calea ieșirii din criză. Guvernul actual a elaborat o serie de măsuri anticriză. Acestea pot fi amendate, pot fi criticate, atunci când se consideră că sunt eronate, însă datoria noastră este să ne conjugăm eforturile în lupta comună pentru redresarea economiei naționale, indiferent de obligațiile doctrinare. Înainte de a fi datori partidelor noastre, suntem datori poporului care ne plătește pentru ceea ce facem aici, în Parlament.

Consider că aceasta trebuie să fie preocuparea noastră primordială, nicidecum susținerea, fie și printr-o atitudine de indiferență, a practicilor adoptate de unele grupuri de interese în scopul determinării unei stări de instabilitate socială. România are nevoie de oameni competenți, inclusiv în politică, iar competența lor trebuie concretizată în acte și atitudini constructive de interes major. Responsabilitatea noastră, a celor care hotărâm azi destinul țării, va fi judecată și de urmașii noștri, în fața cărora nu vom mai avea prilejul să ne justificăm că n-am făcut ce trebuia din cauza iluzoriei flăcări de culoare violet.

Declarația politică este intitulată „Divergențe între categoriile de demnitari aleși?”.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Astăzi, la București, are loc întrunirea anuală a Asociației primarilor de comune din România, eveniment care nu ne poate fi indiferent, întrucât primarii, în calitate de aleși și de lideri comunitari, reprezintă, cum le place să se autodefinească, coloana vertebrală a administrației publice, dar și a vieții politice.

La rândul nostru, aleși în colegii uninominale, pe lângă atribuția fundamentală de legislatori, ne considerăm și reprezentanți ai comunităților locale, ai intereselor acestora și, de ce nu?, ai speranțelor multora și, mai ales, ai primarilor, pentru că dorim și putem să oferim sprijin proiectelor de dezvoltare locală, intercomunitară sau regională, ca interfață între administrația locală, instituțiile centrale, Guvern și Parlament.

Este de remarcat că, astăzi, în fruntea administrațiilor locale se află mulți oameni competenți, cu experiență administrativă, care au contribuit și contribuie la schimbarea treptată în bine a imaginii localităților, conferindu-le un plus de modernitate și confort. Gândesc strategic, construiesc proiecte, gestionează bugete și fonduri europene. Pentru unii, pălăria este prea mare, pierzând repede încrederea oamenilor.

Ca senator, îmi doresc să ne asumăm condiția de parteneri dedicați unor deziderate comune, în limitele competențelor legale pe care le avem potrivit legii, dar ieri emisiunea moderată la „Realitatea TV” de scriitorul și ziaristul Mihai Tatulici, la care a participat un număr mare de primari din aproape toate zonele țării și reprezentând toate forțele politice, m-a făcut să reflectez la câteva probleme cu care se confruntă administrațiile locale, primarii ca decidenți executivi și la relațiile dintre aceștia și consiliile județene, inclusiv cu noi, parlamentarii.

Primarii reclamă, aproape la unison, absența unei strategii naționale de dezvoltare a mediului rural, precaritatea resurselor financiare pentru cofinanțarea proiectelor. Sunt făcute vinovate toate guvernele ultimilor douăzeci de ani. Consideră, de asemenea, că prea mulți bani proveniți din surse europene sunt orientați către programe de reconversie și formare profesională și prea puțini spre proiecte de infrastructură locală.

Declarația politică este intitulată „21 februarie – Ziua Internațională a Limbii Materne”.

Comisia Națională a României pentru UNESCO a sărbătorit pe 21 februarie, împreună cu toate statele lumii, Ziua Internațională a Limbii Materne.

Această zi mondială, sărbătorită prima dată la 21 februarie 2000 și instituită de UNESCO în toamna anului 1999 (17 noiembrie 1999), promovează recunoașterea și utilizarea limbilor materne în lume, în mod special pe cele ale grupurilor minoritare, având ca scop promovarea diversității lingvistice și a multilingvismului.

UNESCO acționează la nivel local, național, dar și regional pentru a obține susținere în elaborarea politicilor legate de limbi. Anul 2008 a fost proclamat „Anul Internațional al Limbilor” de către Adunarea Generală a ONU.

2010 este „Anul Internațional al Apropierii între Culturi”, temă extrem de incitantă pentru instituțiile și organizațiile preocupate de diversitatea etnică, lingvistică, religioasă și culturală a lumii actuale.

Ziua Internațională a Limbii Materne este sărbătorită prin diverse expoziții, concerte și prezentări organizate de sediile UNESCO din lumea întreagă.

Limba reprezintă națiunea care o vorbește, iar națiunea se identifică cu limba vorbită. Fiecare limbă de pe lumea asta își are istoria ei și propriul ei rost, fiecare limbă conține un ceva specific numai ei și niciunei alte limbi de pe lumea aceasta.

Limba maternă, prima limbă învățată de un individ, reprezintă identitatea națională și culturală a individului și este una dintre dimensiunile fundamentale ale ființei umane. Comunicarea în limba maternă reprezintă capacitatea de a exprima și interpreta concepte, idei, sentimente, fapte și opinii, atât în forma scrisă, cât și orală, și de a interacționa lingvistic în toate situațiile generate de viața socială și culturală. Comunicarea în limba maternă impune individului să posede cunoștințe de vocabular, de gramatică funcțională și de funcții ale limbii. Folosirea adecvată a limbilor în educație are un efect benefic în ceea ce privește accesul la învățământ, mai ales a limbii materne, care are un impact pozitiv în prezența copiilor la școală și asupra performanțelor școlare.

Declarația politică se intitulează „Care este sensul guvernării actuale?”.

În numeroasele sondaje de opinie se pune, adesea, o întrebare privind direcția în care se îndreaptă România. Mi s-a părut mult prea pretențios să pui o astfel de întrebare grea, cu ramificații complexe, unor intervievați, care să aleagă spontan răspunsul satisfăcător dintr-o grilă de soluții gata formulate de sociologii care întocmesc chestionarul. Aceasta nu numai pentru că „trecătorul” obișnuit din fața celui care-i solicită opinia nu este pregătit să dea un răspuns întemeiat, dar și pentru că întrebarea nu este adecvată la chestiune, deoarece direcția de evoluție a unei țări se exprimă printr-o tendință ca rezultat al unei sinteze de factori multipli, factori care afectează într-un mod diferit populația la un moment dat. De exemplu, o politică de austeritate afectează oamenii într-un mod negativ, ceea ce-i va îndemna să răspundă că direcția este greșită, dar, în fond, poate să fie o strategie politică corectă pe termen mediu și lung.

Alta este însă problema dacă am întreba oamenii despre direcția guvernării societății. La o întrebare astfel formulată, fiecare poate găsi fapte, decizii, acțiuni guvernamentale, care ne arată clar direcția sau sensul, cui folosesc și cui dăunează acele măsuri. Dacă aplicăm această regulă la situația actuală a guvernării României, nu va fi prea greu să descifrăm sensul acțiunii guvernamentale.

De exemplu, atunci când suntem într-o criză a veniturilor și este vorba de diminuarea veniturilor bugetare, a veniturilor angajaților și angajatorilor, dacă Guvernul ia măsuri de stimulare a creșterii veniturilor, am vorbi de o direcție bună, dar, în loc de aceasta, vedem la actualul guvern doar o acțiune de tăiere a veniturilor, ceea ce, evident, este o direcție greșită. Această reducere a veniturilor marii mase a poporului prin taxe și prețuri mărite, prin scăderea salariilor odată cu aplicarea noii legi a salariilor bugetarilor, a legii pensiilor, ca și prin legile bugetelor pe anul 2010, nu face decât să accentueze efectele crizei, să conducă la sărăcire, și nu la bunăstare. Direcția este greșită și ne arată un guvern producător de criză, nu o soluție la criză.

Declarația politică este intitulată „Statul cămătar”. Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Am reclamat de nenumărate ori lipsa de interes a statului vizavi de întreprinzătorii privați. Statul i-a exclus de pe piața creditării și tot statul le percepe o dobândă anuală de 36,5%, dacă apelează la creditul fiscal.

Multe dintre firmele din România au dus greul acestei crize, și încă îl mai duc. Statul este singurul căruia nu-i pasă de contribuabili. El nu duce lipsă de lichidități, așa cum duc lipsă întreprinzătorii.

Din lipsa acestor lichidități, plătitorii de taxe și impozite din mediul privat apelează la creditul fiscal și, pentru că le creează o astfel de facilitate, statul se crede îndreptățit să le perceapă contribuabililor dobânzi cu vârf și îndesat. Drept urmare, multe firme, pentru a face față nevoilor de lichidități și puse în fața înghețării creditării ca urmare a setei extraordinare de bani a Ministerului Finanțelor Publice, preferă să-și amâne plata impozitelor.

Dacă firmele ajung în această situație, dobânzile penalizatoare sunt incredibile, sunt absurde. Practic, niciun stat UE nu are o asemenea politică de jupuire a întreprinzătorilor privați. Firmele au datorii la stat, deși statul, la rândul lui, are datorii infinit mai mari către firme. Nu am cifre exacte, dar pot să vă spun că sumele pe care statul le datorează contribuabililor sunt de ordinul miliardelor de lei. Firmele se comportă _fairplay_ față de stat și caută să-și plătească datoriile, pe când statul profită de poziția sa de forță și secătuiește firmele private cu dobânzi penalizatoare absurde. Dobânzile s-au majorat înfiorător de mult, ajungând la 36,5% pe an, în condițiile unei inflații de 4% sau puțin peste 4%. Vorbim de o afacere pe care statul o cultivă și o reglează în funcție de bunul plac al guvernării actuale.

Dacă ne referim la alte state ale Uniunii Europene, cum ar fi, de exemplu, Germania, unde nivelul dobânzilor penalizatoare este de 12% pe an, în condițiile în care inflația este de 2,8%, sau Franța, unde nivelul dobânzilor este de 14,8%, în condițiile unei inflații de 3,2%, am constata că la noi este ca la nimeni.

Declarația politică se intitulează „Doctoratul devine o diplomă de repetent.”

Nu credeam să revină în actualitate vreodată, cu atâta pregnanță și lipsă de respect pentru cei care se străduiesc să obțină titluri științifice, cuvintele cinice și amenințătoare ale lui Goebbels: „Când aud de cultură, îmi vine să pun mâna pe pistol.

Parafrazându-l pe locotenentul lui Hitler, am putea spune că, astăzi, guvernanților noștri le-a revenit aceeași sarcină, de a suprima, cu stiloul pe post de armă de foc, prin calculele lor meschine, tocmai sporul de doctorat, corolarul eforturilor unor ani buni de muncă susținută a multor persoane care s-au dedicat studiului.

