Stenogramă plen

## **Domnul Dumitru Florian Staicu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică a Grupului parlamentar al PDL se intitulează „20 de ani de democrație”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică a grupului nostru reprezintă o recunoaștere adusă celor care în urmă cu 20 de ani au fost uciși, maltratați sau au suferit în numele a ceea ce a rămas în istoria României postcomuniste ca „fenomenul Piața Universității”.

Deși mulți dintre noi consideră că nu mai are niciun sens rememorarea acelor evenimente, țin să precizez faptul că obligația de a nu uita ce a însemnat mineriada din 13–15 iunie 1990 pentru nașterea democrației românești trebuie să o aibă fiecare dintre noi, pentru că, nu-i așa, stimați colegi, hârtia de turnesol a gradului de democratizare a României după Revoluția din 1989 a fost „fenomenul Piața Universității”.

Nu trebuie neglijat nici tratamentul aplicat de puterea de la acea dată celor care manifestau și susțineau încă de pe atunci lustrarea celor care au făcut parte din structurile de conducere ale Partidului Comunist Român.

Vedeți, doar amintind de lustrație și de punctul 8 din Proclamația de la Timișoara și am găsit o legătură peste acest arc de timp.

Așadar, rămân la opinia din deschiderea acestei declarații, și anume că niciodată nu este tardivă o astfel de rememorare. Uitați-vă că și acum există oameni politici care se opun unei legi a lustrației, așa cum în 2006 s-au opus unei condamnări oficiale a regimului comunist.

La fel, nu trebuie să uităm nicicum, spre deosebire de alte state foste membre ale zonei de influență a URSS-ului, opoziția de atunci a fost înțeleasă ca fiind un real pericol pentru puterea de la acea vreme. O astfel de reacție ne obligă să nu uităm, pentru că vedem cum, astăzi, o serie de politicieni și comentatori politici îl acuză pe actualul președinte ca fiind unul autoritar, uitând reacțiile președintelui de la acea dată.

Dincolo de nașterea unei societăți democratice, nu trebuie să uităm că opțiunea unora de a-i chema pe mineri a generat o reacție negativă din partea statelor democratice. Începând de atunci, am fost percepuți, pentru o lungă perioadă de timp, ca fiind tributarii unei mentalități care nu reușise încă să depășească granițele unor sisteme politice închise.

Așadar, în finalul acestei declarații, doresc ca, în numele Grupului parlamentar al PDL, să aduc mulțumiri tuturor celor care în acele momente au avut curajul și au reușit să transmită că în România există o alternativă reală la o societate pe care o creiona în acel moment puterea postdecembristă, alternativă pe care și-au dorit-o majoritatea românilor care au dărâmat regimul comunist.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește doamna senator Minerva Boitan, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule senator, vă rog.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Eminescu, ieri, despre flecarii de astăzi”.

Stimați colegi,

Deși ar putea trece neobservată din cauza vremurilor tulburi, a tensiunilor sociale care au atins cote alarmante și a situației disperate în care se află românii, nu trebuie să uităm că mâine, 15 iunie, celebrăm 121 de ani de la trecerea la cele veșnice a poetului național și universal Mihai Eminescu.

În urmă cu câteva luni, îl celebram pe dramaturgul dâmbovițean Ioan Luca Caragiale și susțineam în fața dumneavoastră o declarație pe tema actualității scrierilor sale. Nu putem să nu vedem și în poeziile lui Eminescu aceeași viziune clară, același simț ieșit din comun al realității transpuse peste vremuri.

Deloc întâmplător, moțiunea de mâine începe cu două versuri ale poetului, extrem de elocvente pentru timpurile pe care le trăim: „Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela,/Astăzi, alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?”.

Revenind la actualitatea scrierilor lui Mihai Eminescu, primul gând îmi zboară la falnicul nostru ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului Daniel Funeriu, școlit pe oriunde, numai prin România nu, dar care, odată revenit, s-a opintit să transforme învățământul autohton peste noapte. Niciun bai că propunerile lui nu au legătură cu realitatea școlii de pe la noi. El vrea musai să schimbe, că nu degeaba s-a preumblat prin „cele străinătățuri”.

Funeriu se identifică până la virgulă cu tinerii lui Eminescu, cei care „(...) la Paris învață/La gât cravatei cum se leagă nodul/Ș-apoi ne vin de fericesc norodul/Cu chipul lor isteț de oaie creață.”

Oi crețe ar mai fi, slavă Domnului, prin acest Guvern de tristă contemporaneitate și fac tot ce pot să se dea în stambă. Luați-i pe rând, începând cu clasicii, continuând cu cealaltă grupare oranj, în jurul doamnei cu poșete și pantofi asortați, și terminând cu catastrofele naturale Șeitan și Vlădescu, și veți avea senzația că versurile lui Eminescu parcă au fost scrise cu dedicație pentru ei, fără să uităm însă de cel mai general patriot din Guvern: „Și această ciumă-n

lume, și aceste creaturi/Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri,/Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,/Îndrăznesc ca să rostească pân’ și numele tău, țară!”. Ăștia-s „fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,/Bâlbâiți cu gura strâmbă, stăpânii acestei nații.”

Tot răsfoind un volum de versuri semnat Eminescu, încercând, firește, să mă pregătesc pentru declarația de azi, mi-a atras atenția următorul fragment.

Vă las pe dumneavoastră să identificați persoana căreia i se potrivește cel mai bine scriitura. Cred că n-o să aveți mari dificultăți. Nici eu nu am avut.

Iată ce spunea Eminescu: „Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri,/La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri (...)/Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască,/Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască.” Stimați colegi,

Ca să nu înțelegeți că nu am apetență pentru lirism, m-am gândit inițial și la actualitatea poeziei „Somnoroase păsărele”. Ce treabă are aceasta cu realitatea noastră politică? Dacă l-ați văzut pe domnul Berceanu, mai deunăzi, căscând entuziast, în timp ce șeful lui din Guvern citea o poliloghie de două ceasuri, înseamnă că aveți și răspunsul: „Noapte bună, Guvern Boc!”

Mulțumesc, domnule senator.

Doamna senator Minerva Boitan, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Titus Corlățean.

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi „Minciună, demisie și onoare”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi s-ar putea intitula și „Instigare la demisia de onoare”.

Voi încerca în cele ce urmează să prezint câteva puncte de vedere asupra modului în care este înțeleasă instituția demisiei de către actorii noștri politici.

În România anului 2010, adică într-o țară devenită membră a Uniunii Europene și a NATO, despre care cei care o guvernează pretind că este și democratică, și civilizată, ei bine, în România cuvântul „onoare” este sinonim cu „delictul”. Cât despre demisia de onoare, aceasta este o noțiune rară, aproape inexistentă.

În România nimeni nu renunță la post, iar dacă ne referim la politicieni, cei mai mulți dintre ei, odată ajunși în funcții importante, se consideră cei mai deștepți, cei mai competenți, cei care pot lua decizii fără să se consulte cu specialiștii, liberi să jignească fără să-și ceară scuze și, totodată, exonerați de orice responsabilitate pentru erorile lor, într-un cuvânt, intangibili. Altfel spus, nimeni nu se sacrifică pentru binele public, deși toți invocă interesul național, declarativ, ori de câte ori au ocazia.

În timp ce în democrațiile consolidate instituția demisiei funcționează ca un mecanism prin care responsabilii politici, respectiv cei care guvernează, renunță la putere de bunăvoie, pentru că nu și-au îndeplinit promisiunile sau, mai grav, pentru că au mințit, în țara noastră este exact pe dos, politicienii, cu cât mint mai vârtos, cu cât își pierd credibilitatea, cu atât mai mult se cramponează de putere. Stimați colegi,

Permiteți-mi să amintesc în continuare câteva cazuri recente de demisii de onoare ale unor oameni politici.

De curând, Președintele Germaniei și-a dat demisia ca urmare a criticilor privind declarațiile sale conform cărora implicarea militară a Germaniei în Afganistan ar fi motivată mai degrabă de interesele economice ale acestei țări decât de securitatea în zonă.

Premierul Japoniei a recunoscut de curând că nu-și poate onora promisiunile electorale, și-a dat demisia în urma pierderii credibilității în fața cetățenilor care i-au acordat votul.

Premierul socialist al Ungariei a demisionat întrucât nu a întrunit majoritatea în Parlament pentru a-și implementa reformele.

Un oficial grec și-a prezentat demisia după dezvăluirile privind datoriile la Fisc ale soțului.

Președintele Camerei inferioare a Parlamentului ceh și-a anunțat demisia și decizia de a nu mai candida la viitoarele alegeri generale, pe fondul unui scandal financiar.

Iată doar câteva dintre cele mai recente cazuri în care politicieni consacrați au găsit de cuviință să-și asume responsabilitatea, fie pentru incompetență, fie pentru erori politice, și să se retragă în mod onorabil, adică prin demisie de onoare, din prim-planul vieții politice, pentru că, într-adevăr – și aceasta este opinia mea –, demisia de onoare este și trebuie să reprezinte un semn de responsabilitate, un gest de demnitate și, nu în ultimul rând, o dovadă de respect față de cei care le-au acordat votul și pe care i-au dezamăgit.

Mă întreb de mult timp: oare de ce, în România, politicienii compromiși, incompetenți, ale căror acte de corupție sunt de notorietate, nu părăsesc scena politică?

De ce oare cetățenii acestei țări sunt condamnați să suporte sau au parte de președinți care îi mint de la o oră la alta, care se răzgândesc la trei zile, care se declară adversari neînduplecați ai corupției, dar își acoperă clientela politică coruptă, în sfârșit, care încalcă, cu dezinvoltură, Constituția țării?

Oare de ce românii trebuie să fie victimele unui Guvern corupt și incompetent, a cărui singură preocupare este să-și apere propriile interese, în timp ce vinde gogoși de tipul măsurilor de austeritate, și, în sfârșit, oare de ce în Parlamentul României există demisii, dar nu sunt motivate de onoare?

Toate aceste întrebări și multe altele ar trebui să-și găsească urgent răspunsul, pentru că alegătorii nu pot fi înșelați la nesfârșit, pentru că naivii încep să fie tot mai puțini și, mai ales, pentru că onoarea ar trebui să redevină principiul de bază al tuturor acțiunilor guvernanților.

Societatea românească, o recunoaștem cu toții, se confruntă cu o criză structurală și instituțională, dar, înainte de orice, se confruntă cu o criză morală.

De aceea, declarația mea politică este și un apel adresat politicienilor onești, responsabili, de a-și uni energiile pentru a le reda românilor respectul pe care îl merită și pentru a le recâștiga încrederea.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamna senator.

Are cuvântul domnul senator Titus Corlățean, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Domnule senator Nedelcu, doriți să interveniți după aceea?

Vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege, Stimați colegi,

Declarația politică pe care o voi prezenta astăzi se referă la două legi adoptate recent de un stat vecin și prieten și la simbolistica Tratatului de Pace de la Trianon.

Este vorba despre cele două legi adoptate în cursul lunii mai de Parlamentul Republicii Ungare pe tema dublei cetățenii – acordarea cetățeniei maghiare – și, respectiv, așa-numita Lege a unității națiunii maghiare, referitoare la simbolistica Tratatului de la Trianon.

Aș vrea și de la acest microfon, chiar dacă data de 4 iunie a trecut, să omagiem și să acordăm întregul nostru respect unui moment important pentru istoria României și a altor state central-europene, care, după Primul Război Mondial, după ce sistemul Tratatului de Pace de la Versailles – inclusiv sistemul Tratatului de Pace de la Trianon – și-a produs efectele, a permis realizarea unității României Mari, a permis apariția unor state precum Cehoslovacia, precum Regatul Sârbilor, Slovenilor, Croaților, a permis depășirea și închiderea unui capitol al istoriei care trebuia depășit.

Cele două legi pe care le-am menționat ceva mai devreme au fost adoptate în cursul lunii mai de Parlamentul Republicii Ungare și conțin o serie de elemente legislative de ordin politic și de simbolistică politică care ar fi meritat o poziție oficială a instituțiilor statului român, începând cu Președinția, Guvernul, Ministerul Afacerilor Externe, pentru că sunt lucruri care trebuie spuse public și lucruri care nu pot fi acceptate de statul român.

Din păcate, instituțiile pe care le-am menționat, spre rușinea lor, au tăcut și nu au adoptat nici până în acest moment o poziție oficială foarte clară.

Comisia pentru politică externă a Senatului a adoptat, în cursul săptămânii trecute, o rezoluție pe această temă, în care cerem Președinției, Guvernului, Ministerului Afacerilor Externe să se exprime public, să adopte o poziție oficială și să intre într-un dialog și în consultări bilaterale cu partea maghiară, pentru că, așa cum spuneam, există o serie de elemente legislative și politice care sunt de o anumită gravitate care trebuie spusă și public.

Eu voi menționa, foarte pe scurt, câteva dintre aceste elemente de la tribuna Senatului.

În ceea ce privește Legea privind Ziua unității națiunii maghiare – Legea Trianonului –, vreau să fac câteva precizări.

În primul rând, este vorba despre o simbolistică politică negativă de redeschidere a subiectului Tratatului de Pace de la Trianon, prin conținutul notei de fundamentare a legii votate de Parlamentul maghiar. Este o notă de fundamentare care califică, printre altele, Tratatul de Pace de la Trianon drept dictat, care este în continuare o sursă a tensiunilor în Europa Centrală.

Același act face referire la necesitatea obținerii drepturilor colective și a autodeterminării de către comunitățile maghiare din jurul Ungariei și, mai mult decât atât, stabilește în sarcina Republicii Ungare responsabilitatea principală pentru soarta comunităților din afara granițelor, ca aparținând, așa cum spuneam, Republicii Ungare, și nu statelor de reședință, așa cum este garantat la nivel european.

Mai mult decât atât, majoritatea parlamentară Fidesz – Jobbik, un partid extremist din Parlamentul maghiar, a respins – subliniez acest lucru, este un fapt pe care îl considerăm extrem de grav – un amendament al opoziției socialiste, care reitera principiul inviolabilității frontierelor, un lucru care este garantat la nivel internațional în documente importante, în tratate internaționale și în Tratatul politic bilateral dintre România și Ungaria.

În ceea ce privește Legea privind acordarea cetățeniei, în baza unui studiu pe care l-am discutat în cadrul Comisiei pentru politică externă cu toți colegii din toate partidele politice, a rezultat, pe de o parte, că afirmațiile privind similitudinea cu legea românească în același domeniu nu sunt fundamentate. În bună măsură, acordarea cetățeniei maghiare pentru cei care pretind a avea o descendență maghiară se face pe fundament etnic, ceea ce contravine principiilor și documentelor internaționale, iar acordarea, în lipsa unei proceduri riguroase, judicioase, prezintă un risc major de acordare în masă, colectivă, a acestei cetățenii, ceea ce iarăși contravine mai multor documente internaționale, inclusiv Convenției europene privind cetățenia, adoptată la Strasbourg în cadrul Consiliului Europei.

Am menționat pe scurt aceste elemente care meritau și merită încă o poziție oficială, publică, a instituțiilor statului român, așa cum le-am prezentat, și am considerat, și continui să consider că absența oricărei poziții publice este o tăcere rușinoasă, pentru că vorbim aici și de o simbolistică națională, care este importantă pentru România și cetățenii României sau, în orice caz, pentru majoritatea acestor cetățeni, iar, pe de altă parte, pentru faptul că, așa cum spune și dreptul internațional, „cine tace consimte”, și nu aș dori ca, mai târziu, din cauza lipsei de preocupare, de sensibilitate a actualilor guvernanți față de acest subiect, să avem dificultăți din punct de vedere al interesului statului român.

Închei spunând că actualii guvernanți nu doar că au responsabilitatea guvernării în țară, atât cât o mai au și așa cum o fac, dar au și responsabilitatea intereselor României în plan internațional, iar modul în care se achită este lipsit de competență, lipsit de responsabilitate și, iată, în acest caz, de-a dreptul rușinos.

În orice caz, Comisia pentru politică externă a Senatului a luat o poziție, a adoptat această rezoluție și așteaptă încă și acum o reacție din partea Președinției, Guvernului, Ministerului Afacerilor Externe, care se pretind instituții ale statului român.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, se pregătește domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi „Istoria moțiunilor de cenzură”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ne pregătim cu toții să ne exprimăm, mâine, opinia referitoare la cea mai recentă moțiune de cenzură depusă împotriva Guvernului.

Profit de ocazie pentru a face o mică istorie a moțiunilor de cenzură depuse împotriva guvernelor din ultimii 20 de ani, lăsându-vă apoi să meditați la rolul și efectul lor real.

20 de moțiuni în 20 de ani – acesta este, pe scurt, bilanțul.

Primul Guvern din România postdecembristă împotriva căruia a fost depusă o moțiune de cenzură a fost Cabinetul condus de Nicolae Văcăroiu, care a fost supus la nu mai puțin de cinci astfel de acte normative. Gheața a fost spartă în 14 martie 1993 cu moțiunea „Strategia de reformă economico-socială a programului de guvernare”, semnată de 122 de senatori și deputați și respinsă cu 260 de voturi împotrivă și 192 de voturi pentru.

A urmat, apoi, moțiunea la raportul preliminar al Comisiei pentru cercetarea unor cazuri de corupție, din 31 august 1993, de asemenea, respinsă cu o largă majoritate de voturi: 231 de voturi împotrivă și 151 de voturi pentru.

Opoziția nu s-a lăsat și, în data de 12 decembrie 1993, plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului a luat în discuție moțiunea „Falimentul politicii economice a Guvernului și pierderea totală a credibilității”, semnată de 197 de parlamentari. Actul normativ a fost respins, de această dată scorul fiind mult mai strâns, respectiv 236 de voturi împotrivă și 223 de voturi pentru.

În vara anului 1994, mai exact în data de 25 iunie, a urmat moțiunea „Nerespectarea Constituției, depunerea proiectului bugetului de stat pe anul 1994 cu întârziere de 7 luni”, iar în 18 decembrie parlamentarii au luat în discuție un act similar, intitulat „Stoparea privatizării, scăderea nivelului de trai, manifestația de protest de la Reșița”, ambele fiind respinse.

Legislatura 1996–2000 a fost mai săracă în moțiuni de cenzură îndreptate împotriva Guvernului, înregistrându-se doar trei. Prima, în 3 iunie 1997, intitulată „Incapacitatea Guvernului Ciorbea de a guverna țara”, a fost respinsă cu 276 de voturi împotrivă și 158 de voturi pentru.

Guvernul Radu Vasile nu a fost nici el iertat de către opoziție, care a atacat Executivul cu o moțiune de cenzură în 21 decembrie 1998, invocând neputința majorității de a conduce țara, și cu o alta în 11 mai 1999, referitoare la asumarea răspunderii în Parlament. Niciuna nu a avut însă succes, fiind respinse cu brio.

Guvernul Adrian Năstase a fost lovit și el de două moțiuni de cenzură: una în 18 decembrie 2001 și o alta în 27 martie 2003, ambele respinse.

Campion la moțiuni îndreptate împotriva sa a fost însă Guvernul condus de către Călin Popescu-Tăriceanu, care a înregistrat nu mai puțin de 6 moțiuni de cenzură. 16 iunie 2005, 15 februarie 2006, 20 iunie 2006, 31 mai 2007, 24 septembrie 2007 și 29 octombrie 2008 au fost momentele în care opoziția a încercat, prin moțiuni de cenzură, să dărâme Guvernul, însă toate încercările au eșuat. Ba mai mult, la ultimul act de acest gen, intitulat „Educația rămâne, Guvernul pleacă”, dezbaterea a fost amânată din cauza parlamentarilor PSD, care au lipsit de la ședință, plenul nefiind astfel în cvorum.

În fine, nici Guvernul Emil Boc nu a scăpat mai ieftin. Deși suntem abia la jumătatea legislaturii, Cabinetul condus de Emil Boc a fost atacat cu trei moțiuni de cenzură până în prezent, iar a patra urmează să fie discutată mâine. Moțiunea din 6 octombrie 2009, intitulată „11 împotriva României”, a fost singura adoptată în 20 de ani și a dus la căderea Guvernului Boc și, implicit, la o criză politică fără precedent în România.

Iată deci că, în 20 de ani, o singură moțiune de cenzură a fost adoptată, și atunci, deși este un drept democratic, constatăm cu toții că este inutil. Singurul său efect este inflamarea scenei politice și axarea parlamentarilor strict pe probleme de partid, și nu pe interesul cetățeanului.

Sper că mica mea lecție de istorie, venită ca o continuare a declarației susținute în urmă cu două săptămâni și intitulate „Demagogia ucide România”, v-a dat de gândit și veți medita la realitatea din politica românească. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Dați-mi voie să dau citire listei colegelor și colegilor care au depus declarațiile politice de astăzi și, dacă printre cei pe care îi voi menționa există în continuare interes pentru susținerea de la tribuna Senatului, vă încurajez să o faceți, pe măsură ce parcurg această listă.

Au fost depuse declarații politice din partea următorilor senatori aparținând Grupului parlamentar al PDL: domnul senator Traian Constantin Igaș, domnul senator Gheorghe David, domnul senator Dorin Păran, domnul senator Petru Bașa, domnul senator Dumitru Oprea, domnul senator Iulian Urban, domnul senator Alexandru Mocanu, domnul senator Dorel Constantin Vasile Borza și domnul senator Gabriel Mutu.

Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, au depus declarațiile politice următorii senatori: doamna senator Doina Silistru, domnul senator Alexandru Cordoș, domnul senator Gavril Mîrza, domnul senator Ilie Sârbu, domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota, domnul senator Șerban Valeca, domnul senator Nicolae Moga, domnul senator Dan Voiculescu și domnul senator Florin Constantinescu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, a depus declarația sa politică domnul senator Cornel Popa.

Domnule senator Frâncu, doriți să susțineți declarația politică?

