Doina Silistru

Declarația politică este intitulată „Diversitatea culturală – provocare pentru progresul lumii contemporane”.

Diversitatea culturală se referă la multiplele moduri în care se exprimă culturile grupurilor și societăților și se manifestă, nu numai prin căi variate de exprimare, sporire și transmitere a patrimoniului cultural prin intermediul varietății expresiilor culturale, ci și prin diverse moduri de creație, producție, distribuire și utilizare artistică, indiferent de tehnologiile și de mijloacele folosite pentru acestea. Conceptul de diversitate culturală se bazează pe schimburi și pe fluxuri: schimb de idei, schimb de bunuri și servicii culturale.

Diversitatea culturală poate fi protejată și promovată numai dacă sunt garantate drepturile omului și libertățile fundamentale cum ar fi libertatea de exprimare, informare și comunicare, precum și abilitatea persoanelor de a alege expresiile culturale.

Diversitatea culturală reprezintă un factor important pentru asigurarea pluralismului, democrației, coeziunii sociale, a identității societăților și indivizilor, precum și a dialogului social.

Diversitatea culturală este construită pe doi piloni, și anume: protejarea și stimularea cunoașterii și aprecierii pentru propria cultură, pentru rădăcini și pentru identitate și încurajarea deschiderii și interesului real pentru celelalte culturi, într-un spirit de toleranță și respect reciproc. Sunt considerate a fi extrem de importante atât recunoașterea, cât și conștientizarea identităților și diferențelor dintre culturi, încercând să se realizeze o îmbogățire a dialogului intercultural.

Acțiuni venite în sprijinul culturii și diversității sale: afirmarea specificității și dubla natură a bunurilor și serviciilor culturale, acestea fiind atât culturale, cât și economice; recunoașterea rolului politicilor publice pentru protejarea și promovarea diversității culturale; conștientizarea importanței cooperării internaționale pentru a face față vulnerabilităților culturale, mai ales în țările în curs de dezvoltare.

Diversitatea culturală, privită ca fiind o provocare pentru progresul lumii contemporane, trebuie să aibă în vedere o serie de criterii și modalități de promovare și dezvoltare. Pot fi amintite în acest sens: accesul la educație, știință și cultură – politici și strategii; capitalul uman, cultural, social; cultura organizațională, cultura instituțională în schimbare; reducerea disparităților regionale; schimbări sociale, economice și culturale în contextul globalizării etc.

Problema păstrării identității culturale prezintă două aspecte strâns legate între ele: pericolul omogenizării culturale, apariția sau recunoașterea unei forme unice de cultură și apariția fenomenului de dezintegrare culturală și psihologică, atât pentru indivizi, cât și pentru societăți.

Identitatea culturală la ambele niveluri – național și internațional – rămâne una dintre principalele necesități psihologice și spirituale. Imposibilitatea de a-și putea păstra propria identitate conduce în mod automat și, de altfel, firesc la conflicte în interiorul unei societăți sau în cadrul societăților dintr-o anumită regiune.