Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·11 mai 2011
Senatul · MO 59/2011 · 2011-05-11
Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 16–21 mai a.c. 19
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 19
Aprobarea transmiterii la Camera Deputaților, ca prima Cameră sesizată, a Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2011 privind unele măsuri pentru modificarea unor acte normative în domeniul comunicațiilor electronice (L263/2011) 19
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2011 privind măsuri pentru refacerea infrastructurii rutiere comunale în localitățile afectate de inundațiile din perioada iunie – august 2010 (L256/2011) 20–21
· procedural
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege
28 de discursuri
Bună dimineața!
Deschid ședința Senatului de astăzi, 11 mai 2011, cu declarațiile politice.
Îl invit pe domnul senator Ion Rușeț, din partea Grupului parlamentar al PDL, să prezinte de la tribuna Senatului declarația politică pregătită.
Vă rog, domnule senator.
Ion Rușeț
#5656## **Domnul Ion Rușeț:**
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Mi-am intitulat declarația politică „România, pe urmele lui Brâncuși”.
Stimați colegi,
Este de ajuns o singură privire în Antichitate, ca să vedem că piatra de temelie a unei națiuni rămâne dintotdeauna
cultura. Mă refer la Sparta, una dintre marile puteri militare, și la Atena, leagănul civilizației, democrației și culturii. Pe când prima a dispărut în neant, cea de a doua rămâne nu numai punctul de plecare, ci și orizontul în care oamenii își regăsesc temeiul spiritual.
Astăzi, îmi doresc din tot sufletul ca Parlamentul României să devină agora zilelor noastre, pentru că mă adresez nu numai dumneavoastră, ci întregii națiuni române.
Anul acesta, pe 19 februarie, s-au împlinit 135 de ani de la nașterea marelui sculptor român Constantin Brâncuși. În acea zi de sărbătoare, la nivel mondial, Google a afișat un logo special cu operele lui Brâncuși, iar în România clopotele au tăcut. România a ignorat această naștere.
Considerat unul dintre cei mai mari artiști ai secolului nostru, multă vreme sculptorul a fost mai puțin cunoscut și recunoscut în țara de origine, România, decât în Franța sau SUA, acolo unde îi sunt expuse cele mai multe dintre lucrările sale. Opera și viața sculptorului Constantin Brâncuși s-au constituit într-un destin aparte, excepțional și inexplicabil întrucâtva. Născut la 19 februarie 1876 în comuna gorjeană Hobița, Constantin Brâncuși a pornit, de la 11 ani, să-și asigure existența ca băiat de prăvălie. Simțul artistic înnăscut, care se manifestă în multe dintre preocupările sale, l-a împins către cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova, pe care le-a continuat după absolvire, la Școala de Arte Frumoase din București, unde a realizat primele sale lucrări de valoare, printre care și bustul doctorului Carol Davila.
În 1903 pornește spre Paris, iar în 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa Școală Națională Superioară de Arte Frumoase. Prin lucrările sale „Cap de băiat” și „Orgoliu” – expuse la Salonul de toamnă din capitala Franței –, Brâncuși atrage atenția titanului artei sculpturii August Rodin, care îl invită să facă practică în atelierul său.
Neputându-se adapta situației și conștient de puterea sa creatoare, Brâncuși părăsește atelierul marelui maestru francez, realizând apoi, de-a lungul anilor, în propriul atelier, o serie de opere celebre precum: „Sărutul”, „Muza adormită”, „Pasărea Măiastră”, „Prometeu”, „Domnișoara Pogany” sau „Primul pas”.
Constantin Brâncuși a contribuit la înnoirea limbajului și a misiunii practice în sculptura contemporană. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea, cât și importanța acordată luminii și spațiului, sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă și sculptură, pictură și desen.
Profund legat de pământul românesc și sufletul românesc, Brâncuși a acceptat propunerea Arethiei Tătărăscu, soția prim-ministrului de la acea vreme, Gh. Tătărăscu, și președinta Ligii naționale a femeilor din Gorj, de a ridica la Târgu Jiu un monument în memoria ostașilor care și-au jertfit viața în marele război de reîntregire. Având sprijinul Cabinetului condus de Gheorghe Tătărăscu, Constantin Brâncuși va finaliza lucrările Ansamblului monumental „Calea Eroilor” în 1938. Aceasta reprezintă creația târzie a lui Brâncuși, când deja acesta atinsese maturitatea spirituală și artistică ce își permitea exprimarea liberă în simboluri perfect stăpânite ale unor adevăruri arhetipale.
În România, operele lui Brâncuși au avut de înfruntat, în anii 1950, ostilitatea ideologică a comuniștilor, care le considerau o formă de artă decadentă, fiind expresia „formalismului burghez cosmopolit”. Mai mult, în anii 1950, „responsabilitatea” românească a fost împinsă atât de departe, încât s-a încercat dărâmarea „Coloanei Infinitului”, pentru a fi trimisă la topit. Țara avea nevoie de fontă și oțel, pentru a construi viitorul de aur! Numai că opera lui Brâncuși a rămas indiferentă la idealul comunist al „modernizării” României. „Coloana Infinitului”, la a cărei rezistență o contribuție importantă a avut și inginerul Ștefan GeorgescuGorjan, a suferit însă o ușoară înclinație în urma agresiunii.
În 1952, „părintele sculpturii moderne”, așa cum era numit Brâncuși de toți exegeții artei, vrea să doneze statului român operele sale și să revină definitiv în țară. Oferta sa este respinsă de către reprezentanții staliniști, fiindu-i interzisă chiar și intrarea în țară, iar România pierde unul dintre cele mai mari tezaure culturale ale lumii. Peste câțiva ani, moare la Paris, în 1957, făcând o confesiune tragică și cutremurătoare Arhiepiscopului Teofil al Bisericii Române din
Paris: „Mor cu inima tristă, pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”.
Pentru a îndeplini această ultimă dorință a unei vieți românești, scriitorul Laurian Stănchescu, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, a început în toată țara, de aproape un an, o campanie de strângere de semnături, conferințe de presă, marșuri culturale „Constantin Brâncuși”, iar actualul act de cultură extrem pe care l-a inițiat l-a numit „România, pe urmele lui Brâncuși”. Scopul său este de a reface drumul maestrului din 1903–1904, de la Hobița, Craiova și Paris, pe jos, așa cum a mers în urmă cu peste 100 de ani Constantin Brâncuși.
După cum mi-a mărturisit domnul Laurian Stănchescu, în acest timp, a luat legătura cu foarte mulți colegi parlamentari, printre care m-am numărat și eu, pentru a crea un orizont politico-diplomatic în măsură să sprijine proiectul „România, pe urmele lui Brâncuși”. Iată că eu sunt alături de proiectul Domniei Sale și mi-l asum ca pe o datorie față de țară. Ultima dorință a lui Constantin Brâncuși a fost aceea de a fi înmormântat la Hobița. A devenit și dorința mea și sper să devină și dorința dumneavoastră, și, astfel, politica românească să se înalțe până la dimensiunea culturalspirituală a poporului român. Vom face acest lucru cu onoare, demnitate și credință că vom reuși să aducem acasă spiritele românești care au îmbogățit tezaurul cultural al lumii, punând în acest fel România pe axa marilor culturi.
Domnilor colegi,
Stă în puterea noastră să redăm României strălucirea dată de istorie și cultură, să facem din ea o națiune fericită, iar acest lucru este posibil numai dacă și noi, clasa politică, promovăm și protejăm cultura națională și facem din ea un mod și un model de viață. Lucrul acesta va însemna o explozie spirituală fără precedent în România, o renaștere națională și punctul de plecare spre o nouă Românie, la care celelalte națiuni trebuie să privească cu admirație.
Așadar, stimați colegi, sper că veți fi alături de noi în acest demers și că, împreună, vom putea îndeplini ultima dorință a celui care a fost și care reprezintă pentru întreaga lume vârful culturii, Constantin Brâncuși.
Vă mulțumesc.
Mulțumesc domnului senator Rușeț pentru acest apel la conștiința valorilor noastre naționale.
Dați-mi voie ca, în continuare, să-l invit să ia cuvântul pe colegul nostru, domnul senator Emilian Frâncu, reprezentantul Grupului parlamentar al PNL.
Evident, colegii care doresc să prezinte în plen declarațiile politice sunt invitați să o facă cât de curând. Vă rog, domnule senator.
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Îndemnul la prudență sau pregătirea scenei pentru un nou act de dramă”.
După întrevederea de sâmbătă cu delegația Fondului Monetar Internațional, președintele Traian Băsescu a anunțat, cu mult umor, concluziile la care se ajunsese. Aparent, acesta era amuzat copios de faptul că ziariștii prezenți la Cotroceni se interesau de rezultatele întâlnirii, deși era zi de sâmbătă. E posibil că se obișnuise ca cei din jurul său să se eschiveze de la a-și face datoria în afara orelor de program normal sau poate spera – fără succes însă – ca zâmbetul său să mai spele din amarul veștilor pe care urma să le dea, anume că România se află tot în criză, deși „se estimează” o creștere economică spre finalul anului curent.
După un an de la anunțarea măsurilor de austeritate menite să ne scoată din criză, această declarație pare mai mult o recunoaștere a neputinței. Ar fi cel puțin ilar să privim „o posibilă creștere economică de 0,4–0,6%” ca pe un succes. Cu toate acestea, președintele ne sfătuia că ar fi bine „să nu începem veselia” și să fim prudenți în continuare, ca și cum noi, românii, ne-am bucura până la nivel de frenezie pentru orice firimitură în plus. Ori președintele trăiește cu impresia că, la cel mai mărunt succes, oamenii vor sărbători ca în basme, cu ospețe și muzicanți, ori dorește să se asigure că, în cazul unui nou insucces, va putea arăta cu degetul și va putea acuza de lipsă de prudență pe oricine – Guvern, opoziție, societate civilă –, absolvindu-se pe sine de orice vină.
Aceasta a fost, în fond, o tactică destul de mult uzitată din 2004 până în prezent, președintele Băsescu reușind în mai multe rânduri să găsească țapi ispășitori, fie că a fost vorba de adversari, de parteneri, de societate civilă, de moguli sau de vreun fost Guvern. Nu m-ar mira dacă, din lipsă de opțiuni, de vină pentru problemele țării ar mai rămâne omul de serviciu sau – de ce nu? – păsările de pe gard. Nu întâmplător, președintele i-a catalogat mai deunăzi, la Covasna, pe români drept „bețivi și leneși”.
Închei citându-l pe Steve Jobs, director executiv la Apple: „Atunci când ești un om de serviciu, ai dreptul la scuze. În schimb, undeva între omul de serviciu și președinte scuzele nu mai contează.”
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc, domnule senator Frâncu.
Are cuvântul domnul senator Dorin Păran, Grupul parlamentar al PDL, următorul invitat la tribuna Senatului în această dimineață de primăvară.
Vă rog, domnule senator.
Vă mulțumesc, domnule președinte. „Considerații despre Ziua Europei” Doamnelor și domnilor senatori,
În fiecare an se vorbește despre ziua de 9 Mai, o dată cu mai multe valențe istorice precum: Ziua Independenței României, în urma Războiului din anii 1877–1878.
Data de 9 Mai reprezintă reperele istoriei și momentul capitulării Germaniei naziste în cel de Al Doilea Război Mondial și, implicit, sfârșitul operațiunilor militare pe continentul european.
De asemenea, la 9 Mai se sărbătorește Ziua Europei. Se marchează declarația istorică făcută la 9 mai 1950 de către ministrul francez de externe Robert Schuman, prin care acesta propunea o colaborare economică între cele două puteri europene vechi rivale, Franța și Germania, pentru viitoarea Uniune Europeană.
Nu voi face referire directă la cele trei evenimente, ci voi aduce în fața dumneavoastră, ca expunere, pe scurt, simbolurile sau însemnele Uniunii Europene.
Uniunea Europeană este o entitate politică, socială și economică dezvoltată în Europa, compusă din 27 de state, cu o populație de aproximativ 500 de milioane de locuitori. Este considerată a fi o construcție _sui generis_ , situându-se între federație și confederație.
Putem identifica cinci simboluri:
Primul ar fi drapelul. Acesta simbolizează nu numai Uniunea Europeană, ci și unitatea și identitatea Europei, într-un sens mai larg. Cercul format din steluțe aurii reprezintă solidaritatea și armonia dintre popoarele Europei. Numărul de steluțe nu are nicio legătură cu numărul de state membre. Există 12 steluțe, deoarece această cifră simbolizează perfecțiunea, plenitudinea și unitatea. Prin urmare, drapelul rămâne nemodificat, indiferent de numărul de state membre.
Al doilea simbol identificabil este imnul. Muzica imnului Uniunii Europene este preluată din Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven, din 1823. Pentru ultima parte a acestei simfonii, Beethoven a transpus în muzică versurile poemului „Odă bucuriei” de Friedrich Schiller, din 1785. Acest poem exprimă viziunea idealistă a lui Schiller asupra înfrățirii omenirii, viziune pe care Beethoven o împărtășea.
Mottoul „Unită în diversitate” simbolizează faptul că, prin intermediul Uniunii Europene, europenii sunt uniți în promovarea păcii și prosperității și că diversitatea culturală de tradiții și limbi a Europei constituie un element pozitiv pentru acest continent.
Alt element de bază, privit ca simbol pentru stat, este moneda. Moneda Uniunii Europene, euro, este moneda folosită de peste 325 de milioane de locuitori din 16 state membre ale Uniunii Europene.
Al cincilea simbol este chiar ziua de 9 Mai. Aceasta a devenit un simbol european, Ziua Europei, care, alături de drapel, imn, motto și moneda unică (euro), identifică entitatea politică a Uniunii Europene.
După cum știm cu toții, mai avem doar câțiva pași de făcut pentru a ne integra în această mare familie europeană, atunci când, sper eu, ne vom identifica cu absolut toate simbolurile Uniunii Europene.
Lăsând la o parte aderarea la Spațiul Schengen, care ar trebui să aibă loc anul acesta, adoptarea monedei euro în 2015 ar trebui să fie termenul final al integrării noastre totale europene, iar când spun totale, mă refer și la integritatea culturală și spirituală, adică o nouă mentalitate, centrată pe valorile populare europene: libertate, demnitate, responsabilitate, egalitate, solidaritate și subsidiaritate.
Lunea trecută am sărbătorit Ziua Europei, prilej cu care s-au organizat activități și festivități menite să aducă Europa mai aproape de cetățenii săi și să consolideze națiunile europene. Am credința însă că în 2015 vom sărbători Ziua Europei, cu adevărat, ca o a doua zi națională. La mulți ani, Europa! Vă mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc domnului senator Păran.
Am să întreb și colegii din Grupul parlamentar al PSD dacă există intenția de a prezenta declarații politice la acest moment.
Dacă nu, dați-mi voie să prezint... Ba da?
Domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL.
Vă rog. Am rugămintea să comunicați intenția dumneavoastră colegilor mei.
Am o listă destul de lungă de declarații pregătite. Domnul Oprea nu avea cum să lipsească de la acest moment matinal, fiind, evident, invitat la tribuna Senatului.
Mulțumesc, domnule președinte.
Declarația politică de astăzi are titlul „România trebuie să-și apere drepturile pe piața europeană a muncii”.
Importanța deschiderii pieței europene a muncii pentru români nu mai are nevoie de argumente. Posibilitatea de a merge la lucru în vestul continentului este un drept câștigat ca țară membră a Uniunii Europene. Peste două milioane de persoane au posibilitatea să-și câștige o existență mai bună. Așadar, se poate vorbi despre un interes personal al acestor oameni și despre unul general, al statului, pentru ca drepturile lor să nu fie afectate. Totuși, unele state europene au în continuare rezerve în a primi la lucru români. Se preconizează că o parte dintre ele vor menține închisă piața muncii până în 2014, maximum permis de legislația comunitară, deși restricțiile pentru forța de muncă din România ar trebui să expire la 1 ianuarie 2012. Printre aceste țări amintim Austria, Belgia, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Olanda sau Marea Britanie, care impun, în prezent, practica permiselor speciale pentru unele meserii.
Teama unor țări din Uniunea Europeană față de liberalizarea pieței muncii pare să nu fie justificată. Comisarul european pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune László Andor invocă studii recente pentru a demonstra că nu va exista un aflux masiv din cele opt state estice integrate în Uniunea Europeană după încheierea regimului tranzitoriu. Mai mult, Comisia Europeană a îndemnat în repetate rânduri ca restricțiile să fie eliminate în totalitate, pentru că ar avea un impact semnificativ în reducerea muncii la negru și, în același timp, ar conduce la contracararea rețelelor interlope care fac trafic de persoane.
În aceste condiții, dacă alte state nou integrate, aflate într-o situație similară cu a noastră, contestă măsurile, România este prea puțin activă, de parcă ar fi jenată să-și expună opiniile în fața partenerilor din Uniunea Europeană, când, în fapt, ar trebui să ia atitudine și față de discriminarea în privința salarizării sau a neacordării unor drepturi elementare angajaților români.
Tocmai de aceea, consider că parlamentarii și europarlamentarii noștri, alături de reprezentanții Guvernului, trebuie să-și depășească reținerile, mai ales că deschiderea pieței europene a muncii este o măsură esențială pentru o parte din forța noastră de muncă, iar în Uniunea Europeană interesele majore nu se apără prin constatarea stărilor de fapt, ci prin lobby și argumentări solide, cele care aduc, pe lângă respectul de sine, și respectul partenerilor din Uniunea Europeană.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc și eu domnului senator Dumitru Oprea.
Aș dori să vă informez cu privire la declarațiile politice care au fost depuse în scris la secretariatul ședinței și care
fac parte din stenograma și din documentele oficiale ale ședinței noastre de astăzi, 11 mai 2011:
– din partea Grupului parlamentar al PDL, domnii senatori Gheorghe David, Toader Mocanu, Iulian Urban și Alexandru Pereș;
– din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii senatori Adrian Țuțuianu, Șerban Valeca, Florin Constantinescu, Ioan Mang, Gheorghe Pop, Alexandru Cordoș, Nicolae Moga, doamna senator Doina Silistru, domnii senatori Sorin Constantin Lazăr și Ion Toma;
– din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Emilian Valentin Frâncu a prezentat deja. Au mai depus declarații politice în scris domnii senatori Cornel Popa, Paul Ichim și Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL;
– din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Frunda György;
– din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnii senatori Vasile Nedelcu și Sorin Serioja Chivu.
