Dragoș Luchian

Declarația politică este intitulată „Falsa creștere economică asumată de Guvernul Ponta!”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnitor senatori,

La începutul acestei luni au fost date publicității o serie de analize ale INS privind evoluția produsului intern brut în 2014.

Mai precis, marea creștere economică a României de 2,9%, mult trâmbițată de premierul Ponta, a fost susținută în principal de industrie (+3,5%), comerț, auto, transport, restaurante, hoteluri (+2,2%), informații și comunicații (+11%), activități profesionale, tehnice și activități de servicii (+4,1%) și... culmea, impozite și taxe nete pe servicii și produse (+3,4%), Dar o serie de domenii strategice ale economiei au stagnat. Astfel, construcțiile au mers prost (+0,2%), agricultura a avut o creștere relativă de numai 1,5% în condițiile scăderii TVA-ului și prețurilor de 10%, sectorul bancar și de asigurări a consumat 2,7% din ceea ce au produs ceilalți.

Așa cum afirma un analist cunoscut de la „Ziarul Financiar”: „Acestea sunt niște date seci, care arată ce se întâmplă în piață, ce sectoare merg, unde se duc banii și cum se mișcă statul, care este principalul investitor în orice economie. La investiții în economie, care sunt pe minus, statul a alocat și cheltuit mai puțini bani, cheltuielile de capital înregistrând o scădere de 4,6%, Adică, în procente, Guvernul a încasat mai mulți bani din impozite și taxe (+3%) și a întors mai puțini bani în economie (-4%).”

Din analiza de mai sus se observă că așa-zisa creștere economică este afectată de excedentul de cheltuieli publice și de lipsa investițiilor în infrastructură sau proiecte strategice.

Dacă ne uităm puțin și la faptul că a crescut valoarea creditării bancare și că consumul populației a scăzut, putem observa că creditul guvernamental are în 2014 un plus de 5%, în timp ce creditul pentru IMM-uri a scăzut cu 4%. Mai precis, domnul Ponta și domnul Vâlcov se preocupă prea puțin de ce se întâmplă în sectorul bancar, care a mâncat din creșterea economică.

Ca exemplu paradoxal a ce am afirmat mai devreme, un angajat din industrie, unde salariul mediu este de aproximativ 2.100 de lei/lună, are o contribuție mai mare în economie decât un bancher, unde salariul mediu este de 4.500–5.000 de lei/lună.

Dacă investițiile ar fi fost pe plus, dacă domnul Vâlcov ar fi transferat în economia reală banii pe care i-a luat din taxe și impozite, dacă bancherii ar fi fost forțați să pună în aplicare previziunile pieței financiare internaționale din 2014, dacă construcțiile ar fi fost susținute de un plan al Guvernului Ponta, sigur, România ar fi avut un plus de peste 5%, nu 2,9%, așa cum putem observa în părerile multor analiști de pe piața economică.

Domnul Victor Ponta vine din nou cu mesaje electorale privind reducerile de taxe și impozite prin noul Cod fiscal (adică promisiuni de genul TVA-ul se reduce de la 24% la 20%, dispare taxa pe stâlp, scade CAS-ul din 2017 etc.), dar iar se intră într-o demagogie populistă și o prognoză teoretică. Toate aceste scăderi de taxe și impozite promise de prim-ministru nu vor sta în picioare decât dacă economia are o creștere de peste 5% pe an. Dar pentru acest procent, stimați colegi, economia țării are nevoie de combustibil, nu de teorii.