Ilie Sârbu

Declarația politică este intitulată „Full de dame cu as în coadă pentru interesul național”.

Îmi doresc să cred că, după mulți ani de activitate politică, am ajuns să păstrez un echilibru al ideilor mele, dar și să dezvolt o chibzuință pe care experiența vieții mi-a putut-o oferi. Nu sunt misogin, nici părtinitor și mi-am închipuit că la o anumită etate nimic nu te mai poate surprinde, cu atât mai mult când vine vorba de semenii noștri.

Ne așteptăm ca cei care ocupă poziții oficiale în statul românesc să aibă o conduită ireproșabilă, să reprezinte, măcar pe alocuri, modele demne de urmat, că despre o pregătire temeinică, alături de principii sănătoase, am renunțat a mai spera de mult. „Interesul național”, așa cum este el văzut și în numele căruia acționează, în clipele de față, conducătorii României, a devenit o sintagmă greu de digerat și numai la auzul ei îți imaginezi doar hoție, minciună și populism.

Recent, domnișoara Anastase, referindu-se la scandalul provocat de frauda pe care a generat-o la votul pe Legea pensiilor, a declarat că acest incident „o va marca ca om politic” pentru foarte multă vreme și că „e o cruce pe care a acceptat să o ducă”.

A face greșeli voite, cu toată responsabilitatea unui om ce se pretinde a fi adult, înseamnă nepăsare, dispreț și bătaie de joc, a face greșeli neintenționate, infantile, reprezintă lipsă de judecată. În oricare din cele două cazuri s-ar afla, un astfel de om nu are ce căuta în politică, nu are ce căuta la cârma țării, mai ales în postura de al treilea om în stat.

Mi se pare uimitor să invoci „povara crucii”, când cei ce o poartă cu adevărat pe umeri sunt pensionarii acestei țări, care, independent de voința lor, s-au trezit că nu mai au cu ce să supraviețuiască. A da vina pe secretarii deputați din subordine pentru hoția pe care a făcut-o mi se pare de o îndrăzneală fără margini. Întotdeauna mi-am spus că, atunci când un om nu a fost înzestrat cu prea multă minte sau frumusețe, sau bunătate, măcar să fie corect și educat, că lucrurile astea se învață.

Frauda pe care a comis-o nu o va marca ca om politic, ci și-a pus amprenta, pentru totdeauna, asupra ei, ca om și atât: pentru furt, pentru neștiință, pentru abuz, aroganță și sfidare, acțiuni și trăsături de condamnat chiar și când e vorba de un simplu om. Conștientizarea vinovăției nu o face mai puțin culpabilă, cu atât mai mult cu cât efectele greșelii ei s-au răsfrânt asupra a 6 milioane de oameni.

Acolo unde frica de a fi tras la răspundere și unde rușinea de penibil nu există, e ușor de explicat comportamentul acestei dame de romb cu mintea în colțuri. Această pată va rămâne veșnic întipărită pe obrazul său, chiar și dacă și-ar

fi dat demisia de onoare – așa cum ne-am fi așteptat cu toții –, însă a reprezentat un gest străin pentru ea.

E ca și cum i-am fi cerut Elenei Udrea să renunțe de bunăvoie la monopolul pe care îl deținea asupra parcărilor din centrul Bucureștiului sau să nu mai considere creditul bancar uriaș o așa povară și să încerce să doarmă, sau să renunțe, desigur, la imprimeurile leopard, atunci când merge la recepții oficiale. Dar putem răsufla ușurați, recent a reușit să returneze cele 3 milioane de euro datorie, cât despre stil, marii designeri au constatat că e pe drumul cel bun.