Alexandru Cordoș

Declarația politică este intitulată „Eurostat și susținerea FMI pentru un guvern mincinos”.

Stimați colegi,

Nu mi-am propus și astăzi să-mi pun întrebări retorice despre minciunile Guvernului Boc, însă niciodată nu mi s-a părut mai actuală povața temutului responsabil cu propaganda al lui Hitler, Goebbels, adevărată sursă de inspirație pentru politicienii puterii.

El afirma că „o minciună este cu atât mai credibilă, cu cât este mai grosolană”, iar în ziua de astăzi foarte mulți știu că doar vremurile s-au schimbat, dar actorii au moștenit aceleași năravuri, la fel de profitabile unora ieri, ca și în prezent.

Institutul European de Statistică – Eurostat a anunțat, la sfârșitul lunii trecute, că „are rezerve” în privința corectitudinii datelor transmise de România și care vizează deficitul bugetar și nivelul datoriilor guvernamentale în 2010, o exprimare eufemistică, de altfel, care, în traducere, ar însemna că Guvernul a mințit cu nerușinare.

Statisticile furnizate de România arătau că în 2010 deficitul bugetar a fost de 6,4% din PIB, în timp ce nivelul datoriilor guvernamentale era de 30,8% din PIB. Discuții despre dubla măsură de calcul, pe „cash” sau pe sistemul ESA95, nici nu mai au importanță.

Alte asigurări din partea premierului spuneau că va urma o așa-zisă verificare „de rutină” – eu însă aș numi-o „de rușine” – a unor datorii mai vechi a doi consumatori despre care am tot auzit povești cu restructurări și investiții, dar care s-au dovedit niște coloși cu picioare de lut, adevărate monede de schimb pentru clientela politică guvernamentală, văcuțe prospere de muls fonduri substanțiale pentru diverși afaceriști din umbră sau de la suprafață din sfera puterii. Este vorba despre „CFR Infrastructură” și „Termoelectrica”, „vedete” internaționale pe care ochiul vigilent al Eurostat nu le-a ratat de la „raportul donațiilor”.

Îngrijorat că ar putea să-și vadă strategia compromisă, președintele țării în persoană l-a chemat în ajutor pe Jeffrey Franks, atât de popularul personaj, care ne-a informat, afișându-și cu nonșalanță pantofii găuriți, că deficitul bugetar a fost corect calculat. Cu toate aceste asigurări că matematica guvernamentală corespunde matematicii „duhului lămpii” de la FMI, de unde știți că ne vin periodic fonduri, sub denumirea „acord de precauție”, suntem informați de oficialii români că recesiunea a trecut, dar că, paradoxal, criza mai poposește un timp pe la noi.

Nu știm ce să mai credem, cineva ne crede săraci nu numai cu finanțele, dar și cu duhul. Cureaua crizei economice, în loc să slăbească, mai face loc unei găuri, de data aceasta până pe la mijlocul lui 2012, o asigurare care are tot atâta efect cât pronosticul unui medic pentru un pacient cu o boală incurabilă. I se spune că, dacă nu moare până la sfârșitul verii, mai are o șansă să prindă, poate, și Crăciunul. O masă copioasă și o ultimă țigară ar fi, în viziunea unora dintre gânditorii programului economic de exterminare în masă, un panaceu grozav pentru un condamnat la moarte cum este România de mai mult de doi ani și jumătate.