Ion Rotaru

Declarația politică este intitulată „Înainte să plece toți medicii din țară, dați voie autorităților locale să-i țină în comunitate!”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

De ani de zile, reforma în sănătate a însemnat să se taie în carne vie: s-au tăiat cheltuieli, s-a tăiat din personal, s-au tăiat salariile și s-a ajuns, în ultimii ani, la un rezultat previzibil – emigrarea în masă a personalului medical. Efectul este direct legat de asistența medicală pe care o primesc bolnavii, care au ajuns victime colaterale pe altarul reducerii cheltuielilor bugetare.

Medicii sunt nemulțumiți de starea fizică și igienică a clădirilor din serviciile publice de sănătate și de numărul de personal angajat față de cel necesar. Ani la rând, ei au muncit în spitale cu dotări precare, cu retribuții proaste, au avut insatisfacții profesionale numeroase și s-au lovit de imposibilitatea continuării pregătirii profesionale, ca urmare a lipsei condițiilor și a dificultăților de finanțare.

Statutul medicului este discutabil, iar acesta ține, printre altele, de salarizarea de mizerie, care îi determină să ia micile sau mai marile „atenții” oferite de pacienți, ca să poată trăi decent. Tăierea salariilor cu 25%, operată în urmă cu mai bine de un an, a fost bomboana pe colivă și a mărit sensibil numărul medicilor și asistentelor din România care au ales să emigreze.

De ani de zile, agențiile de recrutare sunt luate cu asalt de medicii români pentru a le găsi un loc de muncă în spitalele din Marea Britanie, Italia, Spania, Suedia, Germania, Irlanda sau Austria. În Marea Britanie, spre exemplu, o asistentă câștigă 2.500 de lire sterline, adică de zece ori mai mult decât în țară. Dacă în România un medic are un salariu de 125 de lire pe lună, în Marea Britanie veniturile acestuia pot atinge și 5.000 de lire sterline.

În ceea ce-i privește pe medicii care nu emigrează, aceștia își abandonează meseria, devin dealeri de medicamente sau aleg alte ocupații mai profitabile. Toate acestea se reflectă într-o stare de sănătate a populației din ce în ce mai proastă.

În condițiile în care Guvernul a amânat deja majorări ale salariilor dăscăliilor dictate prin hotărâri judecătorești, este evident pentru oricine că personalul medical va aștepta mult și bine o majorare a salariilor la nivel național. După cum este evident că, dacă nu oprim, pe cât posibil, valul emigrării, în curând vom ajunge să ne tratăm cu leacuri băbești, în lipsa personalului medical profesionist.

Dacă Guvernul nu poate garanta un drept constituțional al cetățenilor, acela la sănătate, ar trebui ca acesta să găsească o formulă legală prin care să permită autorităților locale să stimuleze medicii pentru a-i ține în comunitate.

Dincolo de declarații sau reproșuri retorice, vă amintesc, domnule ministru Attila Cseke, de faptul că autoritățile județene brăilene au venit cu o propunere concretă în acest sens. Mai exact, este vorba despre o reglementare legală prin care autoritățile locale să fie abilitate să acorde de la bugetul local, în limita unui anumit procent, stimulente financiare medicilor care au rezultate deosebite în activitate. Evident, condițiile de acordare a acestor stimulente trebuie clar reglementate, pentru a se evita orice abuzuri, însă, ca