Stenogramă plen

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Bună ziua, stimate colege și stimați colegi!

Vă rog să ne ocupăm locurile în sală pentru a putea să începem această ședință a plenului Senatului României de astăzi, 28 iunie 2011.

Dați-mi voie, conform cutumei noastre, încă înainte de aprobarea ordinii de zi – mai există câteva elemente tehnice de operare în mapele dumneavoastră după ședința Biroului permanent de dimineață –, să vă adresez câteva cuvinte la finalul acestei sesiuni parlamentare, conform practicii noastre, și să încercăm să jalonăm și activitatea noastră pentru perioada viitoarei sesiuni parlamentare.

Bună ziua, încă o dată, stimate colege și colegi!

Dați-mi voie să salut prezența în plenul nostru a primei promoții de stagiari în Senatul României, studente și studenți, care, începând de astăzi, vor deschide o serie de bun augur pentru modul în care instituția noastră se deschide către tinerii intelectuali și către cei care doresc să urmeze o carieră în administrația publică.

Bine ați venit, dragi colegi, bine ați venit în echipa Senatului României!

Încheiem o sesiune parlamentară extrem de densă, în care discuția și, de multe ori, disputa politică au ținut prima pagină a ziarelor și a comentariilor publice.

În primul rând, aș dori să vă adresez mulțumirile mele, în calitate de coleg și prieten al dumneavoastră, ca președinte al Senatului, pentru faptul că, sub această cupolă, am reușit cu toții, indiferent de culoarea politică, indiferent de patima politică, indiferent de temele discutate, să păstrăm un element de decență, de civilitate și de colegialitate în munca noastră.

Doresc să adresez mulțumirile mele liderilor de grup, care au reușit, în pofida unor momente tensionate – asta este politica, asta e democrația –, să păstreze această diferență de atitudine care a făcut, face și va face din Senatul României o instituție fundamentală a republicii noastre.

Aș dori, de asemenea, să exprim și speranța mea ca această disproporție între legile pe care le dezbatem și le aprobăm, provenite de la Guvern, într-un contrast puternic față de cele pe care le aprobăm din rândul propriilor noastre inițiative legislative, ale senatorilor sau ale deputaților, în sesiunea viitoare, această disproporție să se schimbe.

Nu cred că este util și sănătos, inclusiv pentru actuala majoritate, să dezbată dominant ordonanțe de urgență și proiecte de lege ale Guvernului.

Doresc și vă încurajez să legiferăm mai mult și mai bine și sunt, de asemenea, încrezător că, atunci când vor apărea inițiative legislative care au sens, care sunt logice, care sunt utile, indiferent de inițiator, va exista o majoritate pentru acea inițiativă legislativă, așa cum a fost cazul în nenumărate situații, când colegi și colege, atunci când au venit cu teme importante, când au venit cu o motivație corectă, când au venit cu o discuție colegială, au reușit să treacă inițiative legislative, dincolo de partizanatul inevitabil al instituției noastre.

Aș dori, de asemenea, să salut creșterea implicării noastre în dezbaterile pe marile teme ale societății.

Am început și doresc să continuăm să avem întâlniri ale Biroului permanent și ale comisiilor permanente cu principalii factori decidenți din țară și din străinătate.

Între timp, au sosit și mapele modificate după propunerile Biroului permanent. Observați cum încercăm să optimizăm activitatea noastră.

Stimați colegi,

Biroul permanent a decis și vă propun ca toate întrebările, interpelările și declarațiile politice depuse la colegii secretari ai Senatului să fie considerate ca făcând parte din lucrările oficiale și stenograma ședinței noastre.

Am aici un număr de întrebări, interpelări și declarații politice cu care am fost sesizați. Rog ca, până la finalul ședinței, dacă mai există astfel de documente pregătite de colegii și colegele noastre, să ne fie înmânate pentru a putea să le includem în stenograma ședinței noastre.

Declarația politică se intitulează „Asta ne mai lipsea – blocarea fondurilor UE!”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Corectitudinea cheltuirii banilor europeni este de mult timp o problemă serioasă a României. Din păcate, până acum, ea a fost semnalată mai mult de presă și tratată superficial de politicieni, mai ales de unii baroni locali, administratori ai unor sume uriașe. Abuzurile comise cu aceste fonduri, mai ales cele destinate infrastructurii, au fost însă mult prea mari pentru a trece neobservate. S-au construit șosele supraevaluate, de calitate inferioară față de standardele admise, poduri fictive, orice a fost posibil pentru a sifona aceste resurse. Evident, plecând de la nefericita convingere că așa e tradiția locului și nimeni nu o va tulbura.

Dar iată că ea este totuși tulburată. Cu destulă întârziere, Comisia Europeană a reacționat, efectuând niște controale mai stricte. Rezultatele le cunoaștem acum cu toții, iar în topul acestei liste de abuzuri semnalate se află unul dintre liderii USL, mare adversar al reorganizării administrative a țării, dar partizan al cheltuirii discreționare a banilor europeni. Neregulile nu țin însă de un singur partid. Oriunde a lipsit supravegherea, a putut să apară și tentația. Mai ales când sunt cutume ticăloase, netulburate de atâția ani.

Efectele acestor fărădelegi generalizate sunt grave. Astfel, din cauza neregulilor din Teleorman, Buzău și Ilfov, României îi sunt suspendate finanțări de aproape 800 de milioane de euro. Numai la Iași, acolo unde sunt senator, sunt blocate proiecte de infrastructură în valoare de 100 de milioane de lei. Construcțiile de drumuri județene rămân fără finanțare, provocând întârzieri și complicații cu constructorii.

Cu toate acestea, reacțiile politice sunt în continuare slabe. Faptul că avem asemenea pierderi nu pare să tulbure prea mult liniștea celor care ar putea să ia atitudine. Domnul Ponta, atât de agresiv și de vocal în atacarea proiectelor Guvernului, nu are nimic de spus în privința principalului său colaborator. Catastrofa financiară și rușinea aduse României de afacerile dubioase sunt prea mărunte pentru a afecta prieteniile politice, când adevăratele mize politice ar trebui să fie: toleranță zero față de afacerile suspecte din teritoriu, reformarea administrațiilor locale pentru transparență și eficiență în cheltuirea banilor de la UE, implicarea mult mai serioasă a justiției române în sancționarea acestui tip de abuzuri și, nu în ultimul rând, conștientizarea faptului că acești bani, chiar dacă vin de la Bruxelles, sunt bani luați și din buzunarul nostru.

Declarația politică este intitulată „Libertatea de conștiință – un subiect etern pentru istoria umană”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Simpozionul la care am avut onoarea să particip săptămâna trecută, respectiv joi, 23 iunie anul curent, desfășurat în Sala Drepturilor Omului din Parlamentul României, organizat de Grupul Ecumenic de Rugăciune și Mișcarea Europeană pentru Politici Creștine, și-a propus să dezbată un subiect centrat pe ideea de libertate, având două componente: una se referă la libertatea conștiinței, iar cealaltă la libertatea credinței.

Evenimentul s-a bucurat de un interes deosebit, având participanți din multe țări europene, dar și din partea mai multor organizații neguvernamentale care luptă pentru libertate.

În acest context, îmi voi exprima câteva gânduri în cele ce urmează.

Din motive lesne de înțeles – din cauza constrângerilor de timp, în primul rând, dar și a extraordinarei complexități a subiectelor supuse atenție participanților –, mă simt nevoit să precizez că expunerea mea este departe de a avea pretenția unei lucrări științifice. Ea se dorește a fi exprimarea unor enunțuri inspirate din lunga istorie – scrisă și nescrisă – a doctrinelor filozofice a căror principală preocupare a fost definirea celor două concepte.