Asist cu stupefacție la o cădere în deriziune, sub egida statului, a tot ceea ce înseamnă cultură, știință, educație. Părem mai preocupați de copaci, riscând să nu mai vedem în curând nimic din pădure. Vorbim pe toate canalele media despre efectele insurmontabile ale crizei economice, despre reducerea drastică a cheltuielilor din sectorul bugetar – victimă sigură a tuturor măsurilor reformiste –, despre disponibilizările din administrația publică sau din învățământ, dar nu vedem cum sunt pe față umiliți tinerii supradotați, care întâmpină atâtea probleme aici sau în Occident nu numai pentru obținerea diplomei de doctorat, pentru unii rămasă fata morgana din cauza posibilităților materiale reduse, dar până și pentru diploma de masterat.

Știm cu toții cu câte chinuri s-a născut Legea educației, lege pentru al cărei caracter neconstituțional s-a pronunțat și Curtea Constituțională, la vremea respectivă, și cu câte eforturi digerăm astăzi Legea salarizării unitare din sistemul bugetar. Și prima, și cea de-a doua sunt perfectibile, și mă rog să dea Dumnezeu să nu producă monștri prin aplicarea lor discriminatorie. Rolul nostru, de parlamentari în opoziție, este acela de a observa și de a amenda încercările de deviere de la regula bunului-simț și de conducere a destinului acestei nații după regula de aur a politicienilor duplicitari, aceea a bunului plac.

Una dintre abaterile de la normal a început deja să-și facă simțite efectele. Sporul de doctorat de 15% a fost mazilit, ca și cum nu ar fi existat niciodată, din Legea educației, cu toate că în proiectul din 14 august figura. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1 din 2010 nu mai lasă nicio umbră de speranță celor care și-au câștigat acest titlu științific după 31 decembrie 2009.

Declarația politică este intitulată „Cineva care să ne apere”.

Nu întâmplător am parafrazat, din debut, stimați colegi, titlul unui film celebru, intitulat „Cineva care să mă apere”. Acolo era vorba de un detectiv care primise o sarcină dificilă, de care se achită cu succes, aici, la noi, în lumea reală, avem nevoie de cineva care să ne apare cu adevărat de lumea interlopă, de hoți, de infractori și, mai nou, de ucigași plătiți care iau viața copiilor fără nicio remușcare.

M-a șocat, la fel ca și pe dumneavoastră, sunt sigur, cazul terifiant în care au fost ucise o mamă și fetița ei, în localitatea Siret, din județul Suceava. Nici măcar în filmele cu mafioți nu am văzut așa ceva, să ucizi un copil din răzbunare împotriva părinților.

Cu vocea gâtuită de emoție și de frică, apropiații familiei îndoliate spun că ar fi asasini plătiți, și încă unii care nu se încurcă în sume mărunte când e vorba de plată, mai ales în acest caz atipic până și pentru ei, care nu ucid copii decât în cazuri excepționale, sumele care se vehiculează în lumea criminală sunt imense, de cel puțin 5.000 de euro pentru o execuție. Cinic și cutremurător, dacă până și viața unui copil este scoasă la mezat de asasinii plătiți.

Așadar Camelia, în vârstă de 39 de ani, și Raluca, fiica ei, de doar 6 ani, au fost executate miercurea trecută, cu sânge rece, la comandă, într-un mod care amintește cunoscătorilor de amprenta racheților ucraineni și basarabeni.

Cred că sunteți la curent cu toții și cu ecourile pe care le-a lăsat această teribilă crimă asupra comunității locale, ca să nu mai vorbim despre întreaga opinie publică, iar colegii de grădiniță ai fetiței ucise, care ne mai privește cu ochii ei inocenți doar dintr-o fotografie, au avut nevoie de consiliere psihologică, la fel ca și părinții lor, nemaivorbind despre drama care a șocat restul familiei, pe tatăl disperat și pe băiatul cel mare. Cei doi nu au nevoie doar de ședințe îndelungate de consiliere psihologică, ei vor fi bântuiți, probabil, toată viața lor de imaginile șocante care le-au schimbat destinul într-o clipă.

## Stimați colegi,

În aceste condiții, când nu mai putem fi protejați de criminalii plătiți nici în propriile noastre case, vin și îl întreb, nu numai în calitatea mea de senator, membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat, dar și în calitate de părinte, de simplu cetățean al acestei țări, pe domnul ministru Blaga ce are de gând să facă pentru a descuraja intențiile criminale ale mafiei organizate, cu ce mijloace are de gând să lupte cu aceasta, în afară de pix, carnețel și statistici pe hârtie în care ne povestește cum s-a redus fenomenul infracțional de la un an la altul.

Declarația politică se intitulează „Se impune înființarea unui ghișeu unic pentru formularul E112”.

Daniel Mădălin Răduță este un tânăr român de 29 de ani, care, în octombrie 2009, a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică. În cazul unui asemenea diagnostic, unica soluție o reprezintă un transplant medular și, pentru că în România, din motive ce țin, în egală măsură, de sărăcie și de incompetență administrativă, nu există nici tehnică medicală ultramodernă, nici o bază de date solidă de donatori de celule stem, singura șansă a acestui tânăr o reprezintă un transplant la o clinică din străinătate, costul acestei intervenții depășind 100.000 de euro. Printr-o excepțională mișcare de solidaritate, desfășurată în principal în mediul electronic, suma necesară va fi strânsă din donații.

Acest caz repune în discuție incapacitatea statului român de a asigura dreptul la viață și la asistență medicală de specialitate. Situația este cu atât mai gravă cu cât calitatea de cetățeni europeni le oferă românilor un arsenal important de drepturi, inclusiv pe acela de a-și trata afecțiunile în altă țară membră UE.

Conform art. 22 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (CEE) nr. 1408171, o persoană are dreptul să beneficieze de îngrijiri medicale în alt stat membru al UE decât statul competent (de afiliere), pe cheltuiala acestuia din urmă, în cazul în care această persoană a fost autorizată de către instituția competentă să se deplaseze în alt stat membru pentru a primi tratament medical corespunzător stării sale de sănătate. Pentru a beneficia de acest drept, cetățenii români trebuie să îndeplinească formalitatea completării formularului E112, însă, ca în atâtea alte cazuri, statul român, prin iresponsabilitate și birocrație, a reușit să anuleze și acest drept. Nu a desfășurat o campanie publică de informare referitoare la formularul E112 și a creat proceduri extrem de complicate, ce descurajează orice bolnav care are nevoie acută de tratament.

Pentru a schimba această situație care descalifică statul român și pe toți demnitarii săi, se impune simplificarea etapelor necesare completării formularului E112, după sistemul ghișeului unic, și stabilirea unei durate maxime de finalizare a întregii proceduri, care, în opinia mea, nu ar trebui să depășească 10 zile. În acest sens, solicit public premierului Boc, ministrului sănătății Attila Cseke și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate Nicolae Duță să facă demersurile necesare organizării ghișeului unic pentru formularul E112. Sper că avem toți înțelepciunea de a lupta pentru viață, dincolo de orice rivalități politice.

Declarația politică este intitulată „Parlamentar _versus_ autoritate locală”.

În calitate de senator ales în Colegiul uninominal nr. 2, Circumscripția electorală nr. 40, județul Vâlcea, am cerut în instanță dizolvarea Consiliului Local al Comunei Golești, județul Vâlcea, localitate aflată în colegiul pe care îl reprezint în Parlament, pe motiv că respectivul consiliu nu s-a întrunit două luni consecutiv, fiind îndeplinite dispozițiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul Vâlcea mi-a dat câștig de cauză, însă Consiliul Local Golești a făcut recurs, care a fost admis, unul dintre motivele invocate fiind lipsa calității procesuale active a subsemnatului.

După cum este cunoscut, una dintre condițiile pentru a fi parte în procesul civil sau pentru exercitarea acțiunii civile este calitatea procesuală, reglementată juridic prin art. 41 și următoarele din Codul de procedură civilă. Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecată, trebuie să expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât.

Așa cum am arătat în acțiunea intentată împotriva Consiliului Local Golești, atât primarul comunei, cât și consiliul local, în calitate de aleși locali, sunt garanții legalității autorităților publice locale. La rândul meu, în calitate de parlamentar ales de locuitorii cu drept de vot ai localităților care alcătuiesc Colegiul uninominal nr. 2, din cadrul căruia face parte și comuna Golești, consider că sunt mai mult decât îndreptățit să veghez la buna funcționare a consiliilor locale, în așa fel încât hotărârile adoptate de acestea sau neîntrunirea timp de două luni consecutiv, cum a fost în cazul de față, să nu aducă prejudicii intereselor cetățenilor.

Nu doresc să pun în discuție soluția juridică adoptată, completul de judecată a precizat că orice persoană interesată se poate adresa instanței, cu condiția „să existe vătămare în dreptul său, în interesul legitim”, ci doar ideea că un parlamentar ales uninominal nu ar putea să se adreseze justiției în contencios administrativ în calitate de parte interesată de bunul mers al activității.

Nu știu ce este mai grav pentru o țară: să fie administrată de un guvern incompetent sau de unul care își bate joc de propria populație?

Din păcate pentru noi, România are parte de un guvern care duce aceste două cusururi la extrem. Cum altfel pot fi descrise acțiunile Guvernului Boc de la instalarea sa și până acum?

Aproape că nu există categorie socială care să nu fi fost afectată de măsurile luate de administrația PD-L în ultimul an: oamenii de afaceri, personalul din învățământ, personalul medical și, mai ales, pensionarii.

Actualii guvernanți sunt pur și simplu incapabili să rezolve problemele economice ale României și nu fac altceva decât să ne afunde, câteodată cred că absolut intenționat, și mai mult în criză. Asumându-și, practic, rolul de prim măcelar al țării, prim-ministrul nu știe să facă altceva decât să taie cheltuieli, fără nicio strategie prealabilă. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât Emil Boc lovește categoriile sociale afectate deja de criză, cum ar fi pensionarii.