Vă rog, vă invit la microfonul central.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu aș fi dorit să o susțin public, dar este o problemă extrem de importantă pentru municipiul Râmnicu Vâlcea și aș vrea să o supun atenției colegilor parlamentari.

„Dreptul de proprietate publică este inalienabil” – am denumit eu această declarație politică.

Există în Râmnicu Vâlcea un loc de care mă leagă multe amintiri. „Casa Tineretului”, clădire emblemă a orașului, este spațiul în care s-au desfășurat multe dintre acțiunile culturale, civice sau sociale inițiate de tinerii râmniceni de-a lungul timpului.

Aflată acum în patrimoniul Fundației Județene pentru Tineret Vâlcea, „Casa Tineretului” riscă să fie vândută pe un preț derizoriu pentru o datorie pe care fundația o are către Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea. Evaluată la 700.000 de euro, deși în urmă cu doi ani valoarea ei fusese estimată, tot prin evaluare, la 2.000.000 de euro, clădirea urmează să fie scoasă, în foarte scurt timp, la vânzare prin licitație.

Ceea ce, la prima vedere, ar părea un simplu litigiu între părți se prefigurează a fi unul dintre marile tunuri imobiliare ale orașului. Se știe deja faptul că de posibila achiziție a clădirii s-ar fi interesat, pe lângă municipalitate, și oameni de afaceri locali, atrași de valoarea mult sub prețul pieței a acesteia, dar și de zona de amplasare a ei, în cel mai mare și mai popular cartier al Râmnicului.

Ce mă surprinde însă nu este goana unora după un profit imediat și sigur, ci indiferența autorităților locale și județene, care, timp de șapte ani, de când s-au observat nereguli în administrarea patrimoniului, nu au mișcat un deget pentru îndreptarea lucrurilor. Unde a fost Fiscul în această perioadă? Oare, când s-a constatat că o instituție de o asemenea importanță nu mai depune bilanțurile contabile și deconturile pentru bugetul consolidat al statului, nu trebuiau declanșate de către autorități verificări și controale, care ar fi stopat intrarea în insolvență?

Administratorul imobilului, Fundația Județeană pentru Tineret Vâlcea, este o persoană juridică de drept privat și de utilitate publică al cărei patrimoniu este format din imobile, fonduri bănești, precum și alte active care au aparținut fostei organizații a UTC din județul Vâlcea.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/2002 – legea-cadru de organizare și funcționare a fundațiilor județene pentru tineret –, atât patrimoniul Fundației Județene pentru Tineret Vâlcea, cât și destinația acesteia, de a servi interesele tinerilor din Vâlcea, nu pot fi modificate.

Ținând cont de acest aspect, nu cred că greșesc susținând că proprietarii de drept ai „Casei Tineretului” sunt tinerii vâlceni de ieri și de azi.

Din păcate, niciuna dintre autoritățile locale (Consiliul Local Râmnicu Vâlcea și Consiliul Județean Vâlcea) nu a intervenit pentru a împiedica vânzarea acestei clădiri prin licitație publică, uitând că dreptul de proprietate publică este inalienabil și că este ilegal ca unei clădiri de interes public să-i fie schimbată destinația peste noapte, prin manevre de culise care servesc, evident, unor grupuri de interese.

În calitate de senator de Vâlcea, denunț abuzul unei instituții administrative locale de a vinde pe un preț de nimic un bun care nu-i aparține.

Sunt cetățean al Râmnicului și unul dintre proprietarii „Casei Tineretului” și refuz să fiu părtaș la această megaafacere, orchestrată în detrimentul comunității râmnicene!

„Casa Tineretului” este și trebuie să rămână a tinerilor vâlceni!

Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator. Continuăm.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Marius Petre Nicoară, care dorește să-și susțină declarația politică în plen.

Vă rog, domnule senator.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „România a votat”.

Stimați colegi,

Nu vă ascund faptul că în ultimele zile petrecute la Cluj, în colegiu, am încercat să conving deputații și senatorii puterii care reprezintă Clujul în Parlamentul României să voteze pentru moțiunea de cenzură.

Nu am fost singur. I-am avut alături pe clujeni, care au venit în număr mare la sediul partidului și au semnat pentru căderea Guvernului și pentru a-i determina pe parlamentarii puterii să li se alăture.

Aceste câteva zile au fost suficiente să înțeleg opinia generală, frica de un Guvern iresponsabil, care se apucă și taie la nimereală, parcă legat la ochi, doar-doar mai face rost de ceva bani la bugetul de stat.

Nu-mi amintesc să mai fi simțit vreodată atâta ură în vorbele oamenilor la adresa conducerii țării, așa cum se simte acum. Nu-mi amintesc să fi fost de acord atât de mulți cetățeni cu o singură idee: Guvernul să fie demis!

Am ajuns aici din cauza minciunilor spuse de la începutul mandatelor premierului, mandate care trebuie să se termine mâine, prin votul nostru. Nici nu mai contează acum cine mai este vinovat: Emil Boc, pentru că a executat orbește fiecare aberație dictată, partidul de guvernământ în ansamblul lui, care a pus pe primul loc asigurarea confortului material personal, și apoi conducerea țării, miniștrii mincinoși sau sabotori, cum frumos îi alinta Traian Băsescu... Tot ce contează acum este reabilitarea ordinii, aducerea în Guvern a unor oameni care știu ce înseamnă economie, jurisprudență, educație și decizii guvernamentale.

Resping ideea potrivit căreia este atât de târziu încât nu știm și nu mai știm ce mai poate fi făcut, idee vehiculată chiar pe holurile Parlamentului.

Tocmai pentru că este târziu, trebuie să scăpăm de acest sistem-căpușă, care a mâncat și ultimele rezerve ale românilor și ale României.

Pentru aceasta, voi vota mâine pentru rezolvarea problemelor, chiar și în al 12-lea ceas, și sper ca, asemeni mie, să voteze cât mai mulți colegi parlamentari, indiferent de culoarea politică.

Închei prin a spune că noi, clujenii, suntem de două ori mai supărați decât restul țării pe situația creată. Sper ca mâine să fiți alături de noi.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc, domnule senator.

Doresc să vă informez, de asemenea, că domnul senator Marian Cristinel Bîgiu – Grupul parlamentar al PNL a depus o declarație politică, la fel ca și domnul senator Sorin Serioja Chivu – Grupul parlamentar al senatorilor independenți.

Declarația politică se intitulează „Măsurile opoziției pentru viitorul României: moțiune de cenzură și contestarea la Curtea Constituțională”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Revin cu o declarație politică pe subiectul opoziției, întrucât este de neconceput cum măsurile arcului guvernamental pentru a primi banii pentru finanțarea deficitului se lovesc de interese politice meschine, singurul lucru care unește PSD și PNL.

Evenimentele recente susțin cele spuse anterior și aici am să încep prin a analiza prima măsură de contracarare a crizei cu care ne confruntăm, propusă de PSD, moțiunea de cenzură cu titlul „Opriți genocidul social!”.

Este o moțiune a iresponsabilității, de un populism peste limitele acceptabilului. În viziunea opoziției, soluțiile la situația actuală sunt unele bazate doar pe calcule politice, omițând cu bună știință faptele reale. Calea oferită este astfel una înspre sinucidere curată, care reușește doar să prelungească problemele și să pună sub semnul întrebării viitorul economic.

Dar să nu fim atât de sceptici, să analizăm poziția PSD, care susține creșterea taxelor și renunțarea la cota unică. Simularea Comisiei Naționale de Prognoză relevă scenariul unor astfel de măsuri: cel puțin 50.000 de agenți economici și-ar înceta activitatea numai în semestrul al II-lea al anului 2010, creșterea inflației și, evident, scăderea puterii de cumpărare a oamenilor – am fi ajuns la o inflație de aproape 10% –, reducerea investițiilor străine, adică mai puține locuri de muncă. Putem deduce de aici și o incompatibilitate în programul propus de PSD, care susține tocmai crearea de noi locuri de muncă.

Comparând cele două programe, cel propus de PSD și cel propus de actuala guvernare, observăm discrepanțe imense, care demolează chiar „bunele intenții” pe care încearcă să le prolifereze această falsă opoziție. Creșterea fiscalității propusă de PSD ar duce la investiții străine directe de 2,7 miliarde de euro, în timp ce, dacă aplicăm programul de reducere a cheltuielilor bugetare, am avea investiții străine directe de 4,5 miliarde de euro.

Toate aceste argumente vin în sprijinul următoarei supoziții: PSD îi minte pe români și va acționa și în continuare pe același tipar, călcând pe orice șansă pentru relansarea economică.

Ceea ce este grav este că PNL, ca partid de dreapta, acceptă subordonarea față de PSD și sprijină moțiunea unui partid care a spus, prin vocea președintelui său: „Cota unică este o ficțiune”.

A doua „măsură” cu care vine opoziția este demersul PSD privind contestarea la Curtea Constituțională a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

PSD își dovedește încă o dată încăpățânarea, la fel cum a făcut anul trecut, când a picat Executivul, pentru că și-a asumat răspunderea pentru eliminarea pensiilor speciale. Anul acesta vor să facă același lucru.

În acest context de criză economică, statul nu își mai poate permite să plătească pensii speciale care nu au la bază principiul contributivității. De aceea, a doua lege pe care Executivul și-a asumat răspunderea vizează recalcularea pensiilor speciale. Astăzi, românii plătesc din buzunarele lor pensii speciale de sute de milioane de lei, iar acest lucru trebuie să înceteze.

Acțiunea PSD demonstrează populism și duplicitate. În mass-media, acest partid deplânge soarta pensionarilor obișnuiți, dar ține ascuns faptul că pledează cauza pensiilor de lux, prin amânarea publicării și intrării în vigoare a legii care vizează recalcularea pensiilor speciale.

Numai din recalcularea a 8.236 de pensii de lux se pot plăti, într-o lună, 60.000 de pensii medii în România.

Pe această cale, reamintesc opoziției că Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu are niciun fel de prevederi referitoare la diminuarea salariilor bugetarilor cu 25% și a pensiilor cu 15%, ci vizează eliminarea pensiilor de lux și recalcularea pensiilor speciale, precum și reanalizarea pensiilor de invaliditate în termen de un an.

Închei cu o întrebare retorică, dar cu speranța în gând că vom încerca cu toții să îi dăm un răspuns just: în lumina acestor demersuri populiste și duplicitare întreprinse de opoziție, mai credem în dorința și capacitatea acestor partide, care doar demagogic afirmă că vor să acceadă la guvernare, de a oferi soluții viabile pentru viitorul românilor?

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Îndemn la solidaritate”. În intervenția mea de astăzi mi-am propus să vă adresez un îndemn la solidaritate.

Încep prin a vă reaminti că dobândirea calității de reprezentanți în forumul suprem al democrației a fost precedată de numeroasele întâlniri avute cu alegătorii pentru a afla nu doar ceea ce doresc de la noi, ci și pentru a-i convinge că partidul căruia îi aparținem, prin programul său, dispune de resursele umane și voința necesare îndeplinirii doleanțelor lor.

Bunul-simț ne obligă să recunoaștem că atât așteptările, cât și promisiunile făcute de noi celor care ne-au încredințat mandatul de a-i reprezenta în actul guvernării, în esența lor, nu se deosebesc prin nimic de la o formațiune politică la alta: prosperitate materială pentru ei și familiile lor, o viață demnă și fără constrângeri de ordin social, egalitate de șanse, libera exprimare a opiniilor, accesul neîngrădit în toate instituțiile de formare profesională și de ocrotire a sănătății, asigurarea drepturilor cetățenești – sunt doar câteva dintre promisiunile pe care ne-am angajat să le respectăm și să le susținem pentru ca ei să simtă că sunt ocrotiți.

Ceea ce ne deosebește sunt modalitățile prin care acestea urmează să fie promovate în practică. Evident, ele sunt de natură doctrinară; sunt aspecte asupra cărora nu doresc să zăbovesc.

Primele semnale ale crizei pe care o traversează în momentul de față nu doar România, ci mai toate țările europene, și nu numai, au fost vizibile – e adevărat, cu intensități diferite – încă din urmă cu câțiva ani. Odată intrate în hora globalizării, pentru reducerea decalajelor în ceea ce privește dezvoltarea și, pe baza acesteia, creșterea indicatorilor de comensurare a nivelului de trai, accentul a fost pus cu prea multă ușurință pe creșterea consumului și într-o prea mică măsură pe sporirea producției de bunuri materiale și servicii și, cu atât mai puțin, pe productivitate, competitivitate și eficiență.

Observația pe care urmează să o fac – de altfel, cunoscută de toți, dar nu de toți luată în seamă – este că respectivele creșteri înregistrate nu doar în România, ci și în mai toate țările devenite membre ale UE în ultimele două decenii și ceva – Spania, Portugalia, Grecia sunt ilustrative în această privință – s-au făcut pe bază de împrumuturi, prin negocieri cu FMI, de la BEI, emisiuni de eurobonduri sau de pe piața financiară internă prin emisiuni de bonuri de tezaur.

Atâta vreme cât băncile susținătoare ale împrumuturilor, prin societățile de rating, aveau garanția că datoriile pot fi achitate, ele nu și-au pus problema că s-ar putea ajunge la insolvabilitatea datornicilor. Iată că acum s-a ajuns în această situație.

Mi-am început intervenția prin a vă îndemna la solidaritate. Pentru a ajunge aici, fiecare dintre noi a trecut prin campania electorală pentru a-i convinge pe alegători că partidul din care facem parte – prin noi și programele sale – este cel mai în măsură să le satisfacă așteptările. În momentul de față, ne aflăm în situația pe care o știm cu toții.

Spre deosebire de situațiile similare din anii anteriori, actuala criză economică a afectat toate sectoarele de activitate. Avem un recul major al investițiilor, cu toate consecințele care decurg de aici, o diminuare drastică a veniturilor încasate ca urmare a scăderii producției de bunuri și servicii, a falimentului a zeci de mii de societăți comerciale, a evaziunii fiscale, avem o criză în învățământ și sănătate, în justiție...

S-a ajuns aici ca urmare a erorilor săvârșite de-a lungul celor două decenii generic denumite „de tranziție”, erori săvârșite de către partidele și guvernele, care, vremelnic, s-au aflat în fruntea țării. Este o chestiune de bun-simț să recunoaștem acest adevăr.

Năpăstuită este majoritatea covârșitoare a populației, dar mai presus de oricine sunt persoanele de vârsta a treia și tinerii, cei din prima categorie din cauza pensiilor modeste care abia de le ajung să supraviețuiască, iar cei din a doua categorie fiindcă piața muncii nu este deloc generoasă cu ei.

Acestora noi le cerem înțelegere, să stea cuminți în banca lor, să nu protesteze... S-a întâmplat ca toate oalele sparte să le plătească acum actuala guvernare. Chiar și cu soluțiile avansate de opoziție pentru ieșirea din actualul impas, sunt convins că nemulțumirile ar fi fost aceleași, fiindcă, înainte de a-i cere cuiva ceva, de a-i cere să strângă cureaua pentru a trece nevătămați peste urgia necazurilor, trebuie să-i convingi pe cei mai năpăstuiți că și tu ești dispus să faci sacrificii. Or, noi nu ne-am prea arătat dispuși să le facem. Haideți să fim onești și să recunoaștem și acest adevăr.

Declarația politică se intitulează „Semnificații ale evenimentelor din 13–15 iunie 1990”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Susțin astăzi în fața dumneavoastră o declarație politică ce se referă la mineriada din 13–15 iunie 1990 și la semnificația acestui eveniment.

O resursă web, anume „Dosarul Mineriadei”, surprinde în analiză chestiuni interesante:

Evenimentele din 13–15 iunie au afectat puternic prestigiul internațional al României și relațiile cu marile democrații ale lumii. Relațiile cu organismele financiare și politice internaționale au cunoscut, de asemenea, un moment de criză majoră. Din păcate, debutul României

„postcomuniste” pe scena internațională s-a făcut cu sânge și violență instituțională.

Secretarul general al NATO din acea vreme, Manfred Wörner, a deplâns, în numele Alianței, „atacurile brutale, tolerate de autorități” (referindu-se, desigur, la cele române), asupra unor persoane nevinovate, precum și devastarea sediilor unor partide și organizații civice. (...)

Din varii motive, România avea să rateze admiterea în primul val de extindere a NATO (1997), alături de Cehia, Polonia și Ungaria.”

– SUA, reacție dură față de mineriade

„Acțiunile autorizate de președintele Iliescu și Guvernul său din ultimele câteva zile au lovit în inima democrației române.”, așa începea declarația Departamentului de Stat al SUA, în care se afirma că „muncitorii chemați personal de președintele Iliescu amenință să readucă regimul autoritar în România”.

Ambasadorul american la București, Allan Green, a refuzat să participe la festivitatea de învestire a președintelui nou-ales Ion Iliescu. Statele Unite ale Americii au suspendat ajutorul alimentar în valoare de 80 de milioane de dolari, acordat în februarie 1990, precum și ajutorul medical de urgență în valoare de un milion de dolari.

Statele Unite au hotărât ca, în acel moment, să nu acționeze în direcția reacordării clauzei națiunii celei mai favorizate. Clauza a fost redobândită de-abia în 1993.

– Mineriadele au produs îngrijorare în Europa

Miniștrii de externe din Comunitatea Economică Europeană au decis, la Luxemburg, suspendarea aplicării acordului comercial cu România. Ministrul francez de externe Roland Dumas a afirmat că țara sa va aplica principiile înscrise în statutul BERD, potrivit cărora orice țară care violează regulile statului de drept și ale democrației nu este eligibilă pentru sprijinul acestei bănci.

– Mesaj rece de la Praga

Președintele Cehoslovaciei Václav Havel i-a adresat o scrisoare președintelui Iliescu, în care și-a exprimat consternarea față de valul de violențe de la București. „Dacă vrem să facem parte din comunitatea unor țări libere, care colaborează între ele, într-o Europă nouă, atunci este necesar ca toate problemele să fie rezolvate cu răbdare și cu mijloace pașnice, respectându-se pe deplin drepturile omului.”, scria Václav Havel.

La sfârșitul lui 1990, Ungaria, Polonia și Cehoslovacia se reuneau în „Grupul de la Vișegrad”, angajându-se să respecte valorile democrației și să întreprindă reforme economice radicale. România nu a fost admisă în acest grup. Ulterior, Cehia, Ungaria și Polonia au fost admise în primul val atât în NATO, cât și în UE.

Acționând ca o forță independentă de stat, minerii s-au substituit forțelor de ordine și, implicit, au subminat statul, iar consecința a fost acțiunea împotriva statului din următoarele trei mineriade – septembrie 1991, ianuarie 1999 și februarie 1999.

Sediile partidelor politice de opoziție au fost devastate, studenții au fost bătuți – o interferență de scenariu cu anul 1947, când, cu prilejul grevei regale, sute de studenți, membri ai organizațiilor de tineret ale PNȚCD și PNL, au fost bătuți în Piața Palatului de muncitori cu bâte, aduși cu camioanele de PCR.

Cred că exodul plecării tinerilor în țări străine a început în acel moment și a fost mult accelerat din acel moment.

Doamnelor și domnilor senatori,

La final, doresc să punctez următorul lucru: în calitate de cetățean și parlamentar, sunt intrigat de chestiunea tuturor resorturilor și implicațiilor politice, cât și juridice, necunoscute încă după douăzeci de ani de la evenimente.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Capul lui Boc vrem, nu și scaunul lui”.

Cred că vă sună foarte familiar acest titlu al declarației mele de astăzi, în primul rând, pentru că și presa titra, zilele trecute, această poziție a opoziției și, în al doilea rând, pentru că mulți dintre dumneavoastră ați fost martorii unor luări de poziție în acest sens în diferite grupuri.

Acel moment de unică inspirație, care l-a făcut pe Negruzzi să aibă acces la motorul maselor populare prin sintagma „Capul lui Moțoc vrem!”, nu ne aparține nici la propriu, nici la figurat. Nu doar că nu opoziția a gândit această sintagmă, mai mult însă, extrapolând la actuala situație politică, aceasta nu se justifică pe termen lung drept un sprijin acordat maselor, în condițiile în care nu se găsește și alternativa, mai mult decât atât, exponenții acestei gândiri fugind ca „dracu’ de tămâie” de o asumare a responsabilității în perioadele dificile. Și spun asta pentru că realitatea românească a arătat, în ultima perioadă mai mult decât oricând, că e ușor a desființa, dar mai greu a reconstrui, e ușor a critica, dar mai greu a excela.

Dacă stăm și ne gândim bine și analizăm unele discuții din culise, poate nici acel cap al lui Moțoc nu îl vrem, dar e un exercițiu de imagine, care cred unii că dă foarte bine maselor nemulțumite de măsurile de austeritate ce se vor lua.

Mă întreb cât interes există pentru acești oameni și cât pentru imaginea proprie. Pică Guvernul, își spun unii. Și ce am rezolvat cu asta? Ieșim din criză? Se aplică alte măsuri? Își iau cei care se bucură și chicotesc pe la colțuri că nu sunt în situația partidului aflat la guvernare răspunderea funcționării economiei românești?

Nu plătim acum doar greșelile din ultimele luni, costurile ultimelor campanii, ci plătim restanțele unor atitudini clientelare de ani de zile. Vina nu aparține doar celui care a atins fundul sacului, ci tuturor celor care s-au înfruptat din el fără a pune nimic în loc. Tai capul celui care a ajuns la fundul sacului, dar tot cu sacul gol rămâi, dacă nu începi din nou să aduni, să economisești, să găsești soluții să îl umpli din nou.

Aici este adevărata problemă, la a găsi soluții.

În aceste momente dificile pentru economie, avem nevoie de responsabilitate, de solidaritate, de eforturi comune pentru a depăși momentul, altfel vom avea un cap sau mai multe tăiate, niște scaune pe care nimeni nu este încântat să le ocupe în această perioadă și un sac gol în continuare.