Scopul acestor eforturi, nici astăzi ajunse la un consens unanim acceptat, a fost ca ele să fie integrate în mecanismul de funcționare a societății umane, indiferent de modul ei de organizare, începând cu Antichitatea și încheind cu cea actuală, generic numită postindustrială.

Privit din perspectivă creștină, omul se naște liber, dar, fiind o creație a lui Dumnezeu, lui îi este dat să trăiască vremelnicia vieții într-o comunitate umană clădită pe valori cutumiare, dublate, în timp, de legi scrise, care, la rându-le, au evoluat în funcție de rânduielile politice și sociale, care își doreau stabilitatea orânduirii respectivei comunități, fie că vorbim de un sat, o regiune, o țară sau cum ne aflăm noi în momentul de față, în plin proces de globalizare.

Și, fiindcă ne aflăm în această etapă, nu este lipsit de importanță să amintesc că globalizarea, despre care se vorbește tot mai mult, susținută, dar și contestată nu de puțini oameni politici și de instituții ce se declară apolitice, presupune obligatoriu recunoașterea existenței marii diversități date conceptului de libertate, fie că vorbim despre libertatea de conștiință, fie că vorbim despre libertatea de credință.

Declarația politică se intitulează „Revizuirea Constituției”. Domnule președinte, Stimați colegi,

Susțin în fața dumneavoastră o declarație politică ce are ca temă revizuirea Constituției.

Din punctul meu de vedere, dezvoltarea și evoluția unui stat trebuie să aibă un resort puternic. Constituția unei țări este fundamentul esențial în acest sens. Proiectul propus acum în dezbatere de către președinte încearcă să regleze lucruri care nu funcționează tocmai bine la nivelul statului, al instituțiilor și așa mai departe.

Noile modificări aduse Constituției – și cu un aport deosebit de important – sunt legate de prevederile care vizează averile obținute ilegal. Un articol extrem de important este cel ce vizează limitarea deficitului bugetar la 3%. Această prevedere este o măsură împotriva populismului politicienilor. De asemenea, datoria publică nu poate depăși 60% din produsul intern brut.

Există în proiectul noii Constituții aprecieri legate de organizarea referendumului. Apoi, sunt referiri legate de suspendarea din funcție a Președintelui României. Astfel, Președintele României poate fi suspendat din funcție de către Parlament, cu votul majorității membrilor săi, după obținerea avizului Curții Constituționale cu privire la gravitatea faptelor și încălcarea Constituției. Continuarea procedurii de suspendare este condiționată de avizul favorabil al Curții Constituționale. Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele ce i se impută. În cazul unui aviz negativ din partea Curții Constituționale, procedura de suspendare va înceta.

Confirmarea pozitivă a schimbărilor a venit și din partea ambasadorului american la București, domnul Mark Gitenstein. Domnia Sa a subliniat că: „Ambasada SUA este îngrijorată de decizia Curții Constituționale privind constituționalitatea propunerilor de amendare a Constituției României. Dorința autorităților române de consolidare a modului de administrare a justiției din România în lupta împotriva corupției este lăudabilă. Esențiale în realizarea acestui efort sunt amendamentele constituționale care prevăd posibilitatea punerii sub sechestru și a confiscării bunurilor dobândite ilicit.”

Declarația politică este intitulată „Nu trageți în pianist!”.

Miercuri, 22 iunie, seara, spre finalul unei emisiuni televizate extrem de relaxate, care îl avea ca invitat pe președintele Băsescu, moderatorul Ion Cristoiu, fără legătură cu ce se discutase până atunci, îl întreabă pe președinte dacă știe ce eveniment memorabil s-a întâmplat tot pe un 22 iunie, exprimându-și mirarea că mass-media zilei nu a amintit nimic despre acesta. Fără a sta pe gânduri, președintele răspunde: 70 de ani de la celebrul ordin „Români, vă ordon: Treceți Prutul!”.

Mulțumit de răspuns, Cristoiu îi oferă președintelui ultimul număr al revistei sale, „Historia”, care rememora momentul.

Au mai urmat două sau trei minute, timp în care președintele a rostit cinci, șase fraze. Atât, trei minute și câteva fraze, în care, de bună voie și nesilit de nimeni, președintele a spus: „Continuăm să considerăm că abdicarea Regelui Mihai a fost un mare act patriotic. Nu, a fost un mare act de trădare a interesului național al României. (...) Un act de trădare din partea regelui, ăsta e punctul meu de vedere. (...) Pentru noi toți și pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaustul evreilor și țiganilor, de ducerea lor în Transnistria, dar nimeni nu spune că statul român avea și un șef de stat atunci. (...) Unora le dăm averile, iar pe alții îi

considerăm criminali de război. Șeful de stat și premierul... Doar fiindcă unul a fost slugă la ruși și a lăsat țara prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele?” Sper să fi citat corect.

Rezultatul? Presa – în flăcări, istoricii sună mobilizarea, toată lumea dezbate declarația „inexplicabilă și neelegantă” a Președintelui României cu privire la rolul jucat de Maiestatea Sa Regele Mihai I în Al Doilea Război Mondial.

Neelegantă? Poate, depinde cum privești, dar în opinia unora este mai degrabă nepotrivită pentru un șef de stat „încorsetat”, spun ei, de cutumele limbajului diplomatic.

Nejustificată istoric? E de discutat. Părerile sunt împărțite, fiecare are dreptul de a avea propria părere.

Inexplicabilă? Nu cred. Doar că Traian Băsescu, uitând că e președinte, și-a spus direct părerea sa, nefardată, „dezbrăcată” de limbajul diplomatic.

2. Dacă nu avea nicio putere, de ce la 23 august Armata a ascultat ordinele regelui, arestându-l pe Antonescu?

3. De ce la 23 august Antonescu s-a grăbit să se ducă la Palatul Regal de îndată ce a fost chemat de un șef de stat formal?

4. Dacă regele a fost atât de curajos și a întors armele împotriva Germaniei – uitând să semneze, și în favoarea țării, nu doar în favoarea sa, un armistițiu cu sovieticii, pe care, practic, i-a invitat să ocupe țara –, ce i-a lipsit, după trei ani, în decembrie ’47? Curajul, luciditatea sau un alt Antonescu, pe care să-l aresteze, spre a-și arăta încă o dată atașamentul față de cei care i-au schimbat decorația germană cu cea sovietică?

5. Dacă regele era doar un șef de stat formal, pentru ce s-au mai încurcat comuniștii în proceduri și nu l-au urcat, pur și simplu, în trenul acela despre care spuneau că avea nu știu câte vagoane și nu știu ce era în ele? Nu cumva abdicarea a fost ceva formal?! Și, dacă da, de ce l-au mai alergat pe autostradă cei care acum îl apără cu atâta îndârjire, de zici că i-a antrenat doamna Mezincescu? Că doar era formal, nu?

Declarația politică se intitulează „Domnule președinte, jos bocancii de pe țară și lăsați-o să respire!”.

Stimați colegi,

Speram să închei această sesiune fără să mai vorbesc despre Traian Băsescu. N-a fost să fie.

Încărcat toxic după murdăria scuipată în direcția Casei Regale acum câteva zile, domnul președinte a încercat o ultimă oră de „dirigenție politică” în Parlament. Auditoriu fidel – ca de fiecare dată –, domnul Boc și compania.

N-am urmărit discursul președintelui. Inevitabil însă, aflu că o vorbă de mare impact emoțional printre sufletele ascultătoare din sală a fost îndemnul: „Să lăsăm țara să respire!”

Sănătoasă vorbă, din inimă. Și eu sunt primul care vine în întâmpinarea acestui demers, permițându-mi să-i transmit șefului statului câteva observații, pe care mi le-am notat conștiincios în ultimii trei ani de zile.