Am să rog colegii să vină către sala de plen. La ora 10.00 vom începe a doua secțiune a ședinței noastre, dedicată legiferării.
De asemenea, aș dori să completez lista declarațiilor politice anunțate în urmă cu câteva secunde cu declarațiile depuse în scris de către domnii senatori Augustin Humelnicu și Mihai Niță, din partea Grupului parlamentar al PDL. Și aceste declarații politice fac parte din stenograma ședinței noastre de astăzi.
Declarația politică se intitulează „Agricultura românească, încotro? (partea a II-a)”.
Doamnelor și domnilor senatori,
Se invocă, în ultimul timp, cu o vehemență demnă de o cauză mai bună, că în perioada anilor 2009–2011, adică în guvernarea actuală, efectivele de vaci cu lapte în România s-au diminuat cu 400 de mii de capete, respectiv sunt cu 24% mai mici decât în perioada anterioară, pe care nu o precizează cu exactitate, dar cred că este vorba despre 2001–2008. Tehnic vorbind, cifra exactă ne-o poate da numai rezultatul recensământului, care va fi publicat oficial.
Personal, am dubii asupra cifrei avansate, dar este de-a dreptul incalificabil să afirmi că pierderile de efective ar putea fi recuperate în doi ani, când orice crescător de bovine știe că, pentru a ajunge să dea lapte, de la naștere până la maturitatea biologică pentru reproducție, este nevoie de 16-20 de luni – în condițiile în care vaca este bine întreținută și din rase cât de cât selecționate –, la care se mai adaugă alte nouă luni perioada de gestație. Să nu se uite apoi că, în medie, 50% din produși sunt de sex masculin.
Așadar, așa cum am mai spus, rezultatul recensământului zootehnic ne va arăta exact unde suntem.
De asemenea, se afirmă tot mai des – și, în mare măsură, este adevărat – că sistemul de îmbunătățiri funciare a fost distrus în proporție de 70% și că, în 2010, s-au irigat doar 30 de mii de hectare, față de 700 de mii, câte s-au irigat în 2004. Trebuie precizat că irigațiile reprezintă doar o componentă a sintagmei „îmbunătățiri funciare”, astfel că trebuie să pornim de la două întrebări esențiale:
1. Ce suprafață din totalul arabil al țării era amenajată la începutul anilor ’90?
2. În ce perioadă s-au distrus marile sisteme de irigații, dacă nu imediat după 1990?
De exemplu, din motive legate strict de regimul precipitațiilor – mult mai mare decât în sudul țării –, în Timiș a existat doar un singur sistem centralizat de irigații (Șag – Topolovăț), care acoperea o suprafață de numai 13.000 hectare. De prin 1995, el a încetat, practic, să mai fie funcțional.
Un alt lucru important – ca acuză la actuala guvernare, evident – este procesul de eroziune și deșertificare a terenurilor.
Nu contest existența acestor fenomene, limitându-mă doar la a spune celor neștiutori – fără nicio nădejde de a-i și convinge, din păcate – că ele sunt consecința unui proces care se produce vizibil, de-a lungul unui șir considerabil de ani.
Nu am încotro, așa că mă simt nevoit să mai recurg la câteva întrebări.
În afara devastării sistemelor de irigații, în ce perioadă au fost tăiate pădurile – puține câte au fost – și perdelele de protecție din sudul României? Or, nu s-a întâmplat acest lucru în perioadele de „glorie” a fostelor guvernări?
Sper că nimeni nu va avea curajul să mă contrazică.
Declarația politică este intitulată „Criza trece, reforma trebuie să continue”.
Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,
Stimați invitați,
Luni, 9 Mai, am sărbătorit cu toții un mare eveniment festiv, și mă refer aici la Ziua Europei. Data de 9 mai 1950 este un simbol prețios pentru istoria europeană, fiind data în care ministrul francez de externe Robert Schuman cerea țărilor Europei să pună bazele concrete ale unei federații, pe care o considera indispensabilă pentru menținerea păcii și asigurarea bunăstării întregului continent.
Chiar dacă primii pași politici aveau să se concretizeze mult mai târziu, 9 mai 1950 este considerată data de referință în crearea spațiului comun european, adevăratul act de naștere al Uniunii Europene.
Prin urmare, nu pot decât să mă alătur colegilor mei în demersul onorării cum se cuvine a acestei sărbători importante, salutând cu această ocazie frații noștri europeni și transmițând un călduros „La mulți ani, Europa!”.
Pe de altă parte însă, această celebrare ar trebui să ne ofere nouă, românilor, nu numai un prilej de sărbătoare, cât și un îndemn la reflecție. Astăzi, mai mult ca niciodată, țara noastră se află într-un moment de răscruce al drumului nostru european. Avem acum marea șansă de a învăța din lecția dură a crizei, iar acest mare capitol de însușit se numește reforma statului.
Guvernul PDL este singurul de după ’89 care a dat până acum dovadă că pune interesul țării și al cetățenilor mai presus de interesul politic de partid. Știu că încă nu este credibil acest lucru, dar odată cu apariția primelor rezultate pozitive ale economiei românești confirmate de Europa, rezultate ce vor veni luna aceasta, cetățenii vor vedea adevărul, acel adevăr rațional și pur, nu cel deformat de
trusturile de presă aservite unor interese meschine particulare. Iar acela va fi momentul unei reflecții profunde din partea tuturor. Cetățenii vor accepta și vor înțelege că sacrificiile luate la nivel general au fost necesare pentru a îndrepta România și a pune economia pe piloni trainici. Doar astfel, în timp, vor putea ajunge la aceeași bunăstare din 2008, însă de data aceasta pe principii viabile economic și sustenabile pe termen îndelungat, așa cum e în Uniunea Europeană. Doar așa vom putea fi europeni nu numai cu sufletul, ci și cu portofelul.
Dar tot atunci va fi și un moment puternic de reflecție pentru Guvern, pentru că există riscul ca, îmbătat de succes, să se oprească din definitivarea reformelor structurale, iar noi nu trebuie să uităm că economia încă mai are găuri negre de astupat, fapt neacceptabil într-o țară ce se pretinde a fi europeană. Aceste ultime găuri negre sunt regiile așa-zis autonome, care nu au făcut nimic în ultimul timp decât să-și sporească arieratele, să-și crească datoriile la pensii, la fondul de șomaj, la fondul de sănătate.
Totalul arieratelor a 14 regii este de 12,5 miliarde de lei, adică aproximativ 3 miliarde de euro. „Regia Autonomă a Huilei” are vreo 4,5 miliarde de lei, „CFR Infrastructură” – vreo două miliarde și tot așa. Oricât s-a încercat găsirea unei soluții, apartenența și clientelismul transpartinic s-au dovedit mai nocive decât algoritmul politic, deci concluzia e clară: toate aceste deficiențe și ingerințe ale politicului în economic trebuie să dispară.
Președintele Traian Băsescu a confirmat faptul că el este cel la insistențele căruia FMI a introdus capitolul restructurării regiilor în noul acord, demonstrând încă o dată că angajamentele sale din campania electorală de a se lupta prin orice mijloace cu corupția nu au fost doar vorbe în vânt. Două soluții au rămas evidente: privatizarea și managementul privat în companiile de stat.
Din păcate, România nu prea stă bine la capitolul privatizări, pentru că sunt multe cazuri în care guvernele anterioare fie au vândut fabrici și combinate pe doi lei, ca mai apoi așa-zisul „investitor” să le vândă pe milioane la fier vechi, fie au vândut întregi ramuri economice la unu, doi investitori, transformând piața într-un adevărat monopol privat, mult mai rău pentru cetățeni decât monopolul de stat.
În asemenea condiții, nu ne-a mai rămas să încercăm decât o ultimă soluție, și anume managementul privat. Atât Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI în România, cât și premierul Emil Boc ne-au confirmat aseară că Guvernul va angaja o firmă de recrutare recunoscută la nivel internațional, care să caute manageri pentru companiile de stat atât din România, cât și din străinătate. Acești manageri trebuie aleși pe bază de CV, cu recunoaștere internațională a calificărilor și rezultatelor anterior obținute.
Nu pot decât să salut acest angajament al Guvernului și să sper că acesta va fi dus până la capăt cât mai repede, pentru că ar fi inacceptabil ca tot procesul de reformă realizat până acum de PDL să se împotmolească tocmai la sfârșit. Așa cum spuneam și mai înainte, reforma va deveni credibilă doar dacă o vom duce până la capăt, iar rezultatele ei pozitive vor apărea cu atât mai repede cu cât toate scurgerile și risipa de bani din buget vor fi oprite definitiv.
Peste câteva zile, institutele de statistică ne vor spune dacă am ieșit sau nu din recesiune. Toate datele ne indică faptul că veștile vor fi bune, dar românul va resimți acest lucru în nivelul de trai abia peste trei, patru luni. Până atunci, Guvernul PDL are timp suficient să definitiveze și această reformă a regiilor, punând punct reformei economice prin obținerea unui buget sustenabil, iar de la toamnă, când beneficiile economice vor fi resimțite de toți românii, iar electoratul va deveni conștient de faptul că reformele au avut un rost bine întemeiat, PDL va putea trece cu ușurință și la ultima sa reformă, cea politică, modificarea Constituției.
În concluzie, criza va trece, dar reforma trebuie să continue.
Declarația politică se intitulează „UDMR a învins PDL la Baia Mare, și nu USL!”.
Dacă nu exista protocolul de colaborare cu UDMR, USL nu câștiga din primul tur și candidatul lor pierdea, cu siguranță, în turul al doilea. Comunitatea maghiară din Baia Mare are o pondere de 14,83% în totalul populației. La o prezență totală de 29% la vot, 50% din votanți au fost maghiari.
Concluzii: USL nu a făcut, așa cum se lăudau Ponta, Antonescu și candidatul lor la funcția de primar, Cherecheș, cu doar o săptămână înainte de alegeri, peste 70%. Realitatea o confirmă. Au luat primăria la limită, mult sub așteptări. USL nu este atât de iubită de populație, cum o prezenta mass-media.
Sondajul făcut de CCSB exact cu două zile înainte de aceste alegeri, în care USL era dată doar cu 53%, a avut darul de a preîntâmpina o catastrofă mediatică, lucru care nu s-a întâmplat însă, toată lumea punându-și acum întrebarea: unde sunt procentele amețitoare ale USL?
De remarcat că Baia Mare este un fief petroliberal de ani buni, vechiul edil câștigând tot cu 51% alegerile din 2008, după care a fost trimis în judecată.
Însăși prezența la vot, foarte slabă, sub 30%, indică faptul că USL nu a reușit să aducă oamenii la vot, deci această alianță este necredibilă și nu este considerată o variantă la actuala guvernare.
PDL, cu doi candidați, dintre care unul total necunoscut, Mihai Pătrașcu, și unul care a mers în alegeri independent, Vasile Vlasin, a reușit să aibă un scor la fel de bun ca la alegerile din 2008, aproximativ 18% (13,07% – Pătrașcu și 4,68% – Vlasin), ceea ce arată că lumea privește PDL aproape în aceeași notă ca acum trei ani.
Concluzie: USL e pe făraș, această alianță neavând nicio șansă să ia la parlamentarele viitoare, de la sfârșitul lui 2012, mai mult de 30–40%. Alianța USL a capotat, practic, la nici două luni de la înființare, ajungând de la scoruri de peste 70% în sondaje la circa 50% cu un an și jumătate înainte de alegeri. Faptul că Dolha, cât și ceilalți independenți au adunat atâtea procente indică faptul că USL nu este considerată o variantă la actualul Guvern. Prezența mică la vot confirmă acest lucru, de asemenea.
USL a dat-o în gard cu aceste alegeri, PDL obținând un scor aproape de cel din 2008, cu vreo patru procente mai puțin, ceea ce nu e rău deloc, având în vedere măsurile de reformă impuse de Guvern. USL nu mai poate avea în vedere câștigarea următoarelor alegeri cu peste 50%, când au acest procent cu un an și jumătate înainte, iar acum două luni aveau peste 70%.
Vă mulțumesc.
Domnule președinte, Onorat Senat,
Prin declarația mea politică de astăzi vreau să vă aduc la cunoștință evenimentele legate de cea de-a XXXI-a ediție a Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, desfășurat în județul Alba la finele săptămânii trecute, sub egida UNESCO.
Anul acesta s-au împlinit cincizeci de ani de la moartea marelui poet, dramaturg și filozof născut în satul Lancrăm, din județul Alba. Lucian Blaga a fost una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii românești din perioada interbelică, iar festivalul dedicat acestui mare gânditor a avut ca scop promovarea și aprofundarea operei sale.
De asemenea, cu ocazia acestor evenimente, la Casa memorială „Lucian Blaga” din Lancrăm a fost dezvelită o placă pentru comemorarea marelui cărturar transilvănean. Au fost lansate cărți legate de activitatea lui Lucian Blaga, s-au organizat spectacole și o seară de recitaluri.
Ceea ce mă bucură în mod deosebit este că memoria lui Lucian Blaga este cinstită așa cum merită o personalitate de talia sa. Să nu uităm că, de-a lungul anilor, au existat o serie de probleme care au umbrit memoria poetului. Chiar eu am tras semnale de alarmă în Parlament, atât în legătură cu Casa memorială „Lucian Blaga”, care a fost cu greu restaurată, cât și cu amplasarea unei săli de sport în imediata apropiere a mormântului filozofului, încălcându-se astfel testamentul său, în care preciza ca, după moarte, de la mormântul său să se vadă Râpa Roșie, o rezervație geologică unică și un loc drag copilăriei marelui filozof și poet.
Este păcat că nu s-a ținut cont de testamentul lui Lucian Blaga și că nu știm să apreciem personalitățile culturii românești, și nici dorințele pe care aceștia ni le transmit.
Cum altfel am putea, doamnelor și domnilor colegi, păstra vie cultura noastră națională, decât prin grija față de trecut și cinstirea memoriei marilor noastre personalități?
De aceea, consider că trecutul trebuie prețuit, iar prezentul, valorificat. Organizarea de festivaluri, cum este cel dedicat marelui Lucian Blaga, nu face altceva decât să păstreze vie memoria și opera celor care au contribuit la crearea culturii naționale.
Felicitări organizatorilor – Centrul Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș, Consiliul Județean Alba și Consiliul Local al Municipiului Sebeș –, precum și celorlalți organizatori, dar și tuturor participanților la acest eveniment cultural. Vă mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „9 Mai – Ziua Europei?”. Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,
La data de 9 mai avem în fiecare an mai multe motive de sărbătoare, fiecare dintre ele prilejuit de repere importante ale istoriei naționale, cât și internaționale.
În primul rând, în urma Războiului din 1877, 9 mai a fost Ziua Independenței României. Apoi, tot pe 9 mai, în 1945, a fost consemnat în istorie momentul capitulării Germaniei naziste în cel de Al Doilea Război Mondial. De asemenea, la 9 mai 1950, ministrul francez de externe Robert Schuman cerea țărilor Europei să pună bazele concrete ale unei federații, pe care o considera indispensabilă pentru menținerea păcii și asigurarea bunăstării întregului continent. Abia șapte ani mai târziu, la 25 martie 1957, a fost semnat Tratatul de la Roma, care punea bazele Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, unul dintre primii pași ai creării Europei unite. Cu toate acestea, Declarația lui Schuman din 1950 a fost considerată de referință în crearea spațiului comun european și, de aceea, întreaga Uniune Europeană a sărbătorit luni, 9 Mai, Ziua Europei.
Din păcate însă, în loc să mă bucur, am un regret în ceea ce privește această zi simbolică. Poate că greșesc, dar luni am simțit că românii nu au trăit această zi ca pe o mare sărbătoare, și cred că cea mai mare vină o poartă și mass-media, care nu le-a insuflat românilor spiritul corespunzător.
Să nu uităm că unul dintre rolurile importante ale presei ar trebui să fie și acela de educare a cetățenilor și de cultivare a adevăratelor valori civice. Cred că ar fi fost un gest de bun-simț dacă presa ar fi lăsat măcar luni la o parte telenovela Iri și Zăvoranu sau demagogia zilnică a politicienilor, în schimbul unor emisiuni culturale și civice care să se dedice istoriei și valorilor Uniunii Europene.
Europa e acum casa noastră. Sunt patru ani de când am intrat în Uniunea Europeană și acest lucru se simte. Ne considerăm europeni dinainte de a intra în marea comunitate, dar uităm, câteodată, să ne și exprimăm această identitate. E adevărat, mai avem câțiva pași de făcut, dar sunt sigur că anul acesta vom intra în Spațiul Schengen, iar până în 2015 România și-a luat angajamentul de a face tot posibilul pentru a adera și la moneda unică.
Prin urmare, ce ne împiedică să fim mai exuberanți, mai europeni, mai senini cu noi înșine? Nu cred să fi fost de vină doar vremea mohorâtă de afară.
Sunt sigur, de asemenea, că se vor găsi și unii care să-mi reamintească faptul că în România nivelul de trai nu se ridică la media europeană, iar jumătate din populație trăiește la sat, deci ce motive am avea să jubilăm la acest fapt? Nu contest acest lucru, dar trebuie să fii naiv să speri că în 20 de ani de tranziție și patru ani de integrare europeană poți recupera 50 de ani de stagnare comunistă.
Iar satului românesc îi este destinată o bună parte din cele 20 de miliarde de euro fonduri structurale puse la dispoziție de UE, în numele solidarității europene. Nu este decât vina noastră dacă nu putem să le valorificăm integral, orbiți de interese mărunte particulare sau preocupați mai mult de „capra vecinului”.
Poate ar trebui să apreciem mai mult că nu suntem în situația altor state, extraeuropene, care se uită la salariile și statutul nostru ca la o avere uriașă. Când lumea plonjează pe zi ce trece în sărăcie și violență – a se vedea nordul Africii sau Orientul –, noi avem protecția NATO și UE, cele mai mari demersuri de integrare supranațională și cele mai mari construcții militare, politice și economice din lume.
Prin urmare, e timpul ca românii nu numai să simtă Europa, dar să o și exprime. E timpul ca imnul Uniunii Europene, ca acordurile din „Oda bucuriei” să răsune tot mai des atât în instituțiile noaste, cât și în inimile noastre.
