Mihai Niță

Declarația politică este intitulată „Greșelile istoriei nu trebuie repetate”.

Orice om cu rațiune se întreabă cum a fost posibil Holocaustul din cel de Al Doilea Război Mondial. Responsabilii pentru acele crime au, fără dubiu, profilul omului alienat mintal, dar, în pofida numărului covârșitor de probe care atestă ororile petrecute atunci, unii le mai contestă și azi veridicitatea. Fie că mintea lor nu poate cuprinde posibilitatea petrecerii unor asemenea acte demențiale, fie că, din punct de vedere etnic sau politic, nu se simt confortabil sub această povară a istoriei. Noi credem

că vinovații au fost pedepsiți, iar culpabilizarea colectivă ar fi fost o greșeală la fel de gravă ca Holocaustul.

Cu toate acestea, capitolul petrecut în urmă cu circa 70 de ani nu trebuie închis definitiv și trecut în uitare. Evenimentele odioase din anii ascensiunii și proliferării nazismului nu trebuie uitate nicio clipă, dacă vom constata că repetarea lor este oricând posibilă, când lucrurile scapă de sub control.

De câțiva ani, oficialități din unele state europene s-au exprimat public în favoarea expulzării masive a cetățenilor români de etnie romă, sub acuzația de săvârșire a numeroase infracțiuni. Noi nu contestăm respectivele acuzații, câtă vreme au un temei real, dar culpabilizarea întregii etnii și catalogarea ca etnie predispusă la încălcarea legii ni se par nerealiste, contraproductive în activitatea de combatere a infracționalității și discriminatorii.

O asemenea atitudine seamănă mai degrabă cu xenofobia, pe care Constituția Europeană o interzice. Or, până una-alta, romii din România sunt cetățeni europeni, cu drepturi și îndatoriri legale. Dreptul liberei circulații, precum și dreptul la asistență juridică le aparțin în aceeași măsură ca oricărui cetățean al Uniunii Europene. Europa modernă nu mai are cetățeni de rangul doi, după cum nu mai are nici etnici de rasă superioară. Sloganul revoluționarilor francezi de la 1789 încă n-a fost abolit: „Liberté, Egalité, Fraternité”.

Dacă pericolul potențial asupra căruia am atras atenția ar fi fost numai cel menționat, la nivel european există instrumente și pârghii juridice care să reglementeze incidentele de acest gen, înainte ca ele să degenereze în focare periculoase ale intoleranței. Dar lucrurile nu s-au oprit la acest nivel, recentele tulburări din Bulgaria demonstrând că este necesar să acordăm mai multă atenție relațiilor interculturale, intercomunitare, integrarea socială a romilor devenind o necesitate de importanță europeană.

Costurile materiale generate de acțiunile pe care le propunem acum sunt incomparabil mai mici decât acelea ale unor acțiuni de izolare a populației de etnie romă. În același timp, facem apel la responsabilii oficiali de etnie romă că trebuie să devină mult mai activi în cadrul unor programe destinate emancipării acestei etnii și integrării ei armonioase în comunitatea europeană. Dacă nu ne vom conjuga eforturile în sensul evocat, ar trebui măcar să devenim conștienți că orice stare conflictuală cu iz interetnic poate degenera, cu consecințe neașteptate sau incontrolabile, ceea ce este de neconceput în Europa mileniului trei.