Mai întâi de toate, domnule președinte, aveți dreptate. România respiră greu, se sufocă, e furată, prădată, umilită, destructurată, transformată dintr-un stat de drept într-o junglă crudă, fără reguli. Numai că dumneavoastră spuneți doar jumătate de adevăr, ferindu-vă să duceți enunțul până la capăt. Permiteți-mi să vă ajut.

Țara nu mai respiră, domnule președinte, pentru că dumneavoastră ați înțeles să vă exercitați atribuțiile constituționale ce vă revin laolaltă cu cele care nu vă revin. De fapt, ca să fim corecți până la capăt, v-ați axat entuziast pe ultimele, ignorându-le iresponsabil pe cele firești. Intervențiile brutale în activitatea Guvernului de plastilină pe care vi l-ați creat și amestecul revoltător în treburile puterii judecătorești sunt aspecte degradante, care au condus la situația pe care astăzi, bine-mersi, o constatați relaxat.

Țara nu mai respiră, domnule președinte, pentru că v-a convenit să aveți un guvern fără personalitate, fără șira spinării, fără creier, simpli executanți.

Țara nu mai respiră, domnule președinte, pentru că partidul dumneavoastră a instaurat drept strategie națională politica jafului instituționalizat și, pentru ca ea să nu sufere vreo abatere, s-a inclus drept criteriu de admitere/excludere în și din orice instituție carnetul de partid. Ești membru – intri, nu ești – ieși. Nu contează că au fost promovați cei mai incompetenți indivizi cu putință, câtă vreme fidelitatea față de portocaliu a fost la cote înalte, s-au încadrat în peisaj. Demența a mers însă până acolo încât s-a ajuns să se verifice pe linie de partid și femeile de serviciu, instalatorii sau electricienii. Filtrul funcționează perfect.

Țara nu mai respiră, domnule președinte, pentru că ați făcut din scandal esența mandatului dumneavoastră, pentru că ați învrăjbit toate categoriile sociale, mințind și manipulând profesori și elevi, bugetari și angajați la privat, tineri și pensionari.

Țara nu mai respiră, domnule președinte, pentru că le-ați promis oamenilor că vor trăi bine și, apoi, le-ați tăiat salariile și pensiile, i-ați dat afară din servicii și i-ați invitat flegmatic să plece din țară.

Țara nu mai respiră, domnule președinte, pentru că doamna Udrea face săli de sport în sate fără copii și taie panglici la obiective care nu funcționează, pentru că domnul Funeriu face reforme care afectează profesori, elevi, părinți, fără să aibă sprijinul profesorilor, elevilor și părinților, pentru că doamna Anastase fură votul pe Legea pensiilor și nu are bunul-simț să-și dea demisia, pentru că Mihai Vădan face proiecte pe fonduri europene, după care tot el și le aprobă.

Țara nu mai respiră, domnule președinte, pentru că preferatul dumneavoastră de la Dâmbovița, Florin Popescu, îi transmite preferatei dumneavoastră de la București, Elena Udrea, toate listele cu primăriile care trebuie să primească bani de la Guvern, și ce să vezi? 90% din cele norocoase aparțin partidului domnului Popescu și al doamnei Udrea. Și al dumneavoastră, să nu uit.

Pot să continui la nesfârșit, vă asigur. Atât de multe și revoltătoare sunt faptele, gesturile acestui regim politic, încât mi-ar trebui, probabil, o sesiunea întreagă doar ca să le enumăr. Mă opresc aici. Vă cer însă și dumneavoastră să vă opriți din încercarea de prostire fără jenă a acestui popor, pentru că, dacă România nu mai respiră astăzi, dumneavoastră sunteți principalul vinovat. Ați parazitat-o, ați îndopat-o cu abuzuri, incompetență, mojicie și cinism și a cedat sau e gata să cedeze, dacă nu vă luați bocancii de pe ea. Căpușa sunteți dumneavoastră!

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Sfetnicul de taină al președintelui își ia rolul în serios”.

Se spune despre unii oameni că nu-și cunosc limitele și ambițiile până când nu sunt puși în roluri de răspundere. Ce te faci atunci când aceste roluri îi depășesc, dar le generează falsa impresie că sunt „unșii lui Dumnezeu pe pământ”, iar beția puterii în sferele rarefiate ale celui de al nouălea cer îi determină să ia cele mai nepopulare și mai neprielnice decizii sau să dea cele mai nepotrivite sfaturi pentru o nație întreagă?

Am fost uimit să constat că unul dintre aceste personaje, care a stat ani buni în penumbră, apărând doar din patru în patru ani la TV, în momentul în care ne transmitea rezultatele exit-pollurilor, sociolog de profesie, domnul Lăzăroiu, a fost pervertit și convertit de magia puterii într-un rol de cardinal Richelieu, dar nu la curtea Regelui Ludovic al XIII-lea, ci la Palatul Cotroceni, atât de greu încercat de caschetele polițiștilor rebeli.

Domnul președinte al nostru poate fi bănuit de orice, în afară de faptul că și-ar alege în preajmă oameni mai deștepți decât se consideră Domnia Sa, nu în sensul că alege mediocrități, ci tipi retrași, timizi, neîncercați în vâltoarea luptelor politice, și pe care îi face dumnealui „bărbați”, ca un modern profesor Higgins, ce își propune să facă o doamnă din simpluța Eliza Doolittle.

Așa că domnul Lăzăroiu a fost ales la curte mai întâi consilier cu rang de secretar de stat, apoi s-a retras și a fost bănuit că este calificat și validat de fostul său șef să organizeze din umbră un alt partid, ca variantă la PDL, considerat cam revoltat, în ultimul timp, împotriva propriului creator.

Mai nou, ascensiunea sa a devenit un fapt de notorietate, el fiind ales de premierul Boc pentru rolul de ministru al muncii, rol pentru care s-a pregătit „o jumătate de oră”.

Problema noastră este nu aceea că un om fără anvergură politică sau fără performanțe profesionale în domeniu a fost pus în fruntea unui minister dificil și greu de condus, ci faptul că, invitat să-și dea cu părerea despre subiecte de coloratură politică, acest domn s-a erijat din sociolog în filozof și a scos porumbelul. Când spui despre cineva că „are vocația trădării în sânge”, nu faci un simplu joc de cuvinte, ești atent la ce spui și despre cine spui, pentru că poți fi acuzat de calomnie.

Declarația politică se intitulează „UDMR supralicitează două regiuni: Ținutul Secuiesc și Ținutul Partium”.

Proiectul de reorganizare administrativ-teritorială a României în opt superjudețe structurate pe actualele regiuni de dezvoltare, care a fost anunțat cu mare tam-tam de președintele Traian Băsescu și de premierul Emil Boc, a declanșat nemulțumirea vădită a principalului partener de guvernare al PDL, UDMR. Formațiunea condusă de Kelemen Hunor își vede periclitate, prin acest proiect, influența în zonele în care populația maghiară este majoritară sau semnificativă, precum și obiectivul de a obține autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc, care ar include județele Harghita, Covasna și Mureș.

Pe fondul discuțiilor și fricțiunilor declanșate de proiectul prezidențialo-pedelist, liderii UDMR au plusat, pretinzând două entități administrativ-teritoriale, respectiv una constituită din județele Harghita, Covasna și Mureș, așa-numitul Ținut Secuiesc, și una constituită din județele Satu Mare, Sălaj și Bihor, așa-numitul Ținut Partium. Președintele Kelemen Hunor chiar a precizat că cele două entități administrative constituie punctul de plecare al UDMR în negocierile privind reorganizarea administrativă a României.