Toate autoritățile statului, cât și cei de la FMI și Banca Mondială, ne garantează că anul acesta vom ieși tehnic din criza economică, iar anul viitor sigur vom resimți și în buzunar acest lucru.
Poate că anul viitor românii vor fi mai fericiți și vom sărbători cu mai multă bucurie această zi de mare sărbătoare, care ar trebui să ajungă o a doua zi națională a României. Și atunci, sper eu că acel sentiment de bucurie se va păstra în suflet și pe viitor neștirbit, indiferent de câtă greutate vom mai simți sau nu în buzunare.
La mulți ani, Europa! La mulți ani, frați europeni! La mulți ani, România!
La mulți ani, dragi români!
Declarația politică este intitulată „Uniunea socialistă sau... obsesia puterii”.
Competiția permanentă dintre putere și opoziție, generată de rivalitatea politică, este absolut normală și necesară, fie și conform teoriei luptei contrariilor, care spune că lupta neantagonică generează progres, dar emulația manifestărilor necontenite ale USL – de la discursuri machiavelice până la demonstrațiile învălmășite – frizează deja paroxismul. Bravii triumviri care pretind că se află la cârma USL n-au înțeles nici până azi că în România europeană trebuie instituită forța legii, nu forța străzii. S-a dus vremea mineriadelor. Dacă jinduiesc așa mult după putere..., spre binele poporului, nu e târziu să afle că există căi și soluții raționale.
Trebuie să înțelegeți, dragi opozanți politici, că după două decenii de democrație... originală nu mai puteți privi această țară ca pe o pradă. Ajunge! Sau vi se pare că povara onestității este prea mare pentru o alianță în formula „trei într-unul”?!
Îmi cer scuze dacă vă deranjez cu reiterarea trecutului recent al dumneavoastră, dar o țară ce nu-și cunoaște trecutul este ca un copil care nu-și cunoaște părinții. Măcar în această privință aveți obligația morală să vă asumați erorile săvârșite voluntar ori din nepricepere în vremea când ați „concubinat” la guvernare. Românii au dreptul să știe din vina cui s-a ajuns aici. Bugetul aflat la dispoziție atunci vă spunea câte cheltuieli vă permite să faceți, dar pe dumneavoastră v-a amețit pofta de a cheltui discreționar. Așa v-a prins, ca un vârtej, beția puterii.
Vă simțeați bine atunci? Ați mai vrea încă o dată? Nu se mai poate! Vaca națională, pe care ați muls-o cu sălbăticie, a devenit stearpă. Ultima dumneavoastră soluție ar fi să mai păcăliți poporul încă o dată, cu fraze frumoase, cu promisiuni fantasmagorice, ca în ultima campanie, când dădeați fiecărui românaș exilat câte 25.000 de euro.
Mai trăiți și acum visul frumos al guvernării? Treziți-vă, stimabililor! Timpul poveștilor s-a dus. Pentru guvernare este nevoie de gospodari serioși, nu de povestitori talentați. Lăsați-i să trăiască din amintiri frumoase pe foștii șefi ai dumneavoastră, pe care i-ați devorat când i-ați prins la înghesuială.
Statul român nu trebuie să mai fie la cheremul unor aventurieri. Partidul Democrat Liberal și-a asumat răspunderea modernizării instituțiilor și reformării legilor pe principii echitabile. Am adoptat un program de guvernare pragmatic, riscând conștient reculul de popularitate electorală. Viitorul României ne-a interesat mai mult decât viitorul partidului nostru.
De altfel, suntem singura formațiune politică postdecembristă care și-a permis autoreformarea reală în timpul guvernării, inclusiv prin organizarea de alegeri interne. Noi nu ne temem de alegeri, câtă vreme sunt democratice. Pe dumneavoastră v-a bântuit mereu frica de alegeri sau, poate, frica de eșec. Probabil că aveți motive. Este problema dumneavoastră, dar în eventualitatea că veți suferi o nouă înfrângere, încercați să nu mai dați vina pe electorat. Nu mai insultați inteligența acestui popor, pe care l-ați jecmănit fără milă. Poporul român este tolerant, nu ignorant. Încetați cu această confuzie!
Poate v-ar prinde bine dacă ați elimina și confuzia dintre politică și retorică. Aveți, într-adevăr, câțiva oratori destoinici printre dumneavoastră, dar i-am aprecia și mai mult dacă discursul lor n-ar derapa spre zona trivială. Buna-cuviință nu este un păcat, domnilor.
Aveți multe vedete politice care-și fac veacul la televizor. Oameni tineri și încrezători în steaua lor, poate excesiv de încrezători. Domnul Ponta, de pildă, aprecia că în istoria PSD, alături de numele său, vor rămâne nume de lideri precum Iliescu și Năstase, dar nu și Geoană, care este simbolul eșecului și al umilințelor.
Are dreptate domnul Ponta. Vor rămâne memorabile vorbele înaintașilor săi, precum „Măi, animalule!” ori „Să-mi numărați ouăle!”. De la Domnia Sa vor cita cu siguranță urmașii celebra găselniță referitoare la sistemul de fraudare pesedist, care n-a fost suficient de performant la alegerile trecute. „La ei, sistemul a funcționat mai bine”, zicea dumnealui, și nici măcar nu s-a străduit, ca fost procuror, să demonstreze că știa ce spune.
Despre încrederea neîntemeiată acordată unui personaj cu nume identic ne-a rămas în memorie apelul disperat al „tovarășei”, din decembrie 1989: „Victoraș, să ai grijă de copiii mei!” Și, după cum se știe, celălalt Victoraș a avut... grijă.
Așadar, stimați opozanți, atenție pe mâna cui vreți să lăsați puterea!
Celălalt lider, domnul Antonescu, crede că „mijloacele de fraudare a alegerilor pe care PDL le-a folosit cu succes nu mai funcționează”.
Vedeți, domnule Ponta, ați scăpat de teama fraudării.
Apoi, tot domnul Crin ne confiscă titlurile de „nababi”, estimând că „pungile Partidului Democrat Liberal nu mai ajung”.
Păi, domnule Crin, ar fi cazul să vă puneți de acord cu colegii unioniști. Nu ne puteți cataloga, simultan, și ca nababi, și ca sărăntoci. Înțelegeți care e diferența? Sau democrația din uniune este ca în PSD, unde șefu’ ăl mare zice că i-a interzis colegului Vanghelie să mai vorbească.
Și, apropo de domnul Vanghelie, aveți de învățat politică de la un astfel de politician cu experiență, care, în pofida interdicției de a vorbi, declara în urmă cu două zile: „Eu sunt dispus să colaborez cu oricine, chiar și cu Traian Băsescu, dacă această colaborare se face în beneficiul cetățenilor din sectorul 5, din București sau din România.” O astfel de atitudine așteptam de la USL, noi, cei aflați la guvernare, și populația României, în egală măsură.
Or, dumneavoastră aveți un singur program de perspectivă: să scăpați de obsedantul Traian Băsescu. „Adversarul care îți este o obsesie a devenit o parte din tine”, spunea Lucian Blaga. Atenție, așadar, la ce vă doriți!
Declarația politică se intitulează „Un an de UNPR – despre politica insalubră”.
Stimați colegi,
Marian Sârbu, declarație: „Nu e confortabil să guvernăm alături de PDL, dar am apărat 4 milioane de oameni.”
Domnul Sârbu este președintele Uniunii Naționale pentru Progresul României. Cine nu știe zice că e vorba de un partid politic. Cine știe știe că acesta e numele elegant al celei mai dăunătoare adunături de traseiști din Parlamentul României.
N-am scris și n-am declarat până acum mai nimic de partidul domnilor Oprea, Sârbu și Diaconescu. Pur și simplu, pentru că n-au prezentat nici cel mai mic interes. Ei continuau să existe în tăcere, eu continuam să-i ignor. Numai că acum aflu că au sărbătorit un an de existență, prilej nemaipomenit pentru domnul Sârbu să se dea în stambă cu o declarație ca cea de mai sus.
Domnul Sârbu zice că adunătura Domniei Sale a apărat 4 milioane de români, în ciuda disconfortului pe care șezutul la putere alături de PDL îl provoacă.
Prima întrebare de bun-simț este: dar de cine i-ați apărat, domnule Sârbu, pe acești 4 milioane de oameni? Cine le-a pus în pericol pensiile, salariile și ajutoarele de șomaj? Fiți, dar, corecți până la capăt, și dumneavoastră, și domnul Oprea, și clica de oportuniști care vă sprijină. UNPR și bravul aliat politic, PDL, i-au apărat pe români de cine? De UNPR și PDL? Că alt pericol mai mare pentru democrație nu există, la momentul actual. Și oricum, și așa, misiunea a eșuat complet, dat fiind faptul că ați reușit, într-un an de zile, să distrugeți tot ceea ce înseamnă protecție socială, justiție și stat de drept în România.
Dacă sunteți atât de viteji, domnilor de la UNPR, de ce nu i-ați apărat pe români de amputarea umilitoare a salariilor cu 25%? Dacă sunteți atât de bravi, de ce nu i-ați apărat pe români de reducerea ajutoarelor de șomaj sau a indemnizațiilor pentru mame? Dacă sunteți atât de eroi, de ce nu i-ați apărat pe români de PDL?
Nu, e bine la putere și confortabil, oricât v-ați strădui să ne explicați acum mustrările de conștiință care vă încearcă.
„Nu e confortabil să fim la guvernare cu un partid de dreapta ca PDL”, mai zice domnul Sârbu, lăsându-ne pe noi să ne dăm seama că UNPR ar fi de stânga. Doamne, apără și păzește!
Domnule Sârbu, domnule Oprea, vă rog, scutiți-ne și scutiți-vă de ridicol. Dumneavoastră nu sunteți liderii unui partid politic de stânga. Asta sunt Victor Ponta, Adrian Năstase, Ion Iliescu. Partidul dumneavoastră este, în ordinea care vă convine:
– un partid de trădători și traseiști politici iremediabili, sunteți promotorii tipici ai traseismului politic;
– un partid fără doctrină, fără coloană vertebrală. Dumneavoastră sunteți de stânga tot atât de mult cât e și PDL de dreapta, adică zero, iar faptul de a clama public substanța doctrinară nu e decât tupeul ordinar care vă caracterizează;
– un partid de oportuniști. Singura miză a inventării UNPR și a afilierii la această formațiune a fost acapararea cât mai multor posturi de putere. Oameni la butoane – asta e doctrina dumneavoastră;
– un partid de reevaluați. Foști „șefi de mafie”, foști indezirabili din PSD și PNL au căpătat, brusc, o spălătură binemeritată în baia de la Cotroceni, proces de purificare care i-a făcut onești, demni și corecți, numai buni de furat alături de ei;
– un partid imoral, creat prin impostură, care a fraudat ordinea politică și democratică înregistrată la urnele de vot. Asta pe scurt, domnilor Sârbu și Oprea. Dumneavoastră veți rămâne în istoria politică nu ca liderii marcanți ai unui partid de stânga, ci ca șefii partidului părtaș la cea mai amplă degradare a societății și democrației românești. Sunteți patronii unui partid nociv, practicant al unei politici insalubre, și doar cu atât vă puteți mândri.
Vă mulțumesc.
## Doamnelor și domnilor senatori,
Am spus de mai multe ori că actualul Guvern nu are habar despre măsurile care trebuie luate pentru a scoate țara din criza în care a reușit „cu succes” să o împingă.
O confirmare oficială a acestei afirmații a mele a venit chiar din partea Băncii Mondiale, care, aflăm acum din presă, îi propune premierului Boc măsuri de organizare a deciziilor guvernamentale. Măsurile propuse de Banca Mondială urmăresc, conform presei, transpunerea priorităților guvernamentale în politicile publice. Prim-ministrul Emil Boc și Secretariatul General al Guvernului, în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice, trebuie să ia măsuri pentru reactivarea Comitetului de Planificare Strategică, sub conducerea premierului, până la finalul anului 2011, conform unei analize a Băncii Mondiale.
Așadar, cei de dreapta, cum le place să se autointituleze actualilor guvernanți, nu sunt în stare să se organizeze, să facă o planificare și, drept urmare, sunt învățați de cei de la Banca Mondială, urmând ca ei doar să se conformeze, exact ca în vremuri de curând apuse.
Am propus, încă de anul trecut, un proiect de lege ce prevede, în esență, obligativitatea Guvernului de a organiza un program de elaborare a strategiilor economico-sociale ale României pe termen lung de către institutele de cercetare de specialitate. În negativismul lor, actualii guvernanți nu au luat în seamă propunerea de a organiza și solicita specialiștilor pe diverse domenii strategii pe trei scenarii: optimist, mediu optimist și pesimist, strategii ce urmau să fie propuse spre aprobare Parlamentului, astfel încât să devină obligatorii și să fie respectate de către guvernările succesive, evitându-se risipa îngrozitoare care se face în această perioadă cu fondurile bugetare, prin nefinanțarea unor proiecte începute și demararea, câteodată, a altora fără eficiență economică.
Menționez faptul că această abordare strategică pe termen lung reprezintă o practică a țărilor dezvoltate.
Asistăm astfel la încă o premieră a acestui regim: degringolada așa-zis de dreapta va fi organizată de către străini pe principii ce sunt, în general, de stânga. Este greu de înțeles de ce, în loc să ia în considerare propunerile interne, venite chiar și din partea opoziției parlamentare, guvernanții preferă să plătească o consultanță străină, care nu de puține ori nu a avut succesul scontat.
Declarația politică se intitulează „România nu a depășit criza economică, stimate domnule prim-ministru”.
Doamnelor și domnilor,
## Stimați colegi,
Din nou, am avut parte, săptămâna trecută și la începutul acestei săptămâni, de o pleiadă de declarații din partea reprezentanților FMI și a oficialilor Guvernului Boc. Însuși premierul s-a lansat în a afirma că „cea mai importantă
concluzie a discuțiilor cu FMI este că România a depășit criza economică”.
Guvernul Boc se laudă cu ieșirea din criză, invocând cifre abstracte, lipsite de simțul realității și care nu corespund nici măcar cu sondajele făcute de Institutul Național de Statistică.
Orice om simte că nu este așa. Vede în fiecare zi când are de plătit vreo factură, când trebuie să meargă la piață și taie de pe listă cumpărături esențiale, când trebuie să plătească rata la o bancă și așa mai departe.
Mi-e greu să cred că redresarea economică se va simți în buzunarele cetățenilor începând cu finalul anului în curs și mai ales în 2012. Este, din nou, doar o declarație politică sub auspiciile convenției pedeliste, dar și în așteptarea alegerilor locale din 2012.
Concret, iată cum stau lucrurile. Estimarea de creștere economică pentru 2012 a fost revizuită de la 4,5% la 3,5%. Munca va continua să fie impozitată la un nivel ridicat și pe parcursul acestui an, după ce președintele Traian Băsescu a precizat că, în urma întâlnirii cu reprezentanții Fondului Monetar Internațional, personal nu crede că există posibilitatea reducerii contribuțiilor la asigurările sociale în 2011.
Procesatorii susțin că prețurile produselor alimentare procesate ar urma să crească în următoarele 2-3 luni cu până la 10-12%, după ce, de la începutul anului, pe unele segmente de produse agricole s-au înregistrat scumpiri și cu peste 20%.
Banca Națională a României a revizuit în creștere prognoza de inflație pentru 2011, de la 3,6% la 5,1%, iar pe cea de anul viitor de la 3,2% la 3,6%, conform declarațiilor guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, la prezentarea ultimului raport asupra inflației. Estimarea arată că rata anuală a inflației nu va reveni în acest an în intervalul țintit de 2-4%, ci doar în cursul anului 2012, ceea ce înseamnă că Banca Centrală va rata ținta de inflație pentru al cincilea an consecutiv.
Deși, într-un scenariu optimist, România nu ar trebui să tragă bani de la FMI, Jeffrey Franks nu exclude în întregime această posibilitate, arătând că sunt șanse sub 25% sau chiar sub 10% pentru un astfel de scenariu.
În ceea ce privește proiectele finanțate din fonduri UE, România riscă să returneze până la 1,5 miliarde de euro, dacă unele proiecte nu sunt finalizate în acest an. Trebuie ca proiectele cu prioritate redusă să fie abandonate, pentru ca eforturile să se concentreze pe domeniile în care absorbția crește foarte rapid.
Oficial, șomajul nu se află la cote prea ridicate. Conform „îndemnurilor” primite de la FMI, este nevoie de crearea de locuri de muncă în sectorul privat, concomitent cu reducerea în sistemul public. Deci probabil că vom asista din nou la reduceri de personal în sistemul administrației de stat. Este greșit însă să se afirme că se vor putea majora salariile la stat, dacă se reduce numărul de posturi. Unde să se ducă cei care vor fi concediați, atâta timp cât multe firme din România își închid porțile din cauza măsurilor austere aplicate Codului fiscal? Nici pomeneală de competitivitate sau de atragerea unor investitori cu aceste măsuri capabile doar să sugrume activitatea firmelor.
## Stimați guvernanți,
Statul român este cel mai sărac din UE, cu venituri bugetare de 32% din PIB, comparativ cu o medie comunitară de 42% și un nivel maxim de 56% în Suedia. Mi-e greu să înțeleg ce-i mână pe acești guvernanți, care mint de îngheață apele, în fiecare zi, un popor care nu are nicio vină.
Progresele sunt insuficiente și eforturile trebuie dublate și de o responsabilitate morală față de această țară, responsabilitate care, aș spune, fără să intru într-o demagogie ieftină, nu este caracteristică acestui Guvern. Vă mulțumesc.
Declarația politică este intitulată „Reducerea TVA – o măsură bună pentru români, dar nu și pentru Guvernul Boc”. Stimate doamne și stimați domni,
În declarația mea politică de astăzi vreau să mă refer la încăpățânarea cu care Guvernul reprezentat de Emil Boc refuză să pună în aplicare o măsură bună, aplicată la nivelul tuturor țărilor din Uniunea Europeană (UE) și care ar putea avea un impact benefic asupra nivelului de trai al românilor. Mă refer la încăpățânarea de a nu reduce taxa pe valoarea adăugată (TVA) pentru alimentele de bază.
România este, la ora actuală, singura țară din UE care nu aplică un regim fiscal diferențiat pentru alimentele de bază. În Luxemburg și Polonia, de exemplu, TVA-ul la alimente este de 3%, în Italia și Spania de 4%, în timp ce în Cehia și Lituania această taxă este de 5%. Alte țări membre, precum Cipru, Irlanda, Malta sau Marea Britanie, aplică o taxă de zero la sută (!) pentru unele alimente și băuturi nealcoolice.