Ați fi surprinși, dragi colegi, să aflați că populația înțelege mai bine situația dificilă și nevoia măsurilor de austeritate, că populația este nemulțumită, dar nu strigă ca în nuvela lui Negruzzi după capete, atât timp cât este conștientă că astfel nu se rezolvă adevărata problemă a crizei economice.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „E vremea ca protectorii clientelismului politic să dispară”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Sunt cunoscute dezbaterile din cadrul Colegiului director național al PDL privind necesitatea ca demnitarii să aleagă între funcția publică și afacerile cu statul. Este o măsură amânată de multă vreme de politicienii din România și care este cerută insistent de președintele Traian Băsescu. Punerea în practică a acestei idei ar ajuta la asanarea vieții politice, diminuând conflictul de interese la nivelul funcțiilor publice. Este o inițiativă importantă, care necesită însă o voință de aplicare efectivă a ei.

Nu mai este un secret pentru nimeni că una dintre cele mai mari surse de corupție sunt afacerile pe seama statului.

De 20 de ani, partidele ajunse la guvernare au construit și întreținut un întreg sistem de favoritisme în atribuirea contractelor cu bani publici. S-au creat astfel pagube incalculabile, distrugându-se încrederea mediului de afaceri și a populației față de onestitatea reprezentanților statului. Din nefericire, chiar și unii politicieni aflați în opoziție păstrau liniștea asupra acestor manevre, dacă reușeau să fie părtași la sistem.

Ei bine, acum suntem aproape de colaps. Financiar și moral, România este într-o gravă criză, care amenință însăși funcționarea statului. Dacă politicienii nu au avut curaj să rupă sistemul clientelar, acum e vremea să o facă, iar dacă unii n-au voință sau interes, atunci pot fi și „ajutați”. Asociațiile civice și, mai ales, presa au datoria să facă presiune pentru îndepărtarea acestor personaje din viața publică.

Mai mult, liderii onești ai partidelor trebuie să înțeleagă faptul că a venit momentul să renunțe la morala lui „noi și-ai noștri”. Democrația românească are nevoie de occidentalizare, în sensul asumării unei răspunderi mult mai mari de către persoanele publice. Cine este prins cu afaceri veroase, cu tot felul de contracte date prietenilor sau rudelor trebuie să plece imediat. Lumea s-a săturat să audă la infinit despre interesele dubioase ale demnitarilor și să vadă zidurile ridicate de partide în jurul acestor indivizi. Am speranța că inițiativa PDL va avea rezultate concrete. Ar fi bine-venit dacă Executivul ar fi mult mai dur și în privința datoriilor către stat ale firmelor care au contracte cu bani publici. Acolo este un alt focar de corupție care trebuie curățat. Important este însă ca acest angajament să fie făcut și de celelalte partide. Dacă nu ne angajăm cu toții în această direcție și vom aștepta să vină curățenia numai prin DNA, atunci vom fi mereu într-o criză morală. Tocmai de aceea, suntem acum în fața unei mari încercări: schimbăm sistemul sau continuăm așa? Iar dacă îl schimbăm în realitate, și nu doar ca imagine, atunci chiar vom putea privi cu încredere și viitorul, indiferent de orice criză economică.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Mulțumesc pentru idee Ungariei! Promovez o lege prin care creditele imobiliare în alte valute decât leul să fie interzise și în România”.

Pornind de la măsurile anticriză luate de alte guverne din UE, am decis să promovez în Parlament, pentru că văd că Guvernul nostru nu are suficient curaj să facă acest pas, o măsură luată de Guvernul de dreapta din Ungaria, o măsură simplă și eficientă, dar care are nevoie de determinare și curaj.

Creditul imobiliar este cheia reluării creșterii pe segmentul dezvoltărilor imobiliare. Să ne înțelegem foarte bine, România este o țară care, practic, nu produce aproape nimic. Orice reluare a creșterii economice nu se poate face decât stimulând ramurile economice. Una dintre cele mai importante ramuri este cea a construcțiilor, a cărei involuție a aruncat economia țării în degringoladă, și totul s-a datorat creditelor imobiliare acordate în valută, fapt absolut criminal pentru o Românie care/în care acum:

– nu produce mai nimic și trăiește doar din consum;

– majoritatea covârșitoare a românilor primește salarii în moneda națională, dar plătește rate la creditele imobiliare în euro;

– riscul valutar și fluctuațiile dobânzilor pe piața internațională afectează grav evoluția acestor credite în valută;

– salariile vor continua să scadă în sectorul privat și pe fondul reducerilor salariale din sectorul bugetar. Această măsură este obligatorie, dacă dorim să evităm să ajungem o țară de debitori la bănci; – un alt dezavantaj al creditelor în valută îl constituie cursul de schimb oferit de bancă, majoritatea instituțiilor de credit impunând clienților să schimbe banii la ghișeele proprii, unde, de multe ori, cursul oferit, la care se adaugă și comisioanele, este mai mic decât cel fixat de piață.

Creditele imobiliare în alte valute decât moneda locală trebuie, ca atare, interzise și în România, pe modelul Ungariei, atât pentru a proteja populația, dar și pentru a oferi un stimulent pentru repornirea motoarelor industriei construcțiilor de locuințe. Dacă se gândea cineva la această măsură pe la sfârșitul lui 2008, când răsăriseră zorii acestei crize economice, România nu ar mai fi fost nevoită să mai cheltuiască zeci de miliarde de euro pe an ca să țină cursul euro la 4,2 RON, așa că voi „importa” această măsură anticriză extrem de inspirată luată de Guvernul Ungariei, care iată că ia și alte măsuri deosebit de inteligente: impozitele aplicate IMM-urilor vor coborî de la 19% la 10% în Ungaria. De acum, cine va dori să investească în zona Europa Centrală și de Est va avea următoarele alternative: România – 16%, cu perspectiva de 25%, dar cu posibilitatea de 80% (mulțumită forfetarului) impozit pe profit, Bulgaria – 10%, Ungaria – 10%. Ungaria este și mai aproape de Occident, deci, practic, investiții în România... ciuciu.

Ah, și dacă n-ați înțeles ce am vrut să spun: ce deștepți sunt politicienii de dreapta care conduc Ungaria și ce neinspirați sau fricoși sunt unii politicienii de dreapta care conduc România!

Adresez aceasta rugăminte publică premierului Emil Boc:

Domnule prim-ministru,

Eu promovez această lege legată de interzicerea creditului imobiliar în valută. Vă rog să cereți Ministerului Finanțelor Publice să nu mă saboteze și să îl susțină.

În egală măsură însă, domnule prim-ministru, eu sunt doar un simplu senator. Nu le pot acoperi pe toate. Vă rog ca în maximum două săptămâni să anunțați și dumneavoastră, pe modelul Ungariei, măsura de taxare suplimentară a băncilor, măsură care să se aplice, pe modelul unguresc, pe parcursul a cel puțin trei ani de zile și care ar putea să aducă la buget circa 700–800 de milioane de euro anual.

Argumente pentru eliminarea creditului imobiliar în valută:

Împrumuturile în valută sunt, în general, recomandate persoanelor care obțin venituri în monedă străină sau au salariile indexate în funcție de cursul de schimb. În aceste cazuri, riscul valutar este acoperit, iar clientul nu va fi afectat de evoluțiile nefavorabile de pe piața valutară. Persoanele care încasează venituri în lei pot opta în siguranță pentru creditele în valută numai dacă nu se împrumută până la limita gradului maxim de îndatorare. În acest caz, clienții ar trebui să opteze pentru un prag ceva mai mic, pentru a se asigura că pot face față unei posibile deprecieri semnificative a monedei naționale.

Costul creditului este format din dobânzi și comisioane, dar la împrumuturile în valută intervine un cost suplimentar generat de evoluția cursului de schimb. Atunci când leul se apreciază (cursul de schimb euro/leu scade), rata lunară – transformată în lei – se micșorează, astfel că împrumuturile în valută devin mai ieftine. Invers, când leul se depreciază, creditele în moneda străină se scumpesc. Să luam un exemplu. Un împrumut în lei are o dobândă de 8%, iar altul în valută de 7%. În cazul în care leul se depreciază într-un an cu 5%, dobânda reală plătită de client, exprimată în lei, la împrumutul în moneda străină va fi de 12,4% (1,07x1,05-1). În caz contrar, când leul se apreciază într-un an cu 5%, dobânda reală plătită la creditul în valută este de numai 1,7% (1,07x0,95-1).

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „De ce votez împotriva moțiunii?”.

În loc de motto:

La începutul anului ’90, vicepremierul Poloniei Leszek Balcerowicz a adoptat un set de reforme extrem de nepopulare, intitulat „terapia de șoc”, care a generat ample revolte sociale, iar Balcerowicz a trebuit să plece. A revenit ca vicepremier în 1997, în Guvernul condus de Jerzy Buzek, care a continuat și a amplificat măsurile adoptate de Balcerowicz. Rezultatul? Astăzi, Polonia este singurul stat din UE care nu a fost afectat de criza economică, Leszek Balcerowicz este cel mai respectat om din Polonia (după ce în perioada 2001–2007 a fost și guvernator al Băncii Naționale a Poloniei), iar Jerzy Buzek este președintele Parlamentului European.

De ce votez împotriva moțiunii?

Pentru că este o moțiune a iresponsabilității. A vota pentru moțiune este sinucidere curată. Este fals modul în care opoziția prezintă această problemă. Cine votează împotriva moțiunii, de fapt, votează ca peste câteva luni să se mai poată plăti în România și salarii, și pensii, fie ele și diminuate. Asta este realitatea crudă și ea nu a fost generată de actualul Guvern.

PSD și PNL nu vor să preia guvernarea pentru că nu au soluții reale pentru situația actuală. Măsurile propuse de ei nu sunt fundamentate pe cifre și calcule economice, ci pe puncte și calcule politice. Opoziția a ales soluția iresponsabilă, bazată pe populism, pe specularea nemulțumirii populației și, din păcate, pe incitarea populației la revoltă. Ponta și PSD sunt niște mincinoși ordinari atunci când spun că reducerile salariilor și pensiilor pot fi evitate prin creșterea taxelor și renunțarea la cota unică. În schimb, în ipocrizia lor, se opun din toate puterile eliminării pensiilor speciale, inclusiv ale parlamentarilor. Asta le este adevărata față.

În acest moment, măsurile de reducere a salariilor și pensiilor nu pot fi evitate. Știu că măsurile de austeritate vor reduce veniturile românilor și că cei mai afectați vor fi pensionarii, deoarece nu au alte surse de venit. Din nenorocire, pe termen foarte scurt, nu avem altă măsură care să producă același efect de reducere a cheltuielilor, dacă vrem ca economia românească să supraviețuiască. Guvernul Boc a fost nevoit să aleagă răul cel mai mic, de aceea susțin necesitatea ca pensiile, în special pensiile mici, să fie majorate imediat ce situația economică a țării o va permite.

Sunt convins că majoritatea românilor înțelege această situație și nimeni nu poate avea pretenția ca ei să primească cu bucurie aceste măsuri de austeritate, chiar dacă le înțeleg. La un moment dat, fiecare dintre noi a fost nevoit ca, în propria familie, să impună măsuri de austeritate, atunci când nu s-a ajuns cu banii. Nu meritam acest lucru, dar a trebuit să-l facem. Toată familia a strâns din dinți, a îndurat și, peste o vreme, lucrurile au revenit la normal. Așa și acum. Aceste scăderi sunt temporare.

Prioritatea zero pentru toate partidele ar trebui să fie însănătoșirea economiei, tocmai pentru a putea să creștem din nou pensiile anul viitor, dar, de data asta, responsabil și sustenabil. Cu toții – partide, sindicate, societate civilă, massmedia – ar trebui să fim solidari în aceste momente, și nicidecum să ne învrăjbim unii împotriva altora. Și ar mai trebui ceva, odată cu implementarea măsurilor de austeritate cerute populației, guvernanții, politicienii, sindicaliștii trebuie:

a) să fie primii care să probeze că acceptă și suportă ei înșiși astfel de măsuri, poate chiar mai dure decât cele cerute cetățenilor; b) să susțină la unison eliminarea privilegiilor nejustificate și imorale de care beneficiază unii sau alții, mai mari sau mai mici;

c) să promoveze și să susțină cu bună-credință toate măsurile care vizează restructurarea tuturor instituțiilor statului român, în acord cu statutul de țară membră a UE. În opinia mea, asta înseamnă solidaritate, și nu lacrimile de crocodil vărsate din interes pe umerii unora sau altora, vremelnic afectați de măsurile de reformare a statului.

Așa stând lucrurile, marți, 15 iunie, voi vota împotriva moțiunii, pentru că acest lucru înseamnă o șansă pentru relansarea economică. Totodată, salut decizia colegilor din UDMR și UNPR de a-și asuma cu responsabilitate actul guvernării.

Astăzi, când se împlinesc 20 de ani de la tragicele evenimente din Piața Universității, care au întârziat progresul României cu cel puțin 10 ani, afirm că am suferit și, mai ales, am pierdut destul de pe urma unor capete înfierbântate, care au ales să sacrifice țara în locul propriului lor sacrificiu.

Vă chem pe toți – politicieni, sindicaliști, lideri ai societății civile, jurnaliști – la responsabilitate și solidaritate. Este o iluzie că unii ar putea pierde, iar alții ar câștiga. În astfel de situații, împreună pierdem sau câștigăm. În rest, Dumnezeu va da fiecăruia după sufletul său.

PS: „Pour les connaisseurs” dâmbovițeni, care astăzi îndeamnă la revoltă populară, am o sugestie, să se uite puțin prin Europa și, dacă nu cer prea mult, să citească volumul „Libertate și dezvoltare: economia pieței libere”, de... Leszek Balcerowicz, apărut în 2001 la Editura „Compania”. Poate fi găsit la Biblioteca Centrală a ASE.

Declarația politică este intitulată „Pensii echitabile, după principiul contributivității”.

Una dintre cele mai importante legi pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea a fost adoptată la finele săptămânii trecute, după ce nu a fost depusă nicio moțiune de cenzură. Este vorba despre un proiect de lege care stabilește mai multe măsuri în domeniul sistemului de pensii. Avem de-a face aici cu o lege care este nu numai echitabilă și dreaptă, dar, pe deasupra, face parte din seria de acte normative care și-au propus să conducă la reformarea din temelii a statului român.

În primul rând, prin această lege se restabilește dreptatea în sistemul de pensii, respectiv, vor fi eliminate celebrele pensii „nesimțite” de sute de milioane de lei vechi, pensii uriașe, de lux, care n-au avut la bază principiul contributivității. Or, acest principiu al contributivității este cel mai corect și echitabil resort în stabilirea pensiilor oriunde în lume și în mod special în țările Uniunii Europene. Doar în România, prin tot felul de măsuri politicianiste, s-a ajuns la adevărate inechități în sistemul de pensii.

Aceeași lege anulează și decalajul absolut de neconceput dintre cea mai mare și cea mai mică pensie. Raportul dintre ele este acum mai mare de 1 la 100. Mai exact, cea mai mică pensie este de 350 de lei, iar cea mai mare de 37.000 de lei. Evident că în cazul pensiei de 370 de milioane de lei vechi nu avem de-a face cu o pensie acumulată pe principiul contributivității. Un calcul făcut la nivelul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale arată că numai din recalcularea a 8.200 de pensii de lux se pot plăti 60.000 de pensii medii în România.

De menționat că acest proiect nu are nimic în comun cu prevederile privind diminuarea salariilor cu 25% și a pensiilor cu 15%. În același timp, el mai poate fi însă atacat la Curtea Constituțională. Dacă acest lucru se va întâmpla, vom vedea cine sunt cu adevărat apărătorii „baronilor pensiilor de lux”, vom vedea cine vrea să amâne aplicarea unui act normativ

corect și echitabil, fiindcă este interesantă acum poziția adoptată de către unii colegi din opoziție, și mă refer în special la cei din PSD. Pe de o parte, plâng cu lacrimi mari, mai mari ca de crocodil, pe umerii amărâților pensionari, iar, pe de altă parte, apără din toți rărunchii pensiile absolut aberante de sute de milioane de lei vechi. Nu mai vorbesc de contextul actual, extrem de greu.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația politică din această săptămână am intitulat-o „Sondocrația și mandatul imperativ”, deoarece am observat că, în ultima lună, atât spiritul sondocrației, cât și cel al mandatului imperativ se desfășoară în toată plenitudinea lor în spațiul politic românesc.

Diacronice, aceste concepte își dau mâna peste secole, unul prezentând mai degrabă un sistem politic coordonat după instrumente moderne, în speță sondajele de opinie publică, iar cel de-al doilea, după reguli și cutume mai degrabă specifice societăților politice anterioare modernității.

Dezvoltarea societăților, în special pe orizontală, a determinat trecerea de la o democrație participativă la una reprezentativă, ale cărei ambiții au ținut, în primul rând, de menținerea unui principiu de bază al primului sistem, și anume transparența modului în care sunt luate deciziile în numele celor guvernați.

De ce consider că sunt necesare aceste precizări? Pentru că, în ultima vreme, opoziția, susținută în demersul său de canalele media, dorește cu orice preț să ridice demagogia și populismul la nivel de prim rang în politica românească. Este evident pentru orice observator al scenei politice românești că, din păcate, majoritatea clasei politice se lasă coordonată în demersurile sale de aceste principii.

Mai mult, stimați colegi, cel mai mare partid politic al opoziției actuale a susținut necesitatea introducerii mandatului imperativ, altfel spus, renunțarea la caracterul de reprezentativitate al omului politic, renunțarea la una dintre principalele caracteristici ale democrației occidentale. Vedem cum, astăzi, competențele aleșilor sunt anulate prin campanii de presă care ne obligă, practic, să revenim la un mandat de tip imperativ.

Totodată, putem constata precaritatea politicii de Dâmbovița, prin discursuri publice orientate strict în baza unor sondaje de opinie. Sondajele de opinie au devenit, în ultimii ani, oglinzi, care, de cele mai multe ori voit, reflectă strâmb o realitate politică, pentru că, de cele mai multe ori, relația unor case de sondare a opiniei publice cu partidele politice se definește ca fiind ombilicală.

Nu am văzut, în schimb, pe nimeni comandând sondaje de opinie având drept scop declarat scrierea sau analizarea unor politici publice eficiente, construite în folosul cetățenilor. În schimb, am văzut sondaje de opinie sau exit-polluri care au generat în rândul politicienilor stări de moment de care ulterior s-au jenat.

Unii consideră sondocrația ca fiind sinonimă oportunismului, alții o consideră mai degrabă apropiată populismului, tocmai de aceea apreciez ca fiind necesar să observăm cum se manifestă acest concept în spațiul politic românesc.

Am văzut și eu, ca și dumneavoastră, sondajul de opinie comandat recent de Partidul Național Liberal. Nimeni nu a subliniat faptul că unul din trei români consideră că starea actuală a țării se datorează tuturor partidelor politice în egală măsură.

De asemenea, nimeni nu a spus cât de reprezentativ este acest sondaj de opinie, în condițiile în care dintre cei intervievați în cadrul acestui sondaj au votat la al doilea tur de scrutin pentru alegerea președintelui în proporție de 56% cu Mircea Geoană și doar 44% cu Traian Băsescu.

Pe de altă parte, stimați colegi din opoziție, nu era necesar să comandați un sondaj de opinie pentru a vedea reacția oamenilor față de PDL și actualul Guvern în condițiile asumării unor măsuri care afectează negativ o mare parte din populație sau, pe înțelesul practicilor celor de la PNL, aș putea spune și astfel: dacă PNL, partid care își asumă o doctrină economică de dreapta, a crescut enorm în sondajele de opinie de la sfârșitul anului 2008 pentru creșterea nejustificată și, mai ales, nesustenabilă pe termen mediu și lung a salariilor angajaților din domeniu bugetar, pentru creșterea pensiilor și a ajutoarelor de stat, era logic că acum efectul avea să fie contrar.

Nu vreau să fiu perceput ca un demagog, dar măsurile pe care și le asumă actualul Guvern dau dovadă de responsabilitate și maturitate, pentru că, trebuie să o spunem sincer, nimeni până acum nu a încercat să corecteze sistemul, nimeni până acum nu și-a asumat un asemenea cost electoral, pentru că nimeni până acum nu a fost interesat de un bine pe termen lung, dar acesta nu este altceva decât efectul unei gândiri captive sondocrației.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Exploatarea copiilor prin muncă”.

În fiecare an, la 12 iunie, este marcată Ziua mondială împotriva exploatării copiilor prin muncă.

Exploatarea prin muncă a copilului înseamnă implicarea acestuia în activități economice care se desfășoară fără respectarea prevederilor legale referitoare la vârsta, durata muncii, tipurile și condițiile de muncă, altfel spus, prestarea unei munci în detrimentul dezvoltării copilului.

În perioada 2004–2009, numărul copiilor angajați în câmpul muncii s-a redus de la 222 de milioane la 215 milioane. Familia, statul și comunitatea trebuie să-și unească eforturile în procesul de combatere a exploatării muncii copilului. Combaterea muncii copiilor necesită implicarea tuturor actorilor responsabili și elaborarea de programe complexe, care să vizeze eliminarea cauzelor acestui fenomen.

Exploatarea copiilor prin muncă este asociată cu abuzuri, violență sau situații ce pun în pericol sănătatea și dezvoltarea copiilor. Sunt considerate periculoase pentru minori toate activitățile care, prin natura lor, au efecte negative asupra sănătății fizice sau mentale a copilului și asupra dezvoltării morale a acestuia. Este considerată orice formă de muncă aceea prin care copilul este împiedicat să urmeze în mod normal cursurile școlare.

Principalele cauze ale implicării copiilor în diverse forme de muncă sunt legate de nivelul scăzut de trai și de modelul economic al gospodăriilor, în special în mediul rural.