Dacă UDMR ne-a obișnuit cu insistența pentru constituirea unei entități din județele Harghita, Covasna și Mureș, acum supralicitează cu o nouă entitate, constituită din județele Satu Mare, Sălaj și Bihor. Constituirea acestei noi entități administrative este solicitată și de Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), condus de episcopul László Tökés, pe structura căruia se constituie, în opoziție față de UDMR, cu binecuvântarea partidului de guvernământ din Ungaria, FIDESZ, Partidul Național al Maghiarilor din Transilvania, precum și de Partidul Civic Maghiar (PCM), condus de primarul din Odorheiu Secuiesc, Szász Jenö. Liderii acestor organizații au susținut că maghiarii ar fi majoritari și în județele Satu Mare, Sălaj și Bihor.

Realitatea este însă cu totul alta. Dacă maghiarii reprezintă majoritatea absolută în județele Harghita (85%) și Covasna (74%), iar în județul Mureș au o pondere în jur de 40%, în cele trei județe din nord-vestul României ponderea minorității maghiare este mult mai redusă, între o pătrime în județele Bihor (25%) și Sălaj (24%) și în jur de o treime în județul Satu Mare (35%).

Declarația politică este intitulată „Înainte să plece toți medicii din țară, dați voie autorităților locale să-i țină în comunitate!”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

De ani de zile, reforma în sănătate a însemnat să se taie în carne vie: s-au tăiat cheltuieli, s-a tăiat din personal, s-au tăiat salariile și s-a ajuns, în ultimii ani, la un rezultat previzibil – emigrarea în masă a personalului medical. Efectul este direct legat de asistența medicală pe care o primesc bolnavii, care au ajuns victime colaterale pe altarul reducerii cheltuielilor bugetare.

Medicii sunt nemulțumiți de starea fizică și igienică a clădirilor din serviciile publice de sănătate și de numărul de personal angajat față de cel necesar. Ani la rând, ei au muncit în spitale cu dotări precare, cu retribuții proaste, au avut insatisfacții profesionale numeroase și s-au lovit de imposibilitatea continuării pregătirii profesionale, ca urmare a lipsei condițiilor și a dificultăților de finanțare.

Statutul medicului este discutabil, iar acesta ține, printre altele, de salarizarea de mizerie, care îi determină să ia micile sau mai marile „atenții” oferite de pacienți, ca să poată trăi decent. Tăierea salariilor cu 25%, operată în urmă cu mai bine de un an, a fost bomboana pe colivă și a mărit sensibil numărul medicilor și asistentelor din România care au ales să emigreze.

De ani de zile, agențiile de recrutare sunt luate cu asalt de medicii români pentru a le găsi un loc de muncă în spitalele din Marea Britanie, Italia, Spania, Suedia, Germania, Irlanda sau Austria. În Marea Britanie, spre exemplu, o asistentă câștigă 2.500 de lire sterline, adică de zece ori mai mult decât în țară. Dacă în România un medic are un salariu de 125 de lire pe lună, în Marea Britanie veniturile acestuia pot atinge și 5.000 de lire sterline.

În ceea ce-i privește pe medicii care nu emigrează, aceștia își abandonează meseria, devin dealeri de medicamente sau aleg alte ocupații mai profitabile. Toate acestea se reflectă într-o stare de sănătate a populației din ce în ce mai proastă.

În condițiile în care Guvernul a amânat deja majorări ale salariilor dăscăliilor dictate prin hotărâri judecătorești, este evident pentru oricine că personalul medical va aștepta mult și bine o majorare a salariilor la nivel național. După cum este evident că, dacă nu oprim, pe cât posibil, valul emigrării, în curând vom ajunge să ne tratăm cu leacuri băbești, în lipsa personalului medical profesionist.

Declarația politică se intitulează „CFR – SA, la fier vechi”. Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Astăzi, Consiliul Director al Fondului Monetar Internațional are prima ședință de evaluare a noului acord _stand-by_ încheiat cu România. În urmă cu doi ani, Acordul FMI cu România prevedea monitorizarea companiilor de stat cu pierderi și datorii. Până în prezent, nu au fost înregistrate rezultate pozitive în activitatea acestor companii, și nici statul nu a făcut eforturi pentru ameliorarea situației companiilor și eficientizarea lor.

Vă dau un singur exemplu pentru a arăta că progresele sunt zero: dacă în 2009 arieratele erau de 23,1 miliarde de lei, în 2010 acestea au urcat la 24,9 miliarde de lei.

De departe, situația cea mai gravă se află la CFR – SA. Bugetul de venituri și cheltuieli pe 2011 arată că veniturile companiei au fost de 2.341 de milioane de lei, pierderile – de 350 de milioane de lei, numărul de angajați – 24.200, iar datoriile – 4.590 de milioane de lei.

Nici în mandatul domnului Berceanu și nici în mandatul doamnei Boagiu transportul feroviar nu reprezintă o prioritate, câtă vreme Guvernul este tot mai hotărât să elimine peste 20% din rețeaua feroviară.

Cum găsește de cuviință Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să reducă pierderile companiilor de cale ferată? În loc să folosească ceea ce are la dispoziție, adică 2,5 miliarde de euro pentru reabilitarea infrastructurii, vrea să vândă la fier vechi aproape 5.000 de kilometri de linie ferată.

Una dintre legile lui Murphy spune că, „dacă ceva funcționează, nu-i bine să-l repari”. Ce te faci dacă nu funcționează? Este clar că trebuie să repari. În cazul CFR – SA, Guvernul Boc aplică o altă regulă: dacă ceva nu funcționează, atunci cel mai bine e să scapi de el.

Săptămâna trecută, Guvernul a decis ca 1.000 de kilometri de linii de cale ferată să fie scoși spre închiriere și alți 1.000 de kilometri să fie închiși, măsură care va aduce economii de 109 milioane de lei la bugetele CFR, conform statisticilor oficiale. Executivul susține că prin închirierea a peste 1.000 de kilometri de linii neinteroperabile CFR– SA și CFR Călători vor înregistra economii de 32,2 milioane de lei, respectiv 36,8 milioane de lei.

Declarația politică este intitulată „Șomajul – o problemă pentru județul Vaslui”.

Stimați colegi,

Județul Vaslui înregistrează de ani buni – și e doar un fel amar de a spune – un nedorit loc întâi în ceea ce privește rata șomajului raportată la populația activă.

Potrivit datelor Direcției Județene de Statistică Vaslui, în ianuarie 2011, rata șomajului a fost de 12,4%. În luna februarie, rata șomajului a fost de 11,66%, fiind înregistrați 18.964 de șomeri, din care 5.886 indemnizați și 13.078 neindemnizați. Eram, vă asigur, tot pe nedoritul loc întâi. În prezent, rata șomajului în rândul femeilor este de 8,33%, ceea ce înseamnă că 6.616 vasluience se află chiar în acest moment în căutarea unei slujbe.

Evident, este doar numărul celor care în mod curent beneficiază de ajutorul statului, statisticile neincluzând persoanele care au ieșit din perioada de acordare a indemnizației de șomaj și a căror situație este dramatică, în condițiile în care nu au reușit să se integreze în muncă. În această situație se află zeci de mii de locuitori ai județului, bărbați și femei care pot și vor să muncească.

Vă reamintesc, domnule ministru al muncii, că toate acestea se întâmplă în cel mai sărac județ al țării, în care locurile de muncă oricum sunt o _rara avis_ .

Ca parlamentar al județului Vaslui, dar în opoziție, fără putere de decizie, vă întreb, domnule ministru – bineînțeles, retoric –, dacă aveți în vedere elaborarea unei strategii coerente și imediate pentru crearea de locuri de muncă în județul Vaslui, pe care să o puteți aplica, bineînțeles, și în alte județe aflate în aceeași situație.