Toate aceste state au înțeles că alimente de bază precum pâinea, laptele, carnea, uleiul și zahărul trebuie să fie accesibile tuturor cetățenilor, la un preț cât mai scăzut. Toți guvernanții au înțeles acest lucru, mai puțin guvernanții portocalii ai PDL.
Mă întreb cum de la alții se poate și funcționează bine, iar la noi există o așa mare reticență din partea Guvernului. Fie este prostie, fie este rea-voință din partea Cabinetului Boc. Altă explicație nu găsesc, din moment ce toate argumentele sunt în favoarea introducerii acestei măsuri fiscale care aduce beneficii atât pentru cetățeni, cât și pentru producătorii autohtoni și comercianți.
Inflația este unul dintre cei mai buni indicatori ai calității politicilor guvernamentale. În România, inflația aproape că s-a dublat în ultimul an de guvernare Boc. Din datele Institutului Național de Statistică rezultă că la sfârșitul anului 2010 rata inflației era de 7,96%, în timp ce în 2009 era de doar 4,74%. Iată cât de performant a lucrat actualul Cabinet Boc!
Înrăutățirea situației economice din țară are loc din cauza strategiei greșite adoptate de PDL: a luat doar măsuri de austeritate, care au restrâns activitatea economică, fără a lua și măsuri proactive de stimulare economică. Politica de austeritate a adus ceva economii la bugetul de stat, dar cu ce preț? Prin sărăcirea și înfometarea populației.
Unul dintre argumentele majore ale Cabinetului Boc pentru care se împotrivește cu atâta înverșunare propunerii noastre de a reduce TVA-ul este așa-zisul pericol al creșterii deficitului bugetar. Premierul Boc spune că măsura nu ar avea acoperire bugetară. Potrivit estimărilor făcute de către oficialii guvernamentali, încasările bugetare s-ar reduce cu 1.953 de milioane de lei.
Dincolo de această „pierdere”, ceea ce guvernanții nu realizează sau refuză conștient să facă este faptul că, odată cu reducerea TVA, se va realiza o evidentă compensare prin
creșterea consumului. Într-o țară în care mii de oameni au ajuns să stea la cozi interminabile pentru a cerși o pâine, în timp ce alte mii se bat pentru un litru de ulei, guvernanții nu vor să le dea posibilitatea să își permită acea pâine și acel litru de ulei.
Se cunoaște faptul că România este țara cu cea mai mică putere de cumpărare din Uniunea Europeană, la fel cum toată lumea știe – lucru evidențiat și de către specialiștii Fondului Monetar Internațional – că România are cel mai slab și ineficient sistem de colectare a taxelor la bugetul de stat. Așadar, populația este sărăcită în mod sistematic de incompetența unui Guvern incapabil să strângă mai mulți bani la bugetul de stat.
Un alt argument pe care Guvernul îl utilizează frecvent este că reducerea TVA-ului la 5% nu ar atinge efectul scontat, adică reducerea prețului produsului pentru consumatorul final. Asta ar însemna că nivelul TVA-ului, practic, nu are niciun fel de efect asupra prețului final. Mergând pe logica guvernamentală, dacă am crește TVA-ul la 40%, prețul final al produsului nu ar trebui să fie afectat, aspect care este de-a dreptul hilar.
După o logică elementară, desigur, diferită de cea a Cabinetului Boc – dacă am crescut TVA-ul aproape peste noapte și s-au mărit prețurile –, dacă procedăm în sens invers și scădem TVA-ul, automat, vor scădea și prețurile la produse și, implicit, va crește consumul.
În raportul Băncii Naționale, prezentat în luna februarie 2011, printre motivele creșterii inflației în România sunt menționate persistența deficitului de cerere și majorarea TVA, cu efect direct asupra prețurilor. În România, statisticile arată că aproape trei sferturi din cheltuielile totale ale unei gospodării sunt alocate cheltuielilor de consum, iar peste 40% din acestea sunt cheltuieli cu mâncarea. Așadar, prin reducerea TVA la alimentele de bază, vom acționa exact acolo unde îl doare mai tare pe cetățean.
## Stimați colegi,
Inițiativa legislativă a opoziției de a introduce o cotă diferențiată de TVA la nivelul unor alimente de bază ar putea constitui o soluție viabilă pentru relansarea consumului, consum pe care Guvernul Boc se tot chinuie, dar nu reușește nicicum s-o înfăptuiască. Îmbunătățirea consumului ar crește producția și vânzările și ar conduce la scăderea inflației și, într-un final, la o mai mare prosperitate economică pentru cetățenii acestei țări. Ar putea aduce inclusiv încasări mai mari și la bugetul de stat. Pentru aceasta însă, administrația condusă de domnul Boc ar trebui să mai facă ceva: să lupte eficient, și nu doar în discursuri, cu evaziunea fiscală.
Reducerea evaziunii fiscale, fie și într-un procent scăzut de doar 2-3%, ar aduce o sumă uriașă la nivelul bugetului de stat și cel puțin egală cu „pierderea” cauzată de reducerea TVA. Astfel, s-ar putea rezolva și problema acoperirii bugetare. Guvernul nu trebuie să facă altceva decât să colecteze mai mult. Bineînțeles, pentru o asemenea realizare, are nevoie și de oameni competenți, caracteristică ce lipsește cu desăvârșire actualei guvernări.
La fel cum, în ultimii ani, aceiași guvernanți au hotărât să reinventeze roata, ajungând să distrugă financiar o țară, care oricum se descurca greu, acum încearcă să pară mai deștepți ca restul lumii, prin exprimarea unor motive puerile și fără substanță.
Sunt convins că, în sinea lor, Domniile Lor realizează utilitatea unui TVA scăzut, însă nu vor dori implementarea măsurii, ca nu cumva să iasă la suprafață incompetența care îi caracterizează: incompetență în colectarea taxelor și impozitelor, incompetență în subjugarea evaziunii fiscale, incompetență în implementarea unor măsuri viabile de creștere a nivelului de trai, incompetență cu care aproape că ne-am obișnuit deja și care a devenit aproape normalitate.
Deși au la îndemnă o măsură foarte bună, guvernanții portocalii refuză să o pună în aplicare, doar pentru că inițiativa aparține opoziției. Acest Guvern are la îndemână cel mai simplu instrument de creștere economică, dar refuză să-l utilizeze din două motive: pentru că nu are habar să-l folosească și pentru că, în nimicnicia lui, nu este în stare să eficientizeze un sistem deja funcțional în toate țările Uniunii Europene.
Guvernanții portocalii din România sunt singurii din Europa care consideră că această măsură nu este una constructivă. E o măsură bună pentru toți, mai puțin pentru Guvernul Boc. Așa cum ne-am obișnuit până acum, nu putem să ne așteptăm la rațiune și logică din partea Cabinetului reprezentat de Emil Boc. E mai ușor doar să tai și să nu faci nimic altceva, decât să faci ceva și să îți dovedești incompetența.
Declarația politică se intitulează „«Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimic!»”.
Stimate colege,
Stimați colegi,
În cazul baronilor instalați la conducerea regiilor autonome, discursul public al lui Băsescu este, fără îndoială, corect, însă miroase de departe a ipocrizie crasă de tipul Farfuridi, personajul mereu actualului Caragiale.
Ca de obicei, președintele vorbește mult, fără să facă nimic, enunță o stare de fapt și ne sugerează să ne resemnăm. Poate unii veți spune că acesta e rolul lui, că președintele nu dă hotărâri de guvern și nu face numiri în funcție în companiile de stat. Poate că, dacă am avea o democrație reală, funcțională, afirmația de mai sus ar fi valabilă. Dacă facem însă un minim exercițiu de sinceritate, vom vedea că Băsescu nu se poate ascunde la infinit în spatele prerogativelor președintelui.
De la un ins care stă înțepenit în scaunul prezidențial de cel puțin șase ani te aștepți la fapte, nu la vorbe plasate strategic pentru urechile delegației FMI. Ce i-a împiedicat până acum pe Băsescu și pe Guvernul lui portocaliu să schimbe modalitatea de numire la conducerea unor societăți ca CFR, Poșta Română, Petrom etc.?
De cel puțin doi ani, de când are toată țara pe mână, putea să elimine până și pe cel din urmă incompetent plasat politic la șefia companiilor de stat.
Este măgulitor să constat că Traian Băsescu a ajuns, în cele din urmă, la aceeași concluzie cu PSD. Ideea de management privat, avansată în prezent de putere, a fost propusă de noi încă de anul trecut, dar, la vremea respectivă, Boc nu a dorit să renunțe la numirile politice. Pe atunci, nu ne urechea delegația FMI, așa că Guvernul era preocupat să îndoape pușculița PDL și prefera să-și numească în funcții rentierii de partid, cu tot cu familiile lor extinse.
Statul clientelar a fost principalul cal de bătaie pe care a marșat Băsescu în mai toate discursurile publice din 2007, 2008 și chiar și din 2009. Or, din decembrie 2009, Boc și PDL au avut toate ocaziile să se ridice la nivelul discursurilor
sforăitoare din anii trecuți. De ce lupta cu statul clientelar a încetat să mai fie o prioritate?
Este tardiv și impertinent ca Băsescu să se erijeze în vocea opoziției ori de câte ori îi dictează interesul. Dacă exista un minim interes ca PDL să-și ia acasă corupții din regiile autonome, lucrul acesta se întâmpla de mult. Vă mulțumesc.
Declarația politică este intitulată „Eurostat și susținerea FMI pentru un guvern mincinos”.
Stimați colegi,
Nu mi-am propus și astăzi să-mi pun întrebări retorice despre minciunile Guvernului Boc, însă niciodată nu mi s-a părut mai actuală povața temutului responsabil cu propaganda al lui Hitler, Goebbels, adevărată sursă de inspirație pentru politicienii puterii.
El afirma că „o minciună este cu atât mai credibilă, cu cât este mai grosolană”, iar în ziua de astăzi foarte mulți știu că doar vremurile s-au schimbat, dar actorii au moștenit aceleași năravuri, la fel de profitabile unora ieri, ca și în prezent.
Institutul European de Statistică – Eurostat a anunțat, la sfârșitul lunii trecute, că „are rezerve” în privința corectitudinii datelor transmise de România și care vizează deficitul bugetar și nivelul datoriilor guvernamentale în 2010, o exprimare eufemistică, de altfel, care, în traducere, ar însemna că Guvernul a mințit cu nerușinare.
Statisticile furnizate de România arătau că în 2010 deficitul bugetar a fost de 6,4% din PIB, în timp ce nivelul datoriilor guvernamentale era de 30,8% din PIB. Discuții despre dubla măsură de calcul, pe „cash” sau pe sistemul ESA95, nici nu mai au importanță.
Alte asigurări din partea premierului spuneau că va urma o așa-zisă verificare „de rutină” – eu însă aș numi-o „de rușine” – a unor datorii mai vechi a doi consumatori despre care am tot auzit povești cu restructurări și investiții, dar care s-au dovedit niște coloși cu picioare de lut, adevărate monede de schimb pentru clientela politică guvernamentală, văcuțe prospere de muls fonduri substanțiale pentru diverși afaceriști din umbră sau de la suprafață din sfera puterii. Este vorba despre „CFR Infrastructură” și „Termoelectrica”, „vedete” internaționale pe care ochiul vigilent al Eurostat nu le-a ratat de la „raportul donațiilor”.
Îngrijorat că ar putea să-și vadă strategia compromisă, președintele țării în persoană l-a chemat în ajutor pe Jeffrey Franks, atât de popularul personaj, care ne-a informat, afișându-și cu nonșalanță pantofii găuriți, că deficitul bugetar a fost corect calculat. Cu toate aceste asigurări că matematica guvernamentală corespunde matematicii „duhului lămpii” de la FMI, de unde știți că ne vin periodic fonduri, sub denumirea „acord de precauție”, suntem informați de oficialii români că recesiunea a trecut, dar că, paradoxal, criza mai poposește un timp pe la noi.
Nu știm ce să mai credem, cineva ne crede săraci nu numai cu finanțele, dar și cu duhul. Cureaua crizei economice, în loc să slăbească, mai face loc unei găuri, de data aceasta până pe la mijlocul lui 2012, o asigurare care are tot atâta efect cât pronosticul unui medic pentru un pacient cu o boală incurabilă. I se spune că, dacă nu moare până la sfârșitul verii, mai are o șansă să prindă, poate, și Crăciunul. O masă copioasă și o ultimă țigară ar fi, în viziunea unora dintre gânditorii programului economic de exterminare în masă, un panaceu grozav pentru un condamnat la moarte cum este România de mai mult de doi ani și jumătate.
Eu, unul, sunt sigur că minciunile guvernamentale aruncă o mare urmă de îndoială atât asupra acurateței datelor pe care Guvernul le invocă pentru a susține că am ieșit din recesiune, cât și asupra credibilității noastre ca țară. Când avem în față exemplul Greciei, care a fost surprinsă, la rându-i, cu rapoarte false, nu știu cum ne-am mai putea imagina că cineva ne va putea ierta pentru mistificări grosolane.
În plus, tot circul mediatic legat de împrumutul atât de necesar de la FMI, care ne stă la dispoziție la vremuri de restriște, nu este decât o altă manevră de a câștiga încrederea internațională, cu riscul de a ne trezi supraîndatorați, fără vreo umbră măcar de rezultate pozitive. Nici nu am avea cum, atâta timp cât lăcomia clientelei puterii din fruntea bucatelor nu se satură niciodată, până nu zdrumică până la os prada promisă din rezervele statului.
Declarația politică se intitulează „Cine speră că dreptatea nu umblă cu capul spart?”.
Stimați colegi,
Ieri am fost protagonistul unui eveniment incredibil, am avut o conversație telefonică emoționantă cu o bătrână condamnată la traiul într-un scaun cu rotile pentru tot restul vieții ei. La început, am crezut că viața grea i-a afectat discernământul și că s-ar putea să fi inventat o poveste incredibilă, al cărei personaj central era chiar ea. Nu era așa, aveam un interlocutor, la capătul celălalt al firului, remarcabil, o persoană cultă, modestă, afectată de o boală incurabilă și care nu voia să creadă că în țara asta nu mai există nimeni care să-i facă dreptate.
Pe scurt, femeia, care ieri a împlinit o vârstă respectabilă, a fost victima unui veritabil furt al secolului, aproape toți banii pe care un asigurător de sănătate din străinătate îi depusese pe numele ei fiindu-i sustrași, în anii ’70, de statul român.
Vă dați seama câți ani au trecut de când femeia s-a zbătut prin toate tribunalele și curțile de apel, inclusiv la CEDO, să-și redobândească acea adevărată avere, pentru că era vorba de 800.000 de mărci germane. Probabil că ați vrea să auziți o poveste cu happy-end și să vă spun că a și reușit. Nici vorbă, doar 1.200 de euro au fost toți banii pe care statul român din zilele noastre a reușit să îi restituie, după interminabile procese.
Un alt lucru însă este impresionant. Cei de dinainte și când furau o făceau cu o demnitate suspectă. Adică, în toată drama femeii, ar fi loc și pentru o urmă de umor involuntar, pentru că aflați că i-au fost lăsate totuși 50.000 de mărci. S-a considerat că i-ar ajunge pentru tratament și supraviețuire.
Știți dumneavoastră cum făceau comuniștii și cu casele: dacă era spațiu excedentar, îți mai băgau pe cineva peste tine, că era prea mult să te lăfăi singur în ditamai vila, sau ți-o naționalizau, dar, cu blândețe, te și „despăgubeau”. Uneori, declarai că donezi tu casa statului, pentru că tot te muți definitiv la o rudă din străinătate. Cunoașteți povestea caselor preluate „cu titlu” și „fără titlu” și isteria legislativă pe care au alimentat-o până în zilele noastre.
Ceea ce se întâmplă însă în zilele noastre este fără precedent. Este ca și cum un mutant ar fi modificat, peste timp, în spiritul clientelei politice a guvernanților de azi, politica și așa aberantă a fostului partid-stat comunist, în
strategia perfectă a furtului total, fără perdea și fără menajamente. Astăzi se fură tot, la scară largă: pensiile bătrânilor, indemnizațiile șomerilor, fondurile pentru sănătate, salariile profesorilor. Dacă ne-am apuca toți de procese, și tot nu ne-ar ajunge o viață de om să o scoatem la capăt în căutarea dreptății.
Mă întreb dacă mai are rost să sperăm, dacă mai există undeva, în fiecare dintre noi, măcar o urmă de credință în triumful dreptății. Răspunsul meu este că ar trebui să ne mobilizăm, să nu mai trecem indiferenți pe lângă necazurile semenilor noștri și să nu renunțăm în a ne simți solidari unii cu alții.
Am început cu povestea unei femei care nu renunță, deși oricare altul ar fi abandonat de mult lupta cu birocrația. Este un exemplu că trebuie să ne motiveze ceva, ca să putem continua. Aș vrea să nu ne motiveze furia, ura, dorința de răzbunare și să nu ne țină în loc neputința, resemnarea, boala sau frica.
Eu, unul, am promis că voi prelua o parte din lupta femeii și că voi duce mesajul ei mai departe, la toate comisiile parlamentare care pot să zdruncine prejudecata că aici nu se face nimic: la abuzuri, la drepturile omului, la egalitatea de șanse, la Comisia juridică.
Vă invit pe toți să vă adresați oamenilor pe care i-ați trimis aici să vă reprezinte și vă asigur că eu, unul, nu vă voi abandona.
Declarația politică este intitulată „Ziua Europeană de Luptă împotriva Discriminării Persoanelor cu Handicap”.
La data de 5 mai, pe plan european, este marcată Ziua Europeană de Luptă împotriva Discriminării Persoanelor cu Handicap. Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, adoptată de Națiunile Unite la data de 13 decembrie 2006 și intrată în vigoare la 3 mai 2008, reprezintă o schimbare de paradigmă în domeniul dizabilității, menită să asigure drepturi egale persoanelor cu dizabilități din lume în ceea ce privește munca, educația și viața socială.