Cerșetoria reprezintă una dintre cele mai grave forme de exploatare prin muncă a copilului, indiferent de motivațiile părinților sau adulților cărora le sunt încredințați copiii. Cerșetoria nu reprezintă un comportament antisocial, ci, mai degrabă, un rezultat al excluderii sociale prin acces limitat la servicii sociale sau educaționale pentru copilul care cerșește sau familia acestuia.

Oferirea de bani copiilor care cerșesc nu rezolvă problemele cu care familiile acestora se confruntă, dimpotrivă, duce la continuarea exploatării lor de către adulții care, nemaifiind motivați să caute alte soluții pentru supraviețuire, mențin copiii în aceeași stare de degradare socială și morală.

O altă problemă majoră pe care o produce exploatarea copiilor prin muncă este reprezentată de traumele asupra

psihicului și mentalului copilului. Copiii victime ale exploatării prin muncă se maturizează înainte de vreme, sunt expuși riscurilor unor boli, atunci când muncile respective depășesc capacitatea lor fizică sau pun chiar în pericol viața acestora.

De cele mai multe ori, copiilor care muncesc le este restricționat accesul la educație. Abandonul școlar reprezintă efectul negativ cel mai vizibil al exploatării copilului prin muncă. Acest fenomen are consecințe atât la nivel individual, cât și la nivelul societății.

Copilul care abandonează școala este, practic, viitorul adult care nu va avea o calificare profesională și care va munci fără forme legale. Abandonul școlar induce o marginalizare socială a elevului în cauză, respectiv o limitare a dreptului său la o calificare profesională autentică.

Pe de altă parte, exploatarea copiilor prin muncă are, prin îndepărtarea copiilor din mediul educației, efecte negative asupra întregii economii, prin scăderea competenței tinerilor. De asemenea, economia este afectată și prin creșterea muncii „la negru”, având în vedere că acești copii sunt obișnuiți de la o vârstă foarte fragedă cu munca pe „piața neagră.”

Exploatarea copiilor prin muncă se realizează în România în multiple moduri: trimiterea forțată a copiilor la cerșetorie, spălatul de parbrize, colectarea de deșeuri, folosirea minorilor pe șantiere sau la lucrări în construcții, folosirea lor la activitățile de gospodărie din mediul rural etc.

Foarte multe dintre cazurile de exploatare a copilului prin muncă sunt „comise” direct de familia copilului, care, copleșită de problemele zilnice sau de sărăcie, îl integrează pe copil în procesul economic al familiei, pentru ca acesta să ajute la sporirea veniturilor familiei. O parte dintre acești copii, care provin din familii sărace, se află în mare risc de a fi traficați în vederea desfășurării unor activități ilegale, ca de exemplu cerșetorie sau furturi.

Există copii care au trăit deja experiența acestui fenomen, fiind victime ale traficului în diferite țări din vestul Europei. Aproape 1.000 de copii au căzut victime exploatării prin muncă în 2009, peste 600 dintre aceștia provin din mediul urban, iar 360 din mediul rural, potrivit statisticilor Autorității Naționale pentru Protecția Familiei și a Drepturilor Copilului (ANPFDC).

Eliminarea efectivă a exploatării muncii copiilor este unul dintre cele mai urgente deziderate ale momentului. Un mijloc de eficientizare a acțiunilor pentru prevenirea și eliminarea muncii copilului este îmbunătățirea colaborării dintre instituțiile guvernamentale și neguvernamentale, având în vedere faptul că munca copilului este un fenomen complex, pentru abordarea căruia este necesară o intervenție multisectorială. Nu numai autoritățile trebuie să se implice în combaterea acestui fenomen, ci fiecare dintre noi. Nu trebuie să rămânem indiferenți la identificarea unui astfel de caz, ci să sesizăm autoritățile competente sau organizațiile neguvernamentale, pentru a facilita intervenția și pentru a scoate copilul din mediul abuziv.

Și noi, ca oameni politici, cu puterea de decizie legislativă, trebuie să fim mai responsabili, să ne aplecăm mai mult asupra legislației în domeniu, pentru a limita cât mai mult acest fenomen și a asigura un viitor cât mai aproape de normalitate tuturor copiilor din România.

Declarația politică se intitulează „Apel la voluntariat pentru o Românie curată”.

Domnule președinte, Distinși colegi,

Am solicitat dreptul la cuvânt astăzi, în fața dumneavoastră, nu numai în calitate de senator, ci și în aceea de locuitor al unuia dintre cele mai frumoase orașe ale țării, Clujul.

În acest context, vreau să vă vorbesc despre una dintre cele mai importante realizări recente ale locuitorilor lui, un eveniment care nu a scăpat atenției mass-media, dar nici nu s-a bucurat de o mediatizare pe măsură.

Pe scurt, stimați colegi, pe data de 22 mai, într-un weekend pe care alții l-au petrecut cu familia, în mijlocul naturii sau, pur și simplu, în fața micului ecran, o bună parte dintre clujeni au participat la cea mai mare acțiune de colectare a deșeurilor din România.

Concepută drept o repetiție generală a proiectului „Let’s Do It, Romania!”, care va avea loc în data de 25 septembrie în toată țara, acțiunea de acum două săptămâni s-a bucurat de un entuziasm general din partea celor care s-au înscris pentru a conduce la succesul operațiunii-pilot, Clujul întrunind cel mai mare număr de voluntari din țară.

Recunosc cu mândrie că sunt unul dintre acești voluntari care au participat efectiv la colectarea selectivă a materialelor ce urmează a fi reciclate. Sunt mândru că locuitorii Clujului au fost cei care au răspuns în cel mai mare număr, peste 3.000 de persoane, acțiunii acesteia, fiind cel mai mare proiect de voluntariat din țara noastră, inițiat de societatea civilă, proiect care s-a mai desfășurat și în țări precum Estonia, Lituania și Portugalia.

Este adevărat că am avut și sprijinul autorităților locale, dar parcă aș fi vrut să răspundă mai multe primării la apelul inițiatorilor proiectului, nu doar 17 din 75. Cu sprijinul autorităților locale, au fost identificate 745 de zone cu probleme din împrejurimile Clujului, respectiv Băișoara, Apahida, malul Arieșului – Buru și zona lacului Tarnița, unde avem, din păcate, cele mai poluate zone. Au fost și localități care au răspuns chemării organizatorilor, dar au optat pentru o campanie anterioară datei stabilite.

Primăria Beliș a ieșit la curățenie cu voluntarii proprii în data de 14 mai, iar localitatea Valea Ierii și-a mobilizat locuitorii în 20 mai.

Salutăm absolut toate acțiunile care au avut același scop bine conturat: curățenia generală pentru revigorarea mediului înconjurător.

Le mulțumim elevilor și profesorilor, tuturor voluntarilor care au participat cu tot sufletul la această acțiune și, nu în ultimul rând, operatorilor de salubritate locali, care au înțeles să preia fără costuri suplimentare toate deșeurile din localitățile implicate în curățenie.

Este bine de știut că voluntariatul începe să dea roade și la noi, o țară în care tradiția în acest domeniu nu prea există. Obișnuiți parcă să înghițim cu resemnare „politica de cumetrie” și să asistăm pasivi la triumful corupției la scară mai mică sau mai mare, am uitat să ne privim mai atent în ochi și cu mai multă răbdare, am uitat să ne ajutăm semenii fără a le pretinde recunoștință într-un fel sau altul sau să salvăm natura de sălbăticia și indolența semenilor noștri.

A fi voluntar în România, și nu numai, pare un lucru hazardat, dacă te aștepți la rezultate spectaculoase de prima dată, dar numai cine încearcă, așa cum am făcut eu, poate să vă spună că nu e simplu că nu ești primit cu flori și zâmbete, chiar destinatarii muncii tale fiind împotriva ta, uneori, sau, în cel mai bun caz, zâmbind sceptic, dar poate să vă spună că merită, vă spune un om care a încercat și, sper eu, având în vedere rezultatele, a și reușit.

Distins Senat,

Pentru ca acțiunea noastră, a clujenilor, să nu rămână doar la nivel de inițiativă singulară, vă solicit sprijinul pentru implicarea tuturor autorităților responsabile și, mai mult decât atât, solicit participarea noastră activă, a tuturor parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, pentru succesul operațiunii de curățenie generală, care va avea loc în toată țara în data de 25 septembrie. Pentru o viață curată

trebuie să păstrăm natura curată. Suntem datori față de copiii noștri să ne responsabilizăm și să respectăm natura. În felul acesta, ne vom respecta mai mult pe noi și între noi, vom acorda generațiilor viitoare o garanție la o viață curată.

„Let’s do it, Romania!” Stimați colegi,

Fără a abuza de timpul dumneavoastră, trebuie totuși să vă supun atenției și o a doua problemă cu care mă confrunt în calitate de senator de Cluj: concursul pentru ocuparea funcției de redactor-șef adjunct la Societatea Română de Radiodifuziune – Studioul Regional Cluj.

Încă din debutul intervenției mele, vreau să salut faptul că președintele director general al Societății Române de Radiodifuziune, Maria Țoghină, a acceptat să scoată la concurs postul de redactor-șef adjunct la Studioul Regional de Radio Cluj. Chiar dacă decizia a fost luată abia în urma a două hotărâri ale instanței, care o obligau să facă acest lucru, precum și după o notificare a Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții din Senat, merită apreciat faptul că lucrurile au intrat pe un făgaș normal.

În același timp, mă bucură faptul că, printre condițiile de participare la concurs, nu au fost introduse criterii restrictive. Astfel, baza de selecție este mai mare și toți cei care doresc să participe la această competiție o pot face.

Din păcate, trebuie să remarc și că la Studioul Regional Cluj funcția de redactor-șef adjunct a fost prea mult timp ocupată cu delegație.

Ca senator de Cluj și ca membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, am să urmăresc cu maximă atenție modul de desfășurare a acestui concurs.

În campania electorală cu toții am fost de acord și am cerut depolitizarea și profesionalizarea instituțiilor publice de radio și televiziune. A venit vremea să punem în practică promisiunea pe care am făcut-o atunci.

În calitatea mea de senator al Colegiului nr. 4 – Cluj, doresc să am siguranța că acest concurs va avea o desfășurare corectă, iar cel mai competent candidat, care prezintă cel mai bun proiect, va fi desemnat câștigător.

Doresc să vă asigur că, prin poziția pe care o am în cadrul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, orice fel de sesizare pe care o voi primi pe această temă o voi trata cu maximă atenție.

La cea mai mică urmă de subiectivism sau incorectitudine în desemnarea câștigătorului, voi cere o anchetă amănunțită pentru a stabili modul în care a fost organizat concursul, persoanele care au influențat negativ rezultatul și cauza pentru care competiția a fost viciată.

Voi milita personal ca acei membri ai comisiei care au dat dovadă de părtinire în notarea candidaților, de favorizare a uneia sau a alteia dintre persoanele înscrise la concurs, să suporte toate consecințele pentru fapta lor, în așa fel încât, pe viitor, să avem siguranța că putem vorbi cu adevărat de profesionalizarea și depolitizarea Societății Române de Radiodifuziune.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Constituția și Regulamentul ședințelor comune ale Parlamentului – lecturile doar de-un weekend ale președintelui”.

Când tocmai credeam că ne-am luat adio de la jocul de-a Constituția al domnului Traian Băsescu, el nu contenește să ne surprindă. E adevărat, niciodată în mod plăcut. Supărat că i-am pregătit Guvernului dumnealui o moțiune de cenzură, ce s-a gândit președintele? Să ne prindă cu ocaua mică la nerespectarea prevederilor constituționale privind termenul de dezbatere a moțiunii de cenzură, așa că, săptămâna trecută, toate posturile de radio și televiziune anunțau că președintele a solicitat, joi, convocarea de urgență a Birourilor permanente reunite ale celor două Camere și reprogramarea de urgență a dezbaterii moțiunii de cenzură nu la începutul săptămânii acesteia, așa cum s-a decis, ci până sâmbătă, numai că, din fericire, președintele Senatului, domnul Mircea Geoană, în ciuda presiunilor președintelui și ale omologului său de la Camera Deputaților, doamna Roberta Anastase, care inițial fusese de acord cu ziua de marți pentru votul moțiunii de cenzură, a rămas ferm pe poziție.

Invocând două decizii ale Curții Constituționale, care prevăd calcularea zilelor dintre prezentarea moțiunii și dezbaterea ei pe zile calendaristice, și nu lucrătoare, și art. 113 alin. (3) din Constituție, preluat și în articolul 78 din Regulamentul ședințelor comune ale Parlamentului, președintele Băsescu a încercat să încalce, de fapt – și nu ar fi fost pentru prima oară –, principiul separației puterilor în stat, intervenind peste decizia Parlamentului.

Este evident că oricine gândește logic observă că între data de 9 iunie, miercurea trecută, când a fost prezentată moțiunea în ședința comună, și data de 12 iunie, sâmbătă, când a solicitat președintele să fie dezbătută, sunt cele trei zile calendaristice, dar este la fel de adevărat că în cutuma activității parlamentare întotdeauna când au avut loc asemenea situații s-au luat în calcul doar zilele lucrătoare, din motive lesne de înțeles privind activitatea noastră în teritoriu.

Dacă ar fi să interpretăm și textul regulamentului, vom observa că, spre deosebire de paragraful anterior al invocatului articol 78 – „Moțiunea de cenzură se prezintă în ședința comună a celor două Camere în cel mult 5 zile de la data depunerii” –, paragraful speculat de președinte, cel referitor la cele 3 zile, nu mai conține nicio prohibiție. Nu se spune după cel mult 3 zile, ci doar „dezbaterea moțiunii de cenzură are loc după 3 zile de la data când a fost prezentată în ședința comună a celor două Camere”.

Așadar, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face sau, după cum spune un alt principiu în drept, _a maiori ad minus_ , adică „unde se poate mai mult, se poate și mai puțin”, și este clar pentru oricine că ori președintele Băsescu se teme de succesul moțiunii de cenzură și de căderea Guvernului Boc, ori voia să ne dea o lecție de constituționalism, lecție la care dumnealui este de mult corigent.

Oricum, mâine este ziua decisivă și vom vedea care va fi soarta moțiunii de cenzură și, implicit, soarta unui guvern care ne condamnă pe toți la o viață pe credit, în cel mai bun caz.

Depinde doar de noi să cumpănim ceea ce ne dorim în continuare: să tragem targa pe uscat, în speranța că cineva, în speță FMI-ul, se va gândi că nu ar strica să mai încheiem un acord de împrumut, altfel ne deconectează de la aparate, sau să dăm un veto pentru incompetență crasă și pentru sabotarea interesului național „Guvernului-marionetă” al președintelui Băsescu.

Declarația politică se intitulează „Guvernul Boc îngenunchează agricultura, trimițând-o, umilită, la colț”.

Prin cifrele și comunicatele publicate în ultimele luni, „competentul” nostru Guvern încearcă să ascundă un adevăr crunt, dar real: nu a plătit nicio sumă destinată ajutoarelor cuvenite pentru anul 2010, deși suntem la jumătatea acestuia. Din restanțele aferente anului 2009 de peste 1,8 miliarde de lei, s-au plătit numai 1,4 miliarde de lei, iar diferența de 400 de milioane de lei se va plăti când Cel de Sus va aproba suplimentarea sumelor programate pentru

trimestrul al doilea al anului 2010. Slabe speranțe, întrucât faimosul program al Guvernului prevede tăierea subvențiilor și impozitarea agriculturii, și nicio rectificare în plus a bugetului.

Cum să mai avem puterea de a înțelege acest Guvern al minciunii, când vedem cu câtă generozitate ceilalți miniștri primesc zeci de milioane de euro pentru branduri de țară, bazine de înot sau patinoare, contracte privilegiate pe toate domeniile și salarii asemenea, iar pentru fermierii necăjiți a venit vremea austerității?

În acest an se prevede o secetă grea, însă nimeni nu a schițat un gest pentru a preveni efectele dezastruoase ale unei astfel de potențiale calamități. Deși pentru prima parte a anului trecut s-au plătit la timp subvențiile pentru irigații, au rămas de plătit penalizări importante către SC „Enel” – SA și SC „E.ON Gaz” – SA de peste 8,3 milioane de lei, aferente facturilor emise pentru consumul de energie utilizată pentru irigații în anul 2009, organizațiile utilizatorilor de apă pentru irigații fiind blocate și amenințate cu debranșarea.

Acestea nu pot fi considerate rău-platnice, deoarece toate plățile restante și penalizările trebuiau achitate de MADR, conform Legii nr. 138/2004, așa cum de altfel se recunoaște într-un comunicat al MADR de la începutul lunii mai anul curent.

De la 1 ianuarie 2010, vechiul mecanism și sistem de subvenționare care asigura acoperirea daunelor provocate de catastrofe naturale sau evenimente excepționale nu mai poate fi aplicat. Desigur, în aceste cinci luni s-a promis cu fermitate că se va elabora un act normativ care să prevadă subvenționarea primei de asigurare, însă, până acum, promisiunea a rămas doar la acest stadiu.

Deși săptămâna trecută Comisia Europeană a dat avizul pentru intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 408/2010 privind aprobarea acordării unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură, intervenția se dovedește bună, dar... abia la toamnă, și asta dacă va mai însămânța cineva!

Cât privește situația celor care au însămânțat deja culturile din această primăvară, și sunt mulți care au însămânțat porumb, floarea-soarelui, orzoaică de primăvară, legume etc., pot să-și ia adio de la subvenția pe motorină, întrucât aceasta nu se dă retroactiv.

Crescătorii de animale sunt tot mai nemulțumiți de lipsa subvențiilor, care, în acest an, nu se ridică la nivelul celor acordate în anii precedenți în sectoarele bovine și ovine, de lipsa totală a subvențiilor pentru porc și pasăre, precum și de amenințarea miniștrilor Videanu și Vlădescu cu impozitarea lor.

Poate ar trebui să reamintim Guvernului și, implicit, ministrului agriculturii – dacă acesta a fost vreodată, de la instalare, ministru... – următoarele promisiuni neonorate:

1. realizarea investițiilor în spațiile de depozitare a produselor agricole, așa cum se promitea în perioada campaniei electorale, și nu numai;

2. diminuarea comerțului „la negru” cu produsele agroalimentare nu este o prioritate pentru actualul ministru al agriculturii;

3. promovarea și implementarea instrumentelor care să ducă la înlocuirea Legii nr. 381/2002, legea cu privire la calamitățile naturale în agricultură (în prezent, riscuri precum seceta și înghețul nu sunt acoperite de către societățile de asigurări);

4. restanțele înregistrate la plata ajutoarelor către agricultori (producție vegetală, zootehnie, apicultură etc.). Din cauza efectuării plăților cu întârziere, prin variația cursului valutar, în cazul plăților pe suprafață, acestea se diminuează cu 15–20%, sumă ce se returnează la Uniunea Europeană, reprezentând economii ale PAC; 5. funcționarea unității de management pentru aplicarea Directivei privind protecția apelor împotriva poluării cu nitriți proveniți din surse agricole;

6. lipsa de interes în funcționarea Programului „Primul

siloz”;

7. legislația cu privire la înființarea și funcționarea stațiunilor de cercetare și dezvoltare, după modificarea Legii nr. 45/2009;

8. introducerea în cultură a plantelor modificate genetic și, în special, a soiei modificate genetic; în caz contrar, România va pierde anual, în continuare, circa 1,2 miliarde de euro;

9. promovarea regulilor naționale privind autorizarea

importurilor produselor agroalimentare din state terțe;

10. lipsa de organizare a pieței laptelui de vacă;

11. modul cum este pus în practică Programul „Fructe în școli” și încurajarea consumului de produse agroalimentare românești;

12. lipsa investițiilor în sere, solarii, în spațiile de colectare, sortare și depozitare a legumelor și fructelor;

13. lipsa sectorului de reproducție – astăzi suntem dependenți, în proporție de 50%, de importurile de porcine pentru îngrășat din Uniunea Europeană;

14. deficiențe în existența fermelor de creștere a păsărilor datorită reproducției – astăzi se importă pui de o zi, curcani etc.;

15. lipsa fermelor asociative sau integratoare pe segmentul creșterii păsărilor; 16. lipsa de reacție a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu privire la funcționarea organizațiilor interprofesionale pe filiera de produse agricole;

17. aplicarea prevederilor Legii viei și vinului și scoaterea de pe piață a „otrăvurilor” care poartă denumirea de BFL;

18. modificarea și completarea Legii nr. 491/2003 a plantelor medicinale și aromatice. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a „predat” de curând plantele medicinale și aromatice Ministerului Sănătății!;

19. modificarea și completarea Legii nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității, comercializarea semințelor și materialului săditor;

20. defavorizarea/discriminarea societăților comerciale pe acțiuni în vederea obținerii celui mai mare punctaj la depunerea de proiecte pe Măsura 1.2.1 – conform Legii nr. 31/1990, art. 10. Numărul acționarilor în societatea pe acțiuni nu poate fi mai mic de doi. E logic că, indiferent de vârstă, fermierul care conduce o societate pe acțiuni nu poate fi asociat unic;

21. eliminarea creditului agricol pentru producție (Legea nr. 150/2003) și absența unor instrumente de susținere a agricultorilor. Întârzierea plății subvenției de 30%, aferentă creditului de producție, conform Legii nr. 150/2003;

22. reformarea sistemului de plăți ale ajutoarelor în cazul sectorului de creștere a bovinelor;

23. descentralizarea structurilor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale fără a avea la bază o practică eficientă în domeniu;

24. lipsa unei legislații clare cu privire la înființarea camerelor agricole, care, teoretic și practic, trebuie să fie ale agricultorilor și puse în slujba acestora;

25. modificarea permanentă a legislației cu privire la comercializarea produselor agroalimentare;

26. diferența la decontare, determinată de variația cursului valutar din data depunerii proiectului și până la data realizării lui, care duce la majorarea costului proiectului cu 20%, agricultorul primind, practic, o cotă de numai 30%;

27. lipsa legislației specifice, care să permită agricultorilor accesarea ajutorului de 500.000/exploatație și a celui _de minimis_ majorat la 15.000 de euro, cu acordarea până la sfârșitul anului 2010, moment în care își pierd valabilitatea.