Mă întreb, de asemenea, dacă statul acesta nesocial, la care lucrați de câțiva ani cu atâta sârg, are o minimă strategie care să vizeze reducerea ratei șomajului. Totodată, interesant de știut ar fi și care este strategia de monitorizare a persoanelor ieșite din perioada de șomaj, care sunt politicile de susținere și de reîncadrare în câmpul muncii a acestor persoane.

Dacă există astfel de strategii, faceți-le publice, puneți-le în aplicare. Sau sunt secrete de stat ce nu pot fi divulgate și puse în aplicare pentru a nu se învăța poporul cu prea mult bine, așa cum ați promis în campaniile electorale?

Declarația politică este intitulată „Traian Băsescu trebuie să lase România să respire”.

Zilele trecute, un prestigios săptămânal de analiză economică a reunit discursurile și alocuțiunile președintelui Traian Băsescu din fiecare an de la preluarea mandatului, în 2004, până în prezent. Jurnaliștii au încercat astfel să scoată în evidență constantele discursului prezidențial. Folosind un program specializat de monitorizare care evidențiază cuvintele care se repetă cel mai des, concluzia revistei este că nu a apărut vreo schimbare semnificativă în niciunul dintre cei șapte ani de discurs prezidențial.

Două cuvinte se repetă aproape obsesiv la șeful statului: „România” și „trebuie”. Din 2004 încoace, aceste două cuvinte au fost folosite de cele mai multe ori de către Traian Băsescu în ieșirile sale publice. De șapte ani, „România trebuie...”! De șapte ani, șeful statului ne vorbește, folosind cuvinte mari, despre „modernizarea statului”. De șapte ani, Traian Băsescu ne dă lecții. De șapte ani însă nu se întâmplă nimic.

Vă întreb pe dumneavoastră: ce s-a ales din marea reformă a lui Traian Băsescu? La fel cum discursul prezidențial a rămas neschimbat în ultimii șapte ani, așa și România a rămas la fel.

Astăzi, dezamăgirea în rândul societății românești este uriașă. În ultimii șapte ani, sub guvernarea PDL și a lui Traian Băsescu, România a stagnat, iar modernizarea mult promisă se mai lasă așteptată. Sub regimul Băsescu – PDL, vorbim despre o șansă ratată pentru România.

Fie că ne referim la economie, justiție, sănătate, infrastructură sau educație, în continuare „România trebuie...”. În fața acestui discurs, întrebarea care în mod firesc se naște este: de fapt, ce au câștigat România și românii în ultimii șapte ani sub conducerea „luminată” a președintelui Băsescu? Cu ce realizare va rămâne el în istoria României? Cum și-l vor aminti viitoarele generații pe șeful statului și ce se va spune despre România, pe care a condus-o cu o mână forte primul președinte-jucător al țării?

Din nefericire, în ultimii șapte ani, românii au „beneficiat” mai degrabă de discursuri populiste și mai puțin de o guvernare competentă. Am avut parte de foarte mult praf în ochi și de foarte multe teme false de dezbatere. Cele cu adevărat importante fie au fost uitate din discursul puterii, fie au fost compromise. Nu merg mai departe decât de modul populist în care Traian Băsescu și PDL au înțeles să acționeze în două probleme fundamentale pentru România: reforma constituțională și reorganizarea administrativteritorială.

Declarația politică se intitulează „România merită mai mult”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

A devenit deja obișnuință ca președintele să ne falsifice golănește prezentul și să plaseze pe ordinea de zi subiecte care nu au nimic de-a face cu prezentul.

De ce nu ar proceda la fel și cu istoria? De ce nu s-ar apuca să ne explice cum Regele Mihai se face vinovat de trădare de țară și, mai ales, cum fostul suveran poartă o responsabilitate personală față de Holocaustul evreilor din România și din teritoriile aflate atunci sub administrație românească? În zilele care au trecut, s-a spus cam tot ce se putea spune pe marginea acestui subiect. Ba evenimentul a oferit unor adulatori prezidențiali chiar ocazia nesperată să-și mai spele din păcate și să ia distanțe „academice” față de ultima gogoriță sforăitoare a lui Băsescu.

Toți s-au manifestat într-un fel sau altul, mai puțin cel care a inițiat tot acest spectacol absolut jenant, toți, mai puțin cel care era așteptat să se ridice măcar în ceasul al treisprezecelea la înălțimea rangului prezidențial și, dacă tot „a dat cu râtul în troc” pentru a mia oară, să-și prezinte scuzele.

Sunt un republican convins, nu am crezut vreodată în conceptul de monarhie și cu atât mai puțin în faptul că aceasta poate reprezenta o variantă viabilă pentru România. Nu îmi propun aici nici să-i plâng de milă Regelui Mihai, nici nu doresc să mă lansez în dezbateri despre corectitudinea și circumstanțele care au dus la decizia de abdicare din 1947.

Nu pot totuși să nu iau atitudine față de noua gafă de proporții comisă de Președintele României. Ce crede personajul Traian Băsescu despre rolul lui Mihai I în istoria României contează foarte puțin. Ce spune Președintele României despre ultimul rege al românilor, bun sau rău, laș sau pragmatic, cum a fost, contează mai mult. Sunt vorbele celui care reprezintă țara la cel mai înalt nivel la adresa unei personalități cu renume pe plan mondial.

Un mic bilanț al ieșirii Domniei Sale ne arată că peste o sută de ziare străine, printre care publicații ca „The Washington Post” și „The New York Times”, ba chiar și „Yahoo!”, au preluat insultele președintelui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai, insulte care au fost catalogate drept „un atac furibund” împotriva unui fost monarh, ce se bucură de popularitate în România.

Declarația politică este intitulată „Despre artă și penibil”. Sigur că subiectul declarației mele nu este nici pe departe cel mai important subiect de pe agenda publică a României, dar, uneori, penibilul ne dă târcoale și nu știm ce atitudine să luăm. Sunt încă în dilemă dacă să vorbesc, să mă fac că nu am văzut sau că nu știu, să tac sau, și mai rău, să chibițesc adolescentin pe la colțuri.

„A freca cancanul” s-ar putea redenumi opera unei pictorițe românce, operă ce a fost expusă pentru câteva săptămâni la Galeria Simeza din București. Mai exact, tabloul se intitulează „Freci can-can” și dădea sensul genericului expoziției „Despre Elena, în general”, iar aceasta se desfășoară sub egida și patronatul prestigios al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

În prezent, cei interesați de artă și penibil pot accesa gratuit tabloul color pe internet.

Nu credeam că voi ajunge în situația de a le compătimi pe cele patru Elene din tablou pentru mizeria care li se face, dar mă văd nevoită să vorbesc sau, mai bine zis, nu pot să tac, chiar dacă subiectul îmi displace la modul absolut.

Ca să-i pun în temă pe cei care nu au avut încă ocazia să admire stilul și gustul estetic al operei, precizez că primele trei, Elena Lupescu, Elena Ceaușescu și Elena Udrea, sunt pictate într-o postură cu totul... inestetică. Cheia în care suntem conduși să citim pictura este aceea că sexul acestor doamne este responsabil de carierele lor publice, în timp ce pentru cea de-a patra, Elena Băsescu, alte pârghii, acoperite de data aceasta, i-ar explica cariera politică. Dar și ea pare a se dori inițiată în arta celor mai în vârstă.

Nu am aptitudini pentru artă plastică, și nici nu sunt critic de artă. De aceea, nu mă voi pronunța cu privire la calitățile artistice ale tabloului și nu mă voi război cu autoarea lui, chiar dacă știu că este nedreaptă.

Nu reacționez din poziția de frustrată pentru că port același nume și mă aflu în politică, fără să am vreo legătură cu aluzia, ci ca membră a unei comisii care se numește Comisia pentru egalitatea de șanse, și, din această poziție, trăiesc un sentiment de amărăciune că în efortul nostru, al femeilor și bărbaților, de a degaja un mediu curat de afirmare a femeilor inclusiv în viața politică, de promovare a egalității de șanse avem de luptat nu numai cu mentalitatea de macho, ci chiar cu răutatea, masochismul și mistificarea venite din partea unor femei personalități artistice.