Suntem obișnuiți să auzim despre discriminarea rasială, etnică și ne dăm seama că discriminarea persoanelor cu handicap e fie omisă, fie menționată la capătul listei. Cu toate acestea, discriminarea persoanelor cu handicap a însoțit evoluția umanității de la începuturile sale până în zilele noastre. Persoana cu handicap a existat dintotdeauna, dar foarte multă vreme această categorie a fost marginalizată și discriminată. Persoanele cu dizabilități au suferit, în mod constant, discriminări pe piața muncii, în școli și în serviciile publice.
Există legi speciale care protejează această categorie, dar, din păcate, deși impuse de Uniunea Europeană, ele nu se aplică. În ceea ce privește accesul la educație, de prea puține ori un copil cu handicap este tratat la fel ca unul fără dizabilități _._
În calitate de cetățeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap beneficiază de aceleași drepturi ca și restul populației. Au dreptul la demnitate, la tratament egal, la o viață autonomă și la o participare deplină în cadrul societății. Un acces egal la o educație de calitate și la posibilitățile de învățare de-a lungul vieții oferă persoanelor cu handicap posibilitatea de a se implica pe deplin în societate și de a-și îmbunătăți calitatea vieții. Persoanele cu handicap trebuie să aibă posibilitatea de a face alegeri individuale și de a-și controla viața de zi cu zi la fel ca și celelalte categorii ale populației. De aceea, serviciile de asistență și sprijin ar trebui să fie mai bine adaptate nevoilor persoanelor cu handicap.
Dacă în majoritatea țărilor Uniunii Europene persoanele cu handicap dispun de anumite facilități atât în societate, cât și la locul de muncă, în țara noastră rar se întâmplă acest lucru, pentru că, de obicei, persoanele care au un anumit handicap nu au un loc de muncă. Majoritatea persoanelor cu dizabilități intelectuale din România nu lucrează deloc și, din cauza acestui fapt, nu au nicio șansă de a trăi independent.
Doar 4,2% din persoanele cu dizabilități au un loc de muncă, cifră care plasează România pe ultimul loc în Uniunea Europeană în această privință și pe penultimul loc în privința sumelor alocate pentru servicii sociale pentru persoane cu dizabilități. Din totalul celor 28.826 de persoane cu dizabilități angajate în muncă în România, doar 1.470 sunt angajate în unități protejate, adică doar 5,1%. Acolo unde legea acordă cele mai mari facilități, și anume în unitățile protejate, lucrează doar 5% din numărul total al persoanelor cu dizabilități angajate.
Problema discriminării nu va fi niciodată complet soluționată, fiindcă orice întreprinzător care pune în vânzare anumite produse va distribui, la început, o versiune mai simplă, cu mai puține facilități, și este evident că principalul public țintă va fi cel majoritar, public care este format din persoane valide, fără nicio problemă senzorială care să îi afecteze accesul la respectivele produse. Abia ulterior se fac modificările și adaptările necesare pentru ca unele dispozitive să fie accesibile și pentru persoanele cu diverse deficiențe.
Discriminarea persoanelor cu handicap este, din păcate, un fenomen încă prezent în societatea noastră. Pentru a nu exista discriminare, statul ar trebui să garanteze egalitatea de șanse, așa cum legiferează Constituția, și să garanteze că toți cetățenii sunt priviți la fel, indiferent dacă ei sunt de rase sau etnii diferite, dacă sănătatea lor este afectată mai mult sau mai puțin grav, dacă locuiesc în mediul urban sau rural, și așa mai departe.
Prin marcarea Zilei Europene de Luptă împotriva Discriminării Persoanelor cu Handicap se dorește crearea unor modele de integrare socioprofesională a persoanei cu nevoi speciale, mesajul acestei zile fiind acela de a nu trata în mod diferit persoanele cu handicap.
Foarte importantă este și implicarea noastră, a politicienilor, în sprijinirea persoanelor cu handicap, venind în întâmpinarea problemelor lor cu inițiative legislative, care să le dea posibilitatea să devină persoane active, responsabile și respectate.
Declarația politică este intitulată „Degradarea rolului familiei în societatea românească contemporană”.
Distinși colegi,
## Doamnelor și domnilor,
Până nu demult, sociologii caracterizau familia ca fiind „celula de bază a societății”, o caracterizare pertinentă și absolut reală, care, din păcate, în societatea noastră s-a demonetizat complet.
Ceea ce altădată reprezenta fundamentul oricărei societăți, beneficiind de toată atenția și întregul suport al statului, pare că s-a banalizat. Ba dimpotrivă, regăsim în
România din ce în ce mai puține familii cu o funcționare sănătoasă și benefică.
La data de 15 mai sărbătorim Ziua Familiei din România, ca urmare a Zilei Internaționale a Familiei, stabilită de Organizația Națiunilor Unite.
Ceea ce însă ar trebui să fie o zi de sărbătoare, de mândrie și de marcare a simbolurilor importante deținute de familie tinde să treacă nevăzută și să capete conotații de-a dreptul triste.
Gradul de încredere a românilor în importanța familiei a scăzut vertiginos, pe măsură ce rata divorțurilor a crescut îngrijorător, mai ales în urma reglementării prin care cuplurile pot divorța și la notariat. La aceasta se adaugă violența, agresivitatea în familie, cât și plecarea părinților la muncă în străinătate.
Toate sunt coordonate care nu fac altceva decât să adâncească și mai mult criza prin care trece familia românească.
O familie dezorganizată sau care întâmpină astfel de probleme grave nu poate face altceva decât să „formeze” noi generații care vor continua un astfel de ciclu nefast.
Consider că statul trebuie să joace un rol definitoriu în a oferi echilibru, suport și speranță instituției familiei românești, fiind primul care ar trebui să se erijeze în instrumentul de protecție și de identificare a problemelor și cauzelor acestora din familia românească.
Cel mai mult, stimați colegi, este necesară schimbarea mentalității și a atitudinii în privința rolului pe care familia trebuie să îl dețină în societatea noastră.
Nu avem nevoie de zile speciale ca să marcăm importanța acesteia, dar măcar acum, când Ziua Familiei din România se apropie, haideți, stimați colegi, să conștientizăm că familia este cea mai importantă și să depunem toate eforturile necesare pentru ca aceasta să-și recapete statutul binemeritat.
Nu uitați că fără familie nu putem avea popor, iar fără popor nu putem avea nici stat și nici istorie. Vă mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „Apropierea anului electoral dă idei”.
Stimați colegi,
Faptul că urmează anul electoral a declanșat adevărate lupte de idei în partidul de la putere, nu știu ce să mai ofere românilor, nu știu cum să mai ascundă măsurile de austeritate care ne mai așteaptă și, mai ales, nu știu cum să scoată oamenii la vot.
Dezamăgirea, faptul că au fost puși să strângă cureaua, în timp ce miniștrii lui Emil Boc se răsfață pe bani publici, lipsa de orizont și soluții..., toate îi determină pe români să nu fie interesați de alegerile de anul viitor.
Însă spun aici și acum: criza aceasta economică va fi dată uitării în momentul în care se pornește cu adevărat campania electorală. Totul va fi posibil și Emil Boc va apărea triumfal alături de președintele său, spunând că au salvat România și acum pot mări și salarii, și pensii, și nu vom mai fi „o țară de mămicuțe și bebeluși”, așa cum se temea Traian Băsescu, că doar mămicuțele au drept de vot.
Atât la nivel central, cât și pe plan local, se simte precampania electorală. Se pregătește terenul și se gândesc strategii și cadouri de campanie, așa că, mai mult decât oricând, consider bine-venit proiectul de lege al USL privind mita electorală. În absența acestor „pomeni”, candidații vor trebui să se prezinte așa cum sunt, cu activitatea și realizările lor.
Practic, de aici vine problema PDL, la capitolul realizări vor trece micșorarea salariilor, fără a salva economia în vreun fel, micșorarea pensiilor, ca să fie bani mulți pentru turismul doamnei ministru, tăierea indemnizației mamelor, pentru a putea crește bugetul Administrației Prezidențiale. Și pentru populație? Promisiuni neonorate.
Vă mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „Dar cu sănătatea ce-ai avut?”.
## Doamnelor și domnilor,
După ce în ultima campanie electorală pentru Parlamentul României, în toamna anului 2008, candidații s-au întrecut în promisiuni care mai de care mai ciudate și mai nerealiste, definite mai simplu și laic pe principiul „deșteptul promite, iar prostul trage speranța”, lumea a aflat, într-un procentaj oarecare, că realitatea este cu totul alta.
Un parlamentar poate face declarații politice, întrebări, interpelări și inițiative legislative, acestea fiind etichetate în categoria perfect legale, deoarece cele aflate sub genericul trafic de influență fac obiectul studiului unor instituții bine definite în stat.
Am spus că doar o parte din electorat a înțeles, deoarece sunt sigur că există un segment destul de consistent de persoane care încă poate crede orice prostie promisă, mai ales dacă este însoțită de ceva alimente și cadouri de sezon.
Conform dicționarului, „a parlamenta” înseamnă a duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia, a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă).
Tot conform dicționarului, „declarația” reprezintă o mărturisire, o afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente.
Declarația politică se referă la mărturisirea unor convingeri politice asupra unui eveniment care frământă societatea.
Asociind definițiile, concluzia logică este că un parlamentar va parlamenta, iar acesta o face și prin declarații politice.
În consecință, fiind sesizat cu o multitudine de probleme din teritoriu, am căutat să sesizez puterea prin aceste declarații politice. Surprinderea mea este că ele sunt, poate, cele care reprezintă cel mai neglijat capitol din activitatea parlamentară, la care participă prezidiul Camerei, ceilalți cititori ai unor declarații politice și camerele de luat vederi.
În timp ce prezidiul își ordonează ședința, ceilalți colegi își recitesc declarațiile, ai un sentiment ciudat dacă măcar camera care înregistrează dă o greutate oarecare la ceea ce afirmi.
În consecință, după o perioadă oarecare de citire în fața unei săli cvasigoale, am depus în scris aceste declarații politice, ca mai apoi să și renunț la a le mai face. În mare, m-am rezumat la a transmite un mesaj pe canalele media acolo unde am colegiul senatorial.
Anumite evenimente însă te determină să iei o oarecare poziție, în speranța că aceasta va fi recepționată, în final, pe anumite canale media și, eventual, pe rețelele de socializare, care sunt destul de active în mediul urban.
Luni a fost susținută la Camera Deputaților moțiunea simplă privind sănătatea. Cu această ocazie, am fost invitat la „TVR Info”, alături de un reprezentant al puterii – deputat PDL. Dincolo de faptul că mă așteptam ca o problemă atât de gravă – sănătatea unei nații – să fie discutată la capitolul informații în 10-15 minute, nu pot să trec cu vederea faptul că până și moderatoarea a recunoscut că timpul este insuficient pentru a dezvolta subiectul. Nu pot să nu vă informez că subiectul „Sănătate” în societatea americană este discutat și întors pe toate fețele, mai ales că reprezintă o prioritate a administrației Obama.
Respectiva discuție, chiar dacă a fost de scurtă durată, m-a determinat să iau o oarecare poziție față de afirmațiile partenerului meu de emisiune, un distins domn deputat din partidul aflat la guvernare.
În cele ce urmează, am să enunț doar trei puncte:
1. Domnia Sa prezenta faptul că situația din sănătate a reprezentat o problemă dintotdeauna.
Faptul în sine reprezintă o realitate, dar ceea ce nu înțeleg este că această afirmație este făcută de ei în al treilea an de guvernare. Orice partid venit la guvernare analizează nerealizările Guvernului precedent și vine în fața electoratului cu un program concret de soluții în domeniu.
Ce și-ar fi dorit Guvernul actual? Să preia o guvernare fără probleme? Atunci, ar fi trebuit să stea acasă, să nu se mai obosească!
În consecință, după o guvernare liberală care a investit în domeniul medical cât n-au investit celelalte guvernări și în care se vedeau anumite semne palpabile de îmbunătățire, a venit o guvernare care sesizează problemele în domeniu și care, în consecință, a redus succesiv bugetul sănătății, a început să raționalizeze unitățile medicale, cu dezechilibrarea serviciilor, cu lipsa de personal, la care adăugăm șomajul.
2. Colegul meu deputat a recunoscut în direct că închiderea unor anumite unități sanitare nu era susținută de o analiză serioasă în teren.
· procedural · adoptat
12 discursuri
Declarația politică este intitulată „Politica pașilor foarte mărunți”.
Stimați colegi,
De la începutul acestei guvernări a fost evident faptul că echipa domnului Boc nu este pregătită pentru o sarcină atât de importantă ca aceea de a conduce o țară și de a depăși o criză economică, dar de la acest lucru și până la ceea ce se întâmplă astăzi... este drum lung. Mi se pare cel puțin hilar să tot descoperi agențiile statului ca mare problemă – scurgere de bani de la buget –, să o tot prezinți ca prioritate și să mergi cu ea până aproape de final de mandat, când iar ne anunți că o rezolvi.
Ce au spus nou în ultimele zile președintele și tot partidul PDL? Absolut nimic. Știam de când au preluat puterea că vor reorganiza agențiile. Ce s-a întâmplat? Și-au pus în funcții oamenii și acum se miră că managementul este prost.
Pentru cine nu știe, problemele acestor „căpușe”, cum am auzit că le numesc mai nou, pot fi rezolvate. Este nevoie de voință, într-adevăr.
În loc de asta, fiecare persoană influentă din partidul de guvernământ și-a trimis oamenii în consilii de administrație sau a numit chiar directori.
Nu înțeleg scuza prezidențială cum că problema agențiilor este transpartinică, iar, dacă acum directori sunt cei de la PDL, undeva în subordinea lor sunt și de la PNL, și de la PSD. Cu atât mai mult, stimați guvernanți, aveați mână liberă să faceți curățenia promisă în campanie.
În loc de asta, PDL a dus la rang de artă politica pașilor mărunți, aș adăuga eu, mărunți și rari: astăzi depistezi problema, anul viitor anunți soluția, peste doi ani spui că, de fapt, guvernarea anterioară este de vină și, în ultimul an de mandat, spui că ai rezolva lucrurile dacă ai mai primi un mandat.
Cred că românilor le-a ajuns, iar ultimii ani au fost grăitori pentru modul în care înțelege partidul prezidențial să-și respecte obligațiile.
Vă mulțumesc.
Declarația politică se intitulează „Ziua Europei e și Ziua României”.
Stimați colegi,
Doamnelor și domnilor,
Așa cum știți, în fiecare an, pe data de 9 Mai se sărbătorește Ziua Europei, o dată ce nu trebuie să rămână indiferentă românilor și care trebuie, pe lângă însemnătatea profundă a Europei, să marcheze rolul pe care românii îl dețin.
De mult, Europa a depășit statutul de simplu continent, devenind un punct de reper al valorilor și principiilor statului de drept, ale democrației, ale demnității, libertăților și drepturilor omului.
Europa este un leagăn de civilizație și cultură, fiind promotoarea conceptului de globalizare. „Diferiți, dar egali” reprezintă tocmai această mixtură pozitivă între multiple tradiții și culturi, între valori și principii, toate având însă același punct de plecare și același scop.
România este un stat european în adevăratul sens al cuvântului, iar românii trebuie să fie cu toții conștienți de rolul pe care îl joacă, de drepturile pe care le dețin, dar mai ales de responsabilitățile ce le revin.
Într-o istorie atât de bogată, acest continent a devenit o afirmare a unei stări de spirit și un model pentru statul democratic modern, iar, dincolo de aceasta, Europa înseamnă unirea oamenilor sub valori și un drum comun din care și noi facem parte. Asta trebuie să știm și să urmăm, depunând toate eforturile pentru a ne consolida poziția.
A fi un stat european nu reprezintă strict o chestiune geopolitică, ci mai mult una ce ține de un sentiment și de un ideal unitar, de o cetățenie comună a unor popoare ce se reunesc tocmai prin complexitatea culturii lor.
Nu este prima dată când mă adresez de la tribuna Parlamentului pentru a vă prezenta din experiența acumulată în timp la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Tocmai de aceea, vă invit să vă ghidați permanent după modelul Parlamentului European și să nu uitați activitatea Ligii Națiunilor.
Vă invit, stimați colegi, să reflectăm mai profund și mai responsabil la simbolurile unei astfel de zile, o dată obișnuită din calendar, intrată în rutină, dar una ce ascunde, dincolo de asta, conservarea unei identități europene atât de bogate, bazată pe libertate, securitate și justiție.
Declarația politică este intitulată „Soluție de avarie pentru Guvern – prețul benzinei poate fi înghețat”.
Doamnelor și domnilor,
Stimați colegi,
S-au încheiat Sărbătorile pascale. Din ce în ce mai mulți români au transformat masa de sărbătoare într-un „mic dejun”, și acesta... frugal. Motivul – prețurile în continuă creștere.
Benzina se scumpește, transportul se scumpește, totul până la mâncare, care a ajuns la un preț alarmant. Consecințele sunt catastrofale pentru cei săraci, pentru că, în timp ce toate prețurile cresc, veniturile lor nu.
Noi, cei cărora ne pasă de suferința semenilor noștri, am lansat nenumărate semnale și soluții. Cea mai importantă mi se pare a fi înghețarea prețului benzinei.
Această opinie a fost analizată de specialiștii Uniunii Europene, care au confirmat că Guvernul român are mână liberă din partea Uniunii Europene pentru a îngheța prețul carburanților. Anunțul a fost făcut de Marisa Gonzalez Iglesias, purtătorul de cuvânt al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei Europene de la Bruxelles, care a declarat explicit: „Posibila înghețare a prețului pentru carburanți, anunțată de Guvernul României, nu încalcă niciuna dintre regulile concurenței din Uniunea Europeană.”
În aceste condiții, m-aș fi așteptat la o intervenție rapidă și în forță a prim-ministrului pentru reglementarea situației. Se pare însă că premierul e mult prea preocupat cu campania electorală internă din partid. Este motivul pentru care îi reamintesc domnului Emil Boc faptul că a cerut Fiscului și Consiliului Concurenței, la începutul acestui an, declanșarea unor investigații privind modul în care companiile petroliere calculează prețul la pompă.
În timp ce Consiliul Concurenței a finalizat în doar câteva zile un raport, pe care premierul l-a respins ulterior, pentru că era „plin de generalități”, raportul Fiscului a fost ceva mai detaliat. Conform acestui raport, prețurile la benzină și motorină au avut, din anumite puncte de vedere, o evoluție paradoxală: în 2009, scumpirea benzinei de la 470 de dolari la 850 de dolari pe tonă – creștere de 80% – s-a tradus într-un preț cu doar 50 de bani pe litru mai mare la pompă, în timp ce în 2010 scumpirea petrolului cu 15% a dus la creșterea prețurilor cu 20%.
