Gheorghe Pop

Declarația politică este intitulată „Experimentând creșa din maternitate”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Nu știu dacă bine am înțeles eu sau Guvernul a vrut să compromită generațiile viitoare de români? Din ceea ce am văzut la televizor încă de zilele trecute, nu părea decât să rezulte un crunt scenariu orchestrat de Guvernul nostru, în frunte cu ministrul muncii, familiei și protecției sociale Ioan Botiș și cu prim-ministrul Emil Boc.

A reduce durata acordării indemnizației pentru mame de la doi ani la un an nu poate să ne indice o modalitate a Guvernului de a economisi bani, ba din contră, ne arată disperarea guvernanților de a-și umple tolbele cu bani, în lipsa altor surse. Acest gest este mai dureros decât acela de a fura banii din cutia milei!

Personal, chiar dacă aș fi acum într-unul din partidele aflate la putere, nu aș putea să fiu de acord cu o asemenea măsură, deoarece m-aș gândi că și în familia mea, în plan mai apropiat sau mai îndepărtat, ar putea exista un copil, care la un an de zile, vârstă la care el ar începe să umble, nu ar mai putea umbla, deoarece persoana care ar trebui să aibă grijă și să se ocupe de el trebuie să plece la muncă, să își câștige existența, în loc să își înconjoare copilul cu afecțiune și cu dragoste și, nu în ultimul rând, cu sprijin și cu suport. Acel copil, la un an de zile, nu ar ști să spună că nu poate să se descurce singur, ci doar ar simți asta. Dincolo de toate, ar fi o traumă pentru el să se simtă singur și neajutorat la o vârstă așa de fragedă, lucru care îl poate afecta pe viitor, iar asemenea lui vor fi alte sute de mii de copii și poate chiar milioane de copii români care vor simți pe pielea lor singurătatea.

Oare Guvernul nostru nu s-a gândit ce vor face părinții cu copiii lor de un an de zile? În grija cui să îi fi lăsat pe acei micuți? Să îi fi dus la creșă? La care creșe, căci acelea care există sunt prea puține și sunt locuri unde lipsesc cu desăvârșire?

Parcă guvernanții noștri nu ar ști ce înseamnă să crești un copil. Mă îndoiesc că dânșii nu au copii și nu cred că nu le-a convenit că au avut posibilitatea de a-și vedea copiii crescuți și îngrijiți până la vârsta de doi ani, vârstă la care și dânșii au fost siguri că odraslele lor știu să meargă, au început deja să vorbească, să se joace împreună cu alți copii și multe altele.

Una peste alta, demersul acesta mi s-a pare unul meschin, lipsit de scrupule și de conștiența urmărilor. Nu pot să îmi închipui că unii politicieni au vrut să se înjosească așa de tare, încât să taie craca de sub picioarele propășirii națiunii noastre doar de dragul scăpatului basma curată, în speranța că vor mai putea păcăli alegătorii la viitoarele alegeri.

Pentru a nu știu câta oară, îmi este rușine față de cetățeni că în clasa politică românească și-au făcut loc și câinii de pradă. Prin ceea ce au încercat ei să facă acum nu au făcut decât să arate o parte cu semnalmente sclavagiste a capitalismului, în care noi toți am învățat să trăim în ultimii 20 ani.