Decidenții trebuie să înțeleagă de ce veniturile agricultorilor sunt dependente de plățile directe și, chiar și când acestea se fac, veniturile lor sunt scăzute.

Într-adevăr, promisiunile făcute în campania electorală, chiar de la înălțimea tomberoanelor de gunoi ale Palatului Cotroceni, sunt bune, dar lipsesc cu desăvârșire. Iată un sector important al economiei României despre care nu mai vrea nimeni să vorbească.

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor senatori,

Spuneam în declarațiile mele anterioare că actualii guvernanți vor să ne convingă să fim părtași cu ei în așa-zisele măsuri anticriză, deși nu au habar despre ce trebuie să facă pentru a scoate țara din situația în care se află. Taie pensii, salarii și ajutoare sociale, reduc veniturile românilor până la înfometare, dar nu sunt în stare să argumenteze logic măsurile pe care le iau și nici nu prezintă vreo garanție că acestea vor fi singurele măsuri pe care va trebui să le suportăm, nici pe ce perioadă vor fi luate. Tot ce primim de la guvernanții portocalii sunt minciuni, doamnelor și domnilor:

– ne-au asigurat că nu vom fi loviți de criza economică și s-a dovedit că ne-au mințit;

– ne-au spus în campania electorală că suntem pe drumul cel bun și că suntem foarte aproape de ieșirea din criză și, din nou, s-a dovedit că ne-au mințit;

– ne-au spus de nenumărate ori că situația este sub control și că sunt bani pentru pensii și salarii și, din nou, ne-au mințit;

– au venit, apoi, și au zis că reduc pensiile, salariile și ajutoarele sociale, pentru că așa le-a impus FMI-ul și, din nou, au mințit, fiind contraziși chiar de reprezentanții FMI;

– ne-au spus că, atunci când au luat decizia de a măcelări veniturile românilor, au avut de ales între această măsură și creșterea taxelor și impozitelor, iar acum ministrul Vlădescu declară la posturile de televiziune că o mărire a taxelor și impozitelor este foarte probabilă, așadar iar au mințit;

– ne-au spus că aceste reduceri de pensii, salarii și ajutoare sociale vor fi făcute pe o perioadă determinată de câteva luni, pentru ca, apoi, să ne spună că, în funcție de evoluția economică, aceste măsuri de austeritate se pot prelungi pe o perioadă de câțiva ani, deci iar ne-au mințit. Stimate colege și stimați colegi,

Acestea sunt doar câteva exemple dintre multele minciuni pe care ni le-au spus acești guvernanți.

Cred că aceste exemple spun totul despre calitatea și morala celor care ne conduc.

Doamnelor și domnilor,

În aceste condiții, îmi exprim din nou speranța că nu ne vom mai lăsa, din nou, mințiți și că vom vota gândindu-ne la cei care ne-au trimis în Parlament. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Girul involuntar al incompetenței sindicale îngroașă obrazul Guvernului Boc”. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor,

Cum moțiunea de cenzură bate la poartă, mă întreb dacă există cu adevărat dorința de a trimite la plimbare acest Guvern de coșmar, care ne-a adus atâtea deservicii. Nu este o întrebare pur retorică, ci una care exprimă într-adevăr îngrijorare pentru inconsecvența unora în ducerea la bun sfârșit a ceea ce și-au propus.

Realizând retrospectiva ultimelor două săptămâni, constat că ceea ce ne caracterizează pe noi, românii, este o sfântă și păguboasă lehamite. În primul rând, mă refer la eșecul așa-zisei greve generale.

Pe 31 mai ar fi trebuit să intre în grevă generală și de solidaritate circa 5 procente din populația totală a țării noastre, aproximativ un milion de oameni. Această adevărată insurecție, anunțată de marile confederații sindicale cu surle și trâmbițe, ar fi trebuit să așeze în formație de șah, cu șanse de mat, foarte multe sectoare fierbinți precum învățământul, sănătatea, transporturile, dacă ar fi să ne referim doar la trei dintre cele mai importante.

În schimb, ceea ce ar fi trebuit să devină avanpostul rezistenței populare contra unor așa-zise măsuri de austeritate ale unui Guvern incompetent și falimentar s-a transformat într-o prăpădită de simulare a unei furtuni într-un pahar cu apă. Totul s-a bazat pe capacitățile de mimare ale unor cabotini cu aere de actori de prestigiu, și mă refer la orchestrația asigurată de șefii de sindicate. Incoerența acestora, bâlbâiala fără precedent și ea în istoria mișcărilor sindicale au reușit să se transforme într-o performanță tristă, într-un spectacol jalnic, în fața unui public derutat și el de diferența dintre ceea ce ar fi vrut să audă și să vadă și ceea ce s-au scremut să facă sindicatele. Mai mult decât să devină purtătorul de cuvânt al Guvernului Boc, cred că nu ar fi reușit nici dacă și-ar fi propus, pentru că, involuntar, asta au făcut acești dirijori fără baghetă ai unui protest care s-a dorit la scară națională, dar s-a rezumat la o mișcare de operetă în care și soprana, și baritonul au cântat fals.

Sute de membri de sindicat din teritoriu le-au întors spatele propriilor lor lideri. Învățământul a fost într-o grevă de fațadă, copiii au dat bacalaureatul, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, luat la refec pe toate posturile TV și amenințat de sindicaliști cu anularea bacalaureatului, pentru că ar fi pus femeile de serviciu să supravegheze copiii în săli, este bine mersi tot în funcție, medicii și asistentele s-au mulțumit să afișeze pe la ușile spitalelor că sunt într-o grevă japoneză, cei din transporturi și-au dat leapșă unii altora și doar ne-au bulversat cu totul, jucându-se cu noi de-a baba oarba. Doar cei de la metrou au luat problema în serios, ei având totuși lideri sindicali cu experiență, dar nici acolo lucrurile nu au fost duse până la capăt. Ulterior, o miniblocadă, dorită ca la Termopile, dar fiind doar o încercare timidă de a speria femeile gravide, s-a ițit pe la ușile Parlamentului pentru a bloca intrarea membrilor Guvernului veniți să-și asume răspunderea. Câțiva curajoși de ocazie, înarmați cu portavoce, încercau să amintească rarilor trecători că sunt mandatarii dorinței naționale de a cere căderea Guvernului și cam atât.

Eșecul mișcării sindicale își are originea și în slăbiciunea liderilor, fără îndoială, în faptul că în ultimii 20 de ani mulți dintre ei au sacrificat mișcarea pentru interese personale, punând totul, ofrandă a burgheziei de cumetrie, la picioarele politicului, dar și în neîncrederea populară în triumful acestui gen de mișcări.

Greșit, indiferența noastră ne costă, lehamitea noastră e păguboasă pentru întreaga nație. Nu avem voie să ne deconectăm acum de la realitate sau să asistăm pasivi, din fața televizoarelor, la ceea ce alții fac sau nu fac pentru noi.

Dacă aceeași atitudine păguboasă o veți avea și dumneavoastră, stimați colegi, la votarea moțiunii de cenzură, înseamnă că veți fi artizanii, împreună cu sindicaliștii, ai unui consens al condamnării noastre, a tuturor, la eșafodul politic al Guvernului Boc, că veți contrasemna, alături de membrii acestui Guvern, la o comă profundă a acestei nații, comă din care nu știu cine ne-ar mai putea scoate.

În ultimele săptămâni, confruntat cu grava criză socială pe care a generat-o actualul prim-ministru acceptând viziunile economice ale președintelui Băsescu, am demarat împreună cu societatea civilă o acțiune de strângere de semnături în vederea demiterii Guvernului.

Deși, din punct de vedere procedural, Executivul nu poate fi destituit prin intermediul unei inițiative cetățenești, dorința mea a fost să ofer premierului un semnal moral privind uriașa impopulariate de care se „bucură” actualul Guvern.

Acest mesaj, denumit sugestiv „Stop Boc!”, a fost asumat și semnat, în ultimele săptămâni, de peste 100.000 de români.

Sunt aceiași români care cred, în proporție de peste 80%, că România condusă de Emil Boc și Traian Băsescu se îndreaptă într-o direcție greșită. Sunt aceiași români care consideră, cu o majoritate zdrobitoare de 70%, că situația lor economică s-a înrăutățit în ultimul an.

Pentru un premier lucid și responsabil, nu ar fi nevoie de o moțiune de cenzură pentru a accepta că grava criză de încredere în care se află îl obligă să își depună mandatul. Destinul unui prim-ministru nu ar trebui să atârne de 10 sau 20 de voturi „tranzacționate” la moțiune. Ar fi nevoie doar de onoare.

Declarația politică se intitulează „O conspirație împotriva democrației”.

Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

La întrebarea „Ce este politica?”, un copil de opt ani a răspuns senin că „politica este atunci când se întâlnesc mai mulți oameni și vorbesc mult”. Asta se întâmplă de câteva săptămâni încoace în tabăra puterii. Fie că sunt la Snagov, fie că sunt în ședințe prin Guvern sau prin Parlament, fie că se strâng la Cotroceni, ei se adună ca să vorbească.

Există o expresie golănească, „a face pe cineva din vorbe”, și, cu toată reținerea de a o folosi, cred că e cea mai potrivită pentru situația actuală: guvernanții fac din vorbe o țară întreagă!

Paradoxul este că toate aceste vorbe nu lămuresc, ci acoperă. De curând, la Snagov, pedeliștii au dat dovadă de o totală lipsă de transparență. Parlamentari și demnitari s-au strâns într-un imobil al RA-APPS, deci într-un loc public, plătit din bani publici. Întâlnirea a fost asumată politic, dar nu am avut parte de declarații oficiale, ci de o droaie de informații venite pe surse. Consfătuirea de partid ar fi putut să se desfășoare foarte bine într-un sediu de partid și, atunci, lipsa declarațiilor ar fi putut fi de înțeles, dar nu s-a întâmplat așa, pentru că „sursele” au șoptit că invitatul special, președintele, plătit și el de la buget, i-ar fi muștruluit, imparțial cum îl știm, pe liderii PDL.

Încă o dată s-a dovedit disprețul puterii față de cetățeni. Așa cum s-a desfășurat, întâlnirea a fost o conspirație împotriva democrației și o sfidare la adresa cetățenilor.

Știm, nu trebuie să o mai repet, că suntem într-o situație critică, dar nu cea mai critică. Dacă vom lăsa lucrurile așa cum sunt și nu vom face nimic, la toamnă vom avea, probabil, o situație mult mai gravă și greul nu va mai pica pe bieții bugetari și pe amărâții de pensionari, ci pe cei care produc, pe micii întreprinzători.

Parafrazându-l pe Caragiale, în România economia este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire, și nici vorbele dulci, și nici minciunile nu o mai pot face să existe într-o criză socială de asemenea proporții.

Suntem la un pas de a cădea în prăpastie. După punerea în practică a „preavaloroaselor” măsuri – și vă rog să observați ghilimelele de rigoare –, românii vor muri pe capete, pensionarii nu-și vor mai permite nici bruma de medicamente pe care și-o permiteau, bugetarii își vor lua tălpășița din sistemul de stat și vor emigra, economia va pica într-o gaură neagră a falimentelor și a evaziunii fiscale.

Guvernul Boc nu a făcut decât să gândească cum să mai scoată bani din piatră seacă. Nașterea unei ordonanțe de urgență care să combată evaziunea fiscală conduce mai degrabă la finanțarea statului decât la întărirea disciplinei fiscale. Adică puterea vrea mai mult să scoată bani din piatră seacă pentru clienții ei fideli și mai puțin să împiedice evaziunea fiscală, dar este ușor să induci lumea în eroare punând un titlu greșit unui text. Soluția puterii reprezintă doar un plan pe termen scurt. Pe termen lung nu există nimic, absolut nimic.

Puterea a mimat dialogul. PSD acuză această mimare a dialogului. Pe ei nu i-a interesat să poarte un dialog constructiv, responsabil. Au anunțat aceste măsuri în ultimul moment. Nu s-a adoptat niciun amendament din partea noastră, deși au avut întâlniri cu noi și au precizat că toate opiniile vor fi ascultate. Puterea a aruncat praf în ochi și a anunțat că este deschisă la dialog, dar a făcut exact ce i-a trecut prin cap.

Puterea a spus foarte multe lucruri în campania electorală. I-a mințit pe români și îi minte în continuare cu nerușinare. După ce au ascuns adevărul în legătură cu numărul de șomeri, cu numărul firmelor care au intrat în faliment, au tupeul de a solicita solidaritatea noastră. Și vă întreb acum, stimați colegi, cu ce să fim solidari? Cu cifrele mincinoase și cu măsurile proaste pe care le iau? Să fim solidari cu genocidul în masă, premeditat, pe care îl vor provoca?

## Stimați colegi,

PSD a avut și are idei de relansare economică. Nu am fost ascultați nici măcar în ultimul ceas. Orgoliul nemăsurat al Guvernului condus de Boc aduce prejudicii serioase dreptului la viață. Noi trebuie să spunem răspicat că nu suntem de acord cu măsurile preconizate de actuala putere. Românii nu trebuie să fie cobai! Și vorbesc și în numele bugetarilor, și în numele pensionarilor, nu putem suporta experimente pe viața noastră.

Considerăm, prin moțiunea de cenzură depusă, că acest Guvern și parlamentarii care îl sprijină și-au epuizat capitalul de credibilitate și trebuie să plece.

Știu că mulți parlamentari se gândesc la părinții lor, la rudele lor, care se află în situația de a chibzui foarte bine de acum încolo veniturile pe care le au. Poate că mai există o soluție. Poate că nu ar mai fi vreme să gândească la cum va fi, ci să acționeze. Acționând, îi salvează și pe bugetari, și pe pensionari, și toate categoriile defavorizate atinse de valul nimicitor al măsurilor de austeritate. Trebuie să votați moțiunea de cenzură.

Trebuie să formăm un guvern de oameni responsabili, care să aibă profesionalismul și voința de a scoate această țară din criză și de a împiedica falimentul statului.

Puneți-vă, pentru o oră măcar, în locul celor care ocupă un fotoliu ministerial, fie că sunteți de la PSD, de la PDL, PNL, UDMR sau minorități. Dacă veți crede că puteți face mai mult decât actualii miniștri, e clar că acest Guvern trebuie să cadă, iar dacă veți crede că nu puteți face mai mult, atunci e cazul să mergeți și să dați ochii cu cetățenii din colegiul dumneavoastră și să le explicați acest lucru.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „România, încotro?”. Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu doar câteva luni că vom fi iar în situația de a vota împotriva Guvernului Boc, nu l-aș fi crezut, pentru că, odată ce ai fost concediat pentru greșeli la locul de muncă, nu mai revii să le repeți sau să le

agravezi și pentru că nu trebuie să mai primești a doua șansă când în joc sunt slujbele, sănătatea și viitorul a milioane de oameni.

Așa mi se părea normal. Iată că normalitatea a devenit și ea un lux în România, așa că mâine vom fi din nou în fața unui vot pentru sau împotriva unei moțiuni de cenzură.

Am vrut neapărat să mă adresez astăzi plenului, pentru că vreau să accentuez niște adevăruri despre zilele tulburi pe care le trăim.

## Stimați colegi,

Suntem responsabili pentru votul nostru. Fiecare în parte dă socoteală celor din colegiul în care a fost votat, el, nu șeful de partid, și nu președintele de la Cotroceni. Suntem singuri în fața deciziei noastre și acest lucru vreau să fie reținut.

Actualul Guvern este depășit de situația gravă în care suntem, ba mai mult, a contribuit la gravitatea ei prin lipsa de reacție și prin refuzul de a face reduceri acolo unde se impuneau.

Aud acum din partea miniștrilor tot felul de planuri, idei de remaniere și de comasare a ministerelor, scheme reduse de personal, ca și cum nu tot Domniile Lor au fost la putere până acum. De ce au așteptat până în ultimul ceas pentru a le face? Și, chiar și acum, nu fac nimic, doar ne prezintă idei, planuri și normative la care se lucrează încă.

Șocant este faptul că, în ciuda acestei imagini promovate de către guvernanți, că vor să rezolve problemele României, în instituții încă se organizează concursuri fictive, încă se fac angajări, atât la București, cât și în teritoriu. Atunci, cum pot să accept eu ca adevărat ceea ce-mi spune domnul Boc, că nu mai există alte măsuri posibile decât tăierile de pensii și salarii?! Pentru ce să le tăiem, ca să mai angajăm directori și șefi noi?!

Prefer ca banii aceia să rămână în buzunarele celor care îi primesc și acum.

Voi vota, așadar, mâine, împotriva acestui Guvern care ne-a mințit de la prima până la ultima declarație și vă îndemn și pe dumneavoastră să faceți același lucru. Este prea târziu pentru a vă mai pune alte probleme în afară de cea a românilor cu pensii și salarii de mizerie. Curba de sacrificiu pe care le-o cere Guvernul este, de fapt, plata protejaților propriului partid. Vă rog să reflectați la acest aspect. Vă mulțumesc.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În ultimele săptămâni, pentru a-și justifica ineficiența activității lor guvernamentale, liderii Partidului Democrat Liberal, în frunte cu premierul-marionetă Emil Boc, au demarat o propagandă de căutare a unui țap ispășitor pentru proasta gestionare a economiei naționale din ultimii aproape doi ani și au găsit ca vinovat principal fosta guvernare liberală a lui Călin Popescu-Tăriceanu și fostele guverne postdecembriste ca vinovați secundari.

În baza acestor considerații, pentru clarificarea concepțiilor colegilor senatori – în special pentru cei din actuala coaliție guvernamentală – privind vinovații crizei economice, am considerat că e bine să informăm membrii Senatului și opinia publică, în general, despre „greaua moștenire” lăsată de Guvernul național-liberal din perioada 2007–2008:

1. Produsul intern brut al României a crescut în termeni nominali de la 335 de miliarde de lei în 2006 la 504 miliarde de lei în 2008, deci cu aproape 170 de miliarde de lei (adică 50,4%), altfel spus creșterea în termeni reali a fost de circa 15%. În schimb, în anul 2009 PIB-ul a scăzut în termeni nominali de la 504 miliarde de lei la 491 de miliarde de lei, cu 3,6% în termeni nominali și cu 7,2% în termeni reali. Dacă adăugăm și evaluarea pentru primul trimestru din 2010, declinul PIB-ului în termeni reali se îndreaptă spre catastrofă.

2. În 2008, veniturile bugetului general consolidat au fost de 164 de miliarde de lei, față de 107 miliarde de lei în 2006, deci o creștere de 53,3%, superioară procentului de creștere a PIB-ului. Prin comparație, în anul 2009 veniturile bugetare totale au scăzut de la 164 de miliarde de lei în 2008 la 156 de miliarde de lei, o scădere în termeni nominali cu 5,4% (mult peste 10% în termeni reali).

3. Datoria publică a crescut de la 19% din PIB în 2006 la 21,6% din PIB în 2008.

Prin comparație, ea ajunsese la 30,5% în 2009 și riscă să depășească 35% în 2010. Dacă în perioada 2007–2008 datoria publică a crescut cu 44 de miliarde de lei, față de o creștere a PIB-ului cu 170 de miliarde de lei, în anul 2009 datoria publică a crescut cu 40 de miliarde de lei, față de o scădere a PIB-ului cu 13 miliarde de lei. În anii 2009–2010 datoria publică a crescut cu circa 80 de miliarde de lei, în condițiile în care scăderea cumulată de PIB ar putea să ajungă, în termeni reali, la 10%.

În anii 2007–2008, veniturile bugetului de stat au crescut de la 40 de miliarde de lei la 61 de miliarde de lei, adică cu circa 50%. Cheltuielile de personal au crescut de la 10,2 miliarde de lei la 15,8 miliarde de lei, practic cu același procent. Prin comparație, în anul 2009 cheltuielile de personal au rămas aceleași, în condițiile în care veniturile bugetului de stat s-au redus de la 61 de miliarde de lei la 54,7 miliarde de lei, adică cu peste 10%.

În perioada 2004–2008, produsul intern brut pe locuitor a crescut de la 2.600 de euro la 5.400 de euro.

Stimați colegi,

Analizând datele prezentate, se poate observa clar și limpede cine a gestionat echilibrat și prosper bugetul țării și cine a creat adevărata criză economică și instituțională și a născut un haos psihologic la nivelul diferitelor clase sociale. Altfel spus, Partidului Democrat Liberal și miniștrilor săi li se potrivește celebra frază populară: „Hoțul strigă hoțul!”. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Omul politic român – prieten sau inamic?”.

„Orice om conștient are obligația de a face politică... Politica constituie o obligație.” (Emil Șimăndan)

Dragi colegi,

Se pare că omul politic a ajuns pentru român inamicul public numărul unu. S-a vorbit foarte mult că românii, mai mult decât orice alte popoare, au două mari pasiuni: politica și fotbalul, două domenii la care toți părem că suntem specialiști. Nu ar fi nimic rău în acest lucru, dacă politica ar fi conștientizată la adevărata ei valoare, iar asumarea ei ar fi una cât se poate de serioasă.

Considerată de mulți un „rău necesar”, politica românească a căzut în desuetudine, iar cei care o reprezintă – oamenii politici –, după ce și-au câștigat simpatia sau antipatia populației, cunosc acum un revers periculos, indiferența. Poate că între discuțiile perpetue despre ideologie, între numeroasele certuri dintre reprezentanții puterii și ai opoziției, ar trebui să se acorde și timpul de a ne pune cu toții următoarele întrebări: de ce omul politic din România și-a pierdut credibilitatea în fața cetățenilor și de ce mulți dintre ei nu mai reușesc să atragă respectul și simpatia celor pe care îi reprezintă?