Declarația politică se intitulează „Mineriada prin cuvinte”. Se spune că un cuvânt rău, spus cu intenție, poate produce mai multe pagube decât forța unui cutremur. În general, sunt un bun ascultător, dar asta nu înseamnă că diger foarte ușor și foarte repede anumite cuvinte aruncate ca o mănușă a sfidării în arenele tot mai prăfuite și deocheate ale talk-show-urilor dâmbovițene.

Președintele ne-a obișnuit în primul său mandat cu un fel de rol de jucător, cu un neastâmpăr al loviturilor de teatru, de cele mai multe ori bine orchestrate și bine gândite pentru a distruge orice opoziție politică, un joc crud de-a războiul unuia împotriva tuturor, toată țara fiind asimilată unei primării uriașe, iar noi, parlamentarii, unor consilieri locali, parteneri în jocul infantil, dar generator de ambiții megalomane, „de-a hoțul și vardiștii”.

De curând, președintele se crede și filozof. Ba mai mult de atât, se crede și istoric și aruncă cu jigniri într-o persoană respectabilă și respectată, care și-a câștigat și după Revoluție simpatia poporului român.

Regele Mihai este făcut „slugă la ruși”, „laș”, un personaj istoric care, prin abdicarea sa, a generat „un act de trădare a interesului național”. Se pare că foarte la modă a devenit cuvântul incriminant „trădare”, utilizat atât de președinte, în privința regelui, cât și de fostul său consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu, în privința președintelui partidului nostru.

Oamenii aceștia îmi amintesc inevitabil de personajele caragialiene, acum că tot suntem în zilele bacalaureatului la limba și literatura română. Acolo avem o abundență de replici grotești, în care personaje precum Farfuridi, Brânzovenescu și chiar Cațavencu se acuză unii pe alții de trădare, cuvinte mari, care se umplu de ridicol când sunt aruncate de oameni cu vocație de marionete, pentru că cei care recurg la asemenea strategii de imagine, prin înnegrirea portretelor altora, au o problemă de identitate.

Fostul căpitan de navă nu a trecut, probabil, niciodată de nesiguranța secundului și de rolul acestuia și și-a forțat anvergura pentru a sări prea repede etapele, fostul consilier prezidențial a trecut prea brusc de la prognoza sociologică a alegerilor parlamentare și prezidențiale la rolul principal într-o piesă cu multe necunoscute pentru calificarea sa.

Declarația politică se intitulează „Mândria de a fi român”. În ultimul an, imaginea României a fost una brăzdată de scandaluri, controverse și negativism. Sondajele, presa și opiniile celor care comparau această țară cu alte state, fie europene, fie de peste ocean, redau, aproape în totalitate, imaginea unui popor trist, resemnat și dezamăgit.

Am văzut, în ultimul an, acuze de corupție la nivel înalt, scandaluri politice la aproape orice nivel, proteste, necazuri și multe alte lucruri care ne-au făcut, se pare, să uităm de frumusețea pe care o putem vedea zilnic în jur și de acele ingrediente pe care le avem, necesare construirii unui viitor mai bun. Da, aceste lucruri există și sunt vizibile fiecărui om care le caută și care nu s-a obișnuit, încă, să privească doar la ceea ce lipsește.

În anul 2009, James Rosapepe, fost ambasador al Statelor Unite în România în perioada 1998–2001, a publicat o carte menită să evidențieze tocmai aceste trăsături demne de apreciat la români și la România, dar de care, din păcate, mulți au uitat să se bucure. Această carte, intitulată sugestiv „Dracula is Dead”, caută să corecteze multe dintre preconcepțiile existente, cu care am ajuns, adesea, să ne identificăm.

Domnul Rosapepe, actualmente senator de Maryland în Statele Unite, laudă hărnicia și inteligența românilor și accentuează ideea că avem, într-adevăr, multe motive de mândrie, multe realizări, totuși, notabile în deceniile postcomuniste. Departe de înapoierea la care se aștepta, autorul se declara plăcut surprins de unicitatea și dezvoltarea pe care le-a întâlnit aici. Cultura, arhitectura, muzica, pitorescul, toate l-au impresionat, singura critică fiind aceea că românii încă nu s-au obișnuit să-și laude țara, realizările și prezentul.

Imaginea pe care cartea „Dracula is Dead” o comunică, în special publicului american, căruia îi este destinată, este cea a unui popor dornic să muncească pentru ceea ce-și dorește și a unei țări descrise ca „Noua Italie”.

Cu toate că avem, fără dubii, încă destule minusuri și un drum încă destul de lung până să atingem gradul dezvoltării politice, economice și sociale pe care ni-l dorim cu toții, faptul că am primit încurajări și „recenzii” atât de pozitive tocmai de la un demnitar al Statelor Unite ne dă motive de optimism. Dacă alții pot vedea în România ceva de o frumusețe impresionantă, ar fi păcat ca tocmai noi, cei care locuim și ne trăim viețile zi de zi aici, să rămânem pasivi la aceasta.

Declarația politică se intitulează „Zece ani de la primele discuții despre autostradă”.

Stimați colegi,

Acum, înainte de vacanța parlamentară și la final de sesiune, permiteți-mi să caracterizez în câteva cuvinte interesul actualei puteri pentru infrastructura României: dezinteres total și rea-credință în folosirea banilor europeni.

Săptămâna trecută s-au împlinit 10 ani, rețineți, 10 ani de la primele discuții despre Autostrada Transilvania. Unde suntem astăzi? La același nivel al discuțiilor sau, mă iertați, la unul dintre capetele miniautostrăzii Boc, centura Clujului, care va rămâne mult timp neunit cu restul autostrăzii, pentru că autoadularea nu a avut limite atunci când domnul prim-ministru a vrut neapărat să inaugureze un ciot de autostradă, să taie o panglică, dar nu oriunde, ci în județul Domniei Sale, să fie părinții mândri, probabil, și să nu-i mai dea cu oul în cap.

Nu mai reiau aici minciunile care mi s-au tot înșirat din 2008 încoace: construim azi, construim mâine sau nu avem fonduri... Trebuie spus însă că autostrada nu e obsesia mea, este pur și simplu un obiectiv de importanță națională, un obiectiv strategic total ratat. Este o rușine să călătorești civilizat din Europa încoace, prin Ungaria, și să frânezi brusc în gropile românești, fără a avea posibilitatea de a traversa țara asta pe o autostradă.

Dincolo de felul dușmănos de a pune ordine în prioritățile sistemului de transport, reiau și totala nepricepere de a cheltui banii europeni puși la dispoziția noastră. Centurile ocolitoare intens tranzitate Ștei, Aleșd Sud și Aleșd Nord așteaptă și astăzi să fie folosite fondurile acordate din 2007.

Văd că PDL și-a făcut planuri mari cu drumurile țării în 2013. Este o glumă, nu-i așa?

Indiferent de cum pun acești oameni problema, realitatea rămâne: suntem în urmă nu cu 10 ani de nemuncă la autostradă, ci cu zeci de ani de infrastructură civilizată.

Vă mulțumesc și vă doresc vacanță plăcută și drumuri bune!

Declarația politică este intitulată „Mai ascultă cineva societatea civilă?”.

Stimați colegi de la putere,

Dacă mesajul nostru legat de sincronizarea proastă a proiectelor de reorganizare teritorială și de revizuire a Constituției cu momentul politic a fost ignorat, luați aminte măcar la mesajul societății civile.