Declarația politică se intitulează „Agricultura face față crizei”.
Domnule președinte,
Stimați colegi,
În urmă cu 10 zile, în cadrul plenului Senatului am asistat la dezbaterea moțiunii simple pe agricultură. Ieri, în cadrul ședinței Comisiei pentru afaceri europene, al cărei președinte sunt, am avut onoarea de a sta față în față cu ministrul Valeriu Tabără, cu care am discutat despre problema fondurilor europene destinate agriculturii.
Am legat cele două evenimente – moțiunea și discuția de ieri –, pentru că eu consider că realitatea agriculturii românești este în fond și în fapt alta decât cea pe care USL-iștii se chinuiesc să o arate românilor pe la posturile tv. Stăm bine la capitolul agricultură.
Vă dau un exemplu: Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a avizat pentru conformitate un număr de 60.818 proiecte, din care 28.799 au fost deja contractate, și a căror valoare însumată este de 405.102.386.400 de euro, iar plătite efectiv peste două miliarde de euro.
În plus, banii alocați în 2009 și care trebuiau folosiți până la finalul anului 2011 au fost contractați în totalitate și plătiți în proporție de 69%, și aceste rezultate sunt, repet, numai în ceea ce privește Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Sunt, într-adevăr, și probleme, una dintre cele mai mari fiind lipsa cofinanțării, care pentru anul viitor reprezintă un adevărat risc, însă, dacă ne-am uni forțele, cred cu tărie că am putea găsi soluții pentru a rezolva această problemă.
Revenind la starea agriculturii românești, este pentru prima dată când majoritatea fermierilor și-a primit subvenția pe hectar și pare liniștită cu această situație. Este pentru prima dată când s-a pus la punct Legea privind camerele agricole, într-o formă nepolitizată, așa cum nu au făcut autorii moțiunii de tristă amintire cu toate structurile de conducere din agricultură.
De asemenea, agricultorii și fermierii par a nu acorda atenție discursurilor opoziției, neuitând că situația agriculturii românești s-a degradat în perioada postcomunistă și, până mai ieri, cu ajutorul guvernărilor PSD-iste și PNL-iste, care au vândut, au desființat și au lăsat în paragină mii de complexuri agricole.
Declarația politică este intitulată „Diferiți, dar egali”. „Drumul spre Europa unită va trebui să pornească de la realizări concrete, care să creeze o solidaritate de fapt.” (Robert Schuman)
Stimați colegi,
Doamnelor și domnilor,
Ansamblul sociopolitic european a cunoscut, de-a lungul vremii, numeroase mutații. Cu toate acestea, „bătrânul nostru continent” a rămas singurul caracterizat de constanță, singurul pentru care progresul nu a însemnat, automat, și transformări radicale, cu efecte negative.
Am fost, suntem și vom fi un stat european în adevăratul sens al cuvântului. Dincolo de orice regim politic, crize sociopolitice și schimbări de natură geopolitică, România a reprezentat, de-a lungul istoriei, una dintre țările importante pentru Europa. Istoria noastră vorbește de la sine. Sărbătorind Ziua Europei, este momentul de a ne reafirma cu hotărâre încă o dată statutul nostru de țară și popor european.
## Stimați colegi,
Suntem europeni și nimeni nu ne poate lua acest lucru. Chiar dacă nivelul nostru de optimism scade drastic uneori, în timp ce alții tind să ne pună în discuție drepturile ca cetățeni europeni, trebuie să ne apărăm statutul nostru, trebuie să ne conștientizăm locul și să fim fermi.
Europa înseamnă, înainte de orice altceva, o stare de fapt, un set de valori indestructibile, o tradiție colosală și o civilizație pe măsură, un patrimoniu universal, spiritual și moral care pune în prim-plan principiile democrației, ale statului de drept, drepturile, libertățile și demnitatea fiecărui individ.
Istoria sa e dată tocmai de aceste valori, care rezidă în solidaritate, constanță, respectarea și afirmarea tradițiilor, apărarea identității. „Diferiți, dar egali” înseamnă toate acestea și puterea de a-ți promova propria identitatea într-una comună.
Noi, românii, trebuie să învățăm o dată pentru totdeauna aceste lucruri și să ne înțelegem rolul nostru ca stat al marii Europe.
Ziua Europei este și ziua noastră, o zi de afirmare a României ca țară europeană și a românilor ca popor european.
Cu toții, indiferent de nație, suntem europeni, un conglomerat de civilizații care au creat, împreună, o unitate puternică.
Încheiem aici partea destinată declarațiilor politice.
Domnul lider Puiu Hașotti, ca întotdeauna, cel mai consecvent și harnic dintre liderii de grup și dintre politicienii pe care i-am cunoscut în ultimii câțiva ani...
## PAUZĂ
## DUPĂ PAUZĂ
Doamnelor și domnilor senatori,
Domnul senator Adrian Țuțuianu va face un apel nominal pentru a confirma cvorumul de ședință.
## **Domnul Adrian Țuțuianu:**
Albert Álmos Andrei Florin Mircea
prezent absent
|Andronescu Ecaterina|prezentă| |---|---| |Antonescu George Crin Laurențiu|absent| |Arcaș Viorel|prezent| |Ariton Ion|Guvern| |Badea Viorel Riceard|absent| |Banias Mircea Marius|prezent| |Bara Ion|prezent| |Bașa Petru<br>Bădescu Iulian|delegație<br>prezent| |Bălan Gheorghe Pavel<br>Belacurencu Trifon<br>Berca Gabriel|prezent<br>prezent<br>absent| |Berceanu Radu Mircea|absent| |Bîgiu Marian Cristinel<br>Bîrlea Gheorghe<br>Blaga Vasile<br>Boagiu Anca Daniela<br>Boitan Minerva<br>Bokor Tiberiu<br>Borza Dorel Constantin Vasile<br>Bota Marius Sorin Ovidiu<br>Calcan Valentin Gigel<br>Câmpanu Liviu<br>Chelaru Ioan<br>Chirvăsuță Laurențiu<br>Chivu Sorin Serioja<br>Cibu Constantin Sever<br>Cinteză Mircea<br>Coca Laurențiu Florian<br>Constantinescu Florin<br>Constantinescu Viorel<br>Cordoș Alexandru<br>Corlățean Titus<br>Crăciun Avram<br>Cseke Attila Zoltán<br>Daea Petre<br>David Cristian<br>David Gheorghe<br>Diaconescu Cristian<br>Diaconu Mircea<br>Dobra Nicolae|învoire<br>prezent<br>absent<br>Guvern<br>prezentă<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>prezent<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>absent<br>absent<br>absent<br>prezent<br>absent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>Guvern<br>absent<br>absent<br>prezent<br>absent<br>absent<br>absent| |Dumitru Constantin|prezent| |Fekete-Szabó András Levente|prezent| |Feldman Radu Alexandru|prezent| |Filip Petru<br>Fodoreanu Sorin|prezent<br>prezent| |Frâncu Emilian Valentin|prezent| |Frunda György|prezent| |Găină Mihăiță|absent| |Geoană Mircea Dan|prezent| |Ghișe Ioan<br>Greblă Toni|prezent<br>prezent| |Grosu Corneliu|prezent| |Günthner Tiberiu<br>Gyerkó László|prezent<br>prezent| |Hașotti Puiu|prezent| |Hărdău Mihail|absent| |Humelnicu Augustin Daniel|absent| |Ichim Paul<br>Igaș Traian Constantin|prezent<br>Guvern| |Ion Vasile|absent| |Iordănescu Anghel|prezent| Jurcan Dorel prezent Lazăr Sorin Constantin absent Luca Raymond prezent Mang Ioan prezent Marcu Gheorghe prezent Mardare Radu Cătălin prezent Marian Ovidiu absent Marian Valer absent Markó Béla Guvern Mazăre Alexandru absent Măgureanu Cezar Mircea absent Mărcuțianu Ovidius prezent Meleșcanu Teodor Viorel delegație Mihăilescu Petru Șerban prezent Mitrea Elena absentă Mitrea Miron Tudor absent Mîrza Gavril absent Mocanu Alexandru prezent Mocanu Toader prezent Moga Nicolae prezent Mustățea Vasile prezent Mutu Gabriel prezent Necula Marius Gerard absent Nedelcu Vasile absent Nicoară Marius Petre absent Nicoară Romeo Florin delegație Nicolaescu Sergiu Florin absent Nicula Vasile Cosmin prezent Nistor Vasile absent Niță Mihai prezent Onofrei Orest absent Oprea Dumitru prezent Oprea Mario Ovidiu prezent Panțuru Tudor prezent Pașca Liviu Titus prezent Păran Dorin prezent Pereș Alexandru absent Pintilie Vasile absent Plăcintă Sorina Luminița prezentă Pop Gheorghe prezent Popa Cornel prezent Popa Mihaela absentă Prodan Tiberiu Aurelian absent Prunea Nicolae Dănuț prezent Rasaliu Marian Iulian absent Rădulescu Cristian absent Rădulescu Șerban delegație Robu Nicolae absent Rotaru Ion prezent Rușanu Dan Radu absent Rușeț Ion prezent Saghian Gheorghe absent Savu Daniel prezent Sârbu Ilie prezent Sbîrciu Ioan absent Secășan Iosif absent Severin Georgică prezent Silistru Doina absentă Staicu Dumitru Florian prezent Stănișoară Mihai absent Șova Dan Coman absent Tămagă Constantin prezent
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Bună dimineața!
Suntem în cvorum de ședință.
În conducerea lucrărilor ședinței noastre de astăzi, 11 mai 2011, voi fi asistat de domnii senatori Petru Filip și Adrian Țuțuianu, secretari ai Senatului.
Aș dori să supun atenției și votului dumneavoastră – rog toți colegii să-și ocupe locurile în sală – aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 16–21 mai anul curent.
Vot · approved
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 19
Pentru ordinea de zi de astăzi, sunt propuneri de modificare?
Nu sunt.
Vot · approved
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 19
Vot · approved
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 19
La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea transmiterii Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, a următoarei inițiative legislative:
– Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2011 privind unele măsuri pentru modificarea unor acte normative în domeniul comunicațiilor electronice.
Este propunerea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, aprobată de Biroul permanent.
Vot · approved
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 19
La punctul 4 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarelor inițiative legislative:
1. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 283/2010 privind înființarea și funcționarea camerelor pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală. 2. Propunerea legislativă pentru completarea alin. (1) al art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe și complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură.
3. Propunerea legislativă privind reglementarea unor măsuri fiscale în vederea sprijinirii mediului de afaceri.
· legislative transmission
1 discurs
<chair narration>
#1124734. Propunerea legislativă privind scoaterea din fondul forestier proprietate publică a statului a unei suprafețe de teren necesare desfășurării activităților de interes strategic ale Companiei Naționale ROMARM – SA, Filiala SC Uzina Mecanică Mija – SA.
· Dezbatere proiect de lege · adoptat
77 de discursuri
Domnule senator Belacurencu, vă rog să prezentați raportul comisiei.
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2011 reglementează extinderea domeniului de aplicare a Măsurii 3.2.2, cum a explicat aici reprezentantul Guvernului.
În ședința Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului din 12 aprilie anul curent, membrii comisiei au dezbătut și analizat proiectul de lege și au hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea unui raport de admitere.
Proiectul de lege are caracter de lege ordinară, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc. Intervenții?
Nu sunt.
Sunteți de acord să dăm votul final la ora 12.00? Nu.
Putem vota pe măsură ce avansăm. Este în regulă.
Un singur vot pe raportul comisiei și pe proiectul de lege. Proiectul de lege are caracter de lege ordinară, iar Senatul este primă Cameră sesizată.
Vot · approved
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2011 privind măsuri pentru refacerea infrastructurii rutiere comunale în localitățile afectate de inundațiile din perioada iunie – august 2010 (L256/2011) 20–21
La punctul 6 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.
Doamna Irina Alexe – microfonul 10 –, vă rog.
șeful Departamentului pentru relația cu Parlamentul din Ministerul Administrației și Internelor
## Vă mulțumesc, domnule președinte.
Este un proiect de lege extrem de important, care are în vedere crearea cadrului juridic necesar pentru aplicarea actelor Uniunii Europene în domeniul străinilor, cu relevanță atât în acest moment, dar și după aderarea României la Spațiul Schengen.
Dintre aceste acte, menționăm Codul comunitar de vize, Directiva 2009/50/CE a Consiliului privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală.
În acest sens, au fost preluate și integrate în sistemul național conceptele promovate în cadrul politicii Uniunii Europene privind imigrația, cu precădere în materie de vize, acces pe piața muncii și în domeniul migrației ilegale, fiind revizuite și instrumentele utilizate de autoritățile române pentru gestionarea acestui fenomen în ceea ce privește sistemele de evidență, sancțiunile și facilitățile.
Doresc să vă mulțumesc pentru sprijinul pe care ni l-ați acordat în cadrul comisiilor de specialitate, pentru avizele favorabile și pentru raportul favorabil propus de comisie, și vă rog să aprobați proiectul de lege în forma prezentată. Vă mulțumesc.
Domnule senator Belacurencu, vă rog să prezentați raportul comisiei.
Domnule președinte,
Stimați colegi,
Comisia a hotărât să adopte un raport de admitere, cu unanimitate de voturi, în ședința din 5 aprilie anul curent. Mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
## Mulțumesc.
Este, de fapt, transferul obligațiilor Schengen în dreptul intern, dacă înțeleg eu bine.
Intervenții?
Nu sunt.
Proiectul de lege are caracter de lege organică, iar votul final îl vom da luni, 16 mai anul curent, la momentul dedicat votului...
Cred că ar fi un semnal bun să putem să adaptăm legislația noastră cu privire la obligațiile Schengen și, pentru că nu simt o tensiune deosebită în jurul acestui proiect de lege, vă propun să dăm votul astăzi.
##
Vot · approved
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2011 privind măsuri pentru refacerea infrastructurii rutiere comunale în localitățile afectate de inundațiile din perioada iunie – august 2010 (L256/2011) 20–21
O secundă, domnul senator Dumitru Oprea certifică faptul că este Anul european al voluntariatului și s-a oferit să facă o mobilizare suplimentară.
## Mulțumesc, domnule senator.
Este în regulă, reluăm votul.
Vă rog să vă exprimați votul cu privire la proiectul de lege. Cu 70 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio
abținere, proiectul de lege a fost adoptat.
Un triumf al democrației!
Vă mulțumesc foarte mult.
La punctul 7 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2011 privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a infrastructurii.
Din partea Guvernului participă domnul secretar de stat Curteanu.
Bine ați venit în plenul nostru, domnule secretar de stat. Microfonul 8.
secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului
## Vă mulțumesc, domnule președinte.
Stimate doamne și stimați domni senatori,
Proiectul de lege supus atenției dumneavoastră vizează completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a infrastructurii.
În completările aduse acestei ordonanțe de urgență a Guvernului se precizează explicit beneficiarii finali ai investițiilor, se asigură cadrul legal prin care investițiile complexe care sunt realizate prin Programul național de dezvoltare a infrastructurii să poată fi realizate și pe terenuri proprietate privată, dar și cadrul legal pentru transferul final al investițiilor realizate prin PNDI, în proprietate sau administrare, către beneficiarii finali.
De asemenea, se precizează în cadrul actului normativ supus atenției dumneavoastră cine realizează efectiv aceste investiții.
Prin urmare, având și un raport de admitere, vă rugăm să fiți de acord cu proiectul de lege supus atenției dumneavoastră.
Mulțumesc.
Mulțumesc.
Suntem în fața unui raport comun.
Domnul senator Belacurencu va prezenta acest raport.
## Domnule președinte,
Stimați colegi,
Comisiile reunite, fiind sesizate pentru întocmirea raportului, au hotărât să adopte un raport de admitere, cu majoritate de voturi.
Mulțumesc.
Sunt intervenții, dezbateri pe fond?
Domnule senator Gheorghe Marcu, microfonul 3, vă rog.
## Mulțumesc, domnule președinte.
Intervenția mea va fi succintă și voi prezenta aici necesitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2011. Pe mine mă surprinde când Executivul vine în stil heirupist. Venim și încercăm să legiferăm prin aceste ordonanțe de urgență ale Guvernului.
Voi prezenta câteva date și, în final, o concluzie foarte interesantă, reieșită din prezentarea acestor date.
Practic, exact cum a precizat aici șeful Executivului, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2011 vine în completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010.
Și acum, să prezentăm datele apariției acestor ordonanțe de urgență ale Guvernului. La data de 22 noiembrie 2010 se aprobă ordonanța de urgență a Guvernului de către Executiv în ședință de guvern, în care se aprobă sursa de finanțare și Programul național de dezvoltare a infrastructurii. Trece prin Senatul României în data de 13 decembrie 2010. Urmează parcursul legislativ în Camera Deputaților și, atenție, iese aprobată în data de 22 februarie 2011.
Dacă ne uităm la data apariției Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2011, care vine în completare, observăm că este aprobată în ședința de guvern din data de 17 martie 2011.
Am prezentat aceste date, remarcând faptul că, atunci când se discuta această ordonanță de urgență a Guvernului în Camera Deputaților, reprezentantul Executivului nu realizează, practic – atunci încă nu știa –, că nu sunt definiți în prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010 acei beneficiari finali, acel cadru juridic privind cui aparțin aceste investiții.
De ce am prezentat aceste date? Din cauza incompetenței și orgoliului prostesc al Executivului, care ne pune pe noi într-o situație penibilă, să aprobăm, practic, aceste ordonanțe de urgență ale Guvernului.
În mod sigur, până la finele acestui an, vor mai veni corecții sau amendamente la aceste ordonanțe de urgență ale Guvernului.
De aceea am făcut această prezentare și suntem puși acum într-o situație jenantă, să venim cu modificări la ordonanța de urgență a Guvernului. Tot forțând aceste ordonanțe de urgență ale Guvernului, veți vedea că la punctul 23 din ordinea de zi de astăzi sunt înscrise alte ordonanțe de urgență ale Guvernului. Fac precizarea că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/1998 vine cu o corecție prin altă ordonanță de urgență a Guvernului din anul 2000, iar acestea nici acum nu au fost finalizate pe acest flux legislativ.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc domnului senator Marcu. Domnul senator Țuțuianu, microfonul central.