Chiar nu merită să reflectăm la acest subiect extrem de important? A fost o vreme când țara noastră avea un cuvânt

greu de spus în politica europeană și o vreme în care clasa politică, dincolo de problemele inevitabile sau crizele apărute, reușea să-și păstreze un statut ce, în prezent, tinde să dispară complet.

Să nu uităm, dragi colegi, criza economică dezastruoasă din 1929 și, mai ales, faptul că, în ciuda problemelor apărute, oamenii politici de atunci, indiferent de ideologie sau interesele de putere, s-au păstrat uniți și au arătat românilor că o criză economică nu implică și una politică.

În momentul de față, am lăsat problemele economice să fie mărul discordiei dintre noi, iar efectul este reacția românului, lipsa de încredere, din ce în ce mai mare, în noi toți, oamenii politici. Această problemă nu este una recentă, dar a devenit din ce în ce mai acută în aceste momente când oamenii politici români demonstrează că le este imposibil să cunoască coeziunea. Și pentru că vorbim despre respect și credibilitate, cum am vrea să le câștigăm din partea celor care, la un moment dat, le-au învestit în noi prin votul lor, dacă noi între noi nu putem „colabora” decât la nivelul acuzelor și al declarațiilor în care se regăsește din ce în ce mai mult vulgarul?

Sunt un om politic care a încercat de fiecare dată să se reinventeze, să fie cât mai aproape de cetățean și să-și respecte colegii. Am ales această cale dintr-o pasiune reală și din dorința de a contribui pozitiv prin activitatea mea. Acum, observ cu durere că a fi om politic a devenit „un păcat mortal”.

Departe de a mă considera perfect sau de a-i acuza pe ceilalți pentru actuala percepție a românului, consider că este de datoria mea de a trage tuturor acest semnal de alarmă și de a vă invita pe toți, dragi colegi, să vă gândiți cu seriozitate la acest lucru, iar pentru ca cetățeanul să reinvestească în noi încrederea și respectul, altădată existente, este necesar ca noi înșine să fim primii care să o facă. Până atunci, orice lucru bun pe care l-am făcut sau l-am face rămâne „pătat” de această marcă a neîncrederii.

Abraham Lincoln spunea că „votul este mai puternic decât glonțul”, iar acest glonț ne va atinge, în primul rând, pe toți nu în pozițiile pe care le avem acum, ci în propria identitate ca oameni politici.

Cu aceasta, declar încheiată prima parte a ședinței noastre de plen de astăzi, dedicată declarațiilor politice.

În acest moment sunt prezenți în sală 109 senatori.

Vă rog să vă ocupați locurile în sala de plen, pentru că voi supune atenției și votului dumneavoastră ordinea de zi de astăzi.

Rog toți colegii să-și ocupe locurile în sală. Domnul senator Igaș dorește să intervină. De la microfonul 2, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte.

O scurtă intervenție în legătură cu ordinea de zi. Domnule președinte,

Aș dori ca punctul 10 din ordinea de zi să fie trecut la punctul 5, pentru că avem aici o lege foarte importantă și aș vrea să o luăm în dezbatere, și să dăm un vot pe această lege, ținând cont că este o lege organică, și cred că este de interes pentru toți senatorii.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Mai sunt comentarii cu privire la propunerea avansată de liderul Grupului parlamentar al PDL?

Doamna senator Lia Olguța Vasilescu, vă rog. Doresc să vă felicit cu ocazia botezului fiului Domniei Voastre din acest weekend, un oltean autentic. Felicitări, doamna senator! La mai mulți!

Vă mulțumesc, domnule președinte. Ne pregătim.

Rugămintea ar fi chiar să încercăm să retrimitem la comisie legea. Am mai încercat și săptămâna trecută să facem același lucru. Sunt câteva neconcordanțe și le-am prezentat și eu, și alți colegi de-ai mei, care nu au fost în comisie la data respectivă. În caz contrar, vom vota împotriva acestei propuneri legislative, dar sperăm că, dacă se va retrimite la comisie și vom face câteva modificări, vom putea vota și noi, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, acestă inițiativă legislativă. În caz contrar, cu regret, aceasta este poziția Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Deocamdată, suntem sesizați cu o propunere avansată de liderul Grupului parlamentar al PDL, domnul senator Igaș, cu privire la o rocadă în ordinea de zi în poziționarea acestei propuneri legislative în ierarhia dezbaterii noastre de astăzi.

Când și dacă vom ajunge, evident că propunerile cu privire la textul propriu-zis vor putea să fie avansate.

În acest moment, supun atenției și votului dumneavoastră propunerea avansată de domnul senator Igaș, ca punctul 10 din ordinea de zi să devină punctul 5, imediat după ce vom dezbate și vom vota numirea unui judecător la Curtea Constituțională din partea Senatului României.

De aceea,

Cu această propunere, supun atenției și votului dumneavoastră ordinea de zi de astăzi, așa cum o aveți în mape, cu modificarea pe care am aprobat-o în urmă cu câteva secunde.

Supun atenției și votului dumneavoastră programul de lucru pentru astăzi.

Vă propun programul obișnuit pentru o zi de luni, program de lucru până la ora 18.00, urmat de întrebări, interpelări și răspunsuri până la ora 19.30.

Dați-mi voie să îndeplinesc formalitatea legală obligatorie cu privire la exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale.

În conformitate cu art. 15 din Legea nr. 47/1992, s-au depus la secretarul general, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, următoarele legi:

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2009 pentru abrogarea alin. (8) al art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2009 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2009;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2010 pentru modificarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanțate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României;

– Lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 176/2008 privind majorarea capitalului social al CEC BANK – SA;

– Lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor;

– Lege pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007, precum și a contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor pentru șomaj pe anul 2007;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2009 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernul nr. 19/2009 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2009;

– Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 11/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile;

– Lege pentru modificarea art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor;

– Lege privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice;

– Lege pentru completarea art. 32[2] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale;

– Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 13/2010 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției în vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne;

– Lege pentru modificarea și completarea Legii apiculturii nr. 89/1998;

– Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

Această notă a fost adusă la cunoștința senatorilor României în ședința noastră de astăzi, 14 iunie 2010.

La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarelor inițiative legislative:

1. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 221 din 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Domnul senator Luca Raymond dorește să susțină și să motiveze în fața plenului propunerea ca această inițiativă să fie dezbătută și aprobată în regim de urgență. Îl invit pe domnul senator la microfonul 1.

Domnule președinte, vă mulțumesc. Stimați colegi,

Am cerut procedură de urgență pentru modificarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, deoarece această lege creează obligații din partea statului român și oferă posibilitatea de plăți reparatorii cetățenilor prevăzuți în actul normativ. Or, în art. 1 alin. (2) lit. b) este prevăzută ca act normativ Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele statului, publicată în Monitorul Oficial al României din 6 februarie 1941.

În primul rând, 1941 excede perioada de aplicabilitate a legii, care este 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

În al doilea rând, contravine art. 7 al Legii nr. 221/2009, care stipulează că prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității și persoanelor condamnate pentru că au desfășurat o activitate de promovare a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor rasiste sau xenofobe.

Or, persoanele condamnate prin Legea nr. 80 din 1941 sunt legionarii vinovați de rebeliunea din ianuarie 1941.

Vă rog să acceptați procedura de urgență pentru eliminarea acestui alineat. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc, domnule senator.

Vă consult dacă mai sunt alți inițiatori care doresc să susțină dezbaterea actelor normative în procedură de urgență.

Îl invit pe domnul senator Gheorghe David să susțină dezbaterea în procedură de urgență a propunerii legislative de la punctul 7.

Vă rog.

Microfonul central.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Este vorba de Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC – SA în vederea achiziționării de autoturisme.

Este vorba de o recalculare pentru cei care au făcut transferul de la CEC la BRD. Nefiind clarificată această problemă, solicit dezbaterea în procedură de urgență a acestei propuneri legislative.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc, domnule senator.

Înțeleg că nu mai sunt alți inițiatori care să dorească să susțină inițiativele legislative respective, de aceea încheiem acest punct din ordinea de zi.

Trecem la punctul 4 din ordinea de zi – mult așteptat și anticipat –, numirea unui judecător la Curtea Constituțională.

Am să-l invit pe domnul președinte al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, domnul senator Toni Greblă, să prezinte raportul pe care comisia pe care o prezidează l-a întocmit în vederea luării acestei decizii a Senatului României.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

## **Domnul Toni Greblă:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Biroul permanent al Senatului a învestit Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări să examineze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Constituția României și de art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Propunerile nominale pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională au fost următoarele: doamna Iulia Antoanella Motoc, din partea Grupului parlamentar al PDL și a Grupului senatorilor independenți; domnul Teodor Viorel Meleșcanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

În ședința publică din 2 iunie 2010, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a analizat prevederile constituționale ale Legii nr. 47/1992 și actele doveditoare depuse de candidați în favoarea susținerii candidaturii acestora și a hotărât, cu unanimitate de voturi, că ambii candidați îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru ocuparea funcției de judecător la Curtea Constituțională.

La dezbatere au participat candidații propuși, în calitate de invitați, care și-au prezentat activitatea științifică și universitară, precum și proiectele pe care le-ar promova în cazul ocupării funcției de judecător la Curtea Constituțională, în vederea îmbunătățirii organizării și funcționării Curții Constituționale, ca unică autoritate de jurisdicție constituțională.

În expunerea prezentată, cei doi candidați au dovedit, în mod convingător, prin argumente sistematizate și coerente, membrilor Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări că dețin o înaltă competență profesională, condiție esențială pentru asigurarea garanției supremației Constituției.

În acest sens, membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, în urma expunerilor celor doi candidați și a studierii documentelor depuse, au convenit că ambii candidați au pregătirea juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activități juridice sau în învățământul juridic superior, astfel încât îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acea funcție.

Membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări au hotărât să supună votului aceste două candidaturi, în vederea întocmirii unui raport care va fi supus dezbaterii și aprobării plenului Senatului. Totodată, s-a stabilit ca votul să fie secret, exprimat prin buletine de vot.

În urma votului, candidații au obținut următoarele rezultate: domnul Teodor Viorel Meleșcanu a obținut 5 voturi pentru, niciun vot împotrivă; doamna Iulia Antoanella Motoc a obținut 0 voturi pentru, 0 voturi împotrivă și 3 abțineri, care au fost exprimate de colegii noștri din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

În consecință, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, în temeiul art. 5 alin. (4) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, propune plenului Senatului, ca urmare a opiniei majoritare și a textului de lege, recomandarea ca domnul Teodor Viorel Meleșcanu să fie ales în vederea numirii în funcția de judecător la Curtea Constituțională.

Învederez faptul că această ultimă mențiune am făcut-o întrucât am fost obligați de prevederile legii, care ne arată, citez: „Fiecare Cameră a Parlamentului numește, la propunerea Biroului permanent și pe baza recomandării Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, în calitatea de judecător persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.”

Drept urmare, în plenul de astăzi, ambii candidați vor fi votați, iar cel care va obține cel mai mare număr de voturi va fi numit judecător la Curtea Constituțională.

Mulțumesc domnului președinte Greblă pentru prezentarea raportului.

Dau cuvântul domnului senator Urban, care dorește să intervină. Microfonul 2.

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte. Scurt, ca să putem trece la vot.

Ați auzit ce spune Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, că a venit cu o recomandare în fața plenului Senatului prin care recomandă plenului Senatului votarea unuia dintre cei doi candidați, pentru că așa ar fi dorit Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Vreau să vă spun că numirile și propunerile pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională le fac grupurile parlamentare. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări este, conform atribuțiilor pe care le are, doar un filtru care trebuie să cerceteze dacă acești candidați îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a accede la posibilitatea de a fi supuși votului plenului Senatului.

Acesta este motivul pentru care, în momentul în care s-a supus la vot în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări una dintre cele două propuneri, pentru că am primit niște bilețele de vot prin care cei doi candidați erau excluși reciproc, am spus că este redundant să procedăm la o asemenea opțiune, întrucât noi, la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, nu facem decât să analizăm dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege de către candidați. Așa se explică faptul că domnul Teodor Viorel Meleșcanu a primit 5 voturi pentru, iar doamna Iulia Antoanella Motoc niciunul, pentru că, pur și simplu, noi, reprezentanții Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, am spus că nu votăm, întrucât rolul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări este doar unul de analiză, și nu acela de a face recomandări plenului. Recomandări și propuneri plenului Senatului pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională pot face numai grupurile parlamentare.

De altfel, ați văzut că este ușor stranie și decizia cu care se încheie raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină,

imunități și validări, care spune că ambii candidați vor fi votați. Care a fost, atunci, rolul acelui bilețel de vot prin care noi trebuia să alegem între unul sau altul? Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Aș dori să vă informez că, în concordanță cu art. 139 din Regulamentul Senatului, candidații vor fi invitați și la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotărî audierea lor chiar și în plen.

Nu știu dacă doamna Motoc este aici. Este?

Dacă este în sală, o rog să ia loc în locul rezervat candidaților.

Domnul Meleșcanu este prezent.

A fost invitată?

A fost invitată, în mod evident, așa cum se întâmplă de fiecare dată.

Dau cuvântul domnului senator Daea.

## **Domnul Petre Daea:**

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am ridicat mâna să intervin, deoarece, conform procedurii, dumneavoastră ați nuanțat, informând corect plenul Senatului că i-ați invitat pe cei doi candidați.

Întrebare: doamna este în sală?

Dacă este în sală, să o vedem.

Pe domnul Meleșcanu îl cunoaștem, îl știm, îl vedem. Domnule președinte,

Nu trebuie să dialoghez cu sala

, însă eu cred că este lipsă de respect dacă persoana respectivă, care așteaptă girul Senatului, a fost îndemnată să nu fie în sală. Eu cred că Domnia Sa, pe exercițiul de 18 ani de pregătire juridică, nu cred – încă o dată spun – că a decis să nu fie în sală, pentru că, altminteri, îmi pun un semn mare de întrebare vizavi de deciziile Domniei Sale la Curtea Constituțională.

Vă întreb și vă rog să informați plenul dacă este în sală.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Procedurile de vot nu sunt legate, în derularea lor, de prezență. Art. 139 din Regulamentul Senatului prevede invitarea acestora și eventuala audiere chiar de către plenul Senatului. Nu am sesizat până acum și nu am fost sesizat – poate plenul va dori – să trecem la o audiere suplimentară în plen, dincolo de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări. Acest lucru nu l-am auzit până acum.

În aceste condiții, vă propun să avansăm în procedura noastră. Mesajul domnului Daea a fost foarte clar, și mesajul meu a fost la fel de clar, dar acum vă supun atenției modalitatea de vot.

După cum știți, acest tip de decizii se iau prin vot secret. Fiind vorba de mai mulți candidați, cutuma Senatului a fost de a avea un vot cu buletin de vot secret. Există, evident, și celelalte posibilități pe care regulamentul ni le permite, și aș dori să întreb plenul Senatului dacă modalitatea de vot secret cu buletine de vot, în cabinele de vot, cu tot ce înseamnă această tipologie de vot, este acceptabilă pentru plenul Senatului României. Dacă nu există alte obiecțiuni...

Rog, atenția liderilor de grup.

Liderii de grup, vreau să fiți atenți în acest moment, pentru că vă voi solicita câte un reprezentant pentru constituirea unei comisii de numărare și validare a votului, câte un reprezentat pe grup parlamentar.

De aceea, îl invit pe domnul senator Igaș, liderul Grupului parlamentar al PDL, să facă o propunere din partea grupului Domniei Sale.

Ceilalți lideri vă rog să vă pregătiți câte un reprezentat pentru comisia pentru numărare și validare a votului. Domnule Igaș, microfonul 2.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, noi îl propunem pe domnul chestor Dumitru Constantin.

Domnul senator Dumitru Constantin.

Domnul lider Toma, propunerea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Propunerea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC este domnul senator Moga Nicolae.

Domnul senator Moga Nicolae, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Domnul lider și aniversat al zilei, domnul Hașotti, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnul președinte.

Ca de obicei, Grupul parlamentar al PNL îl propune pe domnul senator Liviu Titus Pașca.

Domnul senator Liviu Titus Pașca, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Grupul parlamentar al UDMR?

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Albert Álmos.

Mulțumesc.

Din partea Grupului senatorilor independenți, domnul senator Câmpanu.

Din partea Grupului senatorilor independenți, domnul senator Nedelcu Vasile.

Nedelcu Vasile.

Mulțumesc foarte mult.

Rog stafful să treacă la pregătirea buletinelor de vot.

Rog, de asemenea, să verificați și accesul în cabinele de vot, și starea de pregătire a acestora.

Buletinele de vot sunt deja pregătite.

Domnule Pereș, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Onorat Senat,

Două lucruri am dori să se îndeplinească, dacă este posibil, sigur, înainte de vot. Este vorba ca aceste buletine de vot, domnule președinte, să fie ștampilate și semnate de către stafful care pregătește buletinele de vot. Este un lucru banal, sigur, dar facem și acest gest.

Pe de altă parte, am o singură rugăminte, domnule președinte, pe procedură, de data aceasta, dacă-mi permiteți.

Sigur, Constituția României, revizuită, prevede la Titlul V, art. 142 alin. (5), următoarele: „Curtea Constituțională se înnoiește cu o treime din judecătorii ei, din trei în trei ani, în condițiile prevăzute de legea organică a Curții Constituționale.”, respectiv Legea nr. 147/1992, republicată.

De asemenea, mai există un document, domnule președinte și stimați colegi, Decizia Curții Constituționale nr. 392 din aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial în mai 2007, intrată în vigoare, sigur, tot în luna mai. Reținem următoarele: Curtea Constituțională constată că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritatea simplă de voturi, dacă legea fundamentală nu prevede altfel.

Vedeți – și revin la prima mea afirmație privind legea fundamentală, care prevede condițiile prin care se alege un judecător la Curtea Constituțională –, de altfel, art. 5 alin. (4) din Legea 47/1992 specifică expres: „Fiecare Cameră a Parlamentului numește, cu votul majorității membrilor săi, la propunerea Biroului permanent și pe baza recomandării Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, în calitatea de judecător persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.”

De această dată, domnule președinte, stimați colegi, sigur, este vorba despre un vot calificat de 69, pentru a nu ajunge în situația în care a ajuns Camera Deputaților, tot la un asemenea vot. Vă rog atât: să rămână în stenogramă, iar noi să convenim pentru numirea unui judecător, este vorba de 69 de voturi. Totuși, este vorba despre un judecător care nu are deasupra lui decât pe Dumnezeu și, bineînțeles, judecă, în anumite situații, inclusiv actele emise de către Parlament, legile, timp de nouă ani de zile. Cred că merită ca acest număr de voturi și această condiție să fie îndeplinite. Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul senator Corlățean.

Mulțumesc, domnule președinte.

Doar pentru a se lua notă de faptul că argumentele sunt cunoscute, după cum și poziția altor grupuri parlamentare, inclusiv poziția grupului nostru, fundamentată pe Constituție și pe decizia Curții Constituționale pe care Grupul parlamentar al PDL a solicitat-o anterior: care este majoritatea cu care se adoptă hotărârile Parlamentului, cu excepția, potrivit deciziei Curții Constituționale, celor prevăzute _expressis verbis_ în textul Constituției? Nu prin normă de trimitere, ci majoritatea prevăzută expres, care poate deroga de la acea majoritate decisă de Curtea Constituțională, majoritatea celor prezenți și votanți. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Aș dori, înainte de a avansa, să

Doresc, de asemenea, ca unul dintre chestorii Senatului să fie..., aha, sunteți deja în comisie, domnule chestor Dumitru Constantin.

Microfonul 2.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Noi, de fapt, acum ne stabilim, o să ne întâlnim și o să stabilim forma de vot, ca tehnică de votare, ca să zic așa, pentru că este clară, este stabilită prin regulament și nu o să fie nicio problemă.

## Mulțumesc foarte mult.

Aș dori, în continuare, să o rog pe doamna senator Doina Silistru, secretar al Senatului, să se pregătească pentru citirea alfabetică a listei senatorilor.

Rog să fie pregătiți și colegii care...

Un alt coleg chestor, domnul Rușanu, să înmâneze aceste buletine, care, evident, conform solicitării domnului Pereș, să aibă și ștampila necesară. Este o solicitare și nu văd dificultăți în onorarea acesteia.

Fiecare buletin are ștampila Senatului pe versoul paginii.

Domnule senator Pașca, vă rog ca, împreună cu domnul senator Dumitru Constantin, să preluați... Și pe domnul Rușanu, chestorul Senatului, îl rog să vină alături de domnul senator Dumitru Constantin și de domnul senator Titus Pașca, pentru a se pregăti pentru înmânarea acestor buletine de vot senatorilor care vor fi apelați în ordine alfabetică de către doamna senator Doina Silistru, secretar al Senatului.

## Stimați colegi,

Aș dori să vă informez, pentru a fi în bună rânduială asupra modalității de vot. Cine votează pentru un candidat dintre cei doi înscriși pe buletinele de vot va lăsa neatins pe buletinul de vot numele și prenumele persoanei pe care doriți să o votați și căreia să-i acordați încrederea dumneavoastră. Dacă veți dori să votați împotriva unuia dintre candidați, veți șterge numele și prenumele respectivei persoane de pe buletinul de vot.

Deci votul pentru va fi numele candidatului favorit lăsat neatins pe buletinul de vot, iar prin tăiere energică ștergeți numele și prenumele candidatului pe care nu îl votați.

Îl rog pe domnul chestor Verestóy să se implice în procesul de înmânare a buletinelor către senatorii care vor fi citiți în foarte scurt timp de doamna secretar Doina Silistru.