După o viață în câmpul muncii, aceștia se trezesc la limita subzistenței. După ce au fost târâți în lupta politică în campania electorală, când gașca Băsescu – Boc le-a promis marea cu sarea, acum, aceeași echipă de la conducerea României pare să fi uitat de acele promisiuni și, cu un cinism de invidiat, își bate joc tocmai de cei pe care ar trebui să-i protejeze. Prin noua lege a pensiilor se încalcă flagrant prevederile constituționale, pentru că recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale nu respectă principiul neretroactivității legii, ca să nu mai vorbim de cea mai nouă idee a ministrului finanțelor publice, impozitarea pensiilor pe motiv că în toate statele civilizate toate veniturile se impozitează, dar ce uită domnul Vlădescu este că, în aceleași state civilizate, cetățenii nu sunt bătaia de joc a autorităților și sunt ocrotiți de acestea, lucru stipulat și în Constituția României. Dar atâtea lucruri sunt stipulate în Constituția României, încât Guvernului Boc îi e prea greu să țină pasul...

Totodată, mărirea vârstei de pensionare ar trebui să țină cont, în primul rând, de speranța de viață. Or, să stabilești vârsta de pensionare la 65 de ani, când speranța de viață în România este de 71 de ani pentru femei și 68 de ani pentru bărbați, este aberant.

Declarația politică este intitulată „Situație incertă a reformei statului”.

Stimați colegi,

Vă mărturisesc că, de la preluarea mandatului de senator, mi-am propus să sprijin ideea de reformă a statului, de modernizare a lui și de regândire a unor priorități pe care le impune realitatea curentă. Chiar dacă fac parte dintr-un partid aflat în opoziție, am vrut să privesc cu încredere măsurile guvernamentale, gândindu-mă că situația specială pe care o traversează România va lămuri urgent măsurile care se impun, fără a ne împiedica de divergențele doctrinare.

Nu m-am gândit nicio clipă că va fi nevoie de intervenția noastră, a Partidului Național Liberal, la fiecare ordonanță neconstituțională, că va trebui să urmărim pas cu pas fiecare decizie a Guvernului Boc, pentru că s-ar fi ajuns la aberații legislative, pur și simplu.

Noi jucăm acum rolul unui polițist, stimați colegi, un polițist care, din păcate, nu are puteri foarte mari pentru a stăvili valul de propuneri cel puțin ciudate.

Reforma sistemului salarial a bulversat, pur și simplu, România, pensionarii stau cu frica în sân pentru că nu știu cum va arăta pensia lor conform proiectului legislativ propus de Guvern, părinții sunt supărați că se vor tăia și alocațiile, iar, mai nou, aud că se vor impozita pensiile.

Vă cer scuze, dar nu văd nimic reformator și de bun-simț în toate aceste măsuri. Din contră, mă văd nevoit să dezaprob fiecare măsură, fără excepție, pentru că efectul acestora este unul îngrijorător, cu adevărat.

Nu mai pot crede în sintagma „strângem cureaua”, așa cum nu mai cred în ideea Guvernului de reformă a statului. Spun asta în contextul în care instituțiile sunt bulversate de imixtiunea politică, au câte doi sau trei directori, din cauza disponibilizărilor ilegale și a câștigării posturilor de conducere în instanță..., și lista poate continua.

Așadar, fac apel de la tribuna Parlamentului către primministrul și miniștrii Cabinetului Boc să își restabilească prioritățile și să înceapă să gândească în termeni economici și tehnici viitorul României, pentru că nu ne putem baza în continuare pe banii de la FMI și atât.

Declarația politică se intitulează „Țara lui «Mircea, fă-te că muncești!»”.

De la Revoluția din decembrie 1989, pare că suntem în zodia lui „fă-te că muncești!”. De 20 de ani facem, și luptăm să facem reformă. Unul dintre sectoarele cele mai reformate este cel al învățământului. De preferință, criticăm și reformăm învățământul preuniversitar.

Am făcut atâtea experimente cu examenele, fie ele de capacitate sau de bacalaureat, încât nu mai știe nimeni ce se dorește.

Ce am realizat în domeniu?

– profesori prost plătiți, care, din necesitate, au inventat instituția meditației extrașcolare a propriilor elevi;

– elevi care termină liceul și, uneori, chiar facultatea și nu știu să învețe;

– manuale alternative care se contrazic și nu-ți oferă un suport unitar;

– cel mai mare număr de analfabeți funcționali din țările europene, semnal de alarmă tras de instituțiile europene de câțiva ani;

– distrugerea învățământului profesional, dar și a hibridei încercări cu școlile de artă și meserii. În prezent, firmele private solicită, când mai apucă, strungari, matrițeri, fierari betoniști etc., pe care școala nu-i poate oferi la un nivel de calificare optim. Cât despre meseriașii buni, aceștia ori s-au pensionat, ori au emigrat, iar cei rămași se caută, permisă fie-mi exprimarea, ca iarba de leac;

– generații de copii care nici nu citesc și nici nu știu să utilizeze un calculator în mod constructiv, ca instrument de lucru, ci doar pe post de player-media, consolă de jocuri sau mijloc de comunicație. Este de acum încetățenită și aproape acceptată afirmația că, dacă vrei să-ți vezi copiii evoluând, plătești.

Peste toate se adaugă banii cheltuiți cu nemiluita în reabilitarea și modernizarea școlilor, bani care parcă nici nu se mai văd, bani cheltuiți în bătaie de joc, în disprețul profund al legii și pentru care nu mai răspunde nimeni, de cheltuirea cărora s-au „ocupat” absolut toți factorii de răspundere, indiferent de partid.

Am menționa aici latrinele făcute în curțile școlilor rurale cu costuri de câteva miliarde, despre care presa a vorbit, dar

nimeni nu a fost găsit nici rău intenționat și nici măcar în eroare.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

În ultimele săptămâni, Guvernul Boc a reacționat foarte rapid și, sper eu, eficient, prin modificarea Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope. Este regretabil că această reacție a venit în urma unor accidente tragice, intoxicații și internări de urgență după consumul unor substanțe asimilate drogurilor ușoare, dar și mai regretabil este faptul că același guvern nu a avut nicio reacție în urmă cu aproape un an, când o candidată la Parlamentul European, în prezent europarlamentar, a susținut legalizarea drogurilor ușoare în România. Adevărul e că atât ea, cât și susținătorii ei – pe câțiva îi regăsim și în Parlamentul României – nu cunoșteau efectele reale ale acestor produse narcotice și psihotrope sau, de fapt, nu îi interesa ce impact pot să aibă aceste substanțe asupra adolescenților și tinerilor ușor de manipulat.

## Stimați colegi,

Am abordat aceasta temă pentru a atenționa clasa politică asupra riscului că unele declarații pot să genereze prejudicii personale, uneori incomensurabile, chiar dacă singurul scop este acela de a obține voturi sau simpatie. Orice declarație ar trebui să țină cont de contextul social românesc, așa cum este el la momentul respectiv.

În același registru, nu pot face abstracție de declarațiile domnului ministru Mihai Constantin Șeitan, privitoare la pensia de invaliditate, conform cărora 25% – 30% din acestea sunt ilegale.

Sigur, cifrele sunt impresionante atunci când te adresezi unui auditoriu nemulțumit și dornic să înțeleagă de ce trăiește din ce în ce mai rău. În acest fel, ai găsit vinovații pentru 3% din pensionari, aruncând anatema asupra unui corp medical aproape obișnuit că fiecare guvernare, în loc să aloce bani pentru sănătate, le aduce medicilor mai multe acuzații. Acești profesioniști în halate albe, care de cele mai multe ori fac trotuarul condiției umane, v-ar putea povesti multe despre profilul pacientului român, într-un sistem sanitar bolnav de lipsuri, aproape el însuși în stare de invaliditate.

Ca profesionist de elită în domeniul muncii, domnul Șeitan știe că există o relație directă între statusul economic și starea de boală, între starea de boală și incapacitatea temporară de muncă și invaliditate.

Declarația politică se intitulează „Măsurile nepopuliste de astăzi – cheia ieșirii din criză”.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

De câteva săptămâni, mass-media nu mai contenește să arunce cu pietre în Guvernul Boc. Fie că e vorba de Legea pensiilor, de Legea salarizării unitare ori de tăieri ale unor venituri nesimțite, Executivul este criticat, așezat la colț și împroșcat cu tot felul de cuvinte grele. Cu largul concurs al reprezentanților opoziției, populația este dezinformată cras și intră în panică.

## Doamnelor și domnilor,

Trebuie să înțelegem o dată pentru totdeauna că ținta Guvernului Boc este ieșirea României din criză, iar acest lucru nu este posibil cu măsuri populiste, menite să atragă voturi. Guvernul nu a promis niciodată 25.000 de euro pentru românii care se întorc în țară, de exemplu, ci și-a luat angajamentul de a duce țara la liman. Premierul Emil Boc chiar a avertizat de faptul că procesul de reformă și cel de ieșire din criza economică vor fi unele dure.

În loc să găsească soluții concrete, să-și ofere sprijinul pentru ieșirea țării din criză, membrii PSD și PNL se bat cu pumnul în piept și nu se mai satură să ofere, din scaunul studiourilor de televiziune, imagini ale unui film în care ei ar fi fost la putere, cum ar fi aruncat ei cu banii în stânga și în dreapta.

## Domnilor,

E timpul să fim chibzuiți. A trecut vremea în care banii erau cheltuiți după bunul plac al celor care se aflau la putere, a trecut vremea în care clientela politică trăia împărătește din banii statului. E timpul să strângem cureaua, oricât de greu ar fi.

Știu, riscul este enorm, ținând cont că, peste doi ani de zile, vor fi din nou alegeri. Riscul este și mai mare pentru liberali și social-democrați, a căror singură promisiune electorală a fost îndreptată spre „băieții deștepți”, spre cei din grupul restrâns al clientelei de partid, însă noi, cei care am făcut promisiuni numai alegătorilor din colegiile noastre și care sprijinim actualul Cabinet, ne asumăm în totalitate acest risc, pentru binele acestei țări. Veți vedea, în timp, că aceste măsuri pe care unii le critică astăzi își vor arăta, în timp, roadele, veți vedea că salariile și pensiile nesimțite vor deveni, în timp, doar o amintire, la fel ca și criza economică. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Stimați colegi,

Am rugămintea de a modifica ordinea de zi pe care am propus-o. Ținând cont de faptul că domnul ministru Blaga este prezent în plen și pentru a putea să profităm de prezența Domniei Sale, doresc să fac plenului o propunere de modificare a ordinii de zi, și anume proiectul de lege de la punctul 9, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, să fie „promovat” la...

## Și al doilea, domnule ministru?

Și proiectele de lege privind înființarea unor comune – sunt câteva proiecte privind înființarea comunelor – să le aducem la punctul 5 din ordinea de zi, pentru a putea să ascultăm toate argumentele în prezența ministrului de resort.

Prin vot deschis, vă propun această modificare a ordinii de zi.

Domnule senator Câmpanu, aveți o propunere pentru ordinea de zi de azi?

