Emilian Valentin Frâncu

Declarația politică este intitulată „Efectul «pozitiv» al șomajului – munca până la epuizare”.

În anul 2007 un caz tragic ținea prima pagină a ziarelor – o tânără de 31 de ani, angajată într-o multinațională, Raluca Stroescu, a decedat în urma stresului și a suprasolicitării de la serviciu, după ce ajunsese la 40 de kilograme. Săptămâna trecută, o situație similară a fost semnalată: o femeie în vârstă de 34 de ani, Ramona Cîciu, mamă a doi copii, se afla în comă, după ce lunile precedente a muncit până la epuizare, iar apoi, din păcate, a decedat.

În același timp, președintele Traian Băsescu, aflat într-o vizită în Japonia, sublinia „partea bună” a ratei ridicate a șomajului din țara noastră, cauzată de actuala criză economică: „Dacă în 2008 România a avut o creștere de productivitate a muncii de 6,6%, în 2009 am înregistrat o creștere a productivității muncii de 11,2%.”

Practic, ceea ce ne spune președintele este că acei români care și-au păstrat locurile de muncă anul trecut au reușit doar pentru că au muncit pe rupte, de cele mai multe ori până la epuizare, după cum ne sugerează cazul de mai sus. În logica lui Traian Băsescu, cu cât vom avea mai mulți șomeri, cu atât productivitatea muncii va crește mai mult.

Este greu de descris în cuvinte cât de aberantă este această afirmație. Ignorând standardele de protecție a muncii și norma zilnică, Președintele României încurajează un stahanovism de frică – ori muncești non stop, ori ajungi șomer. Această mentalitate, care ne duce cu gândul la capitaliștii portretizați de Marx, ne arată exact magnitudinea viziunilor comuniste ale lui Traian Băsescu.

Partidul Național Liberal a subliniat în repetate rânduri că doar creșterea numărului locurilor de muncă și dotarea lor cu o tehnologie cât mai performantă reprezintă o condiție esențială care generează creșterea productivității și, implicit, conduce la dezvoltare economică. PNL are un program de centru-dreapta care vizează reducerea fiscalității și a birocrației, încurajarea investițiilor – concomitent cu sporirea locurilor de muncă bine plătite –, stimularea consumului, sprijinirea IMM-urilor și a mediului de afaceri.

Nu există „efecte pozitive” ale șomajului, o asemenea sintagmă este doar un oximoron, dar cine știe, poate de când e academician domnului Băsescu îi plac jocurile de cuvinte.