Îi mulțumesc pentru promptitudine și solicitudine.

Rog, atenția dumneavoastră.

Doamna senator Doina Silistru, vă rog să începeți citirea listei alfabetice a senatorilor noștri.

Domnul senator Verestóy va înmâna aceste buletine. Votul se face în cabinele de vot.

## **Doamna Doina Silistru:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Voi citi mai rar, pentru că sunt doar două cabine de vot.

|Albert Álmos|prezent| |---|---| |Andrei Florin Mircea<br>Andronescu Ecaterina|prezent<br>prezentă| |Antonescu George Crin Laurențiu<br>Arcaș Viorel<br>Ariton Ion<br>Badea Viorel Riceard<br>Banias Mircea Marius|prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent| |Bara Ion|prezent| |Bașa Petru|prezent|

## **Din sală**

**:**

Nu mai citi, că nu are rost, dacă stau patru acolo!

## **Doamna Doina Silistru:**

Domnule președinte, sunteți solicitat la prezidiu.

Rog să creați condiții ca votul senatorilor să fie neîngrădit și cu adevărat secret.

Așa cum am acceptat propunerea de securizare suplimentară a buletinelor de vot, cred că este o chestiune de minimă decență, pentru a permite senatorilor să... Domnule senator Daea, microfonul 4.

## **Domnul Petre Daea:**

## Domnule președinte,

V-aș ruga să apelați la cei care au primit mandatul nostru prin vot, senatorii care urmăresc cabina de vot, să nu mai fie alte persoane acolo.

Constat că sunt reprezentanți ai partidelor care urmăresc votul. Este inadmisibil acest lucru. Am votat secret, secret să fie!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă rog să degajați accesul către cabinele de vot și să asigurați condiții decente.

Vă rog să continuați, doamna senator Silistru.

Rog liderii de grup să revină la locurile grupurilor lor și să nu mai dea subiecte de senzație presei.

## **Domnul Tiberiu Aurelian Prodan**

**:**

Domnule președinte, ce caută presa în sală?

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Rog și presa să părăsească sala de plen.

Rog reprezentanții presei să părăsească plenul și să permită reluarea votului în condiții decente.

Rog liderii de grupuri, în special pe liderul Grupului parlamentar al PDL, să nu mai creeze senzația de supraveghere a votului și să atragă presa pentru a monitoriza

acest moment interesant.

Mulțumesc foarte mult.

Rog presa să părăsească sala de plen. Vă mulțumesc.

Mulțumim presei foarte mult.

Vă rog să ne permiteți să reluăm procedura de vot.

Rog presa să permită senatorilor să parcurgă procesul de vot în condiții normale.

Am rugat presa să părăsească sala de plen și rog și cameramanii să permită reluarea votului.

Evident, veți avea tot accesul la lucrările noastre, conform obiceiului nostru de transparență și obiectivitate. Mulțumim încă o dată presei.

Doamna senator Silistru, vă rog să continuați citirea listei. Puțin mai rar, doamna senator, ca să fie un interval de timp, necesar pentru deplasarea la cabinele de vot.

## **Doamna Doina Silistru:**

Bădescu Iulian prezent Bălan Gheorghe Pavel prezent Belacurencu Trifon prezent Berca Gabriel prezent Berceanu Radu Mircea prezent Bîgiu Marian Cristinel prezent Bîrlea Gheorghe prezent Blaga Vasile prezent

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Haideți, doamnă, mai repede!

## **Doamna Doina Silistru:**

Păi unii spun mai repede, alții mai încet... Hotărâți-vă! Boagiu Anca Daniela prezentă Boitan Minerva prezentă

Domnule Verestóy, sunt colegi care îmi cer să citesc mai rar, alții care vor să citesc mai repede.

Bokor Tiberiu prezent

## **Domnul Puiu Hașotti**

**:**

Haideți, doamnă...

## **Doamna Doina Silistru:**

Lăsați-mă, domnule senator... Domnule senator Hașotti, vă dau locul! Borza Dorel Constantin Vasile prezent Bota Marius Sorin Ovidiu prezent Calcan Valentin Gigel prezent Câmpanu Liviu prezent Chelaru Ioan prezent

Domnule Verestóy, eu văd când se eliberează cabina de

vot.

Chirvăsuță Laurențiu prezent

Nem szabad. Nu știu ce înseamnă, dar... Chivu Sorin Serioja prezent Cibu Constantin Sever prezent

Domnule senator Câmpanu...

Domnule senator Câmpanu, nu mă obligați să permit încă o dată presei să revină în sala de plen, vă rog.

Cinteză Mircea prezent Coca Laurențiu Florian prezent Constantinescu Florin prezent Constantinescu Viorel prezent Cordoș Alexandru prezent

Rog ca tot stafful parlamentar de pe coridorul din stânga să evacueze imediat acea zonă.

Tot stafful parlamentar evacuează imediat acea zonă, vă mutați în altă parte a sălii sau în afara sălii de plen, da? Nu aveți ce căuta acolo, în acest moment.

## **Doamna Doina Silistru:**

Corlățean Titus prezent Crăciun Avram prezent Cseke Attila Zoltán prezent

Domnul senator Daea, microfonul 4.

Domnule președinte,

Anunț plenul că nu mă duc la vot până nu se instituie ordinea în sală. Este inadmisibil un asemenea mod de a aborda o problemă extrem de importantă pentru țară și este inadmisibil să stea reprezentanți ai partidelor, lideri de la PDL să urmărească votul la urnă. Nu e posibil așa ceva!

Deci stafful parlamentar care stă pe zona din stânga plenului, plecați în acest moment din acea zonă. Fie vă ocupați locurile în zonele dedicate dumneavoastră, fie părăsiți sala de plen.

Toți cei de acolo, vă rog să evacuați imediat sala de plen. De la ministere, de unde sunteți, plecați din sala de plen până revenim la agenda de legiferare.

Căutați un alt loc pentru șezătoarea dumneavoastră.

## **Doamna Doina Silistru:**

Daea Petre prezent David Cristian prezent

Domnule Verestóy, vă rog foarte mult, se citește pe buzele dumneavoastră ce spuneți. Dacă domnul președinte îmi spune să citesc în ritm alert, acum îi citesc pe toți.

Vă rog foarte mult.

Deocamdată, eu sunt secretar aici, la tribuna asta. Dumneavoastră sunteți chestor.

Cred că nu vreți să spun ce ați spus.

|David Gheorghe<br>prezent<br>Diaconescu Cristian<br>prezent<br>Diaconu Mircea<br>prezent<br>Dobra Nicolae<br>prezent<br>Dumitru Constantin<br>prezent<br>Domnule senator Dumitru Constantin, veniți și luați<br>buletinul de vot.<br>Fekete-Szabó András Levente<br>prezent|David Gheorghe<br>prezent<br>Diaconescu Cristian<br>prezent<br>Diaconu Mircea<br>prezent<br>Dobra Nicolae<br>prezent<br>Dumitru Constantin<br>prezent<br>Domnule senator Dumitru Constantin, veniți și luați<br>buletinul de vot.<br>Fekete-Szabó András Levente<br>prezent| |---|---| |Feldman Radu Alexandru<br>Filip Petru<br>Fodoreanu Sorin<br>Frâncu Emilian Valentin|prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent| |Frunda György|prezent| |Găină Mihăiță<br>Geoană Mircea Dan<br>Ghișe Ioan<br>Greblă Toni|prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent| |Grosu Corneliu<br>Günthner Tiberiu<br>Gyerkó László<br>Hașotti Puiu<br>Hărdău Mihail<br>Humelnicu Augustin Daniel<br>Ichim Paul|prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent| |Igaș Traian Constantin<br>Ion Vasile<br>Iordănescu Anghel<br>Jurcan Dorel<br>Lazăr Sorin Constantin<br>Luca Raymond<br>Mang Ioan|prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent<br>prezent| |Marcu Gheorghe<br>Mardare Radu Cătălin|prezent<br>prezent| |Marian Ovidiu|prezent| |Marian Valer|prezent| |Markó Béla|prezent| |Mazăre Alexandru|prezent| Măgureanu Cezar Mircea prezent Mărcuțianu Ovidius prezent Meleșcanu Teodor Viorel prezent Mihăilescu Petru Șerban prezent Mitrea Elena prezentă Mitrea Miron Tudor prezent Mîrza Gavril prezent Mocanu Alexandru prezent Mocanu Toader prezent Moga Nicolae prezent Mustățea Vasile prezent Mutu Gabriel prezent Necula Marius Gerard prezent Nedelcu Vasile prezent Nicoară Marius Petre prezent Nicoară Romeo Florin prezent Nicolaescu Sergiu Florin prezent Nicula Vasile Cosmin prezent Nistor Vasile prezent Niță Mihai prezent Onofrei Orest prezent Oprea Dumitru prezent Oprea Mario Ovidiu prezent Panțuru Tudor prezent Pașca Liviu Titus prezent Păran Dorin prezent Pereș Alexandru prezent Pintilie Vasile prezent Plăcintă Sorina Luminița prezentă Pop Gheorghe prezent Popa Cornel prezent Popa Mihaela prezentă Prodan Tiberiu Aurelian prezent Prunea Nicolae Dănuț prezent Rasaliu Marian Iulian prezent Rădulescu Cristian prezent Rădulescu Șerban prezent Robu Nicolae prezent Rotaru Ion prezent Rușanu Dan Radu prezent Rușeț Ion prezent Saghian Gheorghe prezent Savu Daniel prezent Sârbu Ilie prezent Sbîrciu Ioan prezent Secășan Iosif prezent Severin Georgică prezent Silistru Doina prezentă Prezentă și am să votez la sfârșit. Staicu Dumitru Florian prezent Stănișoară Mihai prezent Șova Dan Coman prezent Tămagă Constantin prezent Toma Ion prezent Țopescu Cristian George prezent Țuțuianu Adrian prezent Udriștoiu Tudor prezent Urban Iulian prezent Valeca Șerban Constantin prezent Vasilescu Lia Olguța prezentă Verestóy Attila prezent Voicu Cătălin absent Voiculescu Dan prezent Vosganian Varujan prezent

Vă mulțumesc. Cu aceasta, procedura de vot s-a încheiat.

Rog membrii Comisiei de numărare și validare a votului să procedeze la numărarea... S-au distribuit 136 de buletine de vot.

Rog membrii comisiei să preia urna de vot și, în sala Biroului permanent, să procedeze la numărare, la validare și să revină în plen pentru prezentarea procesului-verbal privind votul pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională din partea Senatului României.

Domnul chestor Dumitru Constantin ne va comunica rezultatul votului, în urma numărării și validării acestuia în Comisia de numărare a voturilor.

Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Constantin Dumitru:**

Proces-verbal referitor la rezultatul voturilor pentru o funcție de judecător la Curtea Constituțională

Procedându-se la numărarea voturilor exprimate de Senat pentru o funcție de judecător la Curtea Constituțională, s-au constatat următoarele:

Numărul total al senatorilor: 137.

Numărul total al votanților: 136. Voturi valabil exprimate: 136. Voturi nule: 0

Numele și prenumele candidaților: Doamna Iulia Antoanella Motoc

– voturi pentru: 71;

– voturi împotrivă: 65. Domnul senator Teodor Viorel Meleșcanu – voturi pentru: 65.

– voturi împotrivă: 71.

Având în vedere rezultatul votării, potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Senatul numește, cu votul majorității membrilor săi, ca judecător la Curtea Constituțională pe doamna Iulia Antoanella Motoc.

Din cei cinci membri ai comisiei, domnul senator Nicolae Moga, reprezentând Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, nu a semnat acest proces-verbal, motivând că s-a urmărit votul sau ceva de genul acesta. Nici măcar n-a scris ceva în acest proces-verbal. Ceilalți patru membri au semnat procesul-verbal.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul senator Moga dorește să prezinte punctul său de vedere?

Domnule senator Moga, vă rog. Microfonul 4.

Mulțumesc, domnule președinte.

Trebuie să justific faptul că nu am semnat acest proces-verbal, pentru că eu și grupul parlamentar din care fac parte nu vrem să ne facem părtași la un vot „secret” care a fost arătat liderilor de grup de la PDL.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnule senator Corlățean, doriți să interveniți? Microfonul 4.

Mulțumesc, domnule președinte.

Colegul senator Moga a arătat care este poziția grupului față de modul „controlat” privind votul sau modul cum s-a exercitat votul de o manieră controlată.

Ceea ce voiam să vă spun acum, de la microfon, este că ceea ce a exprimat domnul chestor la final, privind majoritatea cu care se desemnează judecătorul, este un punct de vedere care-i aparține Domniei Sale și grupului său. Poziția corectă este cea exprimată de decizia Curții Constituționale la care am făcut referire anterior, și nu acceptăm ceea ce a spus.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

În aceste condiții, procedura privind numirea din partea Senatului României a unui judecător la Curtea Constituțională s-a încheiat.

Am să rog Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări să mă sprijine în redactarea deciziei noastre, pentru a putea fi siguri că varianta corectă este cea care va fi comunicată oficial, va fi publicată în „Monitorul Oficial al României” și va deveni operațională.

Am să rog ca doamna Iulia Antoanella Motoc să fie informată cu privire la acest vot, pentru a putea intra în contact cu noi în vederea îndeplinirii formalităților necesare.

Cu aceasta, procedura de vot pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională din partea Senatului României s-a încheiat.

Declar închisă această parte a ședinței noastre.

Am depășit deja timpul de legiferare.

În acest moment, intrăm în partea de întrebări și interpelări.

Imediat, domnule lider.

Am să rog liderii grupurilor și colegii secretari ai Senatului să ne sprijine pentru optimizarea acestui ultim segment de pe agenda noastră.

Cu privire la interesul privind Legea SRTV, evident, aceasta va fi reluată în dezbaterea Senatului la un proxim plen al Camerei superioare a Parlamentului României.

Domnule senator Igaș, doriți să interveniți? Vă rog. Microfonul central.

## **Domnul Traian Constantin Igaș:**

Mulțumesc, domnule președinte. Vreau să fac un anunț.

În urma deciziei Grupului parlamentar al PDL, vă facem cunoscute următoarele modificări: domnul senator Dumitru Constantin îl înlocuiește pe domnul senator Bădescu Iulian în Comisia pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală. De asemenea, domnul senator Dobra Nicolae îl înlocuiește pe domnul senator Bădescu Iulian în Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, iar, în urma demisiei domnului senator Iulian Bădescu din cadrul Grupului parlamentar al PDL, poziția de vicelider al grupului a revenit domnului senator Mircea Banias, pe care-l și felicităm.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Cred că este nevoie de un vot pentru validarea modificărilor în comisii.

Vă rog să vă pronunțați cu privire la propunerile avansate de liderul PDL.

Cu 52 de voturi pentru, 14 voturi împotrivă și nicio abținere, modificările au fost validate de plenul Senatului României.

Întrebări adresate de senatori Guvernului României.

Am să procedez în felul următor, am să dau citire listei senatorilor care s-au înscris cu întrebări, care, evident, vor fi transmise în mod oficial către Executivul României, iar pe cei care doresc să prezinte și oral aceste întrebări îi rog să semnaleze acest lucru pentru a putea să-i invităm la microfonul Senatului.

Cei care nu vor semnala acest interes, evident, considerăm întrebarea adresată în mod oficial Guvernului României.

Senatorii care au întrebări sau interpelări suplimentare, chiar în acest moment, secretarii Senatului primesc aceste întrebări sau interpelări.

Din partea Grupului parlamentar al PDL sunt înscriși următorii colegi: domnul senator Gheorghe David a depus întrebarea, domnul senator Ioan Sbîrciu a depus întrebarea, domnul senator Petru Bașa a depus întrebarea, domnul senator Dumitru Oprea a depus întrebarea, domnul senator Gabriel Mutu... Domnul senator Dumitru Oprea are două întrebări, adresate Ministerului Educației, Tineretului și Sportului, respectiv Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, și ele, evident, vor fi adresate oficial către aceste două instituții. Domnul senator Gabriel Mutu a depus întrebarea.

Din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, următorii colegi senatori: Gheorghe Saghian a depus întrebarea, Valer Marian a depus întrebarea, Marius Sorin Ovidiu Bota a depus întrebarea.

Doamna senator Doina Silistru ne va prezenta întrebarea de la microfonul central al Senatului.

Doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului Constantin Șeitan, ministrul muncii, familiei și protecției sociale. În urma informațiilor primite de la cetățeni, apărute și în mass-media, potrivit cărora nu se mai pot depune dosare de pensionare anticipată, vă întreb, domnule ministru, în baza cărui temei legal s-a luat această decizie, având în vedere faptul că Legea privind sistemul unitar de pensii publice încă nu a fost adoptată de Camera Deputaților, iar proiectul de lege pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea nu poate produce efecte pentru trecut, conform principiului neretroactivității legilor.

Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.

Mulțumesc doamnei senator Doina Silistru.

Domnul senator Gheorghe Pop a depus întrebarea adresată Guvernului.

Domnul senator Coca Laurențiu Florian a depus întrebarea.

Domnul senator Rotaru Ion a depus...

Domnul senator Rotaru Ion va prezenta întrebarea de la microfonul Senatului.

Îl invit să prezinte întrebarea pregătită pentru reprezentanții Executivului.

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată domnului ministru László Borbély, ministrul mediului și pădurilor.

Obiectul întrebării: Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național. Domnule ministru,

Art. 13[1] alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu reglementează Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național, care se finanțează din taxa pe poluare pentru autovehicule. Programul acesta, după cum se și intitulează, „de stimulare a înnoirii Parcului auto național” sau, cum e cunoscut în popor, „Programul Rabla”, anul acesta nu și-a îndeplinit scopul de a susține producția și vânzările de mașini noi. Astfel, atât timp cât această procedură a permis obținerea unui tichet în valoare de 3.800 lei, fără a fi condiționată de achiziționarea unui autoturism nou, nu s-a obținut decât o nouă formă de evaziune fiscală. Peste tot, la mica publicitate sau pe internet, se observă că aceste tichete valorice se pot obține la jumătate de preț.

În acest context, domnule ministru, vă rog să analizați posibilitatea ca, în situația de criză economico-financiară în care ne aflăm, dacă nu este necesar ca programul să fie modificat, în sensul ca un procent, respectiv 50% din suma primei de casare, să se rețină ca venit la bugetul statului pentru persoanele care nu pot achiziționa o mașină nouă, sau ca acest program să se întrerupă, având în vedere faptul că numărul mașinilor date către REMAT este net superior față de înmatriculările de mașini noi înregistrate la Poliție.

Mulțumesc, domnule senator Rotaru.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Emilian Frâncu.

Îl invit să prezinte întrebarea adresată Guvernului de la microfonul Senatului României.

Aveți cuvântul.

Microfonul central, domnule senator.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Prima întrebare este adresată domnului Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, ministrul finanțelor publice.

## Domnule ministru,

Înainte de 1989, în jur de 40.000 de români au depus bani la CEC drept avans pentru achiziționarea unui autoturism Dacia. După Revoluție, aceștia nu au mai apucat să intre în posesia mașinii, iar situația lor a devenit incertă. În anul 1991, în urma unui protocol încheiat între CEC și BRD, 2.110 persoane și-au mutat conturile de la CEC la această bancă. După 18 ani de tergiversări, în luna octombrie 2008, cele 37.478 de persoane care și-au păstrat banii la CEC au primit totuși despăgubiri, în timp ce restul, 2.110 persoane, care și-au transferat banii la BRD, nu și-au primit banii nici până astăzi.

Având în vedere că reprezentanții ministerului declarau, pe data de 12 septembrie 2009, că au fost anunțați de BRD despre identificarea celor 2.110 conturi active care îndeplinesc condițiile pentru despăgubiri, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, care este stadiul de rezolvare a problemei, când se așteaptă ca păgubiții să-și primească sumele restante și ce măsuri intenționați să luați pentru urgentarea situației.

Solicit răspuns verbal și în scris.

Pot să citesc și a doua întrebare, domnule președinte?

Vă rog.

## Vă mulțumesc.

A doua întrebare este adresată domnului Teodor Baconschi, ministrul afacerilor externe.

## Domnule ministru,

În luna februarie a anului curent, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a anunțat acceptarea ofertei Statelor Unite ale Americii de amplasare pe teritoriul țării noastre, în calitate

de membru al Alianței Nord-Atlantice, a unor componente din viitorul scut antirachetă.

Având în vedere faptul că în perioada 1–2 iunie 2010 v-ați aflat într-o vizită oficială la Washington, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, care este stadiul acestui proiect. Solicit răspuns în scris. Mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Paul Ichim și domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus în scris întrebările adresate Guvernului.

De asemenea, au depus în scris întrebările adresate Guvernului domnii senatori Laurențiu Chirvăsuță și Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.

Trecem la partea de interpelări care vor fi prezentate în plenul Senatului astăzi, luni, 14 iunie 2010.

Îl invit pe domnul senator Marian Rasaliu, din partea Grupului parlamentar al PDL, să prezinte interpelarea Domniei Sale.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii.

Obiectul interpelării se referă la: Tronsonul feroviar Brașov – Podul Olt (Sibiu).

Domnule ministru,

Zona teritorială Țara Făgărașului se află într-o situație fără precedent, cu un impact devastator asupra activităților economico-sociale locale, dramatică și fără viitor, dacă nu se intervine în cât mai scurt timp la forurile conducătoare ale statului, Guvernul României și, în special, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Anul trecut, pe tronsonul feroviar Brașov – Podul Olt (Sibiu), din cauza ploilor abundente, piciorul unui pod feroviar, în dreptul Haltei Cârța, s-a deplasat, fapt care a condus la anularea transporturilor de orice fel pe calea ferată respectivă.

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a dat un comunicat prin care se specifică faptul că doar în toamna anului 2011 se vor găsi resurse financiare pentru rezolvarea cazului și redeschiderea circulației feroviare între haltele Cârța și Scoreiu, acum sistată.