Vă rog.

Microfonul 2.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

V-aș ruga să aveți amabilitatea, la aprobarea ordinii de zi, să acceptați mutarea punctului 8 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari, pe poziția a doua, ca o compensare a faptului că este vorba de un proiect de lege care a circulat în Parlament aproape trei ani de zile și este susținut de parlamentari din toate grupurile parlamentare.

Am înțeles că la susținerea acestui proiect de lege va fi prezent și domnul ministru Oprea. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Nu-l împiedică nimic pe domnul ministru Oprea să fie prezent aici. Proiectul de lege este pe poziția 8, este o poziție suficient de avansată.

Dacă domnul ministru Oprea a ajuns – și îl văd intrând în sala noastră de plen –, vă propun ca imediat după punctul 5 și după proiectele de lege privind înființarea unor comune să avem ca dezbatere proiectul de lege de la punctul 8 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari.

Cu aceste două modificări, aceste două mici rocade, vă

ă de Consiliul Guvernatorilor Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare;

– Lege pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 48/2005 privind organizarea pieței laptelui de vacă;

– Lege privind darea în administrarea autorităților administrației publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public al statului.

Această notă a fost adusă la cunoștința senatorilor în ședința noastră de astăzi și vă rog să vă exercitați dreptul așa cum veți considera de cuviință.

Domnule senator Șerban Mihăilescu, doriți să interveniți pe partea de procedură? Vă rog.

Microfonul 3.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

În conformitate cu prevederile Regulamentului Senatului, trebuie să fac un anunț public. După 15 ani de activitate în cadrul Grupului parlamentar al PSD din Parlament, din acest moment, voi activa ca senator independent.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc și eu pentru acest anunț important. Trecem la punctul 3 din ordinea de zi și aș vrea să vă rog să vă ocupați locurile în sală, inclusiv Grupul parlamentar al UDMR.

Este vorba de aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice.

Este un subiect, evident, de...

Rog toți senatorii să-și ocupe locul în sală, iar pe cei care nu sunteți membri ai Senatului să părăsiți sala de urgență. Am fost sesizați de Guvern cu solicitarea de procedură de urgență...

Domnule senator Țuțuianu, vă rog. Microfonul 3.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Guvernul ne propune să adoptăm printr-o procedură de urgență Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice.

M-am consultat cu colegii mei și vreau să exprim o poziție oficială a Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC și să spun că suntem de acord să discutăm rapid această lege, dar s-o discutăm temeinic, pentru că, dați-mi voie să vă spun, avem câteva proiecte de lege pe ordinea de zi a Senatului, cum este Proiectul de lege privind responsabilitatea fiscală, discutat săptămâna trecută, proiecte de lege importante care au mari lacune, mari probleme în redactare și sunt convins că și Proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice va genera dispute foarte mari.

Ca să dau un exemplu, în tot spațiul public și domnul Boc, și domnul Șeitan vin și ne spun că legea nu retroactivează și că a tăia pensiile unor categorii întregi, începând cu anul viitor, este o chestiune care nu ține de neretroactivitatea legii, iar eu vin și le spun că, de la dreptul roman, de acum 2500 de ani, neretroactivitatea constituie un principiu înscris în toate codurile civile de ieri și de astăzi și în toate constituțiile moderne ale Europei. Și tot de la romani, de exemplu, vine un principiu numit _Tempus regit actum,_ adică fiecărei situații îi aplici reglementarea în vigoare la momentul respectiv. Consecința, dacă legea trece așa și nu discutăm serios, este că vom avea 27.000 sau 30.000, sau 50.000 – nu știm exact câți sunt – de oameni care vor da în judecată statul român și aici, în instanțele naționale, sau la CEDO, și vă asigur, de acum, că vor avea câștig de cauză.

Tocmai de aceea, pentru a nu greși în legiferare, eu cred că această lege trebuie discutată serios în comisii.

Trebuie să avem o largă dezbatere pe marginea acestui text și să o adoptăm în așa fel încât ea să nu creeze dezordine socială și să afecteze grav drepturi câștigate ale unor oameni.

Rugămintea este să avem procedură obișnuită. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule senator Puiu Hașotti, pentru un punct de vedere din partea Grupului parlamentar al PNL. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Stimați colegi,

În primul rând, vreau să întreb, la banca ministerială, cine este reprezentantul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Domnul ministru Valentin Iliescu, da? Nu știu ce v-ați face fără domnul Valentin Iliescu!

Cea de-a doua întrebare: nu credeți, domnule ministru pentru relația cu Parlamentul, că pentru acest proiect de lege ministrul muncii trebuia să facă un minim efort pentru a solicita procedura de urgență? Evident, da.

În al treilea rând, dacă această lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2011, de ce se solicită procedura de urgență?

Avem timp, har Domnului, să o dezbatem în procedură normală și să dăm o lege mai bună, mult mai bună decât proiectul de lege pe care ni-l înaintează Guvernul, să avem o procedură normală în Parlament.

Îmi pare rău, s-ar putea să-l pun în dificultate pe domnul ministru Valentin Iliescu, totuși de ce domnul ministru al muncii nu a venit să prezinte necesitatea procedurii de urgență la acest proiect extrem de important?

Stimați colegi,

Înainte să dau cuvântul reprezentantului Guvernului pe o temă atât de importantă, menționez că, așa cum alți reprezentanți ai Guvernului sunt prezenți astăzi aici, prezența ministrului de resort ar fi fost necesară. Doresc doar să informez faptul că în Biroul permanent al Senatului am stabilit termene pentru dezbaterea acestei legi, cred că 16, respectiv 17 martie anul curent.

Acest lucru, în mod evident, este un termen suficient de strâns sau, poate, chiar prea strâns pentru o temă atât de complexă și care afectează viața a peste 6 milioane de cetățeni ai României, și probabil mai mulți, prin ceea ce reprezintă familiile acestora.

De aceea, aș dori ca această temă să aibă, într-adevăr, o derulare și o dezbatere publică și politică extrem de sănătoasă, pentru că altfel, așa cum spunea și un distins coleg senator, riscăm să facem, așa cum s-a făcut de prea multe ori în ultimii ani, să se ia decizii care, după aceea, să fie contestate în justiție și care să creeze efecte secundare extrem de complicate.

Poate reprezentantul Guvernului ne spune care este punctul de vedere al Guvernului.

Vă rog, domnule ministru Valentin Iliescu. Microfonul 10.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună ziua, doamnelor și domnilor senatori!

Mă bucură și apreciez extrem de mult interesul exprimat de grupurile parlamentare. Sunt convins că nu numai cei care au luat cuvântul, ci absolut toți membrii Senatului consideră că este o lege extrem de importantă, asupra căreia trebuie să ne aplecăm cu foarte multă atenție, așa cum apreciez și mulțumesc și Biroului permanent al Senatului, care, într-o discuție foarte lungă, săptămâna trecută, marți, a stabilit un termen pentru elaborarea avizelor și, respectiv, a raportului de fond, care este data de 16 aprilie 2010.

Doresc să-i răspund domnului senator Puiu Hașotti că am făcut, în ședința de guvern de săptămâna trecută, o prezentare asupra participării miniștrilor, pentru că declarația prim-ministrului Emil Boc, făcută acum o lună de zile, la începutul sesiunii parlamentare, nu dorim să fie o vorbă în vânt, pentru că, prin prezența miniștrilor și a secretarilor de stat, dorim să dăm toată atenția parteneriatului cu Senatul și Camera Deputaților.

Vreau să vă informez, domnule senator și stimați domni senatori, că la ședința de comisie de miercuri a Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială ministrul muncii, domnul Mihai Șeitan, va fi prezent pentru a prezenta acest proiect de lege și, implicit, pentru a prezenta, legat de întrebările care, în mod inevitabil, vor fi puse, răspunsurile ministerului.

Vă asigur, de asemenea, că dezbaterea în plen, inclusiv la comisiile avizatoare, va fi asigurată de prezența domnului ministru Mihai Șeitan.

Pe de altă parte, despre necesitatea adoptării în procedură de urgență, un termen de șapte săptămâni până la elaborarea raportului mie mi se pare un termen suficient pentru a purta o discuție aprofundată.

Din această perspectivă, trebuie să vă fac afirmația că Guvernul s-a angajat în raporturile cu instituțiile financiare internaționale ca textul acestui proiect de lege să fie finalizat până la data de 31 mai anul curent, urmând ca până la 1 ianuarie 2011, dată la care să fie pusă în aplicare această lege, să se creeze toate condițiile ca ea să poată produce efecte.

Sigur, în mod regulamentar, o procedură de urgență înseamnă un termen mult mai scurt, dar am încercat să raportez importanța legii cu termenul pe care dumneavoastră l-ați stabilit și pe care vă rog din toată inima să încercăm să-l respectăm, pentru ca, la momentul 16 aprilie, legea să treacă de comisii și să ajungă în plenul Senatului. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Pentru că avem o agendă încărcată, eu v-aș sugera să recurgem la procedura de vot, pentru că, până la urmă, prin vot se rezolvă această chestiune, reconfirmând că avem în fața noastră niște termene pe care deja le-am stabilit.

Deci, într-un fel, este o chestiune mai degrabă oarecum formală. Oricum, trebuie să procedăm la vot. Suntem sesizați în mod oficial, am dori doar să auzim argumentele pro și contra pentru o astfel de chestiune.

De aceea, pentru a putea să intrăm și pe faza de legiferare propriu-zisă, vă

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru întrebare.

Demersul, așa cum a fost făcut la Biroul permanent, are un obiectiv foarte precis, să încercăm să ne încadrăm cu adoptarea legii în cele două Camere până la 31 mai anul curent.

Eu trebuie să vă spun, ca unul care particip și la lucrările din Senat, și la cele din Camera Deputaților, că, întotdeauna – e vorba și de comisii, dar și de plen –, dezbaterile în Senatul României sunt extrem de serioase, de profunde și, întotdeauna, nu cred că eu, cel puțin, și colegii pe care îi aveți în față au venit și au încercat să impună termene foarte scurte.

Chiar și termenul de 16 aprilie, pe care aș dori, domnule președinte și stimați senatori, să încercăm să-l respectăm, mie mi se pare că, în funcție de importanța și responsabilitatea acestei legi, reprezintă o procedură de urgență.

Procedură, domnule președinte. Dragi colegi,

Biroul permanent al Senatului a stabilit termene pentru depunerea avizelor și a raportului. Termenul este 15 aprilie și 16 aprilie. Or, procedura de urgență care se solicită astăzi presupune ca Senatul să înainteze acest raport în termen de 30 de zile.

