Marian Cristinel Bîgiu

Declarația politică este intitulată „Guvernul Boc este mai presus de lege”.

Guvernul Boc a anulat, oficial, statul de drept și toate principiile democratice pe care România le-a câștigat cu sângele revoluționarilor din 1989.

Gestul fără precedent de săptămâna trecută, prin care, printr-un act normativ, Guvernul Boc a plafonat creșterile salariale ale profesorilor, stabilite prin lege organică și câștigate ca drept irevocabil în instanță, ne aduce în fața unui stat totalitar. Profesorii sunt și au fost mereu masă de manevră pentru campaniile electorale. Să ne amintim cum domnul Boc se învinețea la televizor, în 2008, susținând majorarea salariilor cu 50%, iar astăzi nu doar că a uitat promisiunile făcute, dar, mai grav, a încălcat un drept pe care instanța l-a acordat profesorilor. Mă întreb dacă nu cumva acest Guvern a pregătit și alte măsuri care să ducă la anularea sistemului de învățământ. Abia acum înțeleg ideea de reformă a acestor indivizi: alungarea cetățenilor din țara lor, condamnarea la foamete și neputință.

Reforma domnilor Boc și Băsescu este un genocid la adresa poporului român: sănătatea e la pământ, învățământul e la pământ, justiția nu contează, iar interlopii prosperă. Acesta este statul revigorat al lui Băsescu – un stat totalitar în care mafioții au preluat controlul. Și cum să nu se întâmple așa, când de la nivelul Executivului semnalul este că deciziile judecătorești nu contează?

## Stimați colegi,

Vreau să marcăm acest moment ca pe unul de doliu pentru democrația din România. Este inadmisibil ca într-un stat membru al Uniunii Europene un guvern fără legitimitate, un premier fără cea mai mică urmă de verticalitate instituțională să aibă îndrăzneala nu doar de a încălca un drept elementar, ci și de a șterge funcționarea separării puterilor în stat.

Guvernul Boc demonstrează, încă o dată, că puseurile totalitare de inspirație băsesciană nu rămân doar la nivel de declarații și dorințe, ci își găsesc materializarea în legiferarea ilegalității. Guvernul Boc se substituie, așadar, fără urmă de jenă, puterii judecătorești. Este nu doar inadmisibil ceea ce se întâmplă sub ochii noștri, dar mă tem că exemplul pe care România îl dă prin acest Guvern, nu doar incompetent, dar și analfabet într-ale democrației, va alunga statul român la marginea Uniunii.

Exemplul grav ai cărui martori suntem astăzi toți ne demonstrează că în România nu contează nici dreptatea, nici legea, nici norma, nici morala. Ce încredere pot avea cetățenii acestei țări în actul de justiție, când tocmai așa-zișii reformatori anulează deciziile acesteia, decizii care nu pot fi anulate de drept? Cum ne vom uita în ochii cetățenilor, astăzi, când țara pe care o locuim este abandonată, din ce în ce mai mult și din ce în ce mai des, haosului, imoralității și ilegalității? Cum să mai arătăm că societatea noastră mai funcționează pe principiile egalității de șanse, de vreme ce cel mai important for executiv este, astăzi, mai presus de lege?