Mai grav, pe tronsonul Dumbrăvița – Perșani, între Făgăraș și Brașov, o porțiune de cale ferată de înălțime a început să alunece și nu mai este mult până la surparea totală, dacă nu se intervine imediat. Acum se circulă cu viteză redusă și zona respectivă este sub pază.

Toate acestea, dacă nu se intervine, pot avea un impact nimicitor asupra tuturor activităților economico-sociale ale zonei Țării Făgărașului, zona unde își desfășoară activitatea și două întreprinderi chimice, care depind într-o foarte mare măsură de transportul feroviar.

Cetățenii acestei zone, dar și industria, agricultura și turismul montan vor suferi cel mai mult, ducând la izolare totală. Lipsa de interes a factorilor de decizie locali – specific, locali – poate distruge această zonă și, prin urmare, vă solicităm sprijin în întreprinderea unor măsuri urgente în vederea soluționării acestei probleme de importanță locală majoră.

Vă solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Vasile Nedelcu, pentru a prezenta interpelarea și întrebarea pe care le-a pregătit.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Am o întrebare pe care o adresez domnului Cseke Attila Zoltán, ministrul sănătății.

Obiectul întrebării: Sistemul de alocare a fondurilor pentru medicamentele compensate și gratuite.

Domnule ministru,

În ultimele luni, tot mai multe farmacii, în special din mediul rural, au intrat în faliment sau sunt în incapacitate de plată, așa încât cetățenii din mai multe localități ale țării sunt nevoiți să parcurgă un drum de câțiva kilometri pentru a-și procura medicamentele necesare asigurării stării de sănătate.

Reprezentanții acestor farmacii susțin că de vină pentru faptul că au pus lacătul pe ușă este administrarea defectuoasă a sistemului sanitar de către ultimele guvernări, care a dus la nedecontarea rețetelor gratuite și compensate de cel puțin opt luni de zile, aducându-i în situația de a nu-și mai putea plăti facturile către furnizori.

Având în vedere aceste aspecte, vă rog să-mi răspundeți la următoarele întrebări:

1. Când aveți de gând să puneți la punct acest sistem defectuos de eliberare fără noimă a rețetelor prescrise de medici pacienților? Ministerul Sănătății are vreun plan în acest sens?

2. Care este valoarea actuală a sumelor cheltuite de către farmacii sau de către spitale pentru medicamentele compensate și gratuite, dar nedecontate de către Ministerul Sănătății?

Solicit răspuns în scris.

Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc. Obiectul interpelării: Modul de utilizare a alocațiilor bugetare.

Domnule prim-ministru,

Având în vedere Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, dar și actele normative de modificare și completare a acesteia, vă rog să-mi puneți la dispoziție următoarele documente:

1. Un raport al Curții de Conturi referitor la descărcarea de gestiune a foștilor miniștri din ultimii 10 ani, defalcat pe fiecare minister în parte.

2. Un raport al Curții de Conturi referitor la modul de utilizare în anul 2009 a alocațiilor bugetare de către actualul Guvern, defalcat pe fiecare minister în parte. Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Țuțuianu, pentru a prezenta interpelarea pregătită.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am rugămintea să-mi permiteți prezentarea celor două interpelări.

Să prezint numai o interpelare?

Una o voi depune la secretariat.

Interpelarea este adresată domnului Mihail Dumitru, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale.

Obiectul interpelării: Deteriorarea calității și diminuarea cantității recoltei în câteva localități dâmbovițene din cauza lipsei consultanței de specialitate care ar fi trebuit asigurată producătorilor de cartofi.

Într-un document emis de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dâmbovița se arată că în comunele dâmbovițene Lungulețu, Slobozia Moară, Brezoaele se plantează de ani de zile cartofi timpurii de consum, în prima parte a anului, urmând varza, în toamnă, fără a se practica

rotația culturilor, fapt ce determină creșterea rezervei biologice de boli și dăunători.

Situația nedorită de folosire a seminței necertificate în producție se întâmplă din cauza faptului că sămânța certificată oficial se regăsește în cantități insuficiente și doar o mică parte din aceasta ajunge la producătorii din Dâmbovița, care se află acum într-o situație dificilă, fiind afectate calitatea și cantitatea recoltei.

În aceste condiții, întreb următoarele:

1. Guvernul intenționează să revină la Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură?

2. Guvernul și-a propus să pună în aplicare dispozițiile Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 67 din 1 februarie 2008 privind nominalizarea agenților de dăunare pentru a căror acțiune de combatere Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale alocă fonduri de la buget? Fac această precizare pentru că în anul 2009 aceste subvenții nu au fost acordate.

3. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este la curent cu situația disperată a producătorilor dâmbovițeni din localitățile amintite? Ce măsuri a dispus pentru ajutorarea acestora?

Solicit răspuns în scris și verbal. Vă mulțumesc mult.

Vă mulțumesc foarte mult.

Îi ofer cuvântul domnului senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, pentru a prezenta interpelarea pregătită.

Voi proceda și eu la fel, domnule președinte.

Pentru că săptămâna trecută nu am putut să susținem întrebările și interpelările, o interpelare o voi depune în scris și pe cea de astăzi o voi citi.

Interpelarea mea este adresată domnului Cseke Attila Zoltán, ministrul sănătății, și se referă la: Achitarea datoriilor spitalelor în vederea descentralizării acestora.

Domnule ministru,

În data de 27 mai 2010, secretarul de stat în Ministerul Sănătății, domnul Cristian Irimie, a declarat, la Ploiești, într-o conferință de presă susținută în urma unei dezbateri a Proiectului Ordonanței de urgență a Guvernului pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării, că datoriile spitalelor din România vor fi plătite de Guvern, astfel încât unitățile spitalicești să fie predate autorităților locale fără datorii.

Ținând cont de faptul că sumele cumulate ajung la aproximativ 5.000.000 de euro, vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, de unde va aloca Guvernul fonduri pentru a aplica această măsură și dacă intenția anunțată este una realizabilă, și nu doar un exercițiu de imagine.

Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc.

## Mulțumesc, domnule senator.

Îi ofer cuvântul domnului senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL, se pregătește domnul senator Viorel Arcaș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministrul României. Textul ei este următorul: La sediul biroului parlamentar din teritoriu am primit un memoriu din partea Asociației de proprietari din Timișoara, str. Constantin Brăiloiu nr. 7, prin care mă roagă să vin în sprijinul locatarilor care au fost afectați de o deflagrație ce a avut loc la adresa sus-menționată la începutul acestui an.

Astfel, în data de 15 ianuarie 2010, în acest imobil s-a produs o deflagrație generată de acumulări de gaze provenind de la o butelie de aragaz racordată defectuos, provocând pagube materiale considerabile, rănirea unei persoane și decesul proprietarului garsonierei în care s-a produs accidentul.

Ca urmare a acestui incident, structura de rezistență a clădirii a fost afectată în proporție de 70%, motiv pentru care locatarii au fost evacuați din imobil, o parte dintre aceștia fiind cazați în locuințe sociale și în cămine școlare, iar alții au optat pentru varianta de a locui la rude și prieteni.

Menționez că imobilul afectat este de tipul cămin de nefamiliști, cu 94 de apartamente în care locuiau aproximativ 140 de locatari.

În data de 21 ianuarie 2010, expertul tehnic, prof.dr.ing. Stoian Valeriu, din cadrul Universității Politehnice Timișoara, Facultatea de Construcții, a întocmit raportul de expertiză tehnică preliminară și evaluarea economică minimală și maximală a documentațiilor tehnice și a lucrărilor de intervenție pentru imobilul afectat. Conform acestei evaluări economice minimale, lucrările de expertizare și de proiectare au fost evaluate la suma de 9.500 de euro fără TVA, iar lucrările de execuție au fost evaluate la suma de 80.500 de euro fără TVA.

Potrivit evaluării economice maximale a documentațiilor tehnice și a lucrărilor de intervenție, lucrările de expertizare și proiectare au fost evaluate la suma de 16.000 de euro fără TVA, iar lucrările de execuție au fost evaluate la suma de 192.000 de euro fără TVA.

Domnule prim-ministru,

Costurile necesare reabilitării imobilului sus-amintit sunt foarte mari și este imposibil să fie suportate de către proprietarii garsonierelor din imobil, având în vedere faptul că acesta era locuit de persoane care fac parte din categoria cetățenilor cu venituri mici și medii, iar o parte dintre acești locatari nu au loc de muncă, alții asigurându-și traiul zilnic dintr-o pensie mică.

La scurt timp după producerea incidentului, Asociația de proprietari s-a adresat și Primăriei Municipiului Timișoara, respectiv Consiliului Local al Municipiului Timișoara, în vederea alocării fondurilor necesare pentru reabilitarea imobilului, însă, din cauza fondurilor insuficiente, rezolvarea acestei probleme la nivel local este imposibilă.

În această situație, singura posibilitate pentru demararea lucrărilor de reabilitare a imobilului afectat o reprezintă adoptarea de către Guvernul României a unor hotărâri în vederea acordării ajutorului de urgență și a despăgubirilor, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 481/2004 și ale art. 22 din Legea nr. 481/2004.

În acest sens, domnule prim-ministru, având în vedere cele expuse mai sus, vă solicit sprijinul pentru rezolvarea situației create ca urmare a incidentului din data de 15 ianuarie 2010, în sensul alocării fondurilor necesare reabilitării acestui imobil.

De asemenea, anexez următoarele înscrisuri: procesverbal de control, raport de expertiză tehnică preliminară, evaluarea economică minimală și evaluarea economică maximală a documentațiilor tehnice și a lucrărilor de intervenție și tabelul privind persoanele semnatare ale memoriului.

Vă mulțumesc.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul senator Viorel Arcaș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Interpelarea este adresată domnului ministru al educației, cercetării, tineretului și sportului Daniel Funeriu. Domnule ministru,

Este inacceptabil și fără precedent ceea ce se întâmplă în timpul mandatului dumneavoastră. Nu numai că profesorii sunt muritori de foame, că elevii și părinții sunt total dezorientați, pentru că vă bateți joc de întreg sistemul de învățământ, dar școlile au ajuns să fie executate în instanță, iar directorii să se îmbolnăvească – și unii chiar să moară – din cauza modului în care gestionați lucrurile, pentru că șefii unităților de învățământ trebuie să dea socoteală în fața judecătorilor, mai nou, și să explice de ce nu plătesc datoriile către cei care le-au executat lucrările de reparații.

Ce vină au directorii de școli că refuzați să faceți plățile pentru lucrări care au fost aprobate? Ce vină au directorii firmelor care au executat cu bună-credință lucrările de reparații și modernizări că nu-și încasează banii? Tot sistemul este blocat și în colaps din cauza incompetenței dumneavoastră și a colegilor dumneavoastră.

Altfel, pentru lucrările de modernizare efectuate în anii 2007–2009 la Școala Șmig din județul Sibiu și la Centrul de documentare-informare din aceeași localitate, unitatea de învățământ trebuie să plătească suma totală de 113.371,21 lei. Mai mult, pentru una dintre creanțe, cea a gospodăriei comunale Mediaș, unitatea de învățământ a fost acționată deja în instanță.

Vă rog să-mi comunicați, domnule ministru, când aveți de gând să deblocați banii necesari achitării acestor datorii.

Vă reamintesc că, potrivit legislației în vigoare, creanțele sunt purtătoare de penalități, ceea ce înseamnă că sumele cresc în fiecare zi și școlile riscă să nu mai poată funcționa. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Gheorghe Marcu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată ministrului administrației și internelor Vasile Blaga și are ca obiect nerestituirea unui autoturism indisponibilizat la sediul IJP Satu Mare.

În urmă cu opt ani, petentul Săveanu Vasile a cumpărat dintr-un târg auto din București un autoturism marca „Mitsubishi Pajero”, care, ulterior, i-a fost reținut de organele de poliție și indisponibilizat la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare pe motiv că ar fi fost furat din străinătate și înmatriculat ilegal în România.

În urma cercetărilor efectuate de organele abilitate, s-a constatat că autoturismul aflat în proprietatea petentului Săveanu Vasile nu figurează ca reclamat furat sau urmărit internațional.

În consecință, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a dispus prin ordonanța din 8 februarie 2010, emisă în dosarul 1.024/P/2009, restituirea autoturismului aflat indisponibilizat la sediul IJP Satu Mare, precum și a CIV-ului și a certificatului de înmatriculare aferente, urmând a se dispune deblocarea din baza de date operată la 25 septembrie 2003 din dispoziția SCCO.

În pofida ordonanței Parchetului, care este executorie, autoturismul sus-menționat nu a fost deblocat din baza de date a Registrului Auto Român de către instituția competentă, care este Direcția Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar proprietarului nu i-au fost eliberate nici CIV-ul, nici certificatul de înmatriculare, deși au trecut patru luni de la emiterea soluției de către procurori.

Vă solicit să-mi comunicați motivele pentru care nu sunt respectate dispozițiile unei ordonanțe a Parchetului, persoanele vinovate și sancțiunile aplicate acestora, urmând să-mi precizați și termenul în care vor fi puse în aplicare aceste dispoziții și vor fi satisfăcute drepturile petentului Săveanu Vasile.

Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator Valer Marian. Are cuvântul domnul senator Gheorghe Marcu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește doamna senator Elena Mitrea.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministrul României.

Obiectul interpelării: nerespectarea Legii nr. 69/2010, Legea responsabilității fiscal-bugetare, de către Guvernul României.

Domnule prim-ministru,

În calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senatul României, vă atenționez că ați încălcat prevederile art. 18 din Legea nr. 69/2010, Legea responsabilității fiscal-bugetare, prin nerespectarea termenului prevăzut de această lege, respectiv 30 mai 2010, pentru prezentarea strategiei fiscal-bugetare pe următorii trei ani în Parlamentul României.

Cum explicați această situație și de ce nu respectați legile țării, domnule prim-ministru?

Solicit răspuns oral și în scris. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule senator Marcu.

Doamna senator Elena Mitrea, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Ion Rotaru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă rog, doamna senator Mitrea.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului ministru Radu Berceanu.

Obiectul interpelării: Precizări suplimentare cu privire la starea podului Gârleni, Bacău. Domnule ministru,

În 11 iunie 2009 vă adresam o interpelare, înregistrată la Departamentul pentru Relația cu Parlamentul cu nr. 4.414, prin care vă prezentam situația privind starea podului peste râul Bistrița, situat pe DN 15, în localitatea Gârleni, județul Bacău.

Vă reamintesc că acest pod a fost afectat de inundațiile din 2005–2008 și după, că aici nu au fost efectuate niciodată lucrări de reabilitare, că reprezintă o problemă majoră pentru zonă prin restricțiile care par să devină permanente, restricții de viteză și tonaj.

Toate acestea impun obligativitatea unei devieri de traseu ce duce la degradarea altor artere de circulație, care nu au o proiectare adecvată traficului de mare tonaj și care necesită cheltuieli de reparație și întreținere din partea autorității locale, fără să uităm de disconfortul și degradările produse locuințelor din preajmă, lucru pe care l-am detaliat în intervenția de anul trecut.

Răspunsul, având nr. 4.850, emis de ministerul dumneavoastră făcea următoarele precizări, din care citez: „La realizarea expertizei tehnice a podului peste râul Bistrița de pe DN 15, situat în localitatea Gârleni, județul Bacău, au fost constatate degradări majore în structura acestuia, care pun în pericol situația circulației și a podului însuși.”

În aceeași adresă precizați că: „Pentru reabilitarea podului în discuție a fost elaborat un studiu de fezabilitate și, începând cu anul 2005, acest obiectiv a fost inclus în diverse programe de reparații, care nu au avut finalizare din cauza lipsei sursei de finanțare.”

Actualmente, precizați, în iunie 2009, că: „Podul este inclus în programul de finanțare POS-FEDR, pe fonduri europene de dezvoltare rurală, fiind în curs de elaborare documentația de accesare a fondurilor.”

La un an de la emiterea acestui răspuns, vă precizez că nu s-a întâmplat nimic, în afara faptului că au mai dispărut câteva din cele 37 de semne de circulație, dispuse pe circa 100 de metri, imposibil de vizualizat, ca să nu mai vorbim despre imposibilitatea respectării lor de către participanții la trafic.

Presiunile pe care le fac participanții la trafic, societățile comerciale din zonă, obligate la parcurgerea distanțelor suplimentare, locuitorii ale căror locuințe sunt afectate de circulația mașinilor de mare tonaj pe artere neadecvate și autoritățile locale mă obligă să revin pentru a vă solicita precizări clare privind acest obiectiv.

Vă rog să precizați:

– în ce fază se află documentația de accesare a fondurilor pentru obiectivul pod Gârleni, Bacău;

– dacă există șansa de obținere a finanțării pentru acest proiect;

– care este termenul la care considerați că este posibilă – și dacă este posibilă – demararea lucrărilor de reparații.

Vă solicit toate aceste răspunsuri având în vedere că, prin expertiza tehnică, s-a dovedit încă de acum cinci ani necesitatea intervenției, pentru care, din nou folosesc cuvintele din răspunsurile dumneavoastră, „au fost constatate degradări majore în structura podului, care pun în pericol siguranța circulației și a podului însuși”.

Solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, doamna senator.

Domnul senator Rotaru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Sebastian Vlădescu, ministrul finanțelor publice.

Stimate domnule ministru,

Legea nr. 232/2008 reglementează problema persoanelor fizice care, până la data de 15 februarie 1992, au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC, precum și a persoanelor care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare – BRD, în vederea achiziționării de autoturisme, în sensul de a obține despăgubiri bănești, dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile CEC sau BRD, îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial. Prin această prevedere, s-a eliminat o discriminare existentă între cele două categorii de oameni menționate mai sus.

Acum, problema care se pune este că cei care au avut bani la CEC au încasat aceste sume, pe când cei care au avut banii la BRD nici până în momentul actual nu știu când anume vor intra în posesia banilor, și asta în condițiile în care prin art. 4 se prevede că banca va suporta această cheltuială.

Având în vedere cele menționate, vă rog, domnule ministru să-mi comunicați:

1. numărul total al persoanelor îndreptățite la acordarea acestor despăgubiri, precum și valoarea totală a despăgubirilor aferente, calculate prin indexarea sumelor existente în conturile active care îndeplinesc condiția neafectării soldului inițial de la data transferului de la CEC la BRD;

2. care sunt măsurile pe care intenționați să le luați cu privire la urgentarea acestei probleme, de a acorda efectiv despăgubirile persoanelor îndreptățite.

Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc, domnule președinte.

Mulțumesc și eu, domnule senator.

Dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului Cseke Attila Zoltán, ministrul sănătății.

În urma numeroaselor articole apărute în presa locală, vă supun atenției situația de la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, unde Viorel Cristea, șeful Serviciului administrativ, a atribuit firmei „Mavexped” – SRL, aparținând fostei soții, mai multe contracte pentru transportul și eliminarea deșeurilor medicale.

Deși Viorel Cristea susține că nu mai are nicio legătură cu fosta soție, de care a divorțat în anul 2007, acesta participa la licitații în calitate de reprezentant al „Mavexped” – SRL în anul 2008.

În urma licitației organizate în anul 2008, singura firmă participantă, „Mavexped” – SRL, a obținut contractul pentru transportul și eliminarea a 7 tone de deșeuri pe lună, în condițiile în care Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, care este de câteva ori mai mare, produce doar 2,5 tone deșeuri pe lună.

În anul 2009, Spitalul Județean de Urgență Vaslui reînnoiește contractul cu „Mavexped” – SRL, prin atribuire directă, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, iar pe 26 ianuarie 2010 Viorel Cristea efectuează o nouă negociere directă cu firma „Mavexped – SRL”, pentru o perioadă de 4 luni.

La alte spitale, unde Cristea nu era salariat și nu putea influența contractele, prețurile practicate de firma „Mavexped” – SRL au fost la jumătate, diferența de preț fiind nejustificată în cazul Spitalului Județean de Urgență Vaslui.

## Domnule ministru,

Vă solicit să-mi comunicați dacă s-a efectuat vreo anchetă în acest caz, iar dacă nu, ce măsuri veți lua pentru verificarea legalității acestor contracte și, în special, a cantităților foarte mari de deșeuri pentru care s-au atribuit aceste contracte. Solicit răspuns în scris.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc și eu.

Doresc să vă informez că următorii colegi au depus în scris interpelări adresate Guvernului: din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul senator Iulian Urban, domnul senator Petru Bașa, domnul senator Nicolae Dobra; din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Radu Cătălin Mardare și domnul senator Ilie Sârbu; din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna senator Minerva Boitan a depus două interpelări, domnul senator Puiu Hașotti, domnul senator Dan Radu Rușanu, domnul senator Marius Petre Nicoară; din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnul senator Sorin Serioja Chivu.

Aș dori să vă informez că Guvernul va transmite în scris răspunsurile la interpelările adresate de următorii senatori: domnul senator Valer Marian, răspuns din partea Ministerului Finanțelor Publice; domnul senator Adrian Țuțuianu, un răspuns din partea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; domnul senator Liviu Titus Pașca, răspunsuri din partea Ministerului Mediului și Pădurilor, respectiv din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale; domnul senator Marius Petre Nicoară, răspunsuri din partea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv din partea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.

Se solicită amânarea răspunsurilor la interpelarea adresată de domnul senator Liviu Titus Pașca Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Se solicită amânarea răspunsului la interpelarea adresată de domnul senator Valer Marian Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Se solicită amânare din partea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri la întrebarea adresată de domnul senator Alexandru Pereș.

Cu acestea, declar închisă ședința de plen a Senatului României de astăzi, 14 iunie 2010.

Vă mulțumesc.

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|519077]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 100/24.VI.2010 conține 32 de pagini.**

Prețul: 6,40 lei