Noi, acum, ce trebuie să facem? Să puneți la vot dumneavoastră procedura de urgență, iar mâine, în Biroul permanent al Senatului, să visăm alte termene? Ar fi o premieră! Și nu este în regulă acest lucru. De vreme ce Biroul permanent al Senatului a repartizat acest proiect de lege către comisii, nu mai putem reveni asupra acestei chestiuni, vă repet, în baza art. 110, care spune că Senatul se pronunță în termen de 30 de zile asupra proiectelor de lege sau propunerilor legislative prevăzute la art. 108.

Vă mulțumesc, domnule senator. Vă rog, domnule senator Rădulescu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Răspund colegului meu, domnul senator Hașotti.

Întotdeauna, plenul este suveran. Sigur că noi am făcut procedura de rutină pe care o facem întotdeauna în Biroul permanent, am dat niște termene pe o procedură obișnuită, deoarece nu se ceruse procedură de urgență.

Plenul însă, dacă va decide ca această procedură să fie de urgență, vom stabili noile termene pentru întocmirea raportului de fond. Și încă ceva: procedura de urgență înseamnă și o dezbatere într-un alt ritm. Or, acesta este lucrul care se cere în momentul de față.

Voi completa ceea ce a spus reprezentantul Guvernului. El a fost consecvent, el nu a cerut 16 aprilie și i s-a dat 16 aprilie, și acum vine în fața noastră cerând altceva. El a atras atenția acolo, din partea Guvernului, cerând un termen mult mai apropiat, reprezentantul comisiei, respectiv eu, ca președinte, am spus că suntem în stare noi, comisia de fond, să dăm raportul gata până pe data de 24 aprilie. Au fost însă șefi de comisie care au spus că ei nu pot să dea avizul decât pe termenul de 15 aprilie. Noi i-am invitat la un efort mai susținut pentru a-l da cu trei săptămâni mai devreme. În final însă, sigur că a primat majoritatea din Biroul permanent.

Reafirm în fața dumneavoastră că avem posibilitatea să ne înscriem cu raportul în termenele prevăzute de procedura de urgență și, pe de altă parte, după aceea, știind ce presupune dezbaterea unei legi de o asemenea importanță, pe care toți o recunoaștem în plen, vrem și la dezbatere procedură de urgență, pentru ca să ne putem încadra în termenele care au fost condiționate de către acordul cu instituțiile internaționale.

Problema este că intrăm într-o fază de creare de precedente, care cred că sunt periculoase. Nimic nu împiedica solicitarea procedurii de urgență, în primă instanță, din partea Guvernului.

Deci ne trezim că dăm drumul la o procedură și ne reîntoarcem, asta înseamnă că, de fiecare dată, orice dăm ca sarcină unor comisii permanente ale Senatului României va putea fi schimbat, solicitându-se apoi procedura de urgență. Cred că este o chestiune nesănătoasă.

Efectiv, nu înțeleg, pentru că a existat toată deschiderea și toată dorința de colaborare pentru o lege atât de importantă ca aceasta. Mi se pare nefirească solicitarea Guvernului de a reveni asupra unui astfel de punct de vedere.

Vă rog, domnule președinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, domnul senator Toni Greblă.

Microfonul 4.

Domnule președinte, Stimați colegi,

După o discuție îndelungată în Biroul permanent, s-a stabilit termenul pentru avizare și termenul pentru raport. Fiecare comisie și-a stabilit, de asemenea, un program, ca avizul să fie definitivat până când venim cu raportul în ziua de 16 aprilie.

Nu-l mai putem schimba acum, dar eu cred că este mai degrabă dorința de semnal politic al Guvernului, pentru că, dacă astăzi am hotărî, prin absurd și încălcând uzanțele Senatului, procedură de urgență, este inutil și nu ajută cu nimic Guvernul în angajamentele pe care le-a luat, pentru că termenele de 15 și, respectiv, 16 aprilie se încadrează în termenul de 30 de zile, în sensul regulamentului, timp în care ar trebui elaborate avizele și rapoartele, astfel încât nu e de niciun folos schimbarea caracterului acum, ci, mai degrabă, să luăm act de rugămintea Guvernului pentru a trata cu prioritate acest proiect de lege, astfel încât, imediat după raport, proiectul să intre în dezbaterea plenului.

Vă mulțumesc. Vă rog, domnule Iliescu.

Doresc să le spun colegilor senatori care nu au fost prezenți la acea dezbatere că, inițial, eu am propus un termen mult mai scurt, dacă vă aduceți bine aminte, data de 31 martie, și, până la urmă, așa cum bine spunea domnul președinte Cristian Rădulescu, datorită deciziei majoritare a membrilor Biroului permanent, s-a decis acel calendar, cu 15–16 aprilie 2010.

Repet, Guvernul are câteva obiective precise, pe care doresc să le subliniez: o dezbatere cât se poate de serioasă

în comisii și în plenul Senatului și un termen care să fie respectat așa cum trebuie.

Am dorit această procedură de urgență pentru a avea certitudinea că ne încadrăm în termenul angajat de Guvern.

Din punctul meu de vedere – este, repet, un punct de vedere personal –, nu ar fi nicio problemă, dacă, până la urmă, nedorind să acceptați varianta procedurii de urgență, ne-am încadra totuși în termenele pe care le-a propus Biroul permanent al Senatului.

Este dreptul Guvernului să solicite procedura de urgență. Sunt convins că tocmai aceste motive care au determinat și necesitatea acestui proiect de lege, și dezbaterea în procedură de urgență au iscat atâta interes din partea dumneavoastră. Repet, dați-ne această mână de ajutor pentru a ne încadra și să facem, la modul cel mai serios, dezbaterea în plenul Senatului.

Vă mulțumesc.

## Stimate domnule ministru,

Ținând cont de faptul că sunt și alți reprezentanți importanți ai Cabinetului aici, vă propun o soluție care să ne permită să nu creăm un precedent dintr-o situație care va fi invocată la nesfârșit de-a lungul anilor care urmează.

Aș dori să vă propun soluția următoare: înțelegem preocuparea Guvernului pentru accelerarea, în limita posibilului, a dezbaterilor cu privire la acest proiect de lege, înțelegem obligațiile internaționale ale României, înțelegem și preocupările față de o lege atât de importantă, vă propun ca mâine, la Biroul permanent al Senatului, să reluăm subiectul acestor termene. Dacă putem, eventual, să mai comprimăm sau să mergem pe o formulă de dialog consensualizat, aș prefera și aș încuraja o astfel de formulă. Îmi este teamă că vom crea un precedent atât de puternic astăzi, încât ne vom trezi cu această situație invocată la nesfârșit.

Deci cred că, în momentul în care a plecat un proiect de lege pe o procedură de avizare și de raportare, este foarte greu să ne întoarcem și să reluăm o astfel de discuție în plenul Senatului României.

Vă asigur de toată disponibilitatea noastră pentru a putea găsi o formulă care să permită încadrarea în termenele și obligațiile României, dar ne punem în fața unei situații de a crea un precedent fără precedent, dacă-mi permiteți un joc de cuvinte. Vom fi în situația aceasta la nesfârșit și vom da peste cap tot ce înseamnă calendarul de dezbateri al Senatului României.

Vreau să fac apel și la experiența unor colegi care sunt senatori în multe mandate și care sunt astăzi și în Guvernul României. Cred că suntem în fața unei situații pe care o putem rezolva pe cale amiabilă, și așa este foarte politizat acest subiect și nu aș vrea să dăm senzația că ne jucăm cu viața a milioane de pensionari doar pentru un joc de imagine în Senatul României.

Suntem o Cameră a Parlamentului, care este echilibrată și rezonabilă, nu suntem o cutie de rezonanță politică. Vă rog, domnule ministru.

Da, domnule președinte, repet, din respect pentru modul corect în care cred că toți suntem interesați să adoptăm această lege atât de importantă, orice măsură care să asigure sprijinul tuturor grupurilor parlamentare este acceptabilă pentru Guvern.

Mai mult, vă informez, și pe domnul senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL, că prezența domnului ministru Șeitan va fi asigurată la toate ședințele din comisiile avizatoare, în comisia sesizată pe fond și în plenul Senatului, pentru a da toate explicațiile la o lege atât de importantă.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Mulțumim și noi pentru înțelegerea pe care Guvernul o acordă acestei teme importante.

Mâine, în Biroul permanent al Senatului, vom relua acest subiect.

Cu aceasta, am epuizat punctul 3 din ordinea de zi.

Programul de lucru pentru săptămâna viitoare îl vom aproba în plenul de miercuri, 24 februarie 2010.

Domnule senator Oprea, doriți să luați cuvântul pe procedură privind punctul 3 din ordinea de zi? Vă rog, domnule senator.

## Este o neînțelegere.

Punctul 3 din ordinea de zi nu a fost trecut prin Biroul permanent al Senatului? Dacă da, înseamnă că ceea ce dumneavoastră solicitați a avut deja loc și Biroul permanent și-a exprimat votul, plasând acest proiect de lege în ordinea de zi de astăzi pe poziția 3. Dacă s-a mers pe procedură normală, și am fost la acel Birou permanent când s-au stabilit termenele, astăzi, practic, este dreptul Guvernului de a cere procedură de urgență, care să fie o certitudine că acele termene vor fi respectate. Termenele pe care noi le-am aprobat în Biroul permanent sunt maximale, dar asta nu înseamnă că ele nu pot fi și mai rapide.

Există posibilitatea, în cazul acesta, ca Guvernul să se teamă că Biroul permanent, conform regulamentului, poate să amâne aceste termene și termenul stabilit de noi în Biroul permanent al Senatului să se ducă mult mai departe.

Or, la întrebarea domnului Hașotti: de unde aceste termene?, răspund că în plenul Senatului, în urmă cu două săptămâni, cu toții am votat acel termen de 31 mai 2010. Nu ați votat Acordul _stand-by_ cu Fondul Monetar Internațional? Acolo erau, la sfârșit, și tabelele cu desfășurătoarele...

## Domnule senator,

Subiectul a fost deja depășit în dezbaterea noastră. Am consumat aproape o jumătate de oră. Argumentul dumneavoastră a fost evocat și, printr-o înțelegere, cred eu, mai mult decât rezonabilă, am decis să reluăm acest subiect în Biroul permanent de mâine al Senatului. Lucrurile sunt clare.

Asta are totuși un vot astăzi, pentru că, dacă ne ducem mâine, înseamnă că încălcăm ordinea de zi de astăzi.

Să supuneți la vot că se amână și se votează mâine sau poimâine.