Am citit cu mare atenție comunicatul APADOR-CH legat de inoportunitatea respectivelor proiecte, care sunt de importanță națională și care acum nu fac decât să devină obiectul unor trocuri politice.

Ați pus, cu bună știință, pe masa negocierilor dintre partidele dumneavoastră niște probleme de interes major, care vor afecta mai multe generații după dumneavoastră. Este profund imoral să negociați cu ceva care nu vă aparține, iar acest lucru a fost subliniat perfect în intervenția societății civile.

Simpla joacă, reorganizăm sau amânăm, este un pericol la adresa democrației, asta ca să fac o referire la mult clamata întoarcere la popor. Nu cred că a întrebat vreunul dintre dumneavoastră acest popor dacă vrea sau nu reorganizare. Este normal să se organizeze referendumuri când se schimbă numele localităților, dar când dispar sau apar județe nu-i mai întreabă nimeni pe oameni?

Am spus-o și o repet, mișcarea aceasta politică vine să salveze ceva din pierderile arătate în sondaje, totul jucându-se la cacealma. Recomand însă partidelor de la putere să-și asume până la capăt rolul reformator și să nu arunce în cârca altora o povară care nu le aparține.

Finalul de sesiune parlamentară ne găsește într-o nesiguranță perfectă și într-un moment politic foarte agitat, însă este vorba despre o frământare sterilă, artificial creată pentru confortul președintelui și natura sa conflictuală.

Mi-e teamă însă că la alegerile din 2012 această formulă nu va mai fi câștigătoare, ca la precedentele alegeri. Rețineți asta și bucurați-vă de vacanța parlamentară! Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Che Guevara și Fidel Castro de România – politicienii cu limbaj de maidan”. Domnule președinte, Stimați colegi,

Vă voi vorbi astăzi despre două personaje reprezentative pentru partidele pe care le conduc – useliștii Crin Antonescu și Victor Ponta. Autointitulații Che Guevara și Fidel Castro de România au șocat la sfârșitul săptămânii trecute, când, aflați la Teleorman, au demonstrat că au învățat ceva de prin cartierele rău-famate și din mahalalele în care, o dată la patru ani, oferă cu generozitate mită electorală. Au învățat să vorbească exact ca pe maidan.

Tânărul Victor Ponta, care ieri, cu mândrie, l-a hâșâit de pe scaunul de șef pe Marian Vanghelie, după ce căutase pe „goagăl” și a constatat că ex-liderul PSD București stă mai bine în sondaje la capitolul popularitate, a vrut să puncteze în weekend la capitolul audiențe, catalogându-l indirect pe președintele țării bețiv și lăudându-se că, alături de prietenul său cu nume de floare și săgeată-n piept, va încheia cariera politică a lui Traian Băsescu.

Personal, cred că în acest ritm cei doi nu vor reuși decât să-și încheie propriile cariere. Limbajul lor suburban, discursurile pline de ipocrizie, populism și demagogie nu țin loc de soluții și, oricum, cei doi useliști nu au soluții, ci doar vorbe goale.

De exemplu, duminică s-au dat mari agricultori. Și-au propus un program de reformare a agriculturii nu pentru că le-ar păsa, ci pentru că le-a mai oferit ocazia de a-l mai ataca încă o dată, nefondat, pe șeful statului. Mai exact, useliștii se dau îngrijorați că importăm – citez – „și cojile de semințe, pe care, probabil, președintele Băsescu le va mânca la televizor când se va uita la meciul lui Bute”.

Pentru mine, agricultura reprezintă un subiect serios, nicidecum o ocazie de a-mi ataca adversarii politici, așa că îndrăznesc să îi întreb pe liderii useliști, mai nou, experți în agricultură, ce au făcut cu IAS-urile, CAP-urile, cu sistemele de irigații, cu pădurile, cât timp au fost la guvernare. Ce s-a întâmplat în anii în care au condus țara – nu puțini la număr – cu retrocedările terenurilor, cu redevențele încasate de la populație și făcute uitate când a venit vorba de marii latifundiari din propriile partide? Își mai amintesc oare cum și-au alimentat clientela politică, prin 2001, cu subvențiile pe hectar?

Biroul permanent a avut o discuție ceva mai lungă în această dimineață. Ne cerem scuze pentru întârzierea noastră la plen. Au fost și câteva modificări în ordinea de zi, altele, probabil că vor fi prezentate în plenul nostru și, evident, vom fi chemați să ne pronunțăm asupra acestor situații.

În aceste condiții în care suntem reuniți în cvorum de ședință – un număr de 89 de colege și colegi și-au înregistrat prezența până în acest moment –, declar deschisă ședința Senatului României de azi, 28 iunie anul curent. Colegii Petru Filip și Orest Onofrei, secretari ai Senatului, mă vor ajuta în conducerea ședinței noastre.

Înainte de a intra și în alte comentarii, întreb plenul dacă ordinea de zi, modificată în urma propunerilor noastre, este acceptabilă sau dacă există propuneri suplimentare. Domnul lider Ilie Sârbu.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Am încercat la Biroul permanent să introducem pe ordinea de zi două propuneri privind înființarea unor comisii de anchetă, una pentru fondurile care se repartizează de la Guvern pentru administrația locală și una privind disponibilizările din Ministerul Administrației și Internelor și din Ministerul Finanțelor Publice.

Din cauza votului, care a fost la egalitate, propunerile au fost respinse.

Revin cu propunerea, încercând să obținem aprobarea plenului pentru a fi introduse pe ordinea de zi și dezbătute.

## Mulțumesc.

Este o primă propunere, pe care o rețin, și am să supun, evident, votului cele două comisii parlamentare de anchetă propuse de Uniunea Social-Liberală pe tema fondurilor alocate de administrație și a chestiunii legate de personalul din Ministerul Administrației și Internelor.

Domnul lider Petru Șerban Mihăilescu.

## Domnule președinte,

Deși ordinea de zi este destul de încărcată, există totuși o propunere. Am discutat cu toate grupurile. Este un proiect de lege la care noi suntem primă Cameră sesizată, privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră. În această perioadă, toate grupurile au lucrat și s-a completat aici cu niște chestiuni care rămăseseră disparate, sunt propuneri bune și v-aș ruga, printr-un simplu vot, să poată să meargă mai departe, pentru că, fiind un proiect de lege – nu este ordonanță –, ar fi util să ajungă la Camera Deputaților mai repede.

Este vorba despre proiectul de lege înregistrat la Senat cu L421/2011, Proiectul de lege privind modificarea Legii nr. 265/2010 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Recunosc că raportul s-a depus târziu, dar vă rog frumos, ținând cont... Poate ar putea fi înscris în ordinea de zi chiar înaintea vreunei propuneri legislative, fiind important pentru funcționarea a patru județe, care sunt afectate la ora actuală. Vă mulțumesc.

Da.

Microfonul 3.

Dau la secretariatul ședinței proiectul de lege, ca să vadă despre ce este vorba.

Deci proiectul de lege înregistrat la Senat cu L421/2011, privitor la Poliția de Frontieră, da?

Dacă va fi aprobat, vă supun atenției să fie înscris la punctul 9, înainte de propunerile legislative. Evident, dacă plenul va fi de acord și dacă liderii de grup sunt de acord cu acest lucru.

Alte propuneri de modificare a ordinii de zi?

Domnul vicepreședinte Pereș.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu vreau să fac neapărat o altă propunere la ordinea de zi. Vreau doar să fac un mic comentariu asupra propunerii făcute de domnul lider Ilie Sârbu.

Nu cred că este momentul, domnule vicepreședinte.

Nu, nu... Un moment!

Nu. Suntem la ordinea de zi, nu facem declarații politice. E o propunere...

Dar permiteți-mi... Nu fac declarație politică, doresc doar să vă fac o propunere, care, sigur, va fi supusă votului. Eu, în Biroul permanent...

Dacă aveți o propunere, evident...

## **Domnul Alexandru Pereș:**

În Biroul permanent am cerut, din partea Grupului parlamentar al PDL, o amânare a înființării celor două comisii, care, de altfel, sunt regulamentar solicitate, conform art. 78 din Regulamentul Senatului, pentru a putea să ne documentăm asupra formelor privind acele proiecte de hotărâre.

Deci asta am solicitat...

Deci propunerea este să nu fie incluse pe ordinea de zi de astăzi. Asta e propunerea dumneavoastră.

Sigur că da, și o amânare până la următorul Birou permanent, tocmai în ideea de a ne pune de acord cu aceste proiecte de hotărâre.

Mulțumesc.

## Mulțumesc mult.

Domnule senator Dan Șova, vă rog. Pe ordinea de zi, da?

Doar o propoziție, domnule președinte.

Documentarea se face în interiorul comisiei. Deocamdată, există suspiciunea publică.

Nu deschidem aici polemica politică. Suntem în fază de aprobare a ordinii de zi și vă rog să ne rezumăm la aceste propuneri.

Domnul președinte Greblă, microfonul 4.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Este vorba de o propunere pentru includerea pe ordinea de zi a unui raport asupra Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, propunere care a fost făcută Biroului permanent. Din cauza unei anumite conjuncturi de moment, propunerea a fost respinsă cu 6 voturi pentru și 6 voturi împotrivă, este motivul pentru care, din punct de vedere juridic, soluția este ca acest raport să fie supus plenului pentru a fi inclus pe ordinea de zi, cu mențiunea că Senatul este Cameră decizională, că sunt modificate doar vreo trei articole din Legea educației naționale și că modificarea articolelor este în strânsă legătură cu anul școlar și universitar care va începe în această toamnă. Și, pentru a nu lăsa incertitudine cu privire la situația anului școlar, e bine să fie inclusă pe ordinea de zi de astăzi, adoptată sau respinsă, dar învățământul să știe că va avea sau nu modificările cuvenite până la sfârșitul anului.

De aceea, vă solicit includerea pe ordinea de zi, probabil la punctul 10 din ordinea de zi, a acestei propuneri legislative.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Da, într-adevăr, votul Biroului permanent a fost neconcludent. Plenul este cel care va trebui să tranșeze.

Rețin și această propunere pentru introducerea la punctul 10 din ordinea de zi a Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, înainte de punctul 11 din ordinea de zi, pentru care și domnul ministru este prezent în plenul nostru.

Nu mai sunt alte propuneri pe ordinea de zi, nu? Prima propunere...

Ba da?

Domnul senator Fekete, vă rog. Microfonul 2.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea numai să vă întreb dacă, la urma urmei, s-a introdus pe ordinea de zi revotarea denumirii comunei Satu Nou...

Da.

Și la ce punct? Nu știm.

La punctul 14 din ordinea de zi.

Punctul 14. Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Da. Decizia Biroului permanent a fost de a relua votul cu privire la denumirea unei localități, reluarea votului de săptămâna trecută. Punctul 14 este deja inclus pe ordinea de zi. Este în regulă.

Atenție, vă rog, ocupați-vă locurile în sală.

Prima propunere de modificare a ordinii de zi de astăzi, propunere făcută de domnul lider Sârbu, este aceea de introducere pe ordinea de zi a propunerii de înființare a celor două comisii parlamentare de anchetă pe tema alocării fondurilor de către Guvernul României și cu privire la cheltuielile și personalul Ministerului Administrației și Internelor.

Cine este în favoarea acestei modificări a ordinii de zi?

Vă rog să reluăm votul.

E ceva în neregulă. Domnul senator Onofrei, de exemplu,

nu a putut să voteze.

Reluăm votul.

Vă rog să votați.

Cu 39 de voturi pentru, 49 de voturi împotrivă și nicio abținere...

Listă, vă rugăm!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Listă de vot pentru liderii de grup.

Vă rog să vă reintroduceți cartelele... Sistemul funcționează, cel puțin la mine arată că funcționează și, dacă sunt dificultăți punctuale, vă rog să verificăm.

E o solicitare de reluare a votului?

Cred că lucrurile sunt suficient de...

Domnule senator Luca...

Rămânem înțeleși, dacă există...

De exemplu, domnul senator Luca, dânsul mi-a..., și prima dată a fost domnul senator Onofrei de la Grupul parlamentar al PDL, acum este un coleg liberal...

Listă pentru liderii grup.

Dacă se constată că a existat o defecțiune, atunci vom reveni și vom...

Este adevărat, am sesizat și eu, așa cum și domnul senator Onofrei a avut o mică problemă tehnică... Domnule președinte Nicolaescu.

## **Domnul Sergiu Florin Nicolaescu:**

Vă spun că la mine nu a mers.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Cartela de vot, evident...

Listă, vă rog.

Verificați la colegii Luca și Nicolaescu dacă sistemul de vot funcționează.

Într-adevăr, nu a funcționat așa cum se așteptau colegii. Domnul senator Vosganian dorește să voteze de la microfonul central.

Reluăm votul, în urma constatării acestor mici defecțiuni. Rog colegii să fie atenți și să putem să tranșăm acest subiect prin vot.

Votul dumneavoastră pentru înființarea celor două comisii de anchetă, cu liste pentru liderii de grup. După votul acesta, care va tranșa acest subiect...

42 de voturi pentru, 42 de voturi împotrivă...

## **Domnul Orest Onofrei**

**:**

Nu a trecut! Dar nu a trecut...

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Domnul senator Oprea, ce s-a întâmplat cu cartela dumneavoastră? Nu mai funcționează?

Domnul senator Verestóy vă poate arăta cum se votează.

## **Domnul Orest Onofrei**

**:**

42 la 42 nu este...

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Domnule senator Oprea, contestați votul, nu?

Domnul lider Sârbu.

Liste pentru liderii de grup.

Domnul senator Florin Constantinescu invocă faptul că, în mod excepțional, nu s-a înregistrat votul Domniei Sale.

Între timp, vă rog să ne pronunțăm cu privire la a doua propunere, avansată de domnul senator Șerban Mihăilescu, și anume introducerea pe ordinea de zi, la punctul 9, a proiectului de lege înregistrat la Senat cu L421/2011, Proiectul de lege privind modificarea Legii nr. 265/2010 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

A treia propunere – rog, atenția dumneavoastră pentru a evita situațiile anterioare –, propunerea de introducere pe ordinea de zi, la punctul 10, actual 11, modificat după introducerea proiectului anterior, a Proiectului de lege privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, de care a făcut vorbire domnul președinte Greblă. Vă rog să vă pronunțați cu privire la această modificare.

Listă, vă rugăm!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Listă pentru liderii de grup.

Dați-mi voie să vă informez și cu privire la exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională – procedură de urgență.

Termenul curge începând din acest moment.

## Vă supun...

La punctul 2 din ordinea de zi sunt înscrise proiecte de hotărâre privind respectarea controlului de subsidiaritate și proporționalitate...

Iertați-mă, programul de lucru de astăzi. Revenim la programul de lucru.

La punctul 2 din ordinea de zi avem proiecte de hotărâre privind respectarea controlului de subsidiaritate și proporționalitate:

2.1. Proiectul de hotărâre cu privire la Propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității – COM (2011) 275 final.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a adoptat un raport, în care se constată respectarea acestor două condiții de către acest proiect de hotărâre.

Ca atare,

2.2. Proiectul de hotărâre cu privire la Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă – COM (2011) 276 final.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a întocmit un raport, care constată respectarea celor două criterii, conform Tratatului de la Lisabona.

La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea transmiterii Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, a următoarelor inițiative legislative:

1. Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (1) al art. