Stenogramă plen

Vă mulțumim.

Urmează, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Marcel Bujor. Se pregătește doamna senator Steliana Miron.

Mulțumesc.

Titlul declarației politice: „Sistemul sanitar din România are nevoie de resuscitare”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Sistemul de sănătate românesc se confruntă cu servicii medicale de o calitate îndoielnică în unitățile spitalicești din

țară, cu lipsa dotărilor de bază și a medicamentelor, cu lipsa echipamentelor și aparaturii medicale moderne din spitale și dezinteresul personalului medical, nemotivat financiar și profesional.

România ocupă penultimul loc în Indexul european al celor 36 de sisteme naționale medicale, conform studiului EHCI efectuat la finele anului 2014. Acest studiu evaluează modul în care consumatorii serviciilor de sănătate sunt serviți de cele 36 de sisteme naționale analizate, România clasându-se doar deasupra Bosniei și Herțegovinei și fiind depășită de Bulgaria și Serbia.

Afecțiuni care în multe state ale Uniunii Europene sunt aproape eradicate continuă să afecteze un număr mult prea mare de români, mai ales dintre acelea care pot fi prevenite și controlate printr-un sistem sanitar public eficient.

Finanțarea sistemului sanitar continuă să fie neadecvată și utilizată într-un mod ineficient. Nivelul de finanțare a sistemului de sănătate din România rămâne scăzut în context european, mai ales având în vedere lunga perioadă de subfinanțare cronică și lipsa investițiilor din sănătate.

Românii nu au încredere într-un sistem de sănătate aflat în moarte clinică, unde oamenii își pierd viața între spitale, în așteptarea ambulanței, în urma unei banale operații sau a cazurilor de malpraxis.

O noutate în sistemul medical românesc este indiferența medicilor. O pacientă de 83 de ani a fost externată în papuci de casă de către medicii unui spital din Brașov, unde era internată. Deși era într-o stare de confuzie, este lăsată să plece și găsită, după o zi de căutări, moartă de frig pe un câmp de la marginea orașului.

Sistemul sanitar românesc se află în moarte clinică, unde calitatea actului medical și siguranța pacientului au fost deconectate de la sistemele de menținere a funcțiilor vitale.

Mediul rural din județul Bacău se confruntă cu o lipsă acută de medici de familie, un singur medic fiind nevoit să monitorizeze starea de sănătate a locuitorilor din două-trei comune, uneori și mai multe.

Uniunea Europeană a impus României, încă din anul 2008, unități sanitare la standarde ridicate de calitate, însă doar 77 de spitale din cele peste 500 au fost acreditate până în prezent, deși termenul-limită este sfârșitul anului 2015.

Infrastructura Spitalului de Pneumoftiziologie din Bacău se situează mult sub standardele europene, iar lipsa investițiilor a condus la un proces continuu de deteriorare a acesteia. Mobilierul, paturile, saloanele datează din anul 1975, anul deschiderii spitalului. De asemenea, ultimele investiții în echipamentele și aparatura medicală au fost făcute în anul 2007.

Unitățile sanitare din județul Bacău au pierdut în ultimii ani sute de angajați din cauza condițiilor de lucru și a sistemului de salarizare. Se remarcă insuficiența personalului de specialitate, mai ales în anumite sectoare: anestezie și terapie intensivă, specialitățile preventive, medicosociale, sănătate publică și managementul îngrijirilor de sănătate, precum și ponderea inadecvată a personalului auxiliar, concentrarea personalului medical în zonele urbane și în spitale.

Un exemplu concret este Spitalul de Urgență Bacău, care se confruntă cu un deficit de 739 de posturi, majoritatea din rândul asistenților medicali și al personalului auxiliar, dar și un număr de 87 de medici.

Spitalul Municipal Onești are nevoie de 600.000 de lei pentru a realiza investițiile înscrise pentru acreditare, termenul fiind trimestrul al III-lea al acestui an, conform Planului de acreditare a spitalelor pentru perioada 2015–2016. Dacă unitatea sanitară nu obține acreditarea, 700 de salariați vor rămâne fără niciun venit, iar pacienții vor fi redirecționați către alte spitale.

Sistemul de sănătate din România are nevoie de reorganizare și îmbunătățire continuă a calității, performanței și eficienței pentru a ajunge la standardele europene. Dar, până la elaborarea unei strategii de dezvoltare și modernizare eficientă a sistemului de sănătate românesc și implementarea ei, ne resemnăm că sănătatea în România se află între promisiuni și dificultatea materializării lor.

Vă mulțumesc.

Doamna senator Steliana Miron, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregătește domnul senator Florian Bodog.

Mulțumesc.

Declarație politică: „Economia gri a României”.

România are astăzi una din cele mai mari economii gri din Europa, de 28% din PIB, față de media Uniunii Europene de 18%.

Evaziunea fiscală cunoaște cote alarmante.

IMM-urile funcționează la cote de avarie. Practic, pe fondul lipsei capitalului, acestea sunt împinse să facă evaziune fiscală.

Inclusiv domnul Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, s-a plâns de problemele firmei sale din domeniul viticol, că a trebuit să plătească la stat miliarde, în condițiile în care nu a încasat nicio sumă de bani ca dividende.

Astăzi, toate instituțiile de forță ale statului nu corijează afacerile românilor, ci le distrug la propriu.

România încotro se va îndrepta?

S-a vorbit în mass-media de „marțea neagră”, dar, practic, „marțea neagră” ține de 25 de ani, timp în care în România nu s-a clădit nimic durabil, ci s-au făcut numai improvizații.

Consecințele le vedem astăzi. Orice român care fie că lucrează la stat, fie că are o mică afacere, fie că are un angajat sau mii de angajați poate fi materie primă pentru statul de drept.

Acum ceva timp, un infractor a furat câteva miliarde de lei – practic, a devalizat o bancă – și pentru această infracțiune a fost condamnat la doi ani de închisoare. Oare statul de drept nu a mimat actul de justiție?

În Rădăuți există un spital, situat pe Strada Spitalului, în apropierea gării, spital ce nu a fost modernizat de 50 de ani. În acest timp, primarii din municipiul Rădăuți au plantat flori de sute de mii de euro, nepăsându-le de acei rădăuțeni nevoiți să tranziteze acel spital.

În 25 de ani, statul român a creat monștri cărora nu le pasă nici de suferința românilor, nici de sărăcia acestora. Sărăcia, lipsa de speranță în viitorul nostru și al copiilor noștri ne-au transformat într-un popor semimigrator. Din cei rămași acasă, o mare parte sunt la fel de săraci sau poate mai săraci ca înainte.

România nu poate funcționa doar cu statul de drept. România nu poate funcționa doar cu multinaționalele. România are nevoie de funcționari publici și de IMM-uri.

Azi, românii sunt în război cu cei care au furat o țară. Dar, cu toate acestea, există pericolul să devenim prada altora.

De aceea, noi, cei ce reprezentăm astăzi clasa politică, nu trebuie să fim letargici.

Indiferent de câte păcate avem noi, clasa politică, România – statul de drept – nu are nevoie de o clasă politică letargică, îngenunchiată. Statul de drept are nevoie de o clasă politică responsabilă. Putem și trebuie să fim responsabili și să modificăm legile care au creat monștri.

Una din aceste legi este Legea restituirii proprietăților, care trebuie modificată din temelii.

România nu trebuie să fie de vânzare!

Urmează domnul senator Florian Bodog, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Viorel Grigoraș.

Mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Programul

«Cornul și laptele» merită să continue, dar trebuie regândit”. Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi aș dori să fac referire la Programul „Cornul și laptele” și la necesitatea de a regândi acest program de succes și de a-l adapta condițiilor socialeconomice actuale.

Programul funcționează în România de peste un deceniu, fiind o inițiativă demnă de remarcat a fostului Guvern PSD de care beneficiază peste două milioane de copii. Din nefericire, de atunci, rezultatele au început să lase de dorit, astăzi programul derulându-se mai mult din inerție, chiar dacă utilitatea lui este de necontestat.

Atunci când a fost lansat, în 2002, programul avea ca scop accesul la educație pentru categoriile vulnerabile și urmărea reducerea sărăciei. Dacă beneficiile lui, mai ales în mediul rural, sunt evidente, la oraș lucrurile stau puțin diferit. Nu toți copiii consumă porția zilnică, produsele fiind fie aruncate, fie date altor copii sau luate de personalul școlilor.

Programe similare se desfășoară peste tot în lume și Europa, iar beneficiile nu sunt limitate la partea de asistență socială, fiind și instrument util de educație a copiilor în privința alimentației sănătoase. La noi, această asociere lipsește încă. Or, astăzi, prin schema europeană a laptelui, cea prin care se finanțează o parte importantă și a programului nostru, Uniunea Europeană dorește mai mult: încurajarea unui stil de viață sănătos și sprijinirea producătorilor din industria laptelui.

Practic, trebuie să ne armonizăm cât mai repede obiectivele naționale cu cele urmărite de Uniunea Europeană. În caz contrar, riscăm să pierdem finanțarea europeană. România trebuie să alinieze programul național la inițiativa europeană și să elaboreze cât mai repede o strategie națională. În absența acestei strategii, autoritățile județene și locale nu vor mai putea face cereri de finanțare din fondurile europene alocate, în condițiile în care România s-a situat în 2012 pe locul 4, din 26 de state, din punctul de vedere al absorbției de fonduri pe programul de lapte școlar.

În viziunea Organizației Mondiale a Sănătății, laptele este unul dintre cele mai importante elemente ale unei alimentații zilnice sănătoase. Tocmai din acest motiv sunt cu totul de acord cu cei care spun că Programul „Cornul și laptele” trebuie să continue, doar că este necesară o regândire a lui.

Păstrând componenta de protecție socială, obiectivul trebuie reorientat mai mult spre partea educațională. Toți copiii trebuie să înțeleagă de ce e important consumul de lapte și să-l lege de un comportament alimentar și un stil de viață sănătoase.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Urmează domnul senator Viorel Grigoraș, Grupul parlamentar al PNL. Se pregătește doamna senator Gabriela Crețu.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația politică de astăzi am intitulat-o „ROMATSA – tentația care ia mințile”.

Doamnelor și domnilor,

În urmă cu 42 de ani, în Franța, în contextul militarizării serviciilor de trafic aerian, ca urmare a grevei controlorilor de trafic, două aeronave au intrat în coliziune deasupra orașului Nantes. În urma accidentului aerian, 68 de persoane și-au pierdut viața, iar 16 linii aeriene și-au încetat operațiunile în spațiul aerian francez, ca urmare a pierderii încrederii în serviciile de trafic aerian operate de către militari. Piloții au fost sfătuiți să evite spațiul aerian francez, din cauză că au fost semnalate 11 evenimente în care aeronavele erau prea aproape una de cealaltă, având controlori de trafic aerian militari la comanda unui serviciu civil. Englezii au interzis zborul deasupra Franței, concluzionând că militarii cu funcții de controlori de trafic nu sunt obișnuiți cu mediul de operare civil.

De ce am făcut această expunere? Pentru a evita o astfel de situație și pentru că, la ora actuală, în România, serviciile de trafic aerian sunt în pragul unui astfel de eveniment. Noua conducere a ROMATSA a impus, prin metode discutabile, un stil de coordonare care afectează siguranța traficului aerian. Controlorii de trafic aerian civili sunt supuși unor presiuni uriașe, din cauză că noua conducere are în frunte un pilot militar, general, pensionat, care vrea să acapareze toate drepturile cuvenite unor oameni care fac o muncă excepțională.

Puțină lume știe că ROMATSA nu consumă bani de la bugetul de stat. ROMATSA primește bani de la organismul european numit Eurocontrol. În schimb, toată lumea știe că la ROMATSA sunt salarii mari, mai ales pentru cei care sunt directori. Dar vă întreb pe dumneavoastră: de ce nu ar avea controlorii de trafic salariile mari? De ce acești oameni care au grijă de sute, mii și zeci de mii de vieți în timpul turelor lor nu trebuie să aibă liniște, mai ales când sunt la dirijare?

Ce fac domnii directori ROMATSA pentru asigurarea unui serviciu de trafic aerian de calitate? Absolut nimic. În schimb, aduc o nouă presiune pe umerii controlorilor de trafic, amenințându-i cu concedierea, cu tăierea sporurilor, a salariilor și a beneficiilor legale. Și subliniez, legale, pentru că acești oameni nu au timp să se gândească la altceva decât la cum să fluidizeze și să asigure un trafic aerian de calitate în spațiul aerian românesc. În schimbul acestor deservicii, conducerea ROMATSA vrea să fie și bine plătită, cu mulți bani. Noua organigramă face ca ROMATSA să ajungă la 13 directori. Comparați numărul de directori cu structura similară din Germania, care are doar trei.

Nu, domnilor, așa ceva nu trebuie să se întâmple atâta timp cât nu faceți nimic bun pentru prestigiul acestei meserii și pentru asigurarea unui climat normal pentru cei care iau decizii la secundă pentru ca noi, dumneavoastră, oricine, de la președinți de state, prim-miniștri, miniștri și oameni simpli, să ajungă cu bine acasă.

Notați că, săptămâna trecută, din cauza stresului și a presiunii suplimentare puse de noua conducere pe umerii controlorilor de trafic, un angajat a fost luat cu ambulanța după ce i s-a făcut rău în fața pupitrului de dirijare. Este oare bine să faci astfel de experimente cu mintea celor care asigură traficul aerian? Nu, nu este normal.

Apelul meu din finalul acestei declarații politice este către întreaga mass-medie, către guvernanți, către decidenții politici aflați astăzi vremelnic în funcții, să înțeleagă munca unor oameni care fac o muncă stresantă și să înlăture acum intenția de a militariza un sistem civil, care, așa cum am precizat la începutul acestei intervenții, s-a demonstrat a fi păgubos. Este ilogic să militarizezi un serviciu civil de trafic aerian doar pentru că acum conducerea este asigurată de un general de armată.

În sprijinul celor expuse de mine stau aprecierile directorului Eurocontrol, Frank Brenner, dar și scrisoarea recentă a Federației Internaționale a Asociațiilor Controlorilor de Trafic Aerian adresată președintelui Klaus Iohannis, premierului Victor Ponta, ministrului transporturilor, Ioan Rus, și conducerii ROMATSA.

Vă mulțumesc.

Urmează doamna senator Gabriela Crețu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Mario Oprea.

Mulțumesc, domnule președinte. Bună seara, stimați colegi!

Tensiunile din regiune cresc. Noul război rece, care deja s-a instalat, deși nu o recunoaștem, dă semne că se poate transforma oricând într-un război. Punct.

Dialogul politic și aplicarea fragilelor acorduri existente sunt subminate prin gesturi și declarații belicoase. Unii decidenți par să fi uitat că pacea este mai bună decât orice război, chiar și decât un război victorios. Alții au liniștea celui care a învățat bine lecția leului: voi duceți războiul, că noi câștigăm pacea. Cetățenii sunt îngrijorați. Cei tineri, și mai mult. Ei se întreabă și ne întreabă direct dacă Parlamentul mai există și dacă-i aude. Alții întreabă dacă România se comportă ca un membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană și în NATO și care e poziția ei în contextul actual.

Cetățenii știu un lucru simplu, pe care strategii par să-l fi uitat. În orice alianță, dar cu precădere în cele realizate între inegali, atunci când se adoptă măsuri, unii au interese mari și riscuri mici, iar alții viceversa: nu au niciun interes, dar suportă toate riscurile. Din păcate, se aplică și la nivel statal regula bine recunoscută și confirmată de istorie: războaiele și crizele sunt declanșate de cei bogați și plătite cu sângele și sudoarea celor săraci.

Cetățenii au dreptate, stimați colegi. Dezbaterea, la orice nivel, cu privire la ceea ce se întâmplă și la ceea ce ar trebui să facem este total absentă. Parlamentul este doar informat că în țară vin trupe străine. Decidenții se sperie dacă-i întrebi câte sunt și cât stau. Ce caută, pare de la sine înțeles. Ne pregătim să ne batem cu rușii.

Ca de obicei, avem orgolii și nu avem interese. Interese definite democratic, care să se reflecte în conținutul deciziilor adoptate de aliați și de noi înșine. Cu privire la realitate, aplicăm politica struțului: n-o vedem.

Înalți reprezentanți ai statului declară că noi suntem loiali parteneriatelor și organizațiilor din care facem parte. Loialitatea e o atitudine corectă, de apreciat, o voi susține totdeauna, dar cred că e o confuzie la mijloc. Atât timp cât riscurile pe care cetățenii acestei țări trebuie să le înfrunte sunt enorme, iar avantajele ce se întrevăd sunt minime, se cheamă că ne supunem, nu că suntem loiali. Supuși, atât.

Suntem în 2015. Se împlinesc 40 de ani de la semnarea Actului final de la Helsinki. În ciuda adaptărilor suferite – sau poate tocmai din cauza lor –, el nu mai are greutatea pe care a avut-o. Se vede în rolul ca și neexistent al OSCE. Situația geostrategică este alta, actorii sunt alții și în altă situație.

Dacă România vrea să existe pe scena internațională astăzi, obiectivul politicii noastre externe și de securitate ar trebui să fie convocarea urgentă a unei alte, a unei noi Conferințe pentru securitate și cooperare în Europa. Găsirea de aliați pentru a determina o asemenea decizie este posibilă, pentru că nu toate statele sunt în competiție pentru locul I la declarații inadecvate și care-i irită până și pe parteneri. Voința poate fi alimentată de suportul popular. Avem curajul politic și competența diplomatică să o facem? Aceasta este întrebarea.

Mulțumesc.

Domnul senator Mario Oprea, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregătește doamna senator Doina Silistru.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se referă la Avocatul Poporului și Fondul de rezervă al Guvernului, care au ca prioritate penitenciarele.

Stimați colegi senatori,

Sunt un cetățean care respectă întocmai instituțiile statului, la fel de mult precum crede în preocupările sănătoase ale celor care conduc aceste foruri. Mai presus de toate, consider că ignorarea unor capitole esențiale pentru redresarea societății și a „sistemelor pângărite” este un act instituțional lipsit de judecată, care nu poate rămâne nesemnalat.

Așa cum avocatul poporului s-a autosesizat în privința condițiilor precare din penitenciare, la rândul meu, sesizez că dumnealui este mai preocupat de popularitate, dată fiind asocierea sa în cest caz cu o campanie mediatică dusă de un post TV. Este preocupat să-și justifice existența în actuala poziție, prin deplângerea tristului destin al condamnaților, care ar fi traumatizați în timp ce-și ispășesc pedepsele. Apreciez trezirea sa din somnul rațiunii, dar oare cazul Ridzi are întâietate în contextul în care oameni bolnavi și nevinovați mor din cauza iresponsabilității și ilegalităților care se petrec în unitățile de sănătate?

Unde sunt recomandările și implicarea acestuia în schimbarea unei situații care a costat vieți omenești prin încălcarea unor drepturi pe care, prin lege, are sarcina de a le proteja? Unde era avocatul poporului atunci când lipsea cu desăvârșire, în momentul în care era nevoie de el? Unde era avocatul poporului când trebuia să ne apere drepturile și interesele în fața numeroaselor abuzuri și încălcări ale legii?

Poate ne explică domnul Ciorbea de ce în alte cazuri a ales să joace cartea tăcerii în fața societății civile care vocifera. Poate ne explică de ce îl sensibilizează penitenciarele, dar este pasiv în fața problemelor care privesc echilibrul competențelor între autoritățile statului. Poate ne explică de ce era mut în fața oricăror solicitări de contestare a ordonanțelor de urgență emise de Guvern, în contextul în care el era singurul care le-ar fi putut trimite spre analiză la Curtea Constituțională. Pe scurt, un avocat greu de

impresionat, greu de clintit, chiar și în fața numeroaselor cereri pentru demisia Domniei Sale.

Stimați colegi,

Am așteptat, în primul rând, o reacție umană în cazul bătrânei din Brașov decedate pe un câmp. Raportul Avocatului Poporului arată faptul că în 2014 au existat 12 anchete privind egalitatea în drepturi, dreptul la viață și integritate fizică și psihică, dreptul la ocrotirea sănătății. Deci se putea. Însă domnul Victor Ciorbea reacționează la suferința celor încarcerați, în condițiile în care, absolut din întâmplare, închisorile sunt pline în acest moment de oameni de vază, neobișnuiți cu traiul fără privilegii și confort.

Nici domnul Ponta nu se lasă mai prejos din moment ce PSD este predat fără proces-verbal către DNA și se mută la răcoare. Prin urmare, Guvernul va aloca în perioada următoare, din Fondul de rezervă, sume pentru îmbunătățirea condițiilor și creșterea capacității de cazare din penitenciare. Urgența Guvernului este îndreptățită doar pentru că mai mulți foști politicieni arestați în ultima perioadă au reclamat condițiile precare și aglomerația din închisori, acuzând Ministerul Justiției că nu asigură finanțarea necesară, în condițiile în care nu au insistat pe acest subiect când s-au aflat la guvernare.

Am să fac un mic calcul, care, prin rezultatul său, cred că aduce un prejudiciu demnității multor români. Un document al Ministerului Justiției, prezentat în urmă cu o săptămână, relevă că statul cheltuiește lunar cu întreținerea unei persoane aflate în închisoare 512 lei. Statul român cheltuiește, de la clasele I–IV până la liceu, câte 500 de euro pe an cu un elev. 500 de euro! În Polonia, finanțarea este de două ori mai mare, iar în Norvegia de cinci ori mai mare. Un copil care depășește vârsta de doi ani primește o alocație de stat lunară în valoare de 42 de lei.

Poate domnul Ciorbea se va tulbura, în calitatea pe care o deține, și în cazul bolnavilor de distrofie musculară, pentru care statul decontează aparatele de ventilație artificială, dar de care pacienții nu pot beneficia din cauza birocrației și din cauza faptului că statul nu s-a hotărât ce medic poate decide folosirea aparatului vital. Detaliile stau în ultima mea întrebare formulată și susținută recent.

Se demonstrează, iată – aviz domnului Ciorbea –, că doar când ești om înaintea funcției înseamnă că o meriți. Trageți dumneavoastră concluziile și, cu această ocazie, îmi rezerv momentul pentru a-l emoționa pe avocatul poporului, deși nu sunt încarcerat pentru fapte de corupție. Aștept un avocat al poporului care să se includă în demersurile națiunii și pentru drepturile ei. Aștept să nu mai adopte poziția struțului, ci să se autoincludă în orice ecuație, în calitate de garant al supremației Constituției.

Vă mulțumesc.

Urmează doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Dumitru Oprea.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Adevăratul rol al «echipelor de comunicare»”.

Stimați colegi,

Mă înclin cu deferență în fața internauților de profesie, din orice parte a politicii vor fi provenind ei. Îi respect, îi citesc – e drept, nu atât de des pe cât postează – și trag învățăminte de care, altfel, aș fi lipsită. Ce ne-am face fără postările politicienilor, prin intermediul echipelor de comunicare, pe bloguri sau pe rețelele de socializare? Cum am mai putea ști ce se întâmplă fără Twitter, Instagram și altele? Ce ziare sau fluxuri de știri oficiale? Luați aminte la Facebook, pentru că el și numai el știe și spune tot adevărul! Acolo se face politica adevărată, acolo se creează partide și platforme, acolo se fac anunțuri importante pentru țară, acolo se dau avertismente sau se lansează amenințări, numai acolo se afirmă, cu sau fără greșeli de scriere, tot ce nu se poate spune la televizor.

În altă ordine de idei, cum am ști, fără dragul de Facebook, ce drame profunde trăiesc aleșii poporului în iadul arestului preventiv? În lipsa rețelelor de socializare, cum oare ne-am mai putea înduioșa și chiar lăcrima la auzul istorisirilor cutremurătoare despre lipsa perdeluțelor la duș sau calitatea proastă a mâncării?

Pentru toate aceste informații trebuie să mulțumim „echipelor de comunicare”. Este o industrie relativ nouă, pusă, cu devotament și pro bono, nu mă îndoiesc, deocamdată aproape exclusiv în slujba arestaților de calibru ai patriei. Doamna Udrea are echipă de comunicare, domnul Traian Băsescu are și el – a nu se înțelege cumva că e arestat –, la fel, proaspăt intratul în club, negociatorul de majorități parlamentare Marian Vanghelie.

Echipele de comunicare sunt formate din anonimi, extrem de importanți însă. Fără ei mesajul politic ar avea mult de suferit. Ce-ar fi, spre exemplu, o zi fără o postare de-a doamnei Elena Udrea? Ce-ar fi o zi fără vreun semnal de la fostul președinte al statului sau fără vreo amenințare semnată Marian Vanghelie? Pe rețeaua de socializare, evident, unde, preluate inițial ca simple idei, ele devin adevărate manifeste, eseuri sau pledoarii avocățești.

Lăsând la o parte ironia, să semnalăm o schimbare de paradigmă în comunicarea politică, o cotitură care include, evident, și o discuție despre dreptul la liberă exprimare. Se știe că internetul este o tribună importantă a libertății de exprimare, poate cea mai importantă, dar unii dintre cei care uzează de acest drept este posibil ca, la un moment dat, să depășească granițele trasate de o măsură judecătorească. Mă gândesc în special la mesajele criptate, la mesajele în mesaj care pot fi transmise din arest de către „echipele de comunicare” atât de prezente în ultimele săptămâni în spațiul virtual și, de aici, în spațiul politic și/sau public. Cred că, de cele mai multe ori, acesta este singurul lor rol.

Mulțumesc.

Domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregătește domnul senator Sorin Lazăr.

## **Domnul Dumitru Oprea:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

O întreb pe antevorbitoarea noastră dacă nu a fost îngrijorată și de ce s-ar fi făcut premierul Ponta fără like-urile de la Ghiță „te-aștept diseară în poziță” și de la Simona Halep...

...căreia i-a luat like-urile... și vrea like-uri multiple. De ce vă opriți numai la...?

## **Doamna Doina Silistru**

**:**

Domnule președinte, intră în dialog cu mine?

## **Domnul Dumitru Oprea:**

E dreptul meu să am o declarație politică.

Deci e dreptul meu să am o declarație politică și vă rog și pe dumneavoastră să faceți mai departe la fel.

Declarația mea de astăzi are titlul „Transparența fiscală trebuie să devină prioritate pentru Guvernul României”.

Deși România a înregistrat, pe parcursul anilor, progrese în asigurarea transparenței fiscale, un nou raport al Fondului Monetar Internațional arată că încă sunt probleme semnificative în acest domeniu. Rapoartele fiscale nu reflectă și starea întreprinderilor de stat, care dețin o pondere însemnată în produsul intern brut al României. În plus, România încă nu este pregătită să asigure o analiză reală a potențialului impact asupra mediului economic al schimbărilor înregistrate la nivelul politicilor macroeconomice.

De aceea, Fondul Monetar Internațional avansează ideea îmbunătățirii calității și corectitudinii rapoartelor fiscale și financiare, dar și includerea previziunilor macroeconomice în principalele documente bugetare. De asemenea, autoritățile guvernamentale sunt sfătuite să crească transparența procesului bugetar și să analizeze mult mai atent riscurile fiscale.

Iată de ce se impune ca supravegherea investițiilor publice și transparența fiscală să devină priorități ale Guvernului Ponta, astfel încât Fondul Monetar Internațional să nu constate și anul viitor că Executivul nu este în stare să respecte principiile unei bune gestiuni financiare a țării, strict necesară macroechilibrului economic.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Sorin Lazăr, din partea Grupului parlamentar al PSD. Se pregătește domnul senator Valeriu Todirașcu.

Vă mulțumesc.

Declarația politică de astăzi se referă la medicina școlară, care se pare că este în impas.

Domnule președinte,

Stimați colegi și colege,

Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014–2020 a fost elaborată într-un moment de reconfigurare a tuturor politicilor publice din toate sectoarele, în contextul pregătirii noii perioade de programare a fondurilor europene structurale și de investiții, dar și al respectării cu prioritate a obiectivelor incluse în Programul de guvernare 2013–2016 și a țintelor stabilite și asumate prin Strategia „Europa 2020”.

Toți vorbim despre dreptul copilului la sănătate și, implicit, la servicii de sănătate. Acest drept este reglementat, pe de o parte, de legislația privind protecția drepturilor copilului, iar pe de altă parte de legislația specifică domeniului sănătății.

În România, serviciile de asistență medicală primară se furnizează prin medicii de familie, care asigură servicii medicale preventive și curative pentru toți copiii, indiferent de statutul de asigurat al părinților sau aparținătorilor.

O mare problemă este cea a medicilor școlari, un aspect subfinanțat, deficitar în resursă umană, care lasă descoperită componenta de prevenție și promovare a sănătății copiilor în mediul școlar. În acest domeniu nu s-a evidențiat o strategie coerentă de dezvoltare în ultimele două decenii, acoperirea fiind în scădere. Serviciile comunitare de prevenire, identificare, intervenție timpurie sunt subdezvoltate, mai ales în mediul rural. Serviciile de sănătate și reabilitare sunt greu accesibile, nu sunt întotdeauna de calitate, țin cont de necesitățile persoanelor cu dizabilități în mică măsură și nu sunt la prețuri abordabile, mai ales pentru grupurile de risc. Persoanele cu dizabilități, cu precădere cele cu dificultăți de deplasare, din mediul rural sau sărace au acces limitat la servicii de sănătate de calitate, inclusiv la tratamente medicale de rutină, ceea ce creează inegalități în materie de sănătate.

Stimați colegi,

Vă reamintesc că politicile de sănătate din România ar trebui să fie mult mai concentrate pe prevenție, așa cum se întâmplă în statele europene dezvoltate. Medicina școlară joacă în această privință rolul primordial de medicină de screening, care ajută în politica de luptă împotriva eșecului școlar.

În domeniul sănătății publice, școala, poarta de acces pentru toți tinerii până la vârsta de 16 ani, este un loc privilegiat pentru identificarea de dificultăți, monitorizarea elevilor și punerea în aplicare a programelor de promovare a sănătății.

Stimați colegi,

Este necesară revizuirea misiunilor medicinei școlare și ar trebui ca, indiferent de culoarea politică, să susținem modificarea legislației în domeniul medicinei școlare, astfel încât aceasta să se bazeze pe principiul de screening, să se redefinească statutul de prescripție, să se acorde vizibilitate sănătății școlare, să se formeze profesorii și personalul de conducere în domeniul sănătății școlare, să se introducă medicii și asistentele școlare ca membri din oficiu în consiliile de administrație ale instituțiilor de învățământ, să se asigure consecvența și congruența acțiunilor din medicina școlară cu programele de sănătate publică.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Valeriu Todirașcu, Grupul parlamentar al PNL. Se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația de astăzi am intitulat-o „O mică victorie a statului de drept”.

Doamnelor și domnilor senatori,

Conceptul de stat de drept presupune separația puterilor – legislativă, executivă și judecătorească –, ca și echilibrul și controlul reciproc al acestora.

Constituția României impune acest principiu în art. 1 alin. (4): „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.”

Însă legile țării, mai mult sau mai puțin aplicate, oferă portițe pentru eludarea principiului „ _checks and balances_ ” al statului modern organizat democratic.

Un exemplu de neaplicare a unei legi care reglementează un aspect al relației dintre puterea legislativă, respectiv Parlamentul, și puterea judecătorească, a cărei independență este garantată de Consiliul Superior al Magistraturii, este Legea nr. 317/2004 privind organizarea CSM, care la art. 38 alin. (3) prevede: „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești.”

Această prevedere este eludată, de regulă, atât de Guvern, care nu cere avizul CSM pe proiectele de lege care

privesc activitatea autorității judecătorești, cât și de Parlament, care, prin Camerele sale, nu cere avizul CSM când se discută acte normative de acest fel. Regulamentele acestor instituții nu prevăd și ele solicitarea avizului CSM.

Recent, promovând în Parlament, ca inițiator, mai multe propuneri legislative care au avut ca obiect modificarea Codului penal, am solicitat obținerea unui aviz consultativ de la CSM pentru a afla dacă modificările propuse nu ar influența cumva negativ activitatea autorităților judecătorești.

Deoarece mi s-a refuzat această solicitare, am trimis o solicitare oficială, în calitate de senator, către Biroul permanent al Senatului, pentru ca solicitarea avizului CSM în procesul legislativ să constituie regulă atunci când sunt în discuție inițiative legislative care completează sau modifică legi ce privesc activitatea autorității judecătorești.

Răspunsul Biroului permanent al Senatului a fost unul favorabil, pe care-l am aici, având numărul 351 din 10 martie 2015, și sper ca și Biroul permanent al Camerei Deputaților să avizeze favorabil solicitarea mea.

Consider că aplicarea pe viitor a prevederii legale conform căreia CSM avizează actele normative care sunt în discuție în Parlament și care privesc activitatea autorității judecătorești va aduce un plus de consistență și acuratețe acestor inițiative legislative, va îmbunătăți colaborarea dintre autoritatea judecătorească și cea legislativă și va evita votarea în Parlament a unor legi care să afecteze negativ funcționarea autorității judecătorești, așa cum s-a întâmplat în trecut.

Statul de drept a repurtat, astfel, o mică victorie. Vă mulțumesc.

Domnul senator Alexandru Cordoș, Grupul parlamentar al PSD. Se pregătește doamna senator Doina Federovici.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică am intitulat-o „Necesitatea unei Românii stabile politic în actualul context european”.

Stimați colegi,

România este amplasată, geopolitic, la intersecția axelor geoeconomice Vest–Est (Europa Occidentală – Spațiul Est ex-sovietic) și Nord-Vest–Sud-Est (Germania și Europa Centrală – Asia Mică și Orientul Apropiat). Din această poziție decurg avantaje și, în egală măsură, dezavantaje de securitate, economice și politice.

Concomitent, se află la intersecția unor axe geoeconomice în curs de consolidare: axa mărilor (Marea Caspică–Marea Neagră–Marea Mediterană) și axa fluviilor și canalelor (Rin–Main–Dunăre), legând Marea Nordului cu Marea Neagră.

În contextul schimbărilor din Europa, România devine tot mai conectată la spațiul balcano-dunăreano-pontic, jucând un rol important în economia și politica europeană.

Tocmai de aceea, acțiunile politicului trebuie să se concentreze în direcția eliminării instabilității politice, prin adoptarea unor măsuri calculate, prudente și bine fundamentate, care să influențeze pozitiv mediul economic și societatea.

În contextul celor menționate mai sus, ca poziționare, clasa politică trebuie să adopte o atitudine care să contrabalanseze influența externă. În prezent, dinamica exagerată a factorului politic ar putea conduce la un fenomen nedorit, și anume la instabilitate. Siguranța națională, predictibilitatea fiscală și buna funcționare a instituțiilor vitale ale statului sunt garantate de stabilitatea politică.

Nu contest faptul că disputa politică este importantă ca mod de manifestare a democrației. Totuși, trebuie îndeplinite câteva condiții minime, și anume să nu afecteze democrația, dezvoltarea națiunii, bunăstarea și siguranța cetățenilor. Alegerea, prin votul cetățenilor români, a actualei structuri politice trebuie respectată. Cumularea și monopolizarea puterii de către un singur partid sau coaliție, altfel decât prin votul cetățenilor, generează, la rândul său, sau poate genera instabilitate.

România nu are nevoie de o nouă criză politică, ci de un consens care să asigure îndeplinirea unitară, pe termen mediu și lung, a strategiilor de dezvoltare. Astfel, linia de demarcație politică trebuie să se situeze între majoritatea parlamentară și opoziție.

În acest sens, este nevoie de dezbateri oneste și de o susținere unitară în Parlament a proiectelor de țară. Votul în Parlament trebuie să pună în prim-plan interesul general, nu interesele politicianiste.

Stimați colegi senatori,

În concluzie, responsabilitatea Parlamentului, a noastră ca senatori, este majoră în privința asigurării stabilității politice. De ea, așa cum spuneam, depind siguranța națională și dezvoltarea României pe termen mediu și lung. Vă mulțumesc.

Doamna senator Doina Federovici, din partea Grupului parlamentar al PSD.

## **Doamna Doina Elena Federovici:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o sugestiv „Noul Cod fiscal nu avantajează un partid sau altul. Este un proiect care este în avantajul cetățenilor din această țară”.

Stimați colegi,

Proiectul Codului fiscal propus de Guvern conține multe măsuri benefice pentru români, deci și pentru botoșănenii pe care îi reprezint în Parlament, care au ca efect reducerea taxelor și crearea locurilor de muncă. Sunt măsuri de dreapta, precum diminuarea fiscalității, dar și măsuri de stânga, precum crearea de noi locuri de muncă.

Îi îndemn pe colegii parlamentari de la celelalte partide să lase jos armele politice și să iasă din paradigma conflictului politic. Noul Cod fiscal nu avantajează un partid sau altul. Este un proiect care e în avantajul cetățenilor din această țară.

Toți parlamentarii au ocazia de a demonstra public că îi pun pe cetățeni mai presus de șefii lor de partid. Parlamentarii au fost votați de români, nu de domnul Blaga sau de doamna Gorghiu. Să voteze deci cum e bine pentru români, nu cum este bine pentru domnul Blaga sau doamna Gorghiu.

Cu toții ar trebui să abandonăm conflictul politic și să ne gândim la toți cetățenii, inclusiv la cei peste 400.000 de botoșăneni care vor beneficia de reducerea TVA de la 24% la 20% de la 1 ianuarie 2016 și la 18% începând cu 1 ianuarie 2018.

Îi îndemn deci pe colegii parlamentari să se gândească la românii care sunt acum în șomaj și care ar putea obține un loc de muncă în urma aplicării noului Cod fiscal. În cazul județului Botoșani, în urma măsurilor propuse, se estimează o creștere cu 3.200 de locuri de muncă în 2016 și cu alte

încă 1.700 în următorii ani. Calculul s-a făcut, bineînțeles, prin raportarea estimării naționale a Ministerului Finanțelor privind noile locuri de muncă la ponderea pe care o are populația județului în total populație.

Cu toții trebuie să avem în vedere miile de microîntreprinderi din România – 3.955 de microîntreprinderi sunt numai în județul Botoșani –, care vor beneficia de o impozitare diferențiată, între 1% și 3%, în funcție de numărul de salariați.

Toți parlamentarii trebuie să se gândească la salariații care obțin venituri în România, numai în Botoșani fiind peste 51.000 de salariați care vor beneficia de reducerea contribuției de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5%, începând cu 1 ianuarie 2017. Trebuie să se gândească, de asemenea, la agenții economici care vor beneficia de reducerea contribuției de asigurări sociale la angajator de la 15,8% la 13,5%, de la 1 ianuarie 2017.

Liberalii din vechiul PNL s-au compromis în „Alianța Răului” cu PDL. Au acum ocazia să se delimiteze de guvernarea Boc–Băsescu–Udrea, când s-au tăiat salarii și s-au mărit taxe. Dacă sunt cu adevărat onești, pot vota scăderea TVA, care a fost crescută la 24% de Guvernul Boc. Noul Cod fiscal prevede reducerea TVA în două etape: la 20% în 2016, iar apoi la 18% în 2018.

Nu există niciun motiv politic sau economic care să-i împiedice pe parlamentarii de la PNL–PDL să voteze noul Cod fiscal.

Alianța PNL–PDL se declară de dreapta. Sunt foarte multe măsuri de dreapta în noul Cod fiscal propus de Guvern: reducerea taxelor, scăderea accizelor, diminuarea impozitelor. Toate sunt măsuri de dreapta. Orice liberal de bună-credință ar vota cu două mâini astfel de măsuri.

Ca partide politice cu doctrine diferite, putem avea opinii politice diferite despre modul în care trebuie guvernată România, dar când există un proiect bun pentru toți cetățenii, atunci trebuie susținut de toate partidele, indiferent de culoarea lor politică, pentru că toate partidele sunt votate de cetățeni.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

Domnule Ilieșiu, aveți declarație politică?

## **Domnul Ion Rotaru**

**:**

Are o întrebare.

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

Am înțeles.

Au mai depus în scris declarații politice următorii senatori: – din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna Firea Gabriela, domnii Coca Laurențiu Florian, Frătean Petru Alexandru, Saghian Gheorghe, Mohanu Nicolae, Donțu Ovidiu și Constantinescu Florin;

– din partea Grupului parlamentar al PNL: domnii senatori Pașcan Marius, Ghilea Găvrilă, Tișe Alin, Luchian Dragoș, Igaș Traian, Nicoară Marius, Tătaru Nelu și doamna senator Popa Mihaela;

– din partea Grupului parlamentar liberal-conservator: domnii senatori Nistor Vasile, Niță Mihai și Durbacă Eugen.

Facem o pauză de 5 minute și apoi începem cu sesiunea de întrebări, interpelări și răspunsuri.

Declarația politică se intitulează „ANRP, o adevărată peșteră a comorilor pentru camarila PDL”.

Restituirea proprietăților confiscate de regimul comunist constituie piatra de temelie a societății democratice edificate după decembrie 1989. Sau cel puțin așa ar fi trebuit să fie. Din păcate însă, a fost păstrat doar principiul, clamat cu toate ocaziile și menționat inclusiv în Constituție, în timp ce punerea lui în aplicare a fost un permanent izvor de fapte cu iz penal.

Anchetele derulate în ultima perioadă sau, mai bine zis, ajunse acum la cunoștința opiniei publice au devoalat un sistem mafiot de drenare a unor sume fabuloase din bugetul de stat în cadrul procedurilor deloc transparente legate de restituirea proprietăților. Acuzațiile merg până la vârful Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care s-a dovedit a fi o veritabilă peșteră a comorilor pentru un cerc restrâns de inițiați, aflați printre sau în siajul unor personaje din fostul Partid Democrat Liberal, actualmente PNL.

Raportul dat publicității zilele trecute de către Corpul de control al prim-ministrului atestă o situație a despăgubirilor acordate foștilor proprietari care poate fi calificată, fără nicio reținere, drept jaf generalizat. Conform datelor, în perioada 2008–2011 au fost soluționate 8.136 de dosare, dintre care 1.407 conform numărului de înregistrare, iar 2.269 cu prioritate pe motiv de cazuri excepționale, cu justificări aberante de genul paranoia sau lombosciatică sau chiar motivate cu simple adeverințe emise de medicul de familie. Dintre cele rezolvate cu prioritate, 131 au fost soluționate în favoarea cesionarilor de creanțe, așa-zișii samsari.

Invocarea cazurilor speciale a fost posibilă grație ambiguităților conținute într-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul Boc, pentru ca președintele de atunci al autorității, Crinuța Dumitrean, să aibă puterea de a decide cine va primi cu prioritate cele 36% din acțiunile Fondului „Proprietatea”, evaluate la 640 de milioane de euro, pe care le mai deținea Ministerul Finanțelor, dacă erau invocate „cazuri medicale, cazuri sociale etc.”. Crinuța Dumitrean este cercetată acum în arest preventiv, dar milioanele au zburat.

În raportul de control este indicată și o listă de 78 de dosare cu cele mai mari despăgubiri, cuprinse între 29,7 milioane de lei și 466,7 milioane de lei, majoritatea fiind acordate nu moștenitorilor de drept, ci unor intermediari. Vă reamintesc doar prima poziție de pe această listă, care a făcut ceva vâlvă la momentul respectiv, și anume despăgubirea de 466 de milioane de lei încasată în baza Legii nr. 10/2001 și soluționată drept caz special în favoarea cesionarului Horia Simu.

Guvernul condus de Victor Ponta este primul care a întreprins măsuri concrete care să limiteze și chiar să stopeze acest jaf. În primul rând, a fost modificată Legea de restituire a proprietăților, exact în ideea de a descuraja traficul cu drepturi litigioase, generator de corupție, prin impozitarea cu 85% a sumelor obținute de către cesionari. Apoi, controalele ordonate de premier au strâns un volum impresionant de informații care urmează să fie folosite de către procurori în anchetele penale aflate pe rol sau care vor fi deschise în perioada următoare cu privire la fapte legate de procesul de restituire a proprietăților.

Cei care au profitat cu bună știință de acest sistem și care se considerau intangibili vor răspunde pentru faptele lor, dar cel mai important beneficiu al acestor acțiuni este acela că

aceste practici au fost stopate, iar situația aberantă în care un principiu esențial al statului de drept a fost sursă permanentă de corupție a încetat.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Marcarea Zilei internaționale a francofoniei”.

Săptămâna aceasta se împlinesc 45 de ani de la înființarea Organizației Internaționale a Francofoniei și 24 de ani de când România a obținut statutul de observator, în anul 1991, în cadrul organizației, iar în 1993 țara noastră a devenit membru al OIF cu drepturi depline.

Organizația Internațională a Francofoniei, după cum se știe, este o organizație internațională care, pornind de la afinitatea pentru limba franceză, reunește state și guverne de pe cinci continente: 53 de state și guverne cu statutul de membru cu drepturi depline, două cu statutul de membru asociat și 13 cu statutul de observator. Nucleul interguvernamental al francofoniei a fost creat la 20 martie 1970, odată cu înființarea Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică (ACCT). Din acest motiv, începând de la această dată, ziua de 20 martie marchează Ziua internațională a francofoniei.

Agenția de Cooperare Culturală și Tehnică, ale cărei titulatură și portofoliu au evoluat pe parcurs, a devenit Agenția Interguvernamentală a Francofoniei (AIF) în 1999. Pentru o mai bună vizibilitate și coerență pe scena internațională, din ianuarie 2006, AIF s-a transformat în Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), ca singur organism interguvernamental al francofoniei.

Francofonia a decis să-și aprofundeze dimensiunea politică și să se transforme dintr-o agenție de cooperare interguvernamentală cu un fundament profund cultural într-o organizație internațională, cu toate implicațiile și transformările necesare acestui scop. Astfel, OIF a jucat un rol determinant în mobilizarea statelor și guvernelor membre pentru ratificarea în cadrul UNESCO a Convenției pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007.

România a devenit membru observator al comunității statelor și guvernelor având în comun limba franceză în cadrul _Sommet_ -ului de la Versailles din 1991. În 1993, la _Sommet_ -ul de la Mauritius, România a obținut statutul de membru cu drepturi depline al acestei structuri. Anual, la 20 martie, 75 de țări membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei celebrează Ziua internațională a francofoniei prin diverse manifestări.

În această lună, în preajma acestei sărbători, Organizația Internațională a Francofoniei organizează „Săptămâna limbii franceze și a francofoniei”. Vocația de parteneriat, de dialog, de solidaritate, specifică francofoniei, este reflectată de efervescența de evenimente organizate în preajma marcării acestei zile în cadrul Parlamentului României.

Ministerul Afacerilor Externe român va organiza în 19 martie tradiționala „Seară a francofoniei”, care va reuni reprezentanți ai diverselor grupuri de francofoni din cadrul populației romanești și din cadrul corpului diplomatic. Evenimentul reprezintă o ocazie pentru 900 de milioane de femei și bărbați de pe cinci continente să prețuiască ce au în comun, limba franceză, solidaritatea și valorile francofoniei. Suntem bucuroși să facem parte din aceste sute de milioane de francofoni.

Declarația politică se intitulează „Un pas înainte pentru ca românii să călătorească fără vize în Canada!”.

Drapelul României a fost arborat, timp de trei zile, pe clădirea Parlamentului canadian. Un semn de prietenie și o dovadă în plus a respectului cu care a fost primită în perioada 9–13 martie anul curent vizita în Canada a delegației parlamentare române conduse de președintele Camerei Deputaților, domnul Valeriu Zgonea. Această vizită de lucru, la care am participat în calitate de președinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Canada, s-a înscris în demersul de dezvoltare a cooperării interparlamentare, în condițiile în care Canada reprezintă un aliat important al României, cu care împărtășim interese și obiective în multiple domenii.

Un eveniment în premieră în istoricul relațiilor dintre cele două state este faptul că am semnat alături de omologul canadian, președintele Grupului de prietenie cu România din Parlamentul Canadei, domnul Corneliu Chișu, deputat canadian de origine română, Declarația comună în vederea consolidării relațiilor dintre Parlamentul Canadei și Parlamentul României, a intensificării dialogului bilateral și a sprijinului reciproc în cadrul forurilor internaționale.

Principala temă abordată în cadrul întrevederilor cu oficialii canadieni se referă la eliminarea, într-un orizont de timp cât mai apropiat, a obligativității vizelor pentru cetățenii români care doresc să călătorească în Canada. Ministrul cetățeniei și imigrației din Guvernul canadian, precum și președinții celor două Camere ale Parlamentului canadian au evidențiat că obiectivul este împărtășit de ambele state, contribuind la amplificarea și diversificarea schimburilor comerciale bilaterale și la fructificarea întregului potențial de cooperare transatlantică.

Partea canadiană s-a arătat deschisă pentru continuarea cooperării în domeniul securității, dat fiind parteneriatul dintre România și Canada și în cadrul NATO, precum și pentru extinderea parteneriatelor în educație, cercetare și energie. De asemenea, discuțiile s-au concentrat și pe dimensiunea economică, în contextul în care următorul pas la nivel european îl reprezintă semnarea Acordului economic și comercial cuprinzător cu Canada, care are în vedere liberalizarea comerțului și facilitarea accesului pe piețe între statele membre UE și Canada.

Sunt mândru de faptul că am reușit să facem pași înainte pe drumul relațiilor româno-canadiene, care să aducă beneficii directe cetățenilor români aflați în țară sau în comunitățile din Canada!

Declarația politică este intitulată „Preocupările constante ale specialiștilor pentru a monitoriza fenomenul drogurilor”. Domnule președinte,

## Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

Atât la nivel mondial, cât și la nivel național, consumul de tutun, alcool și droguri ilicite reprezintă o provocare cu implicații grave atât pentru domeniul social, al sănătății, dar și în domeniul aplicării legii, iar evoluțiile recente, cum ar fi consumul de substanțe noi cu proprietăți psihoactive, continuă să genereze preocupări la toate nivelurile. Statisticile arată costurile enorme care se alocă pentru rezolvarea sau diminuarea consecințelor abuzului de droguri în planul sănătății individului și al sănătății publice.

În contextul actual sunt pe deplin justificate preocupările constante ale specialiștilor pentru a monitoriza fenomenul

drogurilor și pentru a identifica soluții din mai multe perspective: juridică, economică, socială, educațională, a sănătății publice, a prevenirii.

Consecințele negative ale consumului ilicit de droguri sunt cunoscute mai ales ca o problemă acută a lumii moderne, care devine tot mai îngrijorătoare, deoarece numărul consumatorilor de droguri este în creștere, în special în rândul adolescenților și tinerilor.

În România, este de apreciat activitatea Agenției Naționale Antidrog, care a realizat cele mai multe campanii și proiecte de prevenire, acestea adresându-se adolescenților și tinerilor, deoarece ele se fundamentează pe cercetările științifice referitoare la fenomenul drogurilor. Importanța Agenției Naționale Antidrog rezidă și în faptul că ea reprezintă principala instituție care asigură coordonarea între instituțiile publice și organizațiile nonprofit angajate în lupta împotriva traficului și consumului ilicit de droguri. Totodată, asigură legătura cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și Dependenței de Droguri și cu alte organisme internaționale în domeniu.

M-am bucurat să aflu că Agenția Națională Antidrog a avut cea mai mare absorbție de fonduri externe utilizate în vederea eficientizării managementului în prioritizarea și alocarea de fonduri, în conformitate cu necesitățile identificate la nivel local și central de către organizațiile și instituțiile cu atribuții în lupta antidrog.

Cu toate acestea, consider că trebuie acordată mai multă atenție acestui domeniu, întrucât tinerii consumă niște substanțe mai periculoase decât drogurile, etnobotanicele, cu efecte devastatoare pentru organism. Atât în Galați, cât și în alte județe, se întâlnesc din ce în ce mai multe cazuri în care medicii nu știu ce antidot să dea pacienților care consumă substanțe noi, cumpărate la liber de pe internet. Mai mult de 50 de tineri au avut nevoie de îngrijiri medicale în ultima perioadă după ce au inhalat un nou drog făcut din plante, stropite, se pare, cu substanțe ce pot fi mortale sau pot provoca afecțiuni neurologice foarte grave.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

Declarația politică se intitulează „15 martie – Ziua mondială a drepturilor consumatorilor”.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Conceptul privind „drepturile consumatorilor” își are originea în Carta drepturilor consumatorilor, definită de fostul Președinte al SUA John Fitzgerald Kennedy, în data de 15 martie 1962, sub forma unui mesaj adresat Congresului american, susținând existența a patru drepturi fundamentale ale acestora: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul de a fi ascultat și dreptul de a alege produse și servicii. Deși carta nu a fost definitivată, ea a servit drept model de referință la elaborarea legilor de protecție a consumatorilor ce au apărut între anii ’70 și ’80 în SUA și în alte țări de pe continentul american (Canada, Mexic), și în Europa (Belgia, Franța, Germania, Suedia).

De reținut că ziua de 15 martie 1962 reprezintă momentul istoric al nașterii mișcării mondiale privind protecția consumatorilor, Organizația Internațională a Uniunilor de Consumatori declarând această zi drept Ziua mondială a drepturilor consumatorilor.

Comisia Comunității Europene a adoptat în 1975 „Programul pentru o politică de protecție și informare a consumatorilor”, iar Organizația Națiunilor Unite a adoptat, prin Rezoluția 39/248 din 8 aprilie 1985, „Principiile directoare pentru protecția consumatorilor”. Potrivit acestui document, „guvernele tuturor țărilor trebuie să dezvolte, să întărească și să mențină o politică puternică de protecție a consumatorilor, ținând cont de principiile directoare declarate”.

În România sunt recunoscute următoarele drepturi de bază ale consumatorilor:

- dreptul la protecția vieții, sănătății și securității;

- dreptul la protecția intereselor economice;

- dreptul la informare;

- dreptul la educare;

- dreptul de acces neîngrădit la piețele de produse și

- servicii;

- dreptul la despăgubire;

- dreptul la reprezentare.

La noi în țară, ziua de 15 martie este marcată prin activități de informare a consumatorilor despre drepturile pe care le au, drepturi ce sunt în concordanță cu legislația națională și europeană. Cea mai mare parte dintre directivele Consiliului European au fost transpuse în legislația națională odată cu aderarea la UE, iar regulamentele UE se aplică atât prin coroborare cu legislația actuală, cât și individual.

Este esențial pentru noi, în calitate de consumatori, să avem servicii și produse de calitate, dar este esențial să fim și educați, informați, ascultați.

De asemenea, toate autoritățile implicate în protejarea acestor drepturi fundamentale și esențiale, pe lângă responsabilitățile de apărare și garantare a lor, ar trebui să dezvolte programe de educare și informare corectă, completă și precisă a consumatorilor, prezentate constant și specific, pe tematici de actualitate sau de impact.

Stimați colegi,

Cu ocazia Zilei mondiale a drepturilor consumatorilor, în întreaga lume au loc manifestări care aduc în conștiința publică importanța cunoașterii și protejării drepturilor oamenilor în calitatea lor de consumatori. Să nu uităm că și noi ne plasăm în rândurile acestora și să venim în sprijinul celor implicați în a le demonstra cetățenilor că drepturile le sunt respectate printr-o maximă armonizare a legislației naționale cu cea europeană.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Alina Gorghiu _versus_ politica românească”.

## Domnule președinte,

- Stimați colegi,

- Doamnelor și domnilor,

De când a fost numită copreședinte al PNL, domnișoara Alina Gorghiu a devenit criticul absolut al politicii românești. Zilnic, această domnișoară, în loc să se îngrijească de atribuțiile care îi revin, face declarații. Adică doar vorbește. Și nu că ar vorbi la subiect, cu soluții reale. Domnia Sa vorbește pe lângă subiect și pe lângă ceea ce trebuie să fie preocuparea Domniei Sale din poziția pe care o ocupă, criticând ceea ce face și nu face Guvernul Ponta sau PSD-ul. Pe ce mizează domnișoara nu știu.

În mod sigur, nu mizează pe domnul președinte. Nu aș vrea să cred că priceperea politică a domnișoarei Gorghiu nu merge mai departe de fatala greșeală de a se identifica cu domnul președinte Iohannis. Nici nu aș vrea să cred că domnișoara copreședinte mizează pe Președintele României, care a fost ales nu pentru fosta sa apartenență la Partidul Național Liberal, ci pentru că, ne aducem cu toții aminte, este Klaus Werner Iohannis, omul care nu vorbește foarte mult, ci face. Contrar președintelui, domnișoara Gorghiu vorbește

mult și nu face nimic, în timp ce crede că PNL-ul își va depăși numărul de cinci membri viabili, ba, mai mult, va ajunge ca, prin minune, să dețină și majoritatea în Parlament și să facă și Guvern.

Lăsând deoparte că această domnișoară copreședinte a uitat complet că până acum puțină vreme a fost în alianță cu PSD-ul – că doar prin alianțe poate exista și funcționa PNL! – și că a adunat cu vârf și îndesat roadele acestei alianțe, care i-a adus în Parlament și în structurile locale și centrale, se pare că domnișoara Gorghiu ori nu știe, ori nu vrea să facă ceea ce a fost pusă să facă. Mai precis, să recreeze un partid care, se vede bine, abia de mai poate fi numit cu adevărat un partid.

Vă întreb, domnișoară: în afară de a critica non-stop ceea ce ați avut șansa să faceți și nu ați fost capabili să faceți, nici dumneavoastră și nici puținii dumneavoastră colegi, ce faceți în rest? În afara faptului că stați și vorbiți lucruri fără sens și bun-simț, crezând că a face politică, fie ea a puterii sau a opoziției, înseamnă a avea o atitudine discriminatorie, delatorie, complet neconstructivă la adresa celor cărora, culmea, v-ați alăturat. Prin discursul dumneavoastră, domnișoară, nu numai că nu vă respectați colegii politici, dar, mai ales, nu respectați cetățenii României! Aceiași cărora, acum un an, le spuneați lucruri complet diferite. Opoziția, domnișoară Gorghiu, nu înseamnă desființare și destabilizare. Și nici nu veți obține așa puterea.

Din această atitudine, noi toți, românii, nu înțelegem decât că sunteți lipsiți de scrupule, de soluții concrete, dar plini de neadevăruri și venin. În plus, funcția ce v-a fost oferită nu presupune carieră de vedetă mediatică. Aici, ar trebui să alegeți și, la ce ați dovedit până acum în politică, se pare că ar fi mai înțelept să alegeți de aici încolo un cu totul alt domeniu de activitate. Dacă nu, v-aș sugera măcar să îi întrebați pe mai experimentații dumneavoastră colegi rezultați din proaspăta fuziune cam ce ar trebui să faceți pentru a vă îndeplini minimumul de responsabilități. Ca să nu mai spun că sunteți, înainte de toate, parlamentar. Adică aveți și mai multe responsabilități și treburi pe care... nu le faceți decât, eventual, din critici și din recentul program, care, prezentat fiind, a dovedit că nu are nicio legătură cu rezolvările rapide și reale de care această țară are nevoie.

Așadar, stimată domnișoară Gorghiu, o să vă adresez și dumneavoastră, în mod direct, aceleași întrebări pe care le-am adresat tuturor colegilor liberali cu prilejul unei declarații politice anterioare:

Credeți că prin a dărâma ceea ce se face veți reuși să dovediți că puteți fi o soluție pentru guvernarea României?

Care este soluția dumneavoastră reală pentru relansarea din toate punctele de vedere și creșterea bunăstării României și a cetățenilor săi?

Soluții, domnișoară Gorghiu, nu vorbe!

Iar atunci când veți veni cu ele, vă asigur că noi, PSD-ul, nu vom avea nicio problemă în a vă susține pentru a le realiza, spre deosebire de dumneavoastră, care, deși v-ați angajat la asta acum trei ani, acum nu faceți altceva decât să desființați.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „În luna ianuarie, construcțiile, exporturile și comerțul au înregistrat creșteri”. Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

În prima lună a acestui an, construcțiile au crescut cu 12%, exporturile cu 6,4%, comerțul cu 6,3%. Potrivit datelor oferite de Institutul Național de Statistică, lucrările totale de construcții au înregistrat în luna ianuarie o creștere de 12,9% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Este pentru prima dată în ultimii trei ani când prima lună a anului aduce un plus pentru această industrie.

Exporturile au crescut în ianuarie cu 6,4%, mai rapid decât importurile, care au avansat cu 4,1%. Exporturile înregistrează creșteri constante din 2009 încoace, iar anul trecut au ajuns la o valoare-record de peste 52 de miliarde de euro. Cumulat, exporturile de bunuri și cele de servicii au depășit 60 de miliarde de euro în 2014.

Cât privește cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul, principalul indicator ce reflectă consumul intern, aceasta a crescut în ianuarie cu 6,3%, acesta fiind al doilea cel mai puternic avans din prima lună a anului de după 2008. Dacă în 2014 consumul de produse nealimentare – mobilă, electro, IT, cosmetice sau haine – a fost principalul motor pentru businessurile din comerțul cu amănuntul, în prima lună din acest an rolurile s-au inversat. Astfel, vânzările de alimente, băuturi și tutun au avansat cu peste 10%, în timp ce consumul de produse nealimentare a crescut cu doar 2,3%. Economiștii se așteaptă ca avansul economic din 2015 să vină din consumul intern, exporturile nemaifiind un mijloc de tractare a economiei.

Potrivit unui studiu al E&Y, aproape două treimi din companiile medii din România (64%), cu afaceri între 10 și 500 de milioane de euro, se așteaptă la creșterea cifrei de afaceri în 2015.

Este important ca acest ritm să se mențină și în lunile viitoare. De asemenea, este foarte important ca și în alte domenii România să aibă un ritm susținut. Mă refer, de exemplu, la producția industrială, care a avut în ianuarie un avans de doar 1,2% față de ianuarie trecut.

După părerea economiștilor, ritmul de creștere se va accelera, având în vedere avansul cererii de consum, scăderea dobânzilor la credite, revenirea economică din zona euro, posibila reluare a investițiilor publice, dar și relaxarea fiscală anunțată.

Cât privește inflația, analiștii anticipează că nivelul scăzut al acesteia se va menține în lunile următoare, iar noile previziuni ale analiștilor indică o inflație medie anuală sub 1%. Inflația anuală continuă să se mențină, prin urmare, sub ținta băncii centrale.

Am trecut în revistă aceste date importante pentru că noi trebuie să conștientizăm unde ne aflăm și trebuie să vedem ce mai avem de făcut pentru ca toate domeniile economiei noastre să se dezvolte.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Românii nu mai pot sau nu mai știu să zâmbească!”.

## Domnule președinte,

## Distinși colegi,

Adeseori, poți descifra o stare dominantă de spirit mergând pe stradă, parcurgând prin mulțimea trecătorilor necunoscuți, observând limbajul lor nonverbal, analizându-le mimica. Un zâmbet nu îndulcește în mod obligatoriu buzele, ci reflectă o atitudine, iluminează privirea, generează un optimism molipsitor, lesne descifrabil. Faceți un exercițiu de percepție și evaluați care este starea de spirit a românilor obișnuiți, care este figura psihologic predominantă cu care se identifică astăzi mulțimea anonimilor! Veți constata, cel mai adesea, într-o lectură a expresivității nonverbale

posomorârea generală, o tristețe surdă și apăsătoare, anxietate, mâhnire, iritare ori priviri absente.

Din punct de vedere medical, psihiatrii invocă sporirea alarmantă, în ultimii ani, a numărului celor suferinzi de stări depresive și depresii de tipologii diferite. Într-un fel sau altul, aceste stări trimit metaforic la pierderi: situația economică și nesiguranța sau pierderea locului de muncă, probleme sau pierderi în familie, dezamăgiri covârșitoare, anxietate, pierderea încrederii în cei din jur și în ziua de mâine. Ne-am obișnuit întrucâtva, câtă vreme cu toții tolerăm și contribuim la această stare dezastruoasă de spirit. În România ultimilor ani, răul, grotescul, sordidul, conflictualitatea, mahalaua socială și, în general, negativismul sunt repere constante, care domină mediatic spațiul public, sub pretextul nevoii de audiență și rating. Acestea sunt „pastilele” cu informații pe care le îngurgităm cotidian și care ne alimentează suveran starea de spirit.

Spațiul politic este la fel de toxic și otrăvitor, la modul în care este reflectat prin mass-media, nefăcând altceva decât să cultive spiritul gregar, demagogia, impostura, hoția și interesele oneroase, subsecvente competiției și răfuielilor rapace pentru controlul banului public. Când economia națională funcționează vădit defectuos, când perspectivele naționale sunt mai degrabă întunecate și nesigure, emfatic, politicul declamă ritos reforme fără de fond, pe care, evident, nu le vede și nu le mai crede nimeni.

Acum, peste toate nevrozele și nevralgiile sociale din România, s-au instalat triumfător psihoza arestărilor și sarabanda justițiară împotriva marilor corupți ai țării, cu victime de la nivel de președinte la miniștri, parlamentari sau aleși locali, un nou sindrom al rătăcirilor politicianiste care întărește fatidic convingerea depresiei generale, anume că, prin politică, și mai ales la vârful țării, toți sunt hoți! De aici până la neîncrederea anarhică în instituțiile fundamentale ale statului nu mai este decât un pas.

Nu mă hazardez și nu sunt competent pentru a intui vreun diagnostic, nici nu întrevăd acum vreun remediu sau panaceu salvator pentru starea generală de spirit a românilor. Constat însă, cu disperare și teamă, că românii nu mai pot sau nu mai știu să zâmbească.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică este intitulată „Unele drepturi ale veteranilor de război sunt aplicate strâmb”. Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Având în vedere contribuția majoră a Armatei Române la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, cu prilejul marcării a 70 de ani de la încetarea acestei conflagrații, la propunerea Ministerului Apărării Naționale, Guvernul României a declarat anul 2015 drept Anul veteranilor de război.

Dincolo de manifestările cultural-artistice organizate în onoarea veteranilor de război și pentru cinstirea memoriei martirilor jertfiți pe fronturile celui de Al Doilea Război Mondial, avem obligația morală față de acești adevărați eroi în viață – atâția câți au mai rămas – să completăm pachetul legislativ existent, prin care li se acordă unele drepturi reparatorii, cu prevederi clare, neechivoce, argumentate și susținute de realitățile din teren.

Una din aceste oportunități se referă la scutirea de la plata impozitului pe terenurile arabile, fânețe sau păduri, în limita a 5 hectare, care, conform art. 284 alin. (7^2) din Codul fiscal, „se aplică pentru veteranii de război, văduvele de război și văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit”.

Din nefericire, limitarea categoriilor de teren agricol strict la arabil, fânețe sau păduri restrânge foarte mult aplicabilitatea prevederii normative reparatorii amintite, numărul beneficiarilor favorizați fiscal fiind, în acest caz, mult mai mic decât al tuturor celor îndreptățiți, veterani, văduve de război și văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit, care dețin suprafețe de teren cu alte destinații agricole.

În acest sens, preocuparea Ministerului Apărării Naționale și a Ministerului Afacerilor Interne ar trebui să se îndrepte și spre armonizarea și completarea cadrului legislativ actual, astfel încât scutirea de la plata impozitului pe suprafețele de până la 5 hectare să fie aplicabilă tuturor terenurilor agricole: terenurile arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantațiile de hamei și duzi, pășunile, fânețele, serele, solariile, răsadnițele și altele asemenea, potrivit distincțiilor prevăzute prin art. 2 lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, vom putea să desăvârșim _in integrum_ un demers legislativ reparatoriu, care alătură recunoștinței depline pentru jertfele eroilor căzuți în teatrele de operații ale celei de-a doua conflagrații mondiale și respectul față de camarazii de arme ai acestora, astăzi venerabili veterani de război, care sunt exemple vii ale dragostei de țară și au scris cu slove de sânge capitole întregi din cartea de istorie a acestui neam greu încercat.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Fiscalitatea – pilon al democrației”.

## Distinși colegi,

De când s-a anunțat finalizarea proiectului de Cod fiscal și Cod de procedură fiscală, orice critică publică din partea specialiștilor, a societății civile, a mass-mediei este tratată cu indiferență. Mai rău, orice abordare a subiectului de către parlamentarii opoziției, orice solicitare de a avea o dezbatere reală, decentă, constructivă, care să ducă la aprobarea unor acte normative stabile și corecte, sfârșește prin amenințările aduse de premier: „Nu schimbăm nimic; nu vă convine, îl adoptăm prin angajarea răspunderii Guvernului!”

Nu este grav doar din punct de vedere democratic. Da, știm, democrația înseamnă decizia majorității. Dar cu respectarea și ascultarea minorității! Este grav și din punct de vedere socioeconomic!

Cu cât aprofundăm textele normative, cu atât constatăm mai multe erori, mai multe ascunzișuri în filosofia fiscală, mai multe pericole pentru contribuabil, mai multă putere pentru organele de control, dar mai ales mai multă putere discreționară și subiectivă pentru acestea.

Din nefericire, noile coduri nu doar că nu disting între eroare și intenție, între greșeală la declararea și plata unor taxe și intenția unei evaziuni fiscale, ci aduc în prim-plan o abordare stufoasă, subiectivă și în detrimentul contribuabilului, cetățeanul român!

În plus, față de alte țări europene, unde funcționarul rău-intenționat care afectează antreprenorul prin constatările sale eronate poate răspunde și chiar poate fi penalizat financiar pentru neatenție sau intenție și își poate pierde bonusurile ca urmare a invalidării deciziilor sale, aceste texte propuse de Guvern demonstrează filosofia sa, care tratează

contribuabilul drept infractor economic din oficiu și funcționarii fiscali drept zei absoluți ai domeniului.

În loc să construim un cadru simplu, clar, inteligibil, nestufos și mai ales să înlăturăm subiectivismul, în loc să sprijinim antreprenorul, suntem obligați, prin asumarea răspunderii, să continuăm cu o legislație greșită.

În loc să fie totul simplificat și mai ales clarificat, existând multe domenii în care deciziile fiscale sunt ambivalente, România va avea iarăși o lege fiscală de perioadă medievală! Nu se poate piti și legifera, printre rânduri, ideea unor controale abuzive! Nu se poate lăsa loc unor interpretări subiective atunci când penalizările sunt exorbitante! Nu putem permite să ne reîntoarcem la atotputernicul decident! Cetățeanul, contribuabilul trebuie să aibă drepturile protejate!

Nu poți pretinde, ca Executiv, și nici nu poți spera la dezvoltare economică dacă tot ce faci este să te ascunzi, să impui cu forța, să generezi neîncredere și, mai rău, să hărțuiești antreprenorii!

Un cod fiscal dă direcția de dezvoltare a unei societăți pe o perioadă de minimum 10 ani. Un cod fiscal impus cu forța asumării omoară orice progres economic. Vrem un cod care să fie respectat și aplicat, nu ocolit!

Vă îndemn, așadar, să solicităm dezbaterea amănunțită și corectă, să construim o legislație fiscală în jurul antreprenorialului și al încurajării mediului de afaceri, nu o legislație care să permită Guvernului, celui actual și celor viitoare, să hărțuiască întreprinderile! Mai ales când trebuie acoperite pomeni electorale! Să avem un text legislativ care să treacă proba timpului! Și, mai ales, să îl adoptăm printr-o procedură care să treacă proba democrației!

Declarația politică este intitulată „Falsa creștere economică asumată de Guvernul Ponta!”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnitor senatori,

La începutul acestei luni au fost date publicității o serie de analize ale INS privind evoluția produsului intern brut în 2014.

Mai precis, marea creștere economică a României de 2,9%, mult trâmbițată de premierul Ponta, a fost susținută în principal de industrie (+3,5%), comerț, auto, transport, restaurante, hoteluri (+2,2%), informații și comunicații (+11%), activități profesionale, tehnice și activități de servicii (+4,1%) și... culmea, impozite și taxe nete pe servicii și produse (+3,4%), Dar o serie de domenii strategice ale economiei au stagnat. Astfel, construcțiile au mers prost (+0,2%), agricultura a avut o creștere relativă de numai 1,5% în condițiile scăderii TVA-ului și prețurilor de 10%, sectorul bancar și de asigurări a consumat 2,7% din ceea ce au produs ceilalți.

Așa cum afirma un analist cunoscut de la „Ziarul Financiar”: „Acestea sunt niște date seci, care arată ce se întâmplă în piață, ce sectoare merg, unde se duc banii și cum se mișcă statul, care este principalul investitor în orice economie. La investiții în economie, care sunt pe minus, statul a alocat și cheltuit mai puțini bani, cheltuielile de capital înregistrând o scădere de 4,6%, Adică, în procente, Guvernul a încasat mai mulți bani din impozite și taxe (+3%) și a întors mai puțini bani în economie (-4%).”

Din analiza de mai sus se observă că așa-zisa creștere economică este afectată de excedentul de cheltuieli publice și de lipsa investițiilor în infrastructură sau proiecte strategice.

Dacă ne uităm puțin și la faptul că a crescut valoarea creditării bancare și că consumul populației a scăzut, putem observa că creditul guvernamental are în 2014 un plus de 5%, în timp ce creditul pentru IMM-uri a scăzut cu 4%. Mai precis, domnul Ponta și domnul Vâlcov se preocupă prea puțin de ce se întâmplă în sectorul bancar, care a mâncat din creșterea economică.

Ca exemplu paradoxal a ce am afirmat mai devreme, un angajat din industrie, unde salariul mediu este de aproximativ 2.100 de lei/lună, are o contribuție mai mare în economie decât un bancher, unde salariul mediu este de 4.500–5.000 de lei/lună.

Dacă investițiile ar fi fost pe plus, dacă domnul Vâlcov ar fi transferat în economia reală banii pe care i-a luat din taxe și impozite, dacă bancherii ar fi fost forțați să pună în aplicare previziunile pieței financiare internaționale din 2014, dacă construcțiile ar fi fost susținute de un plan al Guvernului Ponta, sigur, România ar fi avut un plus de peste 5%, nu 2,9%, așa cum putem observa în părerile multor analiști de pe piața economică.

Domnul Victor Ponta vine din nou cu mesaje electorale privind reducerile de taxe și impozite prin noul Cod fiscal (adică promisiuni de genul TVA-ul se reduce de la 24% la 20%, dispare taxa pe stâlp, scade CAS-ul din 2017 etc.), dar iar se intră într-o demagogie populistă și o prognoză teoretică. Toate aceste scăderi de taxe și impozite promise de prim-ministru nu vor sta în picioare decât dacă economia are o creștere de peste 5% pe an. Dar pentru acest procent, stimați colegi, economia țării are nevoie de combustibil, nu de teorii.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Reforma statului, un angajament uitat de actualul Guvern”.

## Stimați colegi,

Reforma statului a devenit un termen al cărui sens s-a golit de conținut. Dacă până în 2012 reforma statului se și aplica asupra instituțiilor statului român, astăzi, neputința și refuzul Guvernului de a-și asuma un astfel de proces au dus la ceea ce se întâmplă astăzi. Guvernul PSD a spus „nu” reformei, dar realitatea îl contrazice, instituțiile coercitive ale statului, pe care acest Guvern le conduce, îl contrazic.

Un astfel de proces se începe de către instituțiile statului român, prin guvernanții săi, cu asumare completă și fără derogări sau acte adiționale. Dacă prezența politicului în viața noastră ar trebui să fie într-un dozaj echilibrat, prezența reformei în viața politică ar trebui să fie în doze mari. Dacă inflația politicului dăunează grav vieții cotidiene, inflația reformei nu poate decât să grăbească restartarea politicului și, implicit, a societății.

## Stimați colegi,

În ultimele luni, avem din ce în ce mai multe voci care spun că Direcția Națională Anticorupție face reforma în interiorul clasei politice. Dar de reforma statului cine se ocupă? Ce face Guvernul cu acest proces de reformă pe care și l-a asumat la început de guvernare? România nu trăiește în scene, azi una, mâine alta, românii nu își duc traiul cu intermitențe, la mila Guvernului. Românii nu sunt o anexă a acestei țări, așa cum nici reforma nu trebuie să devină doar o anexă nesemnificativă a actului de guvernare.

Este impardonabilă ratarea unui astfel de angajament! Dacă în guvernarea 2009–2012 rezistența opusă acestui angajament ferm era foarte puțin vizibilă, deoarece venea din interior, de la structurile statului, de la birocrația publică, acum, rezistența este foarte mult vizibilă, pentru că ea vine atât de la vârful structurilor, de la vârful partidului care le conduce, cât și din exterior. Suntem în fața unui proces

necesar României, care suferă, pe planul constrângerilor, o tranziție de la interior la exterior. Cu toate acestea, rezistența internă nu se pierde, la ea doar se adaugă rezistența provenită din exterior, de la alte eșaloane ale partidului de guvernământ.

## Stimați colegi,

Sentimentul de rezistență la schimbare este, în general, ușor de înțeles, dar acest lucru nu exonerează Guvernul de necesitatea acestui angajament! Beneficiile majore ale acestui proces trebuie să primeze în fața riscurilor electorale, politice! Istoria ultimilor ani ne arată limpede că reforma, rezistența la ea, curajul, dar și lipsa lui, există. Cu toate acestea, reforma statului, oricât de golită de conținut, trebuie să redevină, chiar și în acest tumult exterior, o prioritate a guvernanților.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Dorința de accedere la zona euro – între îndeplinirea criteriilor economice și mai ales a celor juridice”.

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Aderarea României la zona euro a fost reluată ca temă politică după alegerile prezidențiale de anul trecut. Chiar președintele Iohannis a încercat, la Berlin, să facă lobby în acest sens, sperând într-o convingere a Germaniei asupra acestui obiectiv important al statului român.

Intenția șefului statului este lăudabilă, dar, din păcate, ce se uită de către cea mai mare parte a clasei politice este faptul că, în afara criteriilor economice bine cunoscute ce trebuie îndeplinite pentru a accede la Spațiul Schengen și, automat, la zona euro – pe care, de altfel, fie vorba între noi, le și îndeplinim în acest moment –, există și unul pe care-l trecem cu vederea: cel juridic. Mai precis, legislația internă trebuie pusă în acord cu cea a Uniunii Europene, cel mai important aspect fiind cel al asigurării transparenței băncii centrale și prevenirea presiunilor sau ingerințelor din partea altor organisme ale statului.

Într-un articol de specialitate pe această temă – de pe un site care tratează pragmatic, fără simpatii politice, obiectivele asumate ale României – se precizează acel criteriu peste care trecem cu vederea: „Din păcate, Legea nr. 312/2004 (Legea BNR) nu a fost revizuită în perioada scursă de la Raportul asupra convergenței din 2012 și până la cel din 2014. De aceea, au rămas o serie de prevederi care vor trebui modificate, în sensul întăririi independenței băncii centrale, pentru a pune de acord legislația internă cu prevederile articolului 123 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene. Aspecte foarte importante, din punctul de vedere al obiectivelor și sarcinilor BNR, mai sunt o serie de peste 10 incompatibilități între Legea BNR și cea a Băncii Centrale Europene ce vor trebui puse în acord. Natura lor intrinsecă le face mai greu accesibile publicului larg, dar ar fi de reținut că ele presupun o activitate de legiferare care nu poate fi făcută «peste noapte», iar toate aceste modificări legislative vor trebui trecute în timp util prin Parlament.”

De asemenea, nu trebuie uitat că România are un nivel de trai aflat la 54% din media UE și, alarmant..., țara noastră se situează în prezent sub pragul minim de 60% la care s-a accesat zona euro. De asemenea, dacă se face o trecere în revistă la nivelul regiunilor de dezvoltare, se poate observa decalajul important dintre zona capitalei – care are un nivel de trai situat chiar peste media UE – și restul țării. Dacă se elimină Regiunea București–Ilfov din acest calcul, nivelul mediu de trai din România coboară la 44% din media UE.

Analiza pertinentă a acestui articol ne atrage atenția asupra faptului că adoptarea euro presupune și un anumit efort în atenuarea decalajelor de nivel de trai, foarte mari nu doar între regiunile țării, dar mai ales în interiorul regiunilor, unde putem avea surpriza de a regăsi județe situate sub 15% din nivelul de trai mediu al UE.

În acest sens, stimați colegi senatori, ar trebui să mai atenuăm conflictele politice dintre noi pentru putere și să identificăm soluții legislative în realizarea de măsuri pentru a crește competitivitatea și gradul de ocupare a forței de muncă. De asemenea, nu trebuie uitate nici susținerea bugetelor publice, stabilitatea financiară și armonizarea pozițiilor în politica de impozitare, ceea ce presupune că ar trebui să fim atenți la propunerile destul de riscante avansate pentru 2016 și anii următori referitoare inclusiv la Codul fiscal.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „România ocupă un loc dezonorant în clasamentul țărilor cu cele mai multe întreruperi de sarcină și, cu toate acestea, Guvernul își permite luxul unor programe de sănătate neperformante”.

Stimați colegi,

Săptămâna trecută trăgeam un semnal de alarmă în legătură cu rata foarte crescută a avorturilor în județul Vaslui, situație care este, de altfel, alarmantă la nivelul întregii țări. Într-un singur an, cifra avorturilor a crescut cu un procent de 68%, conform datelor prezentate de Direcția de Sănătate Publică (DSP) Vaslui, comparând anul 2013 cu 2014.

Potrivit datelor furnizate de reprezentanții DSP Vaslui, dintre cele 1.355 de întreruperi de sarcină înregistrate în sistemul public în cursul anului 2014, 152 au fost la grupa de vârstă 15–19 ani și un avort a fost făcut unei fete cu vârsta sub 15 ani. La numărul de avorturi înregistrate în sistemul public se adaugă și intervențiile făcute în cabinetele private, și anume 282 de întreruperi de sarcină.

Bineînțeles că luăm în calcul și faptul că rata avortului este influențată și de factorii socioeconomici (sărăcia influențând practica avortului, în sensul că acesta este mai frecvent în țările, respectiv familiile mai slab dezvoltate, față de cele prospere).

Totodată, rata avorturilor trebuie evaluată și din perspectiva cultural-religioasă. Potrivit datelor Eurostat asupra ratei avorturilor la nivel european, în țările în care predomină religia catolică, de regulă, rata avorturilor este mai mică decât în țările de religie ortodoxă sau protestantă. Pe baza acestor factori, explicăm statisticile negre privind România.

În România, avortul a fost interzis în anul 1967, ca măsură de creștere demografică, și a devenit legal în 1989. După 1990, România a înregistrat o „performanță”, deoarece a atins una dintre cele mai mari valori a ratei avortului la nivel mondial. Cercetările efectuate, începând cu 1993, arată că, în intervalul 1990–1992, avortul, în România, a atins cele mai înalte cote din Europa și continuă să ocupe și în prezent un loc dezonorant în clasamentul țărilor cu cele mai multe întreruperi de sarcină.

Descreșterea numărului de avorturi se face, mai ales, prin promovarea planificării familiale voluntare și a educației pentru viața de cuplu. Cu toate acestea, din 2010 nu se mai

fac eforturi susținute în domeniul sănătății reproducerii și contracepției, iar numărul cabinetelor de planificare familială a scăzut de la 240 la aproximativ 180 în prezent. Mai mult, unele sunt menținute integral din fondurile comunităților, iar în mediul rural, care alimentează toate statisticile negative, astfel de cabinete lipsesc în totalitate.

Din 2008 nu au mai fost făcute, din bani publici, campanii de promovare și de informare despre sănătatea reproducerii, iar informațiile corecte și avizate tind să piardă teren în fața miturilor și prejudecăților, având drept consecință directă scăderea folosirii metodelor de contracepție. La aceasta se adaugă și faptul că în România nu există o politică în privința asigurării accesului pe piața națională la toate tipurile de metode contraceptive și, mai grav, accesul la contracepție de urgență se face fără niciun fel de restricție, astfel că, nu de puține ori, contracepția de urgență este o metodă uzuală și singura metodă de contracepție.

Întrucât la nivel guvernamental nu există o viziune integrată, educația pentru sănătatea reproducerii și contracepție a fost asumată, aproape exclusiv, de ONG-uri, însă nu se poate lăsa întreaga responsabilitate acestora. Mai mult, transmiterea de informații nu este suficientă, ci este nevoie de o strategie solidă și mult mai complexă, care nu poate fi elaborată decât de Guvern. Rezultatul? Numărul nașterilor la femei cu vârsta sub 19 ani este cea mai mare din UE, al patrulea loc în Europa Centrala și de Est, iar rata avorturilor la femeile sub 19 ani ne clasează pe locul al doilea în centrul și estul Europei. România ocupă un îngrijorător loc 4 la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește întreruperile de sarcini nedorite pe an, fiind pe poziția a șasea la nivel global.

Din păcate, cu excepția efortului ocazional al unor medici sau al unor organizații neguvernamentale, în România nu se face educație tinerilor pentru o viață sexuală echilibrată, nu se face prevenție pentru evitarea sarcinilor nedorite, nu se încurajează în mod eficient folosirea mijloacelor contraceptive, practic, investindu-se mult mai mult în tratare decât în prevenție. Un studiu al Institutului pentru Politici Publice arată că, la nivelul anului 2011, costul unui program de achiziție de contraceptive era de 3.187 de mii de lei, pe când costul estimat al întreruperilor de sarcină era de 30.248 de mii de lei. Așadar, prevenția costă de 10 ori mai puțin și, cu toate acestea, se alege în mod repetat calea mai costisitoare și mai păguboasă pe termen lung. În patru ani s-au schimbat, cu siguranță, costurile, dar, cel mai probabil, s-a păstrat raportul.

În decembrie 2014, pe site-ul Ministerului Sănătății a fost publicată Strategia națională de sănătate 2014–2020 „Sănătate pentru prosperitate”, adoptată recent de Guvern. Aceasta împreună cu actuala legislație privitoare la sănătatea reproducerii, respectiv programele de combatere a sarcinilor nedorite, sunt departe de a transpune nevoile reale ale societății românești. O frază din strategie demonstrează că avem o politică lacunară: „Incidența avortului la cerere relativ mare (aproximativ un avort la doi născuți vii), de peste două ori mai mare decât media UE 27, reflectă o nevoie încă neacoperită de servicii de planificare familială, mai ales la grupurile vulnerabile.” S-ar părea că deocamdată suntem în etapa conștientizării, întrucât continuă să se răspundă unei probleme deosebit de importante a sănătății printr-o legislație neunitară, insuficientă, dublată de programe de sănătate neperformante și necunoscute publicului larg și care nu răspund nevoii reale din teritoriu. Dezinteresul autorităților române, lipsa de continuitate a proiectelor, oricum insuficiente, dezvoltate de către Ministerul Sănătății în ceea ce privește programele de sănătate a reproducerii contribuie la starea generală deficitară a problemei sănătății reproducerii din România.

Vă mulțumesc.

## Distinși colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Un sistem mai bolnav decât pacienții lui!”.

România ocupă penultimul loc, al 35-lea, în Indexul european al sistemelor medicale (EHCI) 2014, clasându-se doar deasupra Bosniei și Herțegovinei și fiind depășită de Bulgaria și Serbia, potrivit materialului dat publicității la Bruxelles. România a obținut doar 453 de puncte din totalul de 1.000, în timp ce Bulgaria are 547 de puncte.

Autorul studiului, dr. Arne Björnberg, atrage atenția asupra faptului că România și Serbia sunt singurele țări din index care au „roșu pe linie” la opt indicatori: reducerea deceselor cardiovasculare, reducerea deceselor prin accident vascular cerebral, mortalitatea infantilă, rata de supraviețuire a bolnavilor de cancer, anii de viață pierduți prin deces ce putea fi prevenit, infecțiile cu MRSA (stafilococ auriu meticilino-rezistent), rata avorturilor și depresia.

Pornind de la moartea profesorului universitar Tiberiu Brăilean, nu trebuie să fii medic pentru a-ți da seama că întregul sistem sanitar românesc poartă vina pentru sute, poate chiar mii de morți. Nu pot rămâne nepăsătoare la astfel de cazuri.

Cazuri ca acestea sunt, probabil, în fiecare zi, doar că nu au parte de o astfel de mediatizare. Sute și poate mii de oameni au murit și mor cu zile în spitale în care ar trebui să li se salveze viața. Realitatea dureroasă este că sistemul de sănătate din România nu face față situațiilor simple, ce să mai spunem de cele dificile. Sistemul există și funcționează satisfăcător doar pentru cazurile obișnuite și pentru o populație relativ sănătoasă. Orice situație care supune sistemul la stres, cum ar fi cazurile grave sau bolile cronice, face ca acest sistem să intre în colaps. Iar acest lucru este de neconceput.

Din păcate, când spui spital din România, de cele mai multe ori te gândești la umilință, lipsuri, multă risipă, birocrație și neîncredere. Sistemul este dominat de raționamente contradictorii: oficialii se plâng că nu sunt dotări, dar aparatura medicală de milioane de euro zace nefolosită. Nu sunt bani pentru niște banale medicamente, însă se fac investiții nefolositoare. Se vorbește despre stocuri uriașe de medicamente, plătite doar pentru a rămâne nefolosite și aruncate, în timp ce pacienții sunt trimiși să-și cumpere medicația.

Nu pot să înțeleg cum timp de 20 de ani nu s-au găsit banii necesari construirii unui spital de urgență atât de necesar celei mai sărace zone din România, vitregită de drumuri și autostrăzi, izolată din punctul de vedere al investițiilor – zona de nord-est.

De asemenea, nu pot să înțeleg cum într-un spital ca Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon” Iași nu s-a putut depista la timp problema de sănătate a profesorului Tiberiu Brăilean, un spital în care un pacient a stat timp de șase ore adus la urgență, căruia i s-au recoltat în acest mare interval de timp doar analizele de sânge și după un consult nu s-a putut pune un diagnostic clar, fiind trimis mai departe către un alt spital, unde să se facă presupuneri despre viața unui om pentru care timpul se scurgea iremediabil.

Știm că și medicii sunt oameni, știm că nu pot și nu se pot face minuni, știm că este imposibil să fie salvați toți pacienții, că așa este viața, dar să se moară cu zile în spital, știind că existau șanse mari poate ca acea persoană să supraviețuiască, sau să rămâi mereu cu întrebarea dacă totuși se putea face ceva dacă se acționa la timp... e crunt de dureros pentru toți, dar mai ales pentru familie. Însă durerea nu mai este un argument nici măcar pentru medici!

Dacă într-un oraș ca Iașiul, cu atâtea spitale și atâtea cadre medicale, se întâmplă astfel de cazuri, ce pretenții putem avea de la sistemul sanitar din orașele mici? Este trist și de neînțeles! Din păcate, singurul adevăr ce nu mai poate fi schimbat este cât se poate de crunt: mulți pacienți mor din cauza sistemului deficitar!

Atât timp cât managementul este dominat de interese, iar pacientul este pus mereu pe ultimul loc, sănătatea românească și sistemul sanitar românesc nu vor putea fi resuscitate, tratate și salvate!

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Situația locurilor de muncă pe platforma RAFO Onești”. Stimate colege, Stimați colegi,

Populația unei țări – sau a unei regiuni – este un indicator al stării sale economice și culturale. Consider că resursele unei zone împreună cu abilitatea locuitorilor de a utiliza acele resurse sunt în strânsă legătură cu prosperitatea din regiune. Un număr mai mare de locuitori înseamnă nevoia de mai multe locuri de muncă și deci de o forță de muncă adaptată situației curente. Scăderea populației prezintă o realitate tristă, raportându-ne la situația economică, fapt ce mă pune pe gânduri în privința forței de muncă valabile în țara noastră.

Conform ultimului recensământ efectuat în orașul Onești, populația acestuia număra aproximativ 39.000 de locuitori, cu aproape 20.000 mai puțin față de statisticile realizate în 1992.

Consider aceste date un bun prilej de a analiza situația locurilor de muncă de pe platforma RAFO Onești din trecut în raport cu situația ei actuală.

În 2002, la RAFO lucrau în jur de 3.000 de salariați. Astăzi, aceeași companie are doar 419 angajați. Carom Onești avea peste 2.400 de angajați în 1999, iar după privatizarea sa din 2003 rafinăria a intrat în faliment doi ani mai târziu. În cazul Chimcomplex Borzești, în 2002 avea 1.661 de muncitori, ajungând acum trei ani la doar 650 de angajați.

Scăderea drastică a numărului de muncitori pe platforma RAFO Onești a rezultat din diminuarea populației din această zonă, ceea ce a trebuit să ne determine să găsim soluții pentru creșterea numărului de locuri de muncă în zonă și pentru a împiedica plecarea în continuare a localnicilor. Acest lucru se poate pune în aplicare prin măsuri de susținere a capitalului autohton, măsuri care să aibă ca rezultat o creștere economică.

Avem ocazia de a ajuta industria românească să renască și să devină un domeniu atractiv atât pentru investitori, cât și pentru generațiile viitoare de muncitori.

Declarația politică este intitulată „Legea ne obligă să ne cunoaștem obligațiile. Drepturile ni le cunoaștem?”.

Ziua de 15 martie este Ziua mondială a drepturilor consumatorilor, zi menită să contribuie la informarea populației asupra importanței cunoașterii și protejării drepturilor oamenilor în calitatea lor de consumatori. Data a fost aleasă după discursul din 15 martie 1962 rostit de președintele american John Kennedy, în care definea pentru prima dată drepturile consumatorului. Iată ce spunea atunci președintele american: „Calitatea de consumator, prin definiție, ne include pe toți. Ei (consumatorii) sunt cel mai mare grup din punct de vedere economic, ce influențează și este afectat de marea majoritate a deciziilor economice publice sau private. Cu toate acestea, sunt singurul grup important ale cărui opinii nu sunt auzite foarte des.”

Totodată, Kennedy a prezentat cele opt principii de bază referitoare la drepturile consumatorului: dreptul la satisfacerea nevoilor de bază, dreptul la protecție, dreptul de a fi informat, dreptul de a alege liber produse și servicii, dreptul de a fi ascultat, dreptul de a fi despăgubit, dreptul de a fi educat în calitate de consumator și dreptul la un mediu înconjurător nepoluat.

Justă formularea liderului american, incluzându-i pe toți cetățenii în categoria consumatorilor. Toți suntem consumatori. Suntem consumatorii aerului poluat și uneori ai apei infestate. Consumăm carburanți, energie electrică și gaze la preț de speculă și nu mârâim atunci când aflăm că distribuitorii fac între ei înțelegeri oneroase pe buzunarul nostru. Consumăm alimente nesănătoase, din importuri. Am devenit, prin urmare, fruntași la consumul de medicamente, o societate de oameni bolnavi, nevoiți să plătim saci de bani pentru afaceriștii veroși ai domeniului. Dacă n-o facem, plătim cu sănătatea sau cu viața. Ne consumăm ura și nedreptățile, consumându-ne, de fapt, pe noi înșine, iar necazul mai mare este că ne-am obișnuit așa. Consumăm zilnic presă liberă, dar și gazetărie alterată. Consumăm artă dramatică, simulând public calitățile omului de treabă. Consumăm timpul de lucru al funcționarilor puși să controleze vigilent chioșcurile și tarabele unor amărâți, în timp ce corupția colcăie în instituțiile statului, vinovate pentru devalizarea economiei naționale și pentru viața grea a românilor. Consumăm scenarii fanteziste despre proiecte grandioase de guvernare. Consumăm cu incredibilă perversitate speranțele de bine și progres ale românilor. Ne consumăm nervii din cauza birocrației, pe care nu suntem capabili s-o eliminăm. Ne consumăm timpul în dispute sterile, incapabili să pricepem că ne aflăm cu toții în „marea trecere”, numai timpul fiind etern. Din nepricepere, prostie sau hoție, consumăm și din drepturile urmașilor. Suntem consumatori înrăiți. Dar, în această calitate fundamentală, știm oare ce drepturi și ce obligații avem?

Ipotetic, învățându-le și respectându-le, vom ajunge la practicarea respectului de sine și a respectului reciproc. Dar așa ceva cred că e posibil numai prin resetarea clasei politice. Produsul rezultat va putea să curețe instituțiile statului de conțopiștii imbecili sau corupți, apoi se va putea vorbi onest și convingător despre drepturi și obligații. Ca membri ai societății de consum, devoratori de produse și servicii în sensul generic, avem datoria să asigurăm, _de facto_ și _de jure_ , protecția reală a consumatorului. O protecție conformă cu trebuințele și năzuințele consumatorului colectiv numit popor. Vă provoc s-o facem în timpul mandatului actual. Va fi mult de lucru, dar merită! Altfel, nu ne va ierta nici timpul, nici poporul. Dacă ne mai pasă...

Declarația politică se intitulează „Necesitatea dezvoltării și modernizării căilor de acces între Galați și restul țării”.

Domnilor colegi,

În pofida dificultăților de accesibilitate, municipiul Galați se află la distanțe relativ reduse față de celelalte reședințe de

județ ale Regiunii Sud-Est. Cele mai mari probleme de accesibilitate sunt cauzate de bariera naturală reprezentată de fluviul Dunărea, care limitează accesul către zona Dobrogei, cu care municipiul Galați are legături puternice.

În acest sens, proiectul unui pod peste Dunăre între sistemul urban Brăila–Galați și județul Tulcea este de o importanță vitală pentru dezvoltarea municipiului Galați, inclusiv pentru mobilitatea mărfurilor, a forței de muncă și a fluxurilor de turiști.

Rețeaua de drumuri care leagă municipiul Galați de importante repere regionale, naționale și internaționale – DN21 (E54), DN2B (E87), DN22, DN23, DN25, DN24D, DN26, DN22B și DN22E – nu a beneficiat de lucrări ample de reabilitare, ci doar de reparații.

Știu că în anul 2008 autoritățile centrale au elaborat un studiu de fezabilitate pentru construcția unui drum expres între Galați și Brăila. Drumul expres urma să aibă 12,28 kilometri și ar necesita o investiție de circa 150 de milioane de euro, drum care a fost cuprins și în Masterplanul general de transport al României.

De asemenea, știu că a fost finalizat recent și studiul de fezabilitate pentru construcția unei variante de ocolire a municipiului Galați, cu o lungime de 33,6 kilometri, care va ocoli municipiul, inclusiv Combinatul siderurgic ArcelorMittal – SA, balta Mălina și lacul Brateș, dar care ar trebui conectată cu drumul expres Galați–Brăila și cu autostrada inelară a Mării Negre.

CNADNR nu a identificat încă și sursa finanțării pentru această investiție, estimată la circa 200 de milioane de lei.

Începem sesiunea de întrebări, interpelări și răspunsuri. Îi dau cuvântul domnului senator Sorin Ilieșiu.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Interpelare parlamentară către ministrul justiției și către ministrul culturii.

Interpelarea se referă la imobilul în care își are sediul Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, denumit în continuare INST, respectiv în București, strada Grigore Cerchez nr. 16, sectorul 1. Acest imobil este, în prezent, subiectul unei solicitări abuzive de retrocedare. În opinia avocaților care instrumentează dosarul de retrocedare a acestui imobil, este pe cale de a se face o eroare judiciară asemănătoare cu retrocedarea imobilului ce adăpostea Muzeul Literaturii Române. Conducerea Ministerului Justiției și a Ministerului Culturii ar face o greșeală de neiertat dacă nu ar sesiza forurile competente pentru a face imposibilă o eroare judiciară cu consecințe extrem de grave pentru justiția și cultura din România.

Imobilul în care INST își desfășoară prodigioasa activitate, extrem de necesară societății românești pentru cultivarea memoriei naționale antitotalitare, este pe cale de a fi retrocedat unor persoane care nu au făcut dovada elementară a calității de proprietari ai imobilului. Iată câteva argumente:

– nu există identitate de persoană între Zoe N. Georgescu (persoana consemnată în actul de vânzare-cumpărare) și Zoe P. Georgescu, autoarea reclamantelor;

– actul de vânzare-cumpărare prezintă neregularități care frizează falsul: în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare nu există un istoric al dobândirii proprietății, istoric care ar fi trebuit să existe, potrivit uzanțelor de redactare; vânzătorul nu a fost identificat ca fiind o persoană reală – Comunitatea Evreilor din România ne-a comunicat în scris că aceste persoane nu au existat în evidențele comunității la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, adică 1948, și nici mai târziu, fiind bine cunoscută rigurozitatea cu care sunt menținute evidențele de către comunitatea evreiască; pe actul de vânzare-cumpărare sunt aplicate multiple ștampile ilizibile (rotite pentru a nu fi identificat scrisul) și sunt aplicate timbre care nu corespund epocii;

– în afara actului de vânzare-cumpărare, a cărui valabilitate este vehement contestată, nu există nicio dovadă implicită a proprietății, adică orice act de proprietate nu poate fi valabil numai prin simplul înscris, el trebuie să se regăsească și în alte documente, cum ar fi:

1. Înscrierea actului în cartea funciară.

2. Înscrierea actului în registrul de transcripțiuni.

3. Înscrierea actului la rolul fiscal, cu deschidere de matricolă fiscală pentru imobil.

4. Dovada că pentru acest imobil proprietarul a plătit impozit, precum și alte dovezi indirecte care fac dovada proprietății.

Pentru acest imobil nu există niciun fel de dovadă că actul ar fi fost înscris în registre de proprietate ale vremii și nici ulterior sau că pentru acest imobil s-a plătit impozit, sau că acest imobil are deschis rol fiscal pe numele cumpărătorului;

– nu există identitate de număr poștal între strada Grigore Cerchez nr. 16 (numărul actual), cu strada Grigore Cerchez nr. 17 (pentru care a fost eliberată autorizație de construire) și strada Grigore Cerchez nr. 19 (numărul parcelar/poștal de la data întocmirii actului de vânzare-cumpărare). Cu toate că expertiza efectuată în cauză demonstrează că, în fapt, imobilul pe care reclamantele îl revendică se găsește la nr. 19, și nu la nr. 16, se trece peste acest fapt absolut relevant și se încearcă restituirea unui imobil în mod greșit, prin confuzia numerelor poștale;

– imobilul se găsește în domeniul public al statului. Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, rămân în proprietate publică imobilele care au fost preluate de către stat în temeiul unui titlu valabil. Dar pretinsul proprietar nu face dovada sub nicio formă că imobilul a trecut în proprietatea statului, fiind în posesia autoarei lor, și, mai mult, nu face dovada că imobilul a trecut în mod abuziv. În fapt, imobilul nu a fost preluat de la autoarea lor, întrucât autoarea lor era proprietara imobilului la data preluării.

În aceste condiții, un imobil aflat în proprietatea publică a statului, neretrocedabil, ar fi preluat în mod nelegal de persoane neîndreptățite;

– autoarea persoanelor care revendică imobilul nu a avut niciodată posesia acestui imobil, nu a plătit niciodată impozit pentru acest imobil, imobilul nu a fost preluat de către stat de la această autoare, deci nu face dovada că este proprietară, și totuși imobilul îi este restituit în condiții cât se poate de dubioase, ducând, în final, la scoaterea în stradă a INST de către persoane care niciodată nu au avut proprietatea acestui imobil.

Acestea nu sunt decât câteva dintre aspectele care ne îndreptățesc să credem că este pe cale de a se produce o mare eroare judiciară, clădirea INST urmând a fi restituită

unor persoane care nu au nicio calitate și care nu se știe cum au intrat în posesia unui act de vânzare-cumpărare inform, purtător al unor elemente clare de fals, drept care apreciem că este absolut justificată această interpelare.

Interpelarea este făcută cu scopul de a preveni, și nu cu scopul de a îndrepta o eroare deja consumată. Dând eficiența actului de interpelare, sperăm să preîntâmpinăm o eroare la fel de gravă ca cea care s-a consumat în cazul Muzeului Literaturii Române.

Solicit răspuns în scris atât din partea ministrului justiției, cât și din partea ministrului culturii. Vă mulțumesc.

Mulțumim.

Urmează domnul senator Marcel Bujor, cu o interpelare și o întrebare.

Mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul întrebării: „Condițiile improprii de detenție din Penitenciarul Bacău”.

Întrebarea este adresată domnului ministru Robert Marius Cazanciuc, Ministerul Justiției.

Stimate domnule ministru,

Administrația Națională a Penitenciarelor coordonează activitatea a 43 de penitenciare, între care un penitenciar de femei, patru penitenciare pentru minori și tineri și opt penitenciare-spital.

În data de 27 ianuarie 2015, Avocatul Poporului a declanșat o anchetă în întreg sistemul penitenciar din România. Astfel, în urma controlului făcut în Penitenciarul Bacău, au fost constatate condițiile improprii de detenție, care încalcă drepturile omului și demnitatea. Supraaglomerarea, hrana puțină, nivelul crescut de umezeală, condițiile precare igienico-sanitare, deținuții cu afecțiuni psihice care împart același spațiu cu cei sănătoși sunt doar câteva din problemele grave semnalate de către Avocatul Poporului.

Ținând cont că România pierde constant procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în urma reclamațiilor persoanelor private de libertate, vă rog, domnule ministru, să răspundeți la următoarele întrebări:

– Care este strategia instituției pe care o conduceți în vederea dezvoltării infrastructurii sistemului administrației penitenciare în conformitate cu prevederile legale și cu normele europene de detenție?

– Care este capacitatea unităților de detenție din România raportat la gradul de ocupare?

– Care este suma alocată de către Guvernul României din Fondul de rezervă al Guvernului pentru îmbunătățirea condițiilor și creșterea capacității de cazare din penitenciare? Solicit răspuns în scris.

Domnule președinte, îmi permiteți și interpelarea?

Da.

Mulțumesc.

Interpelarea este adresată domnului Sorin Mihai Cîmpeanu, ministrul educației și cercetării științifice.

Obiectul interpelării: „Raportul lansat de Centrul Român de Politici Europene privind Programul național «Cornul și laptele»”. ## Stimate domnule ministru,

„Cornul și laptele” este un program național de care beneficiază toți copiii preșcolari și școlari din ciclul primar și gimnazial care frecventează o formă de învățământ.

Peste 2 milioane de copii beneficiază de acest program, anual fiind alocate de la bugetul de stat 435 de milioane de lei (aproximativ 10 milioane de euro) pentru implementarea sa, ulterior decontați de la Uniunea Europeană.

Un principal dezavantaj al acestui program este existența premiselor risipirii resurselor. Pe de o parte, se irosesc resursele de către cei care nu au nevoie de ele și, pe de altă parte, cei care sunt realmente în nevoie primesc prea puțin. Totodată, mulți dintre elevii care primesc laptele și cornul sunt nemulțumiți de calitatea produselor.

Un raport lansat de Centrul Român de Politici Europene atrage atenția că România poate pierde dreptul de a solicita decontarea sumelor din programul european dacă nu adoptă o strategie națională pentru implementarea Programului „Laptele în școli” începând cu anul școlar 2015–2016.

Având în vedere necesitatea îmbunătățirii acestui program, vă rog să-mi comunicați:

1. Care este autoritatea care gestionează, monitorizează și eficientizează acest program?

2. Care este stadiul elaborării noii strategii privind corelarea acestui program cu prevederile europene pentru a fi trimisă Comisiei Europene, ținând cont de faptul că termenul-limită este 1 iulie 2015?

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Mario Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregătește doamna senator Gabriela Crețu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Am o întrebare adresată domnului Daniel Constantin, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale.

Obiectul întrebării: „Repunerea în funcție a fostului director al Filialei de Îmbunătățiri Funciare Dolj”.

Domnule ministru,

După doi ani de procese și zeci de termene de judecată, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat în favoarea fostului director al Filialei de Îmbunătățiri Funciare Dolj, Veta Păsculescu, dându-i câștig de cauză printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Magistrații au dispus reintegrarea doamnei Păsculescu pe postul deținut anterior concedierii și au obligat ANIF la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la data reintegrării efective, actualizate la data plății, prin Decizia nr. 1.313 din 16.09.2014, în cadrul Dosarului nr. 15.864/63/2012. Menționez că fostul director a fost concediat în urma unei sancțiuni disciplinare nejustificate, nelegale, care, la rândul ei, a fost anulată prin hotărâre judecătorească.

Deși verdictul final al instanței datează din septembrie 2014, acesta nu a fost luat nici la ora actuală în considerare, ANIF, agenție aflată în subordinea MADR, refuzând să pună în aplicare o hotărâre judecătorească.

Întrucât niciuna dintre instituțiile implicate și abilitate nu a formulat un răspuns de bun-simț față de această gravă încălcare a legii, prin sfidarea unui document al justiției, mă adresez pe această cale și vă întreb: de ce ANIF se opune executării unui ordin judecătoresc în cazul doamnei

Veta Păsculescu și când se va putea bucura aceasta efectiv de drepturile pe care și le-a câștigat fără dubii în instanță? Mulțumesc. Solicit răspuns în scris. Mulțumesc, domnule președinte.

Doamna senator Gabriela Crețu, din partea Grupului parlamentar al PSD, cu două întrebări. Se pregătește domnul senator Dumitru Oprea.

Mulțumesc.

Prima dintre întrebări este adresată domnului Asztalos Csaba Ferenc, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, și privește „Comunicarea cu cetățenii și transparența funcționării instituției”.

a. Ca urmare a mai multor sesizări venite de la cetățeni cu privire la dificultățile de a contacta telefonic sau prin e-mail instituția, instituție care trebuie să dovedească mai mult decât altele disponibilitate față de nevoile celor care se simt discriminați;

b. Dat fiind că reprezentantul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării – aflată sub control parlamentar – a fost singurul absent nemotivat, în vreun fel, la un eveniment recent, organizat de Senatul României și dedicat problematicii rome, eveniment la care atât Comisia Europeană, cât și Președinția sau Guvernul României au considerat că trebuie să fie prezente în mod activ;

c. Ținând cont că actualul Colegiu director al CNCD se găsește la final de mandat, deci la un moment de bilanț,

solicităm următoarele informații:

– Câți cetățeni s-au adresat instituției dumneavoastră în vederea soluționării unor probleme ce țin de competența acesteia în anul 2014? Câți dintre aceștia au primit răspuns la solicitările lor și care este evoluția față de anul anterior?

– Care sunt problemele logistice de organizare, de dotare sau de personal care împiedică comunicarea cu instituția și comunicarea instituției cu alte instituții? Care este cauza acestora, dacă ele au fost înregistrate?

Solicit răspuns în scris.

A doua întrebare este adresată domnului Ionuț Vulpescu, ministrul culturii, și se referă la „Modernizarea și eficientizarea activității muzeelor din România”.

a. Ca urmare a întâlnirilor organizate în calitate de membru al Comisiei pentru cultură și mass-media cu directori/reprezentanți ai mai multor muzee;

b. Luând în considerare responsabilitatea partajată pe care o avem, ca Legislativ și, respectiv, Executiv, în ameliorarea stării de fapt;

c. În scopul găsirii celor mai bune soluții pentru a sprijini aceste instituții de cultură,

vă aduc la cunoștință, domnule ministru, câteva probleme comune. Ele ar fi, pe scurt:

1. Finanțarea precară.

2. Capacitatea de restaurare, practic inexistentă la multe

dintre ele.

3. Nevoia de modernizare a spațiilor expoziționale.

4. Deficitul de resurse umane înalt calificate și pierderea

permanentă a acestora.

5. Faptul că muzeele nu dispun de un plan de promovare a propriului produs cultural.

În aceste condiții, solicităm o prezentare a măsurilor de ordin administrativ, organizatoric sau normativ pe care ministerul le are în vedere, pe termen scurt și mediu, pentru a veni în întâmpinarea directorilor și specialiștilor din muzee. Solicit răspunsul în scris.

Cu aleasă considerație, Gabriela Crețu. Mulțumesc.

Domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregătește doamna senator Doina Federovici.

Mulțumesc, domnule președinte. Am două întrebări.

Prima este adresată doamnei ministru Grațiela Leocadia Gavrilescu, ministrul mediului, apelor și pădurilor.

Obiectul și motivarea întrebării: „Când și în ce fel edilii municipiului Iași vor putea fi opriți din decimarea pădurilor?”.

## Doamnă ministru,

Deși Primăria Iași a fost amendată și sancționată de nenumărate ori pentru tăierea copacilor și desființarea spațiilor verzi fără avize, autorizații și fără a face împăduririle compensatorii, iată că au apărut informații conform cărora urmează să fie decimată o altă jumătate de hectar de pădure din zona Parcului Copou. De asemenea, se știe faptul că la nicio acțiune de defrișare primăria nu a respectat legea pentru împădurirea altor suprafețe în compensație. Este cunoscută întârzierea de ani de zile pentru împădurirea unei suprafețe de 40 de hectare. Mai mult, au apărut studii conform cărora pe dealurile din acea parte a orașului are loc un risc de alunecare, ca urmare a lucrărilor haotice efectuate în ultimii ani.

În aceste condiții, doamnă ministru, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări:

– Primăria Iași a depus în ultima perioadă solicitări de scoatere din circuit a unor suprafețe de păduri, inclusiv din zona Copou? Pentru ce proiecte și care este data estimată a defrișărilor?

– Cum veți stopa sacrificarea pădurilor pentru diverse proiecte de agrement ale edililor Iașiului, care se dovedesc ineficiente, dar care amenință spațiile verzi și ecosistemele din zonele respective?

– În fine, câte sancțiuni vor mai plăti ieșenii pentru proiectele nesăbuite ale primăriei și avizele acordate de către instituțiile subordonate ministerului care nu au niciun suport legal sau de mediu?

Vă mulțumim.

Solicităm răspuns în scris.

A doua întrebare este adresată viitorului necunoscut ministru al finanțelor publice.

Titlul și motivarea întrebării: „Care este poziția Guvernului față de moneda virtuală, în special bitcoin?”.

Multe dintre guvernele Uniunii Europene, conform analizei Băncii Centrale Europene din februarie 2015, au adoptat o poziție în legătură cu moneda virtuală. În anexa analizei, România este țara în dreptul căreia nu este prezentată nicio poziție a Executivului în legătură cu schemele de utilizare a monedei virtuale. În acea anexă sunt evidențiate patru aspecte principale, la care ar trebui să reacționeze autoritățile, respectiv statul: statutul acordat monedei virtuale bitcoin (monedă, marfă, activ financiar etc.), posibilele riscuri la care se expun cei implicați în tranzacționare, existența unui organism de reglementare și supervizare, condițiile utilizării monedei sau respingerea ei. De asemenea, Banca Europeană a emis, în 12 decembrie 2013, o atenționare

conform căreia deținerea de monede virtuale poate avea implicații fiscale, precum taxa pe valoarea adăugată sau impozitarea plusvalorilor, dar și faptul că utilizarea ei ar putea fi generatoare de obligații fiscale. Cum să se comporte un român în această abstinență a Guvernului său față de o monedă care se află pe întreaga planetă?

În acest context, vă rugăm să ne răspundeți la următoarele întrebări:

– Care este poziția oficială a Guvernului României în privința utilizării monedei virtuale? Ce reprezintă pentru Executiv moneda virtuală, în special bitcoinul?

– Cum va fi tratată moneda virtuală, bitcoinul, în noua propunere de Cod fiscal?

Așteptăm cu nerăbdare un răspuns în scris.

Doamna senator Doina Federovici, din partea Grupului parlamentar al PSD, și se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș.

Vă mulțumesc din nou, domnule președinte de ședință. Întrebarea de astăzi este adresată doamnei Rovana Plumb, ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, dar și domnului ministru Nicolae Băniciou, de la Ministerul Sănătății.

Obiectul întrebării: „Afecțiunile care, pentru încadrare în grad de handicap, au nevoie de probarea debutului precoce al bolii”.

Stimată doamnă ministru,

Stimate domnule ministru,

La cabinetul meu parlamentar am primit mai multe sesizări din partea unor persoane cărora li s-a refuzat încadrarea într-un anumit grad de handicap, deoarece nu au putut proba debutul precoce al bolii. Aceste persoane au vârste înaintate și se lovesc de următoarea problemă: arhivele medicale nu se mai găsesc, iar aceștia sunt în imposibilitatea de a pune la dispoziția comisiilor de specialitate documente din care să reiasă debutul bolii la o anumită vârstă.

Cu putere de exemplu, la nivelul județului Botoșani, în anul 2014, 71 de persoane nu s-au mai încadrat în grad de handicap din cauza inexistenței sau imposibilității de a proba debutul afecțiunilor de care suferă.

Consider, doamnă/domnule ministru, că legislația actuală care reglementează aceste încadrări este destul de ambiguă, ultimul ordin care reglementează criteriile de încadrare în grad de handicap fiind Ordinul comun nr. 707/2014 al miniștrilor muncii și sănătății, care, împreună cu Ordinul nr. 692/2013, vine să completeze Ordinul nr. 762 din anul 2007.

Prin urmare, vă întreb, doamnă/domnule ministru, dacă această condiționalitate poate fi scoasă din ordinul menționat anterior pe considerentele expuse mai sus, fiind, din punctul meu de vedere, inutilă și chiar discriminatorie.

Probarea debutului precoce se constată pentru următoarele afecțiuni:

– debut până la vârsta de 18 ani: pentru întârzierea mintală;

– debut până la 26 de ani: pentru tulburările psihice, pentru epilepsie, deficiențe auditive, afecțiuni osteoarticulare, cifoscoliozele și scoliozele, afecțiuni ale inimii, afecțiuni hepatice, diabetul zaharat, tetania, boala Addison, insuficiența gonadică; – și, nu în ultimul rând, debut care ar trebui să fie până în 35 de ani, aici mă refer la schizofrenie.

De asemenea, vă rog să-mi comunicați motivele din cauza cărora timpul de răspuns la o contestație la comisia superioară depășește șase luni.

Știu, domnule/doamnă ministru, că s-au făcut pași importanți în ceea ce privește problematica persoanelor cu dizabilități, însă încă mai sunt carențe care necesită o atenție deosebită și stă în puterea noastră să venim în sprijinul acestor persoane care au primit o lovitură grea de la viață. Cu deosebită considerație, solicit răspuns în scris.

Domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al PSD, cu două întrebări și o interpelare.

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea este adresată domnului Nicolae Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, și domnului Liviu Marian Pop, ministrul delegat pentru dialog social.

Obiectul întrebării: „Sprijin pentru funcționarii din administrația publică”.

Stimați domni miniștri,

Revendicările din ultima perioadă ale angajaților din administrația publică referitoare la aplicarea Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și la acordarea, începând cu 2015, a tichetelor de masă sau a normei de hrană pentru toți salariații din administrația publică locală încă nu au fost soluționate.

În consecință, conducerea Federației Naționale a Sindicatelor din Administrație anunța faptul că, în cursul lunii aprilie, angajații instituțiilor din administrația publică locală vor intra în grevă generală, cu întreruperea activității timp de o zi.

Stimați domni miniștri,

Având în vedere faptul că funcționarea administrației publice locale este esențială pentru toți cetățenii, vă rog să ne spuneți care este stadiul soluționării revendicărilor angajaților din administrația publică.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

Pot să citesc și a doua întrebare?

Da.

## Vă mulțumesc.

Este adresată domnului Gabriel Oprea, viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne, și domnului Ioan Rus, ministrul transporturilor.

„Localnicii din comuna Mihai Viteazu, județul Cluj, afectați de circulația camioanelor încărcate peste capacitatea legală” Stimate domnule viceprim-ministru,

Stimate domnule ministru,

Lucrările realizate la Autostrada Transilvania, precum și demararea construirii autostrăzii Sebeș–Turda constituie reușite ale actualei guvernări. Din păcate, activitatea de transport al materialelor de construcție afectează dramatic casele cetățenilor din comuna Mihai Viteazu.

Autobasculantele încărcate peste capacitatea lor de transport tranzitează localitatea, iar această acțiune produce, pe lângă deteriorarea căii de rulare a DN75, și crăparea zidurilor caselor, afectând astfel siguranța locuitorilor.

Deși reprezentanții Inspecției de Stat în Controlul Transportului Rutier au controlat activitatea de transport și au aplicat sancțiuni transportatorilor, problema localnicilor nu s-a rezolvat până în acest moment.

O soluție ar fi scoaterea traficului greu în afara localității, prin utilizarea unui drum ocolitor deja existent.

Stimate domnule viceprim-ministru, Stimate domnule ministru,

Având în vedere faptul că vă preocupați de dezvoltarea infrastructurii rutiere și de asigurarea unor condiții de trai optime pentru toți cetățenii, vă rog să-mi răspundeți cum se va acționa pentru soluționarea acestei situații.

- Solicit răspuns în scris.

Îmi permiteți și interpelarea?

Da.

Mulțumesc.

- Este adresată doamnei Rovana Plumb, ministrul muncii,

- familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice. Obiectul interpelării: „Profesia de psiholog”. Stimată doamnă ministru,

În baza Ordinului nr. 123/123/2015 privind modificarea și completarea Clasificării ocupațiilor din România – nivel de ocupație (șase caractere), aprobată prin ordinul ministrului muncii și al președintelui Institutului Național de Statistică, ocupația de psiholog a fost radiată.

Colegiul Psihologilor a justificat această măsură prin faptul că „angajatorii și beneficiarii serviciilor psihologice vor putea accesa doar servicii psihologice specializate, în acord cu standardele de calitate în serviciile psihologice, potrivit reglementărilor naționale și practicii internaționale în domeniu”.

Însă intrarea în vigoare a acestui ordin afectează direct cetățenii care au deja această calificare atestată printr-o diplomă recunoscută, mai mult, sunt încadrați pe funcția de psiholog. În această situație se regăsesc și tinerii absolvenți de studii din domeniul psihologiei.

Reatestarea pe o altă specialitate cuprinsă în Clasificarea ocupațiilor din România, pe lângă faptul că este o procedură de durată, implică și costuri suplimentare.

Stimată doamnă ministru,

Cunoscând preocupările dumneavoastră legate de asigurarea unui climat optim de muncă, vă rog să-mi precizați cum va sprijini Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice cetățenii afectați de intrarea în vigoare a Ordinului nr. 123/123/2015.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Valeriu Todirașcu, Grupul parlamentar al PNL, două întrebări.

Întrebare adresată domnului Sorin Cîmpeanu, ministrul educației naționale.

Obiectul întrebării: „Garantarea autenticității diplomelor internaționale de către Ministerul Educației Naționale”. Stimate domnule ministru,

Legea învățământului permite, cum este normal, acordarea competențelor lingvistice și digitale la examenele de bacalaureat pe baza certificatelor internaționale recunoscute și de România. Procedura de recunoaștere și echivalare a rezultatelor obținute la examenele cu recunoaștere internațională este reglementată de Ordinul ministrului educației nr. 5.219/2010.

Acest ordin impune parcurgerea mai multor etape pentru a se obține echivalarea stipulată de lege.

Astfel, elevul trebuie să depună, cu mult timp înainte de examenul de bacalaureat, o cerere la care să anexeze o copie legalizată a certificatului internațional, după care comisia trebuie să constate echivalarea și să alcătuiască un proces-verbal în care să înscrie elevul respectiv cu calificativul echivalat.

Apare și o problemă suplimentară, neprevăzută de ordin: notarii publici nu pot legaliza acte în limbi străine, de aceea este necesară, în prealabil, o traducere autorizată, după care notarul va legaliza traducerea respectivă. Acest proces complicat durează câteva zile și costă aproximativ 150 de lei, suplimentar costurilor necesare pentru obținerea diplomei internaționale, care nu sunt deloc de neglijat.

Astfel, elevii merituoși, care doresc recunoașterea internațională a competențelor lor și promovarea la bacalaureat pe baza acestor certificate internaționale, sunt nedreptățiți față de ceilalți, fiind obligați să plătească un cost suplimentar nedrept și inutil.

În plus, nici traducătorii autorizați și nici notarii publici nu au capacitatea să deosebească o diplomă falsă de una autentică, pentru că nu dispun de un model al diplomei autentice. Tot ce pot ei să facă este să certifice conformitatea copiei cu originalul prezentat, care nu este în mod obligatoriu autentic.

Comisia de bacalaureat ia în considerare copia legalizată, și nu certificatul original, ceea ce poate duce la omologarea unor falsuri, imposibil de decelat în prezența unor copii.

În acest sens, în temeiul Regulamentului Senatului și al Legii nr. 544/2001, vă solicit un răspuns în scris la următoarele întrebări:

1. Care este motivul pentru care Ministerul Educației Naționale solicită traducerea și legalizarea diplomelor originale și nu cere diplomele originale, pe care le-ar putea verifica prin compararea cu un model original recunoscut?

2. Care este modalitatea prin care Ministerul Educației Naționale verifică autenticitatea diplomelor pe baza copiilor traduse și legalizate pentru a asigura astfel o competiție corectă între elevi și evitarea promovării prin fals?

3. Care este modalitatea prin care se identifică falsurile în acest domeniu?

4. Nu credeți că autentificarea unor diplome internaționale sau acordate de alte state ar trebui să fie obligația autorităților naționale române din domeniul învățământului, și anume Ministerul Educației Naționale, și ar trebui să fie gratuită?

Cu stimă, senator Valeriu Todirașcu. Întrebare adresată domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătății.

Obiectul întrebării: „Implicațiile amânării aplicării Ordinului ministrului sănătății nr. 75/2009”.

## Stimate domnule ministru,

În anul 2009, ministrul sănătății a emis Ordinul nr. 75, care a intrat în vigoare în 2 februarie 2009 și este valabil și astăzi, în februarie 2015, când Ministerul Sănătății intenționează să-l pună în aplicare.

Acest act legiferează metodologia de stabilire a prețului maxim al medicamentelor de uz uman cu scopul de a proteja pacienții români și sistemul de sănătate din România de eventualele tentative ale producătorilor și distribuitorilor de medicamente ca, profitând de un anume monopol pe piață, să stabilească prețuri inacceptabile pentru puterea de cumpărare a cetățenilor români.

Astfel, ordinul menționează la art. 5 alin. (5):

„Prețul trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu cel mai mic preț al aceluiași medicament din lista țărilor cu care se efectuează comparația, prevăzute la art. 6.”

La alin. (8) se menționează: „Prețul se avizează pentru o perioadă limitată de un an, calculată de la data avizării.”

Și la art. 6 alin. (5) se menționează: „Ministerul Sănătății face publice sancțiunile aplicate conform alin. (4) prin înregistrarea unei mențiuni în acest sens la adresa www.oms-ro.preturi.ro, secțiunea «Sancțiuni», și informează în acest sens Casa Națională de Asigurări de Sănătate.”

Așa cum ați afirmat – și cum se poate constata cu ușurință de pe site-ul Ministerului Sănătății –, acest ordin, deși în vigoare, nu a fost aplicat de niciun ministru dintre cei care s-au succedat timp de șase ani.

În acest context, în temeiul Regulamentului Senatului și al Legii nr. 544/2001, vă solicit să răspundeți în scris la următoarele întrebări:

1. Care este baza legală prin care Ministerul Sănătății a amânat aplicarea Ordinului nr. 75/2009 în fiecare din anii 2009–2014?

2. Care este suma plătită suplimentar din Fondul de sănătate pentru compensarea medicamentelor cuprinse pe lista de compensate în fiecare din anii 2009–2014, din cauza neaplicării acestui ordin?

3. Care este suma plătită suplimentar de către pacienți pentru cumpărarea medicamentelor ce fac obiectul acestei reglementări în fiecare din anii 2009–2014, din cauza neaplicării acestui ordin?

4. De ce nu a fost luat în considerație raportul NICE INTERNATIONAL, care a semnalat, în 2012, că România plătește pentru multe medicamente compensate prețuri mai mari decât Marea Britanie?

5. Care este suma estimată a fi economisită de Fondul de sănătate în anul 2015 prin aplicarea acestui ordin?

6. Care a fost rezultatul auditului Curții de Conturi privind sumele plătite de către casa de asigurări pentru medicamentele de pe lista medicamentelor compensate în fiecare din anii 2009–2014?

7. Care sunt funcționarii Ministerului Sănătății care au avut responsabilități privind aplicarea Ordinului ministrului sănătății nr. 75/2009? Care este baza legală privind responsabilitățile și sancțiunile aplicabile și ce sancțiuni au fost aplicate celor responsabili?

Cu stimă, senator Valeriu Todirașcu.

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

Domnul senator Rotaru, din partea Grupului parlamentar al PSD, pentru o interpelare.

## **Domnul Ion Rotaru:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea este adresată domnului Sorin Mihai Cîmpeanu, ministrul educației și cercetării științifice.

Obiectul interpelării: „Lipsa avizului Ministerului Educației și Cercetării Științifice generează probleme în eliberarea diplomelor de licență”.

Domnule ministru,

La biroul senatorial din județul Brăila s-a prezentat domnul Leonte Cristian Aurel, care a depus un memoriu în care semnalează următoarele:

Este absolvent, promoția septembrie 2011, al Facultății de Medicină Dentară din cadrul Universității „Apollonia” din Iași, fiind împiedicat să-și exercite profesia, deoarece este suspendat din Ordinul Tehnicienilor Dentari din România din cauza faptului că nu poate prezenta diploma de licență pe care universitatea nu i-a eliberat-o încă nici până la această dată.

În urma nenumăratelor demersuri, universitatea invocă lipsa avizului Ministerului Educației și Cercetării pentru ridicarea tipizatelor necesare emiterii diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.

În condițiile în care există foarte multe dosare în instanță soluționate favorabil pentru absolvenți ai multor universități, vă solicit, domnule ministru, să-mi comunicați modalitatea și termenul de rezolvare a acestor probleme care aduc prejudicii absolvenților, persoane de bună-credință aflate în situația de a-și pierde locurile de muncă sau de a nu se putea angaja și, implicit, a-și pierde sursele de venit.

Anexez memoriul domnului Leonte Cristian Aurel, însoțit de documentele doveditoare.

Solicit răspuns în scris.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule președinte.

Au mai depus întrebări în scris:

– din partea Grupului parlamentar al PSD: doamna senator Gabriela Firea – două întrebări, domnii senatori Ioan Chelaru, Haralambie Vochițoiu – două întrebări, Nicolae Marin, Marius Sorin Ovidiu Bota, Gheorghe Saghian, Florian Bodog, Sorin Lazăr, Ovidiu Liviu Donțu și Florinel Butnaru;

– din partea Grupului parlamentar al PNL: doamna senator Anca Boagiu, domnii senatori Ioan Cristina, Nelu Tătaru, Viorel Grigoraș, Marin Cotescu, Alin Tișe, Gheorghe Flutur, Găvrilă Ghilea și Constantin Traian Igaș;

– din partea Grupului parlamentar liberal-conservator: domnii senatori Vasile Nistor și Eugen Durbacă;

– din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna senator Rozalia Biró;

– din partea senatorilor independenți, domnul senator Valer Marian.

De asemenea, au mai depus interpelări în scris:

– din partea Grupului parlamentar al PSD: domnii senatori Haralambie Vochițoiu, Constantin Popa, Nicolae Mohanu, Marius Sorin Ovidiu Bota, Niculae Bădălău, Ovidiu Liviu Donțu;

– din partea Grupului parlamentar al PNL: domnii senatori Gheorghe Flutur, Alin Tișe, Traian Igaș, Emil Pașcan, Ionuț Zisu, Marin Cotescu, Viorel Grigoraș, Marius Nicoară, Alexandru Pereș și doamna senator Mihaela Popa;

– din partea Grupului parlamentar liberal-conservator: domnii senatori Eugen Durbacă și Vasile Nistor;

– din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna senator Rozalia Biró;

– din partea senatorilor independenți, domnul senator Valer Marian.

La sesiunea de răspunsuri, domnul Valer Marian trebuia să primească răspuns de la Ministerul Justiției, respectiv de la Ministerul Afacerilor Interne.

Eu o să-mi cer scuze, în numele domnului Valer Marian, că nu este prezent să vă asculte răspunsul pe care trebuie să-l dați. O să vă rog să i-l transmiteți în scris, să-l lăsați la secretariat, să i-l înmâneze în scris.

De asemenea, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice trebuia să dea un răspuns în scris domnului senator Vegh Alexandru, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Din păcate, nici domnul senator Vegh nu este prezent, așa că, cu scuzele de rigoare, vă rog să-l lăsați la secretariat, pentru a-i fi înmânat în scris răspunsul dumneavoastră.

Celelalte răspunsuri văd că se solicită să fie amânate de către ministerele de resort, așa că, cu aceasta, declar închisă ședința Senatului de astăzi, 16 martie 2015.

## _Ședința s-a încheiat la ora 18.45._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|813731]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 41/25.III.2015 conține 24 de pagini.**

Prețul: 60,00 lei