Am decis amânarea acestei rezolvări după discuția Biroului permanent al Senatului de mâine, care va găsi o formulă înțeleaptă, ca de fiecare dată.

Nu ați supus la vot nimic, asta este obiecțiunea.

Domnule senator Hașotti, vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

## Stimați colegi,

Cred că lucrul acesta trebuia să se încheie. Avem toată disponibilitatea de a da chiar și termene mai scurte decât

16 aprilie, dar Guvernul trebuie să înțeleagă că noi hotărâm acest lucru, nu hotărăște el.

Noi hotărâm, dar hotărâm după ce Biroul permanent, care a făcut o dată... Deja este un precedent periculos, stimați colegi. Deja este un precedent periculos! Biroul permanent a stabilit ceva.

Ca lider de grup, avem toată disponibilitatea să venim în întâmpinarea propunerii pe care a făcut-o domnul președinte și să stabilim mâine, la Biroul permanent, chiar un termen mai scurt. Ce nu este bine?

Deja Parlamentul, prin această decizie, Senatul face un pas înapoi, dar Guvernul trebuie să înțeleagă că, totuși, Parlamentul nu este chiar așa, la dispoziția lui, dacă aveți această onoare și mândrie de parlamentari.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Haideți să nu redeschidem o polemică politică pe acest subiect. Inițiatorul, reprezentantul Guvernului, a acceptat o formulă amiabilă de a putea găsi o soluție necontroversată. De aceea, în aceste condiții, practic, suntem desesizați cu această solicitare de la punctul 3 din ordinea de zi.

Mâine, la Biroul permanent, vom găsi o soluție ca să ieșim în întâmpinarea preocupărilor legate de calendarul dezbaterii, pe care Guvernul l-a precizat.

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi, aprobarea solicitării de retragere a unor inițiative legislative. Acest tip de procedură se rezolvă prin votul majorității senatorilor prezenți.

1. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 12 din 6 august 1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.

2. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

3. Propunerea legislativă privind reglementarea unor aspecte financiare ale Programului „Utilități și mediu la standarde europene în județul Suceava”.

Conform deciziei noastre anterioare, vă supun să dezbatem acum punctul 9 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Este și o procedură de urgență.

Îl rog pe domnul președinte Filip să-și ocupe locul la microfonul 7 și să ne prezinte raportul comisiei cu privire la acest proiect de lege.

Înainte de aceasta, poate domnul ministru Blaga dorește să aibă o intervenție, de la microfonul 9, pentru a ne prezenta punctul de vedere al Guvernului, urmând să avem și punctul de vedere al comisiei de specialitate.

Vă rog, domnule ministru.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

În cursul anului 2009, au fost emise două ordonanțe de urgență ale Guvernului: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105, prin care au fost introduse unele reglementări în domeniul funcției publice, operându-se astfel modificări ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Prin Decizia nr. 1.257/2009 a Curții Constituționale, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009. Ulterior, prin Decizia nr. 1.629 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I punctele 1, 2, 3, 4, 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor atacate.

Pentru remedierea acestor aspecte, prin proiectul de act normativ aflat în dezbatere propunem:

1. Transformarea funcțiilor de conducere de natură contractuală de director coordonator și de director coordonator adjunct la instituțiile publice deconcentrate în funcții publice de conducere conform Legii nr. 188/1999, sub denumirea de director și director adjunct.

2. Delimitarea competențelor de organizare a concursurilor pentru ocuparea funcției publice, în sensul în care acestea sunt realizate de către autoritățile și instituțiile publice în a căror stat de funcții se află funcția publică de conducere: șef serviciu, șef de birou și cele asimilate acestora, dar și toate funcțiile de execuție, urmând ca la ANFP să se organizeze numai examenele pentru ocuparea funcțiilor de director și de secretar al consiliului local.

3. Reglementarea dreptului ANFP-ului de a suspenda organizarea și desfășurarea unui concurs sau a unui examen, dacă se constată că nu au fost îndeplinite condițiile legale.

4. Stabilirea unor reguli procedurale pentru detașarea, transferul și exercitarea cu caracter temporar a funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici și a funcționarilor publici cu regim special.

Mulțumesc, domnule ministru. Domnule președinte Filip, aveți cuvântul.

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului a adoptat un raport de admitere, cu trei amendamente admise și un amendament respins.

Am primit avize favorabile din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, cu trei amendamente.

Am să-l rog pe domnul senator György Frunda, președintele comisiei, să comenteze cele trei amendamente, pentru că termenul la care au venit aceste amendamente, dar și raportul comisiei este în data de 18.02.2010, Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului având dezbaterea în data de 15.02.2010.

De asemenea, există un aviz favorabil din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. În cadrul

Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a fost discutat un amendament care a fost respins de către comisie.

Există aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ.

În cadrul comisiei am avut discuții cu doamna secretar de stat Alexe, de la Ministerul Administrației și Internelor, și, respectiv, domnul András Szakál, președintele ANFP.

Încercând să intrăm în sensul modificării Legii nr. 188/1999, respectiv elementele ce privesc înalții funcționari publici, pe de o parte, modul în care aceștia pot fi mutați dintr-o parte în alta, dar și problema legată de funcționarii publici de conducere, care, de fapt, din acest moment revin pe funcțiile publice conform Legii nr. 188/1999, considerăm că, în felul acesta, se pune cât de cât ordine în ceea ce înseamnă toată discuția legată atât de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, cât și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, de aceea comisia, cu majoritate de voturi, a dat acest aviz favorabil.

Mulțumesc, domnule președinte.

## Mulțumesc.

Vă consult dacă sunt intervenții din partea grupurilor parlamentare sau dacă inițiatorii amendamentelor...

Dau cuvântul domnului senator Berca, urmează domnul senator Frunda, dacă va dori.

- Vă rog. Microfonul 2.

## Mulțumesc mult, domnule președinte. Stimați colegi,

Nu aș vrea să mai reiau discuția cu privire la ordonanțele neconstituționale care și-au produs efecte în administrația publică românească. Aș vrea, doar, să fac un apel la domnul ministru Blaga, în sensul în care încă, la ora actuală, sunt o serie de inspectori guvernamentali detașați dintr-un județ în altul, la distanțe foarte mari, care, din punctul meu de vedere și în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, cred că ar trebui să revină la matcă. Discutăm de oameni care au ocupat funcții de prefecți, subprefecți, care au o pregătire în acest sens, o experiență administrativă și, indiferent de coloratura politică, cred că acești oameni ar trebui să revină în județele lor, pentru că eficiența lor poate fi demonstrată acolo unde cunosc situațiile cel mai bine.

Aș mai ridica o problemă, poate că voi ieși eu din politică până atunci, dar de fiecare dată o voi ridica, poate, în fine, vom avea suficientă maturitate, toată clasa politică, să definim o dată pentru totdeauna care sunt oamenii care vin și pleacă odată cu administrația și să lăsăm funcționarul public să-și vadă de treabă, să nu mai facem schimbări politice de dragul schimbărilor politice, pentru a reliefa camarila electorală din fiecare județ. Poate și noi am greșit în anumite momente, din acest punct de vedere. Va trebui să existe o dată pentru totdeauna un moment zero al administrației publice românești.

Mulțumesc, domnule senator. Dau cuvântul domnului senator Frunda.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În primul rând, aș continua ideea domnului senator Berca. Acest punct a fost ridicat de Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități. Comisia noastră, în integralitatea ei, a

acceptat exact aceeași idee pe care am transmis-o domnului director, ca, pe de o parte, la dezbaterile comisiei să fie prezenți secretarii de stat și, pe de altă parte, dorim o inventariere, o listă a funcțiilor publice cu caracter politic.

Dacă în Statele Unite ale Americii este posibil ca să existe fix trei mii de funcții care vin și pleacă odată cu noul președinte, cred eu că, într-o țară de mărimea României, putem defini cele aproximativ 500 de funcții până unde trebuie să meargă schimbarea de guvern, schimbarea politică, dar în niciun caz la nivelul instituțiilor descentralizate, în niciun caz la nivelul județelor, unde aceste instituții trebuie să aibă caracter profesional, și nu caracter politic.

În ceea ce privește amendamentele noastre, noi am propus, la art. 92, ca mutarea înalților funcționari publici să se facă cu acceptul scris al acestora. Din cuprinsul legii, deducția logică juridică este că pentru mutare este nevoie de încuviințarea, acordul scris al funcționarului respectiv.

Întrucât noi ne-am îndeplinit obligația de a redacta avizarea în ziua în care a trebuit să o facem, dar, în paralel, Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului a redactat raportul final și nu a avut timp ca să dezbată amendamentul nostru, fiind conștienți de faptul că toți membrii comisiei au acceptat amendamentul respectiv, fiind conștienți că în Camera Deputaților acest amendament va putea fi rediscutat, și sper ca ministerul să aibă un punct de vedere pozitiv, vă rog să considerați amendamentul nostru retras și acceptul nostru tacit pentru dezbaterea acestuia în Camera Deputaților.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului președinte Toni Greblă.

Înțelegând perfect rațiunile pentru care această propunere legislativă a fost înaintată spre dezbatere Parlamentului, totuși există puternice argumente pentru a vedea că majoritatea parlamentară nu a înțeles necesitatea adoptării unor amendamente care ar fi făcut, și din punctul nostru de vedere, acceptabilă propunerea legislativă. Mă refer, în primul rând, la confuzia care s-a făcut între director executiv, director executiv adjunct, respectiv director și director adjunct, în cadrul Instituției Prefectului, aparatului propriu și, respectiv, al instituțiilor deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organisme. Aici trebuie analizate cu atenție situațiile tranzitorii prin hotărâri judecătorești, din păcate foarte mulți foști șefi ai acestor servicii cu diverse denumiri au obținut reintegrarea pe posturi, iar, prin prezenta modificare, titulatura acestor posturi nu se mai regăsește în cuprinsul Legii nr. 188/1999, cu modificările de astăzi, astfel încât un funcționar care a obținut o hotărâre de reintegrare, în momentul în care se va prezenta, va constata că postul lui nu mai este prevăzut de Legea funcționarilor publici astfel cum ea se dorește să fie modificată.

A doua observație de fond este că se instituie procedura mobilității funcționarului public de conducere și, dacă vrem să scăpăm politic de un funcționar public de conducere, inventăm și legiferăm instituția mobilității funcționarului public, în acest fel dăm frâu liber arbitrariului, care a existat și există tendința de a menține în continuare această practică.

