Emilian Valentin Frâncu

Declarația politică este intitulată „ _Hard times_ – timpuri grele”.

Marin Preda încheia primul volum din „Moromeții” cu o frază memorabilă: „Timpul nu mai avea răbdare cu oamenii...”, în directă opoziție cu începutul romanului, când „Timpul avea nesfârșită răbdare...”. Aceeași senzație o am și eu în România zilelor noastre, ținând cont de viteza amețitoare cu care evenimentele se derulează în plan politic, economic și social. În mai puțin de 3 zile, datele problemei s-au modificat substanțial: Curtea Constituțională a respins legile austerității, care urmau să afecteze nivelul pensiilor. A doua zi, Guvernul s-a reunit într-o ședință fulger pentru a trece la așa-numitul plan B de creștere a TVA-ului la 24%, în speranța că va mai salva ceva din Acordul cu Fondul Monetar Internațional, în prezent rămas, practic, în aer.

Așadar, de joi și până luni, subiectul discuțiilor a trecut rapid de la extazul datorat declarării reducerii pensiilor ca neconstituționale la agonia cauzată de mărirea TVA, care automat înseamnă inflație, scăderea producției și a consumului. Dacă vineri salutam deciziile Curții Constituționale ca pe o dovadă de probitate morală și profesională, sâmbătă atacam hotărârea, în grabă și fără o minimă analiză a consecințelor economice, a Guvernului Boc de majorare a TVA, pentru că această decizie, cuplată cu reducerea salariilor în sectorul bugetar, care după toate aparențele se află încă pe masă, are un efect psihologic devastator asupra populației.

În aceste condiții, Partidul Național Liberal a propus ca măsuri alternative de gestionare a situației economice reducerea cheltuielilor cu achiziții publice ale instituțiilor statului, a numărului de ministere și agenții guvernamentale, concedierea și reducerea de cheltuieli de personal din companiile naționale și din societățile cu capital de stat, care se dovedesc de ani de zile total ineficiente, precum și reducerea fondurilor alocate proiectelor a căror vădită destinație este satisfacerea clientelei politice.

În același timp, demisia Guvernului Boc este singurul gest de normalitate care s-ar putea întâmpla în aceste zile tumultuoase, când, așa cum afirmă mass-media, se decide „soarta unei generații”.