## **Domnul Adrian Țuțuianu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Observațiile făcute de colegul meu, domnul senator Gheorghe Marcu, sunt corecte.
Aș adăuga, cu privire la modul în care înțelegem să legiferăm în România, câteva chestiuni de detaliu.
În primul rând, este evident că Parlamentul și-a pierdut rolul de a legifera în această țară și că guvernarea se realizează prin ordonanțe de urgență și ordonanțe simple ale Guvernului.
În cele mai multe cazuri, necesitatea adoptării acestor ordonanțe nu este raportată la cerințele de constituționalitate.
A doua observație, domnule senator Marcu. La data de 17 martie 2011, când s-a adoptat ordonanța de urgență a Guvernului, Guvernul a adoptat normele de punere în aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010, norme care veneau și se adăugau la actul normativ existent în vigoare. Acesta este lucrul cel mai grav, că prin hotărâri de guvern, prin normele de aplicare se adaugă la lege, și au fost avute în vedere și prevederile ordonanței de urgență a Guvernului pe care o dezbatem astăzi, deși nu era în vigoare.
Al treilea lucru care trebuie subliniat este că vom fi împotriva acestei ordonanțe de urgență a Guvernului, pentru că ea nu face decât să aloce, clientelar, banii pe Programul național de dezvoltare a infrastructurii, bani pe care nu-i avem – s-a mai spus acest lucru – și care sunt alocați după criterii eminamente politice.
Nu au nicio legătură alocările de resurse cu adevăratele priorități ale județelor și localităților.
Am să vă dau un exemplu din județul Dâmbovița, unde 80% din cei care au semnat contracte de finanțare conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010 și 80% din situațiile în care s-au publicat indicatorii tehnico-economici sunt localități conduse de primari PDL. Acesta este un aspect.
Al doilea aspect: nu există nicio logică. Lucrările vechi, care sunt în curs, nu se finalizează, se finanțează lucrări noi. Nu se finanțează, cu prioritate, drumuri județene, ci drumuri comunale, peste tot unde PDL are interesul să mai încerce încă o dată aburirea populației cu „marele” lor program de investiții.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc domnului senator Adrian Țuțuianu.
Dacă nu mai sunt alte intervenții,
Vot · Amânat
Dezbaterea și adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2011 privind măsuri pentru refacerea infrastructurii rutiere comunale în localitățile afectate de inundațiile din perioada iunie – august 2010 (L256/2011) 20–21
Colegii noștri care au luat cuvântul mai înainte au reprodus ceea ce am auzit și la alte vremuri, chiar și în sesiunea curentă, exprimându-și poziția față de PNDI.
Reproduc aceleași mesaje de atunci, ce mi-au aparținut, vizavi de faptul că în comunitățile respective, ca efect al unei democrații vizibile, nu sunt numai cetățeni ai unui partid politic.
Așadar, când se vorbește despre ameliorarea unei ordonanțe de urgență a Guvernului, se încearcă a se da drumul unei forme de finanțare multiplă, pentru că nu este numai de la bugetul statului, ci sunt fonduri externe nerambursabile, de la bugetul de stat, dacă este cazul, și din alte surse. Se știe că aici este vorba de creditul furnizor.
Or, lumea afacerilor, care și-a exprimat intenția de a fi antrenată în acest program, dă un semnal de deschidere, iar noi, din Senat, dăm un semnal de închidere.
Vrem să schimbăm la față satul românesc, comunitățile, îndeosebi românești, fiindcă această finanțare nu are cum să fie folosită pe orașe, și ne împotrivim.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Domnul senator Țuțuianu, un drept la replică.
## **Domnul Adrian Țuțuianu:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Trei lucruri vreau să spun.
În primul rând, nu este normal să modificăm o ordonanță de urgență a Guvernului printr-o alta la o lună de zile. Asta arată că nu există profesioniști acolo, care redactează actele normative. Dacă existau toate ipotezele în care se aplica Programul național de dezvoltare a infrastructurii, trebuiau prevăzute de la început în respectivul act normativ.
Al doilea lucru.
Domnule profesor și senator,
Și cetățenii din localitățile conduse de primari PSD și PNL sunt plătitori de taxe și impozite. Pentru ei nu trebuie să modernizăm satul românesc? Când îl modernizăm și de ce numai pentru anumiți locuitori, de ce numai pentru anumite județe sau numai pentru anumiți primari?
Acestea sunt întrebările și acesta este motivul. Nu există niciun alt motiv de a ne exprima împotrivă, ci doar alocarea discreționară a banului public. Repet, toți cetățenii români plătesc taxe și impozite.
Al treilea lucru pe care vreau să-l subliniez în fața dumneavoastră este că, dacă facem o analiză a modului în care s-au distribuit resursele financiare, ați putea ajunge la concluzii foarte interesante. Am să vă dau exemplul județului Iași, pentru că a făcut obiectul unei analize la noi la partid. Când mergem la Ordonanța Guvernului nr. 7/2006, constatăm că județul Iași – cu o populație, dacă țin minte, de peste 750.000 de locuitori – a primit bani cam 30% din cât a primit, de exemplu, județul Covasna.
Putem să continuăm pe asemenea exemple cât doriți. Este cert că acest proiect de lege și acest program nu au în vedere decât alocarea resurselor într-un mod discreționar.
Ultima discuție pe care vreau s-o fac, și vă pun și o întrebare. Dacă am avut câteva mii de proiecte pe Măsura 3.2.2, care nu au fost finanțate, pentru că nu au existat resurse, de ce acestea nu au fost avute în vedere, prioritar, de către Guvern?
În județul Dâmbovița, vă dau clar exemple de localități conduse de primari PSD, care au proiecte eligibile pe Măsura 3.2.2 și care nu beneficiază de finanțare în cadrul acestui proiect.
Domnule senator Viorel Constantinescu, vă rog să mai așteptați o secundă, pentru că domnul senator Oprea a fost provocat în mod direct.
Microfonul 2.
## **Domnul Dumitru Oprea:**
În mod direct și dezinformând cetățenii României.
1. Cine nu muncește nu greșește. Dacă ordonanța de urgență a Guvernului...
O, da, păi sigur! Este foarte simplu, „înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune”, să fii tot timpul Gică contra!
Or, prin ceea ce s-a adus astăzi ca modificări la ordonanța de urgență a Guvernului... Ea este funcțională. Se pare că aici deranjează, că este una foarte acceptată, o componentă din strategia guvernării actuale.
2. Din câte știu, dumneavoastră, după toate sondajele, spuneți că în România aproape 70% reprezintă USL-ul.
Spuneți-mi o comună în care noi avem mai mult de 12, 13, 14%, din punctul dumneavoastră de vedere.
Or, dacă noi mergem în satele acestea, și aveți acolo 70%, nu vă asfaltăm noi comunitățile? Ați uitat că așa spuneți?
În al treilea rând, nu vorbiți în necunoștință de cauză. În județul Iași sunt alocate 550 de milioane de euro din fonduri structurale.
Întrebați-l pe primar, care a fost însoțit de profesorul Simirad, ca președinte al Consiliului județean. Ați avut guvernarea și la județ, și la nivel de municipiu.
Întrebați-l pe primarul Nichita ce face cu cele 112 milioane de euro acordate pe polul urban de creștere, din care nu a luat niciun leu. Întrebați-l cât a avut cofinanțare la municipiu, pentru că el cerea bani Guvernului României, care îi garanta un eventual credit, când era vorba de bani ai municipiului Iași.
## Domnule coleg senator,
Dacă vreți mai multe detalii despre neștiința de a folosi banul european și banul public local, de la Iași, vă pot oferi oricând multe detalii.
Domnule senator Viorel Constantinescu, microfonul 3.
## **Domnul Viorel Constantinescu:**
## Domnule președinte, Stimați colegi,
Discuția a luat o turnură pur doctrinară.
A venit reprezentantul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului și ne-a propus completarea ordonanței cu niște elemente de strictă necesitate, care pot să apară în orice manifestare a unui proiect legislativ, și nu este nimic extraordinar în acest lucru. Deci noi ar trebui să ne oprim asupra elementelor care ne-au fost prezentate. Ele sunt pur practice și sunt necesare. Asta trebuie să votăm noi.
Dacă vreți un exemplu din care să rezulte cât de departe sunt unii dintre vorbitori de realitățile din județ, eu pot să vă dau un exemplu imediat: pot să vă întreb, dacă sunteți interesat de județul Dâmbovița, care sunt localitățile străbătute de drumurile județene prevăzute în PNDI?
Vă rog să le spuneți. Vă spun că este un test la care veți pica, dar nu asta este important.
Nu. Vă spun eu că nu!
Și multe dintre localitățile acelea sunt chiar conduse de primari PSD, dar nu aceasta este important, pentru că cetățeanul care conduce mașina nu are un carnet pe care și-l pune în față și are o anumită culoare. Important este că se modernizează aceste drumuri, fie că sunt județene, fie că sunt comunale. Oamenii care locuiesc acolo nu umblă cu carnetele de partid lipite pe frunte.
Deci trebuie să înțelegem că sunt niște necesități în funcționarea actului legislativ. Vă mulțumesc.
## Mulțumesc.
Domnul senator Savu, urmat de domnul senator Greblă și de domnul senator Severin.
Domnule senator Savu, microfonul 4.
## Mulțumesc, domnule președinte.
## Stimați colegi,
Vă dau un exemplu foarte clar și real din județul Prahova. Din 49 de localități care au beneficiat de acest program, 45 sunt conduse de primari PDL, două de primari PSD, din care una este Cornu, și două de primari PNL. Considerați că acest program național de drumuri județene a fost transformat într-un program național de ulițe, pentru că, de fapt, în loc să asfaltăm drumurile județene, să dezvoltăm infrastructura care face legătura între localități, ducem bani, politic, unor primari, pentru a-și rezolva ulițele din comunele lor. Aceasta este situația cu acest program național.
Domnul președinte Greblă.
## Domnule președinte,
## Stimați colegi,
Nu aș fi vrut să iau cuvântul, dar am fost, practic, obligat, ca urmare a intervenției absolut inacceptabile pentru un senator în plenul Camerei superioare a Parlamentului. Nu putem să fim de acord cu punerea la punct, pe care încearcă de fiecare dată să o facă în momentul în care cineva încearcă să demonstreze că un lucru este nelalocul lui.
„Cine nu muncește nu greșește”..., cine muncește poate să mai și greșească, este o expresie care se învață în clasa a doua și, de obicei, după 25 de ani, nu se mai repetă. Nu este vorba de a munci, este vorba de faptul că ne punem, firesc, întrebarea dacă o lege, o ordonanță trebuie modificată în fiecare zi, pentru că cineva este neglijent, întocmește acte normative care se dovedesc a fi de neaplicat în practică. Nu este nimeni vinovat pentru faptul că actuala putere nici nu vrea să audă argumentele raționale pentru care trebuie adoptate amendamente la unele proiecte de lege venite din partea Guvernului și ajungem în situația ca, la o lună, să venim cu ordonanță de modificare a ordonanței.
Acest lucru, pentru toată lumea, ar trebui să fie de neacceptat. Ar trebui să fie atenționat Guvernul în legătură cu această practică și, în loc să facem acest lucru, confundăm, pentru județul Iași, fondurile structurale, care nu sunt date de Guvern. Guvernul asfaltează – ca într-o demonstrație absolut demagogică – localități, Guvernul nu știu ce mai face..., în loc să se spună că acest program, care, de bine, de rău, a fost adoptat de Parlament, se constituie pentru un credit, se pare, cu garanție guvernamentală – pentru că altfel nu vin investitorii –, cu rambursare după anul 2013. Deci este ceva de genul: nu am bani acum, dezvolt activități într-o transparență îndoielnică. Din această cauză sunt aceste intervenții, pentru că alocarea, repartizarea obiectivelor de investiții pe acest program se face într-o secretomanie totală. Nu sunt dezbateri publice – nici la nivelul țării, nici la nivelul județelor – asupra priorității județului respectiv, asupra priorității localității respective. O să apară într-o noapte pe site-ul ministerului o listă cu localități alese nu se știe după ce criterii.
Domnul senator Severin, urmat de domnul senator Günthner.
Domnule senator Severin, microfonul 3.
## Domnule președinte, Stimați colegi,
Nu intenționam să iau cuvântul, pentru că se discutau două lucruri care sunt aproape axiomatice.
În primul rând, se discuta despre modul cum se face, pe culoare politică, distribuția acestor bani. Nu cred că este cazul să intrăm în detalii. Le-aș putea spune: foarte bine, le-am cunoscut!
Pe mine m-a deranjat un lucru, cu riscul dreptului la replică, care m-a făcut să iau cuvântul, și anume afirmația unui coleg: „noi venim și vă asfaltăm”. Nu am înțeles..., care noi?! Chiar onoratul coleg senator vine să asfalteze?! Partidul respectiv vine să asfalteze?! Se duce Guvernul sau ministrul dezvoltării să asfalteze?!
Eu știam că în țara aceasta toți cetățenii sunt egali, toți sunt contribuabili și plătesc taxe, iar asfaltările nu sunt un cadou, ci sunt un drept, și faptul că folosim banii europeni, faptul că ne arogăm niște lucruri, pentru care, pur și simplu, cei care le fac plătesc salarii, este o jignire la adresa tuturor cetățenilor care își plătesc corect taxele și impozitele.
Nimeni „nu ne asfaltează”, ci există oameni plătiți să facă acest lucru, să-și facă datoria. Și să mai terminăm cu toată această colorare a asfaltului. Măcar să punem pigment portocaliu în el, dacă dorim acest lucru.
Mulțumesc. Domnul senator Günthner, microfonul 1.
Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,
Cred că este trist ceea ce auzim. Într-adevăr, și colegii noștri din opoziție au dreptate, în felul dânșilor, însă eu aș vrea să vă atrag atenția că nu legea este cea care împarte banii politic, ci punerea ei în aplicare este defectuoasă. Cred că legea în sine este o lege bună, o lege care, într-o perioadă dificilă, vrea să investească în utilități absolut necesare României. În principiu, este o lege bună, problemele sunt cu punerea ei în aplicare, pentru că... ce obiecții putem avea?
Sigur, poate ar trebui venit cu niște completări, ca să nu poată fi pusă în aplicare într-o modalitate politică, dar aceste investiții trebuie făcute, și nicio prevedere din corpul legii nu este de natură politică.
Nu știu de ce am împiedica aceste investiții, chiar dacă aceste investiții se fac în contul unor deconturi viitoare, pentru că acum, sigur, banii sunt puțini.
De aceea, eu vă propun să adoptăm această lege, eventual, să venim cu amendamente care să restricționeze împărțirea pe criterii politice a acestor investiții.
Mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Mulțumesc.
Domnul lider Sârbu, urmat de domnul lider Mihăilescu.
## **Domnul Dumitru Oprea**
**:**
Aș vrea să-mi dați cuvântul mai întâi mie!
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Dumneavoastră? Tot dumneavoastră? De ce dumneavoastră, domnule senator?
## **Domnul Dumitru Oprea**
**:**
Drept la replică, pentru că mi s-a pronunțat...
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Nu am auzit numele dumneavoastră pronunțat. Nu am auzit numele dumneavoastră pronunțat, domnule senator.
## **Domnul Dumitru Oprea**
**:**
S-a făcut referire la discursul meu, expres. Am dreptul la replică!
Dacă doriți drept la replică, vă rog. Microfonul 2.
## Drept la replică, da.
Eu mă așteptam ca domnul senator Toni Greblă, dacă aprecia că este important punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, să fi cerut măcar aviz. Din câte observ, nu a cerut așa ceva.
În al doilea rând, dacă o spune ca jurist, mă așteptam să invoce legea încălcată, ce tehnică legislativă nu s-a respectat, astfel încât, astăzi, un astfel de proiect de lege să nu fi venit în fața noastră. Dar nu a amintit nimic, decât, dând dovadă de intenție de umilire a partenerului de ședință, încearcă să intre într-o zonă în care chiar nu se pricepe.
Îi recomand să citească o carte numită „Fonduri europene pentru România în perioada 2007–2013”, al cărei autor sunt, și o să vadă că nu sunt numai fonduri structurale și de coeziune, ci sunt și alte fonduri, și, dacă mai are timp, poate să vină la un curs universitar pentru surse de finanțare pe proiecte europene sau românești.
În același timp, aș vrea totuși să asigur Senatul că subiectul de astăzi este unul cu totul diferit față de cel ce constituie pledoarii la declarații politice, unde nu am văzut că PSD s-a întrecut dimineață să vină să le facă. Le face acum, în plen, dar punctul din ordinea de zi este cu totul altul.
Domnule senator Greblă, drept la replică. Microfonul 4.
## **Domnul Toni Greblă:**
Eu nu am afirmat că acest proiect de lege ar avea ceva nelegal în el, că ar fi neconstituțional și că nu ar trebui să figureze în ordinea de zi de astăzi.
Eu am dorit numai să atragem atenția – și asta ar trebui să o facem cu toții – Guvernului. Ar trebui ca și noi să ne autocenzurăm în inițiativele legislative pe care le avem, ca ele să fie mult mai riguroase și să nu suporte astfel de comentarii și, mai ales, să nu avem nevoie de replică la replică, de amendament la amendament, de modificare la modificare.
O lege care este modificată de 14 ori în doi ani înseamnă că este ceva în neregulă cu situația ei și cu cadrul normativ în care se desfășoară.
Nu am să răspund, cum să vă spun, unor lucruri spuse de – m-aș feri, de acum încolo, să-i spun pe nume – un coleg de-al meu.
În orice caz, în ceea ce mă privește, aceasta este ultima replică, pe care consider că este de demnitatea mea să i-o dau, pentru că, încă de la începutul mandatului, am avut dubii dacă domnul coleg a avut și calitatea de rector. După părerea mea, de atunci exprimată printre colegi, dacă a avut-o, a avut-o degeaba și se vede din ce în ce mai mult astăzi. Este ultima replică în care am intrat cu dumnealui.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Vă mulțumesc. Domnul lider Sârbu.
## **Domnul Dumitru Oprea**
**:**
Domnul Greblă mi-a invocat numele în luarea de cuvânt. Drept la replică!
Încă un drept la replică, domnule Oprea? Cu mare plăcere, stăm până la ora 13.00 în drepturi la replică.
Poate. Eu nu-l întreb pe dumnealui la ce școală a absolvit.
Vă rog frumos să nu vă lăsați cotropiți de patimă politică exagerată.
Dacă nu a venit la Iași, să respecte cei 150...
Domnule președinte, este vorba despre respectul unei instituții, nu al meu.
Îi spun domnului Toni Greblă că sărbătorim anul viitor 450 de ani de existență și anul trecut am avut 150 de ani... Dacă știa să respecte o instituție, venea să vadă ce înseamnă Universitatea A.I. Cuza și ce înseamnă să fii ales de membrii unei comunități academice cu 70% din voturi.
Dacă dumneavoastră ați făcut facultatea în alte condiții, cereți-vă iertare că nu ați putut veni la o astfel de universitate. Atât.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Am rugămintea să încercăm să păstrăm un anumit grad de colegialitate și decență în declarațiile noastre. Niciun pretext politic nu poate să umbrească respectul pe care ni-l datorăm reciproc. Vă rog foarte mult.
Domnule lider Sârbu...
A! V-a dat... În virtutea unor relații speciale între liderii de grup...
Și, după aceea, pe procedură, domnul senator Hașotti. Domnul senator Mihăilescu, microfonul central.
Vă mulțumesc.
## Domnule președinte,
De acord cu ce a spus domnul senator Greblă legat de anumite erori în materiale. Nu este prima dată când ne plângem de calitate.
Fiind atât de lungă dezbaterea la acest subiect, am răsfoit și eu revista presei de astăzi și am găsit un comunicat de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, care spune că s-au alocat, în cadrul acestui Program național de dezvoltare a infrastructurii, două miliarde de lei pentru 8 județe.
Trebuie să citesc sumele primite de județe: un miliard de lei sau, mai corect, ca să fie clară poziția, fiindcă eu utilizez documente, 988.936.000 de lei pentru județele Sălaj, Buzău, Vrancea și Teleorman și 990.000.000 de lei pentru județele Arad, Bihor, Satu Mare și..., trebuie să fie și al patrulea județ, Dâmbovița. Deci patru județe conduse de PSD, două conduse de PDL, unul de PNL și unul de UDMR.
Vă rog frumos, lăsând la o parte tot ce putem discuta noi, în funcție de cum ne pricepem, să nu ignorăm cifrele reale, care arată totuși o distribuție echitabilă a acestor fonduri. Este vorba despre circa 250-300 de milioane de lei pentru fiecare județ. Să dăm cezarului ce-i al cezarului.
De acord și cu cheltuiala după 2015, și cu modul în care se vor face alocările, și cu cine va asfalta, dar cifrele sunt cifre, iar realitatea dovedește că nu se fac în această situație manipulațiuni perverse politice.
Vă mulțumesc.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Vă mulțumesc. Domnul lider Sârbu.
## **Domnul Tiberiu Aurelian Prodan**
**:**
De cinci ori am ridicat mâna!
Cu mare plăcere.
Rog și colegii să mă ajute. Ați văzut că...
Veți lua cuvântul imediat dumneavoastră și domnul senator Hașotti, pe procedură
## Domnule președinte, Stimați colegi,
Dincolo de ceea ce s-a spus aici, „noi vă asfaltăm”, „cine nu muncește nu greșește”, sigur, și vorbele grele care s-au aruncat vizavi de calificarea unuia sau altuia dintre colegi, lucruri care iar nu se fac, e regretabil că ne aflăm în situații de acest gen, ajungem, până la urmă, când vorbim despre drumuri, să vorbim și despre perversități... Eu cred că cel mai bun lucru care s-ar putea face, avându-l aici pe domnul secretar de stat de la Ministerul Finanțelor Publice, este să ne explice, să înțelegem noi, iar prin noi și cei care așteaptă să vadă asfaltul în comunele și satele din România, cum se poate realiza acest program, având în vedere că nu există sursă de finanțare, iar lucrul acesta este recunoscut... Sau nu am înțeles eu bine. Dacă nu am înțeles bine, vă cer scuze.
După aceea, nu a fost cuprins în buget. Nu știu în ce buget va fi: în cel multianual, secular sau în alte formule.
Ce înseamnă „alte surse de finanțare”? Putem opera totuși cu termeni de genul acesta când este vorba de 4 miliarde de lei?
Poate ne explicați și plecăm și noi de aici în teritoriu cu o situație clară, precisă, și vom explica și colegilor noștri primari cum vor fi și ei incluși – ne spunea domnul lider Mihăilescu – pe lista celor care beneficiază de aceste fonduri.
Colegul nostru de la UDMR ne spunea că vom putea face și amendamente. Dacă există în țara asta vreo lege, vreun amendament, vreo comisie sau vreo instituție a statului care să o pună la punct pe doamna Udrea, așteptăm, domnule coleg, să ne spuneți, într-o altă intervenție, care este această instituție, și noi ne vom adresa acesteia, în speranța că vom ajunge la ceea ce ați spus dumneavoastră, că va fi o împărțire echitabilă a acestor fonduri.
Cred că în situația asta ne aflăm și îl rog pe domnul secretar de stat de la finanțe să ne clarifice modul în care s-au gândit aceste programe.
## Vă mulțumesc.
Pe procedură, domnul senator Hașotti, urmat de domnul senator Prodan.
Vă mulțumesc.
## Domnule președinte,
## Stimați colegi,
La începutul ședinței, la nivelul conducerii celor patru grupuri parlamentare, s-a convenit ca astăzi să dăm o notă de colaborare, poftiți, de normalitate în Senat. Știți bine că alaltăieri au trecut prin adoptare tacită aproximativ 15 propuneri legislative și proiecte de lege. Am convenit ca astăzi să colaborăm la nivelul grupurilor parlamentare și ați văzut care a fost votul, chiar eu am propus, din bancă, este adevărat, reluarea votului pentru a se rezolva acea problemă cu Spațiul Schengen.
Din păcate, un distins coleg de-al nostru – ca de foarte multe ori, din păcate – nu a găsit de cuviință decât să tensioneze atmosfera din Senat și chiar să profereze jigniri la adresa domnului senator Greblă.
Chestiunea cu „noi vă asfaltăm”, sigur că este una de foarte prost gust, pentru că cei care, chipurile, „ne asfaltează” ne taie și salariile, ne taie și pensiile, ne aruncă în șomaj, ne reduc locurile de muncă și așa mai departe, dacă este să discutăm cinstit..., închid spitale, fraudează pe unde apucă, contracte oneroase, dacă este să vorbim despre cei care „ne asfaltează”, ca și când ar trebui să le mulțumim.
Stimați colegi,
Vă spuneam, la început, că s-a convenit o colaborare între grupurile parlamentare pentru ca astăzi să nu mai treacă nimic prin adoptare tacită, luni să avem voturi finale și să fie o anumită atmosferă, fiindcă ați văzut că, în mod justificat, opinia publică ne acuză, pe noi, opoziția, mai puțin, pe dumneavoastră, puterea, mai mult, pentru că nu sunteți capabili să vă treceți legile.
Dar, în urma acestor jigniri și în urma acestor alegații cât se poate de neîntemeiate, dincolo de faptul că eu constat că nu mai avem cvorum, domnule președinte, lucru pe care nu doream să-l constat după înțelegerile la nivelul liderilor grupurilor parlamentare – poate cu această ocazie cei de la Grupul parlamentar al PDL îl potolesc pe acest distins coleg al Domniilor Lor –, constat, domnule președinte, acest lucru acum și, în situația în care se va reface cvorumul, evident, Senatul trebuind să-și desfășoare activitatea cu cvorumul necesar, voi solicita și o pauză de consultări, să vedem dacă vom continua colaborarea sau nu.
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Vă mulțumesc. Domnul senator Prodan. Microfonul 2.
## **Domnul Dumitru Oprea**
**:**
Procedură!
Nu, domnule profesor, vă rog să mă scuzați. Vă mulțumesc, domnule președinte.
Dacă ați fi fost atent, nu este un reproș, poate nu s-ar fi ajuns în această situație...
Vă cer scuze, domnule senator.
Am fost colegi și în mandatul trecut. Exista o cutumă în Senatul României: cei care erau membri ai comisiei erau, de fapt, cei care spuneau punctul de vedere al grupului parlamentar, și era o singură luare de cuvânt. Dacă mi-ați fi dat cuvântul, poate nu se ajungea în această situație.
Să încercăm acum.
Pentru că noi vorbim despre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2011, care are strict trei articole modificate. S-a dezbătut pe fond, o oră, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2010.
Ce vrea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2011? O citesc, ca să înțeleagă toți colegii din Senat. Ea vrea să fie completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010, în care să se precizeze în mod expres beneficiarii finali ai acestor investiții, care sunt unitățile administrativ-teritoriale și, respectiv, Administrația Națională „Apele Române”.
Vreau să fac o precizare pentru câțiva dintre colegii noștri. Proiectele care au fost aprobate prin PNDI, în acest moment, sunt proiecte care au fost depuse la agenția de dezvoltare a fiecărei regiuni, indiferent că e nord-est, sud-est sau vest sau celelalte regiuni. Astea sunt proiectele care au fost preluate cu prioritate, însă s-au mai adăugat și acele proiecte care au fost declarate eligibile pe Măsura 3.2.2, parțial, și s-a mai adăugat la ele o parte din PNDI, acolo unde se constituie bretele între drumurile județene.
Vă dau un exemplu din județul Suceava și din colegiul meu, unde patru localități, le nominalizez, ca să fie prinse în stenogramă și să nu poată fi contestată luarea mea de cuvânt: comuna Mușenița – primar PSD, comuna Bălcăuți – primar PSD, comuna Zamostea – primar PSD, comuna Zvoriștea – primar PSD, au intrat în PNDI.
Am un coleg, domnul senator Gavril Mîrza – nu este în sală –, care poate să confirme că aceste lucrări au intrat în acest PNDI.
Când vorbim despre lucrări la ape, trebuie să fie clar un lucru: aceste unități administrativ-teritoriale trebuie să predea amplasamentul către ministerul care realizează lucrarea, deci localitățile respective trebuie să predea secțiunea de drum și malul râului respectiv. Pentru faptul că Legea nr. 18/1991 a fost aplicată prost în toată România și au fost împroprietăriți oamenii până în malul apelor, este nevoie să se facă și exproprieri din domeniul privat, devenit privat după proasta aplicare a Legii nr. 18/1991.
Această modificare pe care o prevede Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2011 se referă clar la trei articole, care sunt foarte simple și spun cine sunt beneficiarii. Deci după art. 5 introduc art. 5[1] , 5[2] , 5[3] , cine sunt beneficiarii acestor fonduri. Noi despre asta vorbim în acest moment.
Domnul președinte Ovidiu Marian, președintele Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital. Microfonul central.
Mulțumesc, domnule președinte.
Sunt surprins de poziția pe care domnul lider Hașotti a avut-o vizavi de Grupul parlamentar al PDL, pentru că, dacă a fost o înțelegere, înțelegerea este înțelegere, iar șantajul pe care dânsul l-a spus de la acest microfon vizavi de Grupul parlamentar al PDL este șantaj. Adică, ce faceți, domnule Hașotti, dumneavoastră ne șantajați să ne sancționăm un coleg care a răspuns unor injurii care i-au fost aduse din partea dreaptă a sălii? De ce să facem lucrul acesta?
Domnul senator Oprea nu a făcut decât să răspundă unor acuzații care i s-au adus pe parcursul acestei ședințe. Nu noi am deschis „cutia Pandorei” la această discuție, iar dumneavoastră, în calitate de lider de grup, domnule Hașotti, nu aveți dreptul să veniți aici și să ne șantajați cu părăsirea sălii. Dacă vreți să vă luați jucăriile și să plecați, plecați, dar nu ne șantajați!
Domnul senator Puiu Hașotti, drept la replică.
## Domnule coleg,
Eu nu am șantajat pe nimeni. Am spus doar că a fost o înțelegere pentru o bună atmosferă și o bună colaborare în Senat. Nu este prima dată când atrag atenția asupra unor excese verbale pe care distinsul dumneavoastră coleg le are.
Deci nu am șantajat pe nimeni, am constatat că nu avem cvorum. Nici măcar nu am cerut pauză de consultări acum. Ieri însă, în Camera Deputaților, un coleg deputat de la PDL a
cerut pauză de consultări de o oră. Cer și eu acum o pauză de o jumătate de oră.
Mulțumesc.
Pauză de consultări 30 de minute. Ne revedem.
PAUZĂ
* * *
DUPĂ PAUZĂ
## **Domnul Mircea Dan Geoană:**
Pauza de consultări a luat sfârșit. Nu s-a ajuns la o soluție concludentă.
În condițiile în care, în mod evident, cvorumul de ședință nu mai este îndeplinit, declar încheiată ședința noastră de astăzi.
Vom recupera luni partea de legiferare pe care o avem de parcurs.
Vă doresc un rest de săptămână cât mai plăcut și mai intens.
Vă mulțumesc.
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
#158229„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|590557]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 59/20.V.2011 conține 28 de pagini.**
Prețul: 8,40 lei
Vă mulțumesc.
Fiscul își continuă în acest moment investigația, care include și verificarea companiilor de profil, suspectate că își diminuează profitul, ocolind legea, pentru a plăti impozite mai mici statului.
Evoluția prețurilor carburanților, care s-au scumpit, în medie, cu 15% în 2010, conform Institutului Național de Statistică, l-a uimit chiar și pe guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. El a declarat recent, cu ocazia prezentării raportului trimestrial asupra inflației, că vânzătorii de combustibili s-au folosit de curs pentru a-și scumpi produsele într-un mod tendențios.
Dacă ne gândim că prețul sortimentelor mai scumpe de benzină ar putea depăși în foarte scurt timp pragul de 7 lei pe litru, iar TVA-ul de 24% este enorm – și asta nu se simte numai în prețul carburanților, ci și în valorile mari ale facturilor la gaze, electricitate etc., care sunt peste posibilitățile multora de plată –, constatăm că sărăcia extremă nu este departe.
Așteptăm un răspuns, domnule prim-ministru, dacă se poate... în acest an!
Aș putea aminti – din zecile de exemple numai din județul Călărași despre modul în care au făcut reforma PSD-iștii și cum au înțeles ei să împartă subvenția cuvenită pe hectar în anul 2001 – cazul unui om de afaceri, deputat și sponsor în același timp al PSD, care a primit o subvenție pe agricultură în valoare de peste 8 miliarde de lei, din care și-a achitat contravaloarea unui IAS, iar din restul banilor a cumpărat o stațiune și o fabrică de zahăr.
Aceasta a fost în fond și în fapt politica agricolă PSD-istă, iar astăzi, fiind în opoziție, USL-iștii se miră și acuză că ne-am pierdut gloria și strălucirea din perioada în care eram grânarul Europei.
Țin să vă informez, domnilor din opoziție, că agricultura românească a numărat, din 1990 și până în prezent, 20 de mandate de ministru, adică, în medie, un ministru pe an. E teribil de greu în acest ritm să reușești să rămâi grânarul Europei, dar nu imposibil, iar rezultatele prezentate ieri de către domnul ministru Valeriu Tabără și echipa sa au demonstrat acest lucru.
Specialiștii apreciază că 2011 va fi un an excepțional pentru acest domeniu. Mai mult, anul agricol ar putea aduce un plus de 1-1,5% la avansul PIB-ului.
Așadar, agricultura românească este în proces de vindecare, după câțiva ani în care a fost lăsată de izbeliște, iar rezultatele se văd în statisticile pe care le-am anunțat mai devreme. Însă este nevoie de răbdare, este nevoie de muncă. Sistemul agricol nu se va moderniza peste noapte.
Dragi români,
Ca și de ziua noastră națională, 9 Mai reprezintă ziua în care ne putem mândri de ceea ce suntem și ne putem afirma valorile, identitatea noastră națională, europeană și universală, un loc binemeritat, pentru care am luptat și pe care îl merităm pe deplin.
Nu aș vrea să închei această declarație fără a marca și un eveniment deosebit pentru mine și colegii mei, membri ai Uniunii Naționale pentru Progresul României.
Am împlinit un an de la înființare, un an de solidaritate, progres, respectarea principiilor și valorilor, dar, mai ales, un an în care am demonstrat că interesul național este singura cale ce trebuie urmată.
Dragii mei colegi, tuturor vă urez: „La o mie de ani!”
Toma Ion absent Țopescu Cristian George absent Țuțuianu Adrian prezent Udriștoiu Tudor delegație Urban Iulian absent Valeca Șerban Constantin absent Vasilescu Lia Olguța prezentă Verestóy Attila absent Voicu Cătălin absent Voiculescu Dan absent Vosganian Varujan absent
Ca urmare a faptului că nu am fost de acord cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010, noi, Grupul parlamentar al PSD, nu suntem de acord nici cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2011, care completează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2011.
Vă mulțumesc mult.
Pentru aceste motive, Grupul parlamentar al PSD va vota împotriva proiectului de lege de aprobare a ordonanței de urgență a Guvernului.
Atunci, care sunt prioritățile și care este logica? Pentru că pentru toate acele proiecte s-au cheltuit măcar pentru întocmirea proiectului 2-3 miliarde de lei de către fiecare unitate administrativ-teritorială.
Acestea sunt lucrurile care ne determină să fim împotrivă și cred că sunt argumente solide, și nu doar simple luări de poziție politicianiste.
Ale dumneavoastră, îmi pare rău că trebuie să vă spun, sunt strict politicianiste.
Acestea sunt semne de întrebare, pentru orice om de bună-credință ar trebui să reprezinte momente de reflecție și, dacă ele ar fi îndreptate, în mod sigur, nu ar mai exista aceste luări de cuvânt.
Cu aceasta închei, nu știu dacă un ministru, fie el și al dezvoltării, poate să amputeze bugetul de stat cu 4 miliarde de euro, bani care se duc în deficitul bugetar, bani care vor fi plătiți peste 2, 3, 4 ani, bani care se dorește să fie exploatați politic în acest an și, mai ales, anul viitor.
Sunt semne de întrebare la care ar trebui să reflectați, și nu neapărat să vă oferiți să apărați o anume situație de fapt, pentru care nu v-a solicitat nimeni.
Ca să funcționeze Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2010, care a creat anumite discuții, noi trebuie să venim să ajutăm, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2011, să o facem funcțională.
Vă mulțumesc.