A treia observație se referă la faptul că facem să fie confuze categoriile de înalt funcționar public și de funcționar public. Pentru funcțiile publice specifice înalților funcționari publici, dăm posibilitatea ca, din motive obiective, fără să fie justificate, și pentru șase luni funcționarii publici să poată

ocupa temporar posturi de demnitatea celor de înalt funcționar public.

Aceste argumente și lipsa de receptivitate a colegilor de la putere ne determină să nu putem accepta în această variantă cele trei domenii pe care le-am specificat, cu mențiunea că înțelegem și suntem de acord cu restul textelor care reglementează materia.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc foarte mult.

Domnule senator Onofrei,

Domnule senator independent Mihăilescu, Domnule senator Hașotti și ceilalți colegi,

Am o rugăminte la dumneavoastră, aceea de fi extrem de concentrați și să avem o dezbatere cu privire la această temă, încercând să-i ascultăm cu respect pe toți colegii care iau cuvântul. Este una dintre cele mai importante legi. Cu toții știm ce semnificații și consecințe au aceste legi pentru administrația publică românească.

Dau cuvântul domnului senator Țuțuianu.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Domnule ministru,

Vreau să pun în discuție câteva lucruri și să înțeleg foarte exact care este politica Guvernului în domeniul funcției publice, pentru că avem un exemplu acum despre ce înseamnă să încercăm, și scuzați-mi expresia, să băgăm pe gâtul Parlamentului în proceduri de urgență reglementări fundamentale.

Prima chestiune este că nu a fost timp să discutăm serios această lege nici în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, iată că nici măcar în cadrul arcului guvernamental, din moment ce domnul senator Frunda György are amendamente care nu au fost discutate în comisia de fond.

A doua chestiune este că și noi suntem vinovați. Am spus câțiva dintre noi la grupurile parlamentare că cele două ordonanțe sunt neconstituționale. Nimeni nu a vrut să ne asculte. Acum ne grăbim iar și venim cu o reglementare care nu rezolvă, domnule ministru, câteva probleme de fond. Prima problemă este aceea cum rezolvăm situația a doi sau trei directori care se află pe aceeași funcție. Avem unii care se aflau pe funcții înainte de ordonanțe și care au fost înlocuiți, avem alții numiți în baza ordonanțelor și avem numit un al treilea director în baza ultimului act normativ, și nu am venit să reglementăm această problemă. A doua problemă este că avem foarte multe cazuri de oameni care au lucrat în serviciile publice respective, care au fost numiți pe funcții de director sau director adjunct și, din cauza modului în care a ieșit reglementarea, ei nici măcar nu se mai pot întoarce pe posturile pe care le-au deținut acolo.

A treia chestiune, domnule ministru, am încredere în echilibrul dumneavoastră, dar dați-mi voie să vă spun că în teritoriu se întâmplă altceva, de aceea vreau să vă întreb dacă vi se pare normal ca funcționari publici care lucrau în instituții publice din Dâmbovița, în baza ordonanței de urgență a Guvernului, să fie mutați, doar pentru că au avut altă opinie politică, unul la Bacău și altul la Botoșani, dacă vi se pare normal ca secretari de unități administrativ-teritoriale să fie mutați dintr-o comună unde primarul avea ceva de împărțit cu el, tot de natura disputei politice, într-o localitate unde nu exista secretar, aflată la 80 de kilometri, lăsând fără secretar comuna de la care a fost mutat, și dacă credeți că pe asemenea lucruri noi putem chiar să discutăm de stabilitate în funcția publică.

## Mulțumesc.

Dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru.

După ce domnii senatori se pronunță, îl voi ruga pe domnul ministru să aibă, poate, o replică, o intervenție.

Vă rog, doamna senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cred că este corectă retrimiterea la comisie, pentru că, uitându-mă în planificări, această inițiativă legislativă avea termenul de depunere a raportului pe 17 februarie, iar avizele pe 16 februarie. Nu știu cum s-a depus raportul pe 15 februarie, înainte de data depunerii avizelor.

Cred că este corect să se respecte termenele stabilite de către Biroul permanent.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul președinte Filip, microfonul 7.

Mă văd obligat să fac o precizare tehnică.

În cadrul ședinței de Birou permanent al Senatului, termenul pentru avize a fost data de 16 februarie. Rapoartele din partea comisiei au fost primite – și le am notate cu ora la care au intrat – în data de 18 februarie, ora 15.00. Termenul pentru raport a fost data de 17 februarie. Deci, oricum – dacă e să luăm _stricto sensu_ , dacă vrem să facem pe neamțul, deși noi suntem altceva decât nemți –, tot nu se încadrează aici. Dacă este să o discutăm _stricto sensu_ .

Legat de propunerea de trimitere la comisie, părerea mea este că, sigur, se poate trimite, deși, repet, proiectul de lege a funcționarilor publici și toată istoria din 2008, cu ordonanțele – sunt cunoscute mai mult Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, respectiv Legea nr. 188/1999 a funcționarilor publici –, sunt subiecte cunoscute. Cine avea de depus amendamente și de discutat amendamente o putea face.

Deci punctul meu de vedere, evident, ca președinte al comisiei, este că dezbaterea trebuie să aibă loc acum și să se voteze acum. Sigur că, până la urmă, dumneavoastră sunteți cei care veți decide.

Vă mulțumesc.

Domnule senator Frunda, vă rog, dacă mai doriți să interveniți o dată, deși mi-a plăcut propunerea cu cei 500 pentru România. Mi s-a părut interesantă. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O susțin. Nu pot spune ca John F. Kennedy la Berlin „Ich bin ein Berliner!”, dar, ca punctualitate, domnule senator, pot spune că „ich bin ein bißchen Deutscher”.

Noi v-am trimis raportul pe 16 februarie anul curent, nu pe 18 februarie, pe 16 februarie. Faptul că birocrația senatorială întârzie înregistrarea amendamentelor sau a avizelor este o altă treabă, care trebuie rezolvată în Biroul permanent, dar pentru onoarea, cinstea și corectitudinea informației noi v-am trimis raportul pe 16 februarie.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc pentru această precizare. Und ich bin ein bißchen Rumäner. Domnule ministru Blaga, aveți cuvântul.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Nu aș vrea să mai fac o istorie, pentru că tot eu am propus și acum patru ani de zile, după o amplă discuție cu opoziția de atunci și de astăzi, cu PSD-ul, cu privire la legile care au trecut cu 90% prin Parlament, dar am atras atenția, în 2007, că – de fapt, noi discutăm mai mult despre înalți funcționari, aici ne învârtim în discuții – în momentul în care Guvernul Tăriceanu a dat prefecții afară s-a încheiat etapa, din păcate, bună a înalților funcționari publici și s-a deschis Cutia Pandorei.

În ceea ce privește mutarea înalților funcționari, absolut de acord cu propunerea domnului senator Berca, și voi face toate diligențele ca oamenii să-și desfășoare activitatea cât mai aproape de casă, sigur, cu funcții și cu responsabilități, așa cum prevede legea.

Sunt de acord întru totul cu propunerea domnului senator Frunda cu privire la stabilirea unui nomenclator, și o vom putea face, și cred că toate partidele politice vor fi de acord, după ce vom trece de toate etapele de descentralizare, care vedeți că sunt tot mai ample și în învățământ, și în sănătate, și în Poliția Locală, deja legea este la Camera Deputaților. Pe urmă, sunt absolut de acord să stabilim un nomenclator de funcții, fiindcă și eu cred că, din păcate, doar așa ne facem bine.

În ceea ce privește funcțiile de director executiv, director executiv adjunct, care se numesc acum, în propunerile noastre numai directori și directori adjuncți, nu avem ce face, discutăm despre legea unică a salarizării și în deconcentrate astea sunt funcțiile. Trebuie să respect o lege.

În ceea ce privește faptul că sunt doi-trei pe o funcție, conform propunerii legislative, art. 111, toți intră în funcții de execuție și, pe urmă, se organizează concurs pentru a accede într-o funcție de conducere. Nu cunosc situația cu secretarii de comună din Dâmbovița, mi-ați spus despre cel din Tărtășești. Eu am propus la momentul respectiv – și mă bucur că ați aprobat – ca să scot secretarul de sub prefect. Știți foarte bine, ei sunt în coloana primarilor. Dar dacă s-a întâmplat acest lucru, îl vom corecta.

Vă mulțumesc, domnule ministru, pentru comentarii. Domnul senator Hașotti. Microfonul 2.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu este neapărat o procedură, ci un drept la replică.

Această Cutie a Pandorei, domnule ministru, domnule senator, a fost deschisă demult, dar dacă tot a deschis-o Guvernul Tăriceanu, dați-mi voie să-mi amintesc cine era ministrul administrației și internelor atunci. Atâta spun.

## **Domnul Vasile Blaga**

**:**

David!

## **Domnul Puiu Hașotti:**

## În privința...

În 2005? Nu. Exact în 2005, domnule ministru. Și în 2007 a fost ministru domnul David, și în 2000 a fost alt ministru, și în 1996 alt ministru... Chestia asta este demult. Nu este din 2005 sau din 2007. Au fost nuanțe.

În privința altor chestiuni pe care le-ați spus cu această mare reformare, că sunteți de acord cu ce a spus domnul senator Berca și că veți lua măsuri, dacă tot am spus la declarații politice un citat de La Rochefoucauld, am să vă spun acum unul din Machiavelli: „Cuvântul i-a fost dat omului pentru a-și ascunde gândurile.” Se pare că este un autor pe care nu știu dacă PD-L-ul l-a citit, dar îi aplică teoria din plin.

Domnule ministru Blaga, microfonul 9.

## **Domnul Vasile Blaga:**

## Doar două precizări.

Îl știu de mult pe domnul Hașotti și îmi plac uneori pozițiile Domniei Sale, dar știe precis că nu are dreptate.

La 1 ianuarie 2006, i-am menținut în funcție pe absolut toți înalții funcționari existenți în acel moment, și vă readuc aminte că majoritatea proveneau de la PSD, pentru că erau toți secretarii de atunci ai prefecturilor, toți directorii generali din ministere, drept pentru care cea mai mare pondere o au și acum cei care au pornit din PSD ca înalți funcționari și, pe urmă, prefecții și subprefecții care erau în funcție în acel moment.

Eu cred – și vă spun încă o dată – că este nevoie să stabilim nomenclatorul clar al funcțiilor care se schimbă odată cu puterea și cred că partidele parlamentare pot face acest lucru.

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Când? În 100 de ani?

