Doina Silistru

Declarația politică este intitulată „Exploatarea copiilor prin muncă”.

În fiecare an, la 12 iunie, este marcată Ziua mondială împotriva exploatării copiilor prin muncă.

Exploatarea prin muncă a copilului înseamnă implicarea acestuia în activități economice care se desfășoară fără respectarea prevederilor legale referitoare la vârsta, durata muncii, tipurile și condițiile de muncă, altfel spus, prestarea unei munci în detrimentul dezvoltării copilului.

În perioada 2004–2009, numărul copiilor angajați în câmpul muncii s-a redus de la 222 de milioane la 215 milioane. Familia, statul și comunitatea trebuie să-și unească eforturile în procesul de combatere a exploatării muncii copilului. Combaterea muncii copiilor necesită implicarea tuturor actorilor responsabili și elaborarea de programe complexe, care să vizeze eliminarea cauzelor acestui fenomen.

Exploatarea copiilor prin muncă este asociată cu abuzuri, violență sau situații ce pun în pericol sănătatea și dezvoltarea copiilor. Sunt considerate periculoase pentru minori toate activitățile care, prin natura lor, au efecte negative asupra sănătății fizice sau mentale a copilului și asupra dezvoltării morale a acestuia. Este considerată orice formă de muncă aceea prin care copilul este împiedicat să urmeze în mod normal cursurile școlare.

Principalele cauze ale implicării copiilor în diverse forme de muncă sunt legate de nivelul scăzut de trai și de modelul economic al gospodăriilor, în special în mediul rural.

Cerșetoria reprezintă una dintre cele mai grave forme de exploatare prin muncă a copilului, indiferent de motivațiile părinților sau adulților cărora le sunt încredințați copiii. Cerșetoria nu reprezintă un comportament antisocial, ci, mai degrabă, un rezultat al excluderii sociale prin acces limitat la servicii sociale sau educaționale pentru copilul care cerșește sau familia acestuia.

Oferirea de bani copiilor care cerșesc nu rezolvă problemele cu care familiile acestora se confruntă, dimpotrivă, duce la continuarea exploatării lor de către adulții care, nemaifiind motivați să caute alte soluții pentru supraviețuire, mențin copiii în aceeași stare de degradare socială și morală.

O altă problemă majoră pe care o produce exploatarea copiilor prin muncă este reprezentată de traumele asupra

psihicului și mentalului copilului. Copiii victime ale exploatării prin muncă se maturizează înainte de vreme, sunt expuși riscurilor unor boli, atunci când muncile respective depășesc capacitatea lor fizică sau pun chiar în pericol viața acestora.

De cele mai multe ori, copiilor care muncesc le este restricționat accesul la educație. Abandonul școlar reprezintă efectul negativ cel mai vizibil al exploatării copilului prin muncă. Acest fenomen are consecințe atât la nivel individual, cât și la nivelul societății.

Copilul care abandonează școala este, practic, viitorul adult care nu va avea o calificare profesională și care va munci fără forme legale. Abandonul școlar induce o marginalizare socială a elevului în cauză, respectiv o limitare a dreptului său la o calificare profesională autentică.