Marius Petre Nicoară

Declarația politică este intitulată „Excedentul bugetar declarat de către Guvernul Ponta provine din surse externe”. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Ne-am obișnuit ca, de la un timp încoace, premierul Victor Ponta să declare că există resurse bugetare pentru creșteri salariale în sistemul public și pentru acordarea de facilități pentru mediul de afaceri (a se vedea și noile prevederi incluse în noul Cod fiscal). Ce nu se spune este faptul că aceste resurse provin dintr-un excedent bugetar datorat din surse de la Uniunea Europeană. Ministerul Finanțelor Publice confirmă parțial că excedentul reprezintă – citez – „sume primite de la UE în contul plăților efectuate și prefinanțare” (care au fost de 6,18 miliarde de lei) plus „sume primite de la UE/alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări aferente cadrului financiar 2014–2020”.

Un studiu recent confirmă faptul că în realitate acest excedent (provenit din sumele plătite din bugetul UE) este valabil pentru perioada 2015–2016. Ce va fi după... Dumnezeu cu mila!

Partea bună este că utilizăm resursele europene, partea mai puțin bună este că, după ce va trece efectul măsurilor populist-electorale necesare pentru PSD în 2016, ne vom reîntoarce la incapacitatea noastră de a acoperi integral cheltuielile din surse interne.

Conform analizei economiștilor de la cursdeguvernare.ro, banii luați pe baza finanțării programelor cu participare europeană au ajuns să joace un rol foarte important pentru rezultatul execuției bugetului general consolidat:

„De pildă, în 2014 față de 2011, o jumătate de procent din PIB în plus, pe fondul unui buget deja stabilizat de măsurile de austeritate care au împiedicat alunecarea spre «scenariul grecesc», a avut o importanță majoră. Pe de o parte, realizările consemnate pe partea de încasare a veniturilor și taxelor sunt incontestabile. Pe de altă parte însă, ele sunt amplificate ca imagine de sumele tot mai consistente venite de la UE. Sume incluse în rezultatul final, pe care îl și schimbă acum ca semn.

E bine și așa, dar, cel puțin pentru a fi cinstiți cu noi înșine, ar trebui să facem ajustarea cuvenită în mentalul

colectiv și să nu mergem pe ideea că am ajuns să colectăm din impozite și taxe mai mult decât consumăm! Motiv de scădere a taxării și de lăsare mai pronunțată pe seama UE a finanțării programelor asumate de statul român.

De fapt, banii proveniți la origine din ideea de solidaritate europeană erau meniți nu să ne acopere nouă cât mai mult din diferența dintre încasări și venituri (pe care trebuia să o eliminăm singuri), ci să ne ajute să facem investiții publice care să aducă România mai aproape de standardele occidentale pe axa strategică «drumuri, școală, spital». Din păcate însă, trăim într-o țară în care adoptarea unor poziții la limita intereselor partinice și reliefarea indicatorilor numai după cum dă bine la o privire superficială par a fi mai profitabile. Mai profitabile decât optimizarea unei situații acceptabile, obținută greu, cu sacrificii din partea societății, dar cu potențial de performanță.”