Vă mulțumesc. Domnul senator Greblă. Microfonul 4.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Dacă s-ar institui o ordine și un premiu ale celor mai puțin abuzivi miniștri, probabil domnul Blaga ar primi premiul cel mare. Sub acest aspect, noi intenționăm să protejăm funcționarii publici de abuzurile unor miniștri tentați să abuzeze de funcția lor, nu împotriva dumneavoastră neapărat, domnule ministru, care știm că aveți o acțiune echilibrată asupra administrației. Legea trebuie să o facem acum, pentru ca, în eventualitatea în care cineva ar vrea să abuzeze în aplicarea ei, să fie apărat de lege funcționarul public.

Mai am două argumente. Indiferent de lista care ar fi bine să fie întocmită, să vedem și noi cine este menținut și promovat pe criterii politice și cine pe criterii profesionale. Dacă lăsăm libertate totală în aplicarea principiului mobilității funcționarului public, toți funcționarii publici vor putea fi șantajați cu astfel de prevederi. Nu vreau să te mai mențin, chiar dacă tu ești pe altă listă, atunci eu te detașez 6 luni la Bacău și, după 6 luni la Bacău, vei cere tu să pleci acasă. Sub acest aspect este important să legiferăm și, mai ales, mă refeream – și, în mod sigur, dumneavoastră înțelegeți foarte bine – la situațiile tranzitorii. Dacă nu reglementăm și nu ținem cont de ele, ne vom trezi ani în șir de acum încolo cu câte doi-trei directori pe aceeași funcție, unii printr-o hotărâre judecătorească, alții printr-o altă hotărâre, alții în urma refuzului de a fi integrați acolo unde s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Eu cred că toate argumentele au fost enunțate. Interesul este legitim, este o lege importantă.

Aș dori să întreb, înainte de a avansa în dezbaterea noastră, dacă, din punctul de vedere al amendamentelor respinse, inițiatorii doresc să le susțină în plen conform procedurilor noastre.

Domnul senator Belacurencu. Microfonul 4.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Dacă s-a lecturat cu mare atenție proiectul de lege inițiat de Guvern – și sunt convins de acest lucru, pe lângă problemele rezolvate, mă refer la prevederile celor două ordonanțe de urgență ale Guvernului, neconstituționale –, eu am sesizat că el încearcă a da o creștere excesivă rolului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, sens în care – și cu ajutorul colegilor din comisie – am reușit să promovez patru amendamente, din care două erau de fond, vizau ceea ce spun aici, o reducere a rolului excesiv al Agenției, al treilea amendament pe fond, pe această observație, a fost respins.

Vreau să vă reamintesc faptul că, prin proiectul de lege, se introduce un nou articol, art. 21[1] , prin care se spune că „Agenția Națională a Funcționarilor Publici dispune suspendarea organizării și desfășurării concursului sau, după caz, a examenului în următoarele cazuri...”, și sunt enumerate trei. Am propus eliminarea lit. a). După aprecierea mea, rămânerea lit. a) ar da posibilitatea unor hotărâri subiective pe care Agenția le-ar putea lua în legătură cu anumite examene de promovare în funcțiile publice. Legea nr. 188/1999, dar și proiectul de lege inițiat de Guvern, specifică în foarte multe cazuri în ce condiții poate interveni Agenția să suspende un examen.

De aceea, insist ca acest alineat să fie eliminat, să rămână celelalte două, care explicitează condițiile în care poate interveni Agenția.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc.

Vă propun să încercăm să intrăm în faza de votare. Avem o primă propunere pe care au făcut-o doi senatori, de a retrimite la comisie. După acest vot, dacă nu va întruni votul majorității, vom intra în procedura de vot cu amendamentul respins, amendamente acceptate și votul final.

În continuare, vă

Domnule senator Igaș, vă rog.

## **Domnul Traian Constantin Igaș:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă anunț că aparatul colegului din stânga nu a funcționat și, pentru asta, vă rog să avem un vot...

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Dacă solicitați listă de vot, fără probleme.

Vă rog să dispuneți prezentarea listelor de vot către liderii de grup.

Domnule senator Hașotti, vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Domnule președinte și stimați colegi, este imposibilă solicitarea Grupului parlamentar al PD-L.

Dacă solicitați listă, ce demonstrați cu asta? Ce demonstrați cu asta?

Poate că domnul senator nu a vrut, poate nu a putut, poate..., dar niciodată, niciodată nu s-a întâmplat să se reia votul pentru că nu a funcționat aparatul unui senator.

Dacă faceți așa...

Domnule președinte, vă rog să nu încălcați regulamentul, pentru că, dacă repuneți la vot, voi solicita pauză de consultări și trecem de ora 18.00.

Domnule senator Bîrlea, vă rog.

Vă rog să respingeți propunerea domnului senator Hașotti. Nu este îndreptățit să-mi refuze un drept de a vota. Este o chestiune tehnică și ea poate fi verificată.

În consecință, solicit reluarea votului.

Oricum, vreau să vă informez că suntem prima Cameră sesizată și că, în condițiile în care vom vota imediat, în câteva secunde, textul proiectului respectiv, domnul senator Bîrlea va putea să se pronunțe. Deci, din punct de vedere al fondului problemei, cred că prelungirea acestei discuții este contraproductivă.

Domnule senator Frunda, vă rog.

## **Domnul Frunda György:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Foarte pe scurt. Haideți să privim lucrurile absolut corect, fără parti-pris-uri politice. Oricare senator care susține că aparatul său nu a funcționat, în oricare parlament din orice țară, are dreptul să ceară reluarea votului. Trebuie verificată lista.

Deci, dacă lista confirmă cele susținute de domnul senator, este o obligație deontologică să supunem din nou la vot.

Poftim?

De pe listă, dacă apare sau nu.

Am rugămintea...

Și încă ceva. Cu prietenia pe care i-o port domnului senator Hașotti, trebuie să spun că de mai multe ori am revotat în asemenea situații.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Domnule Frunda, dacă, într-adevăr, listingul confirmă că domnul Bîrlea nu a votat, cred că este, până la urmă, colegial...

Deci vă rog să confirmați dacă domnul senator Bîrlea figurează sau nu pe lista de vot.

Domnule senator Igaș, microfonul 2, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intrat în posesia listei de vot. Așa cum spuneam și mai devreme în intervenția mea, domnul coleg Bîrlea, pe care eu l-am urmărit și am văzut că încerca să voteze, dar nu a reușit, nu apare pe această listă și vă rugăm, domnule președinte, să reluăm votul.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

În aceste condiții, cred că este corect și colegial... Nu cred că ne putem bucura de mici victorii procedurale. Este o lege mult prea importantă.

Vă rog să reluăm votul cu privire la raportul cu amendamente.

Acum vă

Așa cum am discutat anterior, aș sugera, pentru a profita și de prezența domnului ministru Oprea, să ne aplecăm...

Domnule ministru Blaga, aveți o propunere?

Nu, nu, după aceea o să reluăm celelalte inițiative legislative.

Vreau să vă adresez rugămintea respectuoasă să aveți răbdarea să mai stați câteva minute în plen. Este o lege importantă, este o lege pentru militarii acestei țări și este o lege organică.

La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari.

A fost adoptat tacit de Camera Deputaților și se află în atenția noastră.

Îl rog pe domnul ministru Oprea, la microfonul 8, să ne prezinte, pe scurt, punctul de vedere al Guvernului, urmând ca domnul senator Meleșcanu să prezinte punctul de vedere al comisiilor.

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Supun atenției dumneavoastră completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari. Această categorie de militari, soldați și gradați voluntari, a fost înființată în anul 1990 prin Hotărârea Guvernului nr. 1.030 din 18 septembrie.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1.030/1990, limita de vârstă era de 35 de ani pentru militarii luptători și de 45 de ani pentru militarii profesioniști. În anul 2006, a apărut Legea nr. 384 privind statutul soldaților și gradaților voluntari, prin care s-a reglementat statutul acestora în armata română și aceștia au primit unele drepturi. Vârsta până la care aceștia puteau fi menținuți în activitate a fost limitată la 40 de ani.

În prezent, soldații și gradații voluntari sunt în număr de aproximativ 31.000, aproximativ 40% din totalul personalului militar. Deși îndeplinesc misiuni specifice atât pe timp de

pace, cât și pe timp de război, inclusiv prin participarea la misiuni de menținere a păcii în teatrele de operații în afara teritoriului statului român, potrivit legislației existente, nu sunt asimilați cadrelor militare. În consecință, în prezent, nu pot beneficia de unele drepturi acordate acestora, constituind un corp distinct de personal militar, cu statut propriu.

În data de 9 februarie anul curent, am participat la ședința Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senat, în cadrul căreia am dezbătut acest proiect de lege. În urma dezbaterilor din comisie și a propunerilor, toți politicienii și-au dat acordul pentru reglementarea statutului și a obligațiilor militare la nivel profesionist ale soldaților și gradaților voluntari. Aceste propuneri s-au bucurat de toate voturile formațiunilor politice – PNL, PSD, UDMR și Grupul senatorilor independenți. Aș vrea să-i menționez pe domnii senatori Teodor Meleșcanu, Cristian Rădulescu, Alexandru Cordoș și pe domnii deputați Adrian George Scutaru, Eugen Bejinariu și Marian Sârbu.

## Stimați colegi,

Din sală mi se spune să grăbim acest vot.

## Mulțumesc.

Domnule președinte Meleșcanu, vă rog să ne prezentați punctul de vedere al comisiilor sesizate pentru raport.

## Vă mulțumesc.

## Domnule președinte,

Este un raport suplimentar comun, care confirmă raportul favorabil pe care noi l-am adoptat deja pentru dezbaterile din ședința Senatului din 17 septembrie 2008.

Aveți în mape textul, nu vreau să vă citez din el. Vreau doar să folosesc acest prilej pentru a mulțumi, în mod cu totul deosebit, domnului președinte Cristian Rădulescu pentru colaborarea excelentă și sprijinul pe care l-am primit din partea Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială și, mai ales, domnului ministru Gabriel Oprea, pentru că Domnia Sa a fost primul care a reușit să vină cu un punct de vedere favorabil din partea ministerului, care a reprezentat singura noastră dificultate în procesul legislativ.

Vreau să vă spun că este un raport favorabil. Sper să-l votați cu toții, cu conștiința că faceți o dreptate pentru cel mai important corp numeric din armată, soldații și gradații voluntari, al căror regim era departe de regimul care ar trebui să fie, inclusiv prin aprobarea măririi vârstei contractului până la 45 de ani.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc foarte mult.

În condițiile în care constat un punct de vedere comun din partea Guvernului și din partea comisiilor de specialitate, vă

Vă supun acum votului proiectul de lege, cu precizarea că este o lege organică.

În condițiile în care timpul alocat dezbaterilor legislative a fost epuizat,