Cornel Popa

Declarația politică este intitulată „Emile, fă-te că gândești!”.

Mai an, după ce s-a văzut cu sacii în căruță, bădica Traian și-a chemat copiii de suflet și le-a spus: „Băieți, gata cu joaca! Ne-am prefăcut destul că scoatem țara din criză. E bine că ne-am umplut conturile și ne-am asigurat frâiele căruței pentru încă cinci ani, dar, dacă nu vreți să ne fugărească românii cu furcile, e vremea să facem și ceva reformă. La treabă, Emile, gata cu propaganda!”

Obligat să gândească economic, juristul Boc a început să caute o nouă vacă de muls, după ce pe cea de la FMI o secase în campania prezidențială. Vacă însă nu a mai găsit, că le-a omorât, anul trecut, cu foamea pe toate, dar mintea lui socialistă a găsit un țap ispășitor: pensionarii, că doar din cauza pensiilor nu poate el avea o guvernare liniștită și nu poate investi în lucrări pentru firmele clientelare partidului-stat, nu-i așa?

Simțind că îi fuge pământul de sub picioare, premierul Boc a învățat o nouă poezie, pe care ne-o tot repetă la televizor de trei luni: „Să tăiem pensiile de lux!” Că nu face nimic în privința asta, ci doar vorbește ca să se arate ocupat, nu mai surprinde pe nimeni. Ne-am obișnuit încă de anul trecut cu marea reformă făcută de Guvernul PD-L doar la televizor: propagandă pentru Băsescu, frecție la picior de lemn pentru români...

Trist este însă că, în isteria provocată de conștiința lipsei de soluții pentru redresarea economiei, bădica Emil i-a băgat în aceeași oală pe toți pensionarii care beneficiază de pensii speciale și, uite așa, cei peste 83.000 de pensionari militari s-au trezit peste noapte acuzați de crime împotriva națiunii de însuși premierul țării, pentru care și-au riscat viața zi de zi. Halal recunoștință, halal respect pentru Armata Română! Mai mult, celor care se angajaseră cum, necum li s-a interzis să cumuleze pensia cu salariul primit.

Cum memoria domnului Boc pare să fie prea încărcată cu discursuri sforăitoare pentru televizor, mă simt dator să îi deschid ochii. Pensionarii militari de azi sunt ofițerii care au făcut parte din Armata Română ce era pusă la tot felul de munci înainte de 1989. Pensionarii militari au suportat de-a lungul vieții privațiunile familiale legate de mutarea periodică

în alte garnizoane. Familiile lor au suferit, odată cu ei, de pe urma acestei permanente incertitudini, pensiile soțiilor lor fiind afectate de posibilitățile limitate de angajare. Regimul militar le-a impus de-a lungul întregii activități o stare permanentă de alertă, mulți dintre ei fiind obligați să rămână de serviciu și în perioada sărbătorilor legale, și, nu în ultimul rând, nu avem dreptul să uităm de riscurile suportate de militari în timpul misiunilor de luptă și nici de faptul că mulți dintre ei și-au dat viața pentru țară și nu au mai apucat să vadă umilința la care sunt supuși camarazii lor de către un om interesat doar de propria imagine și a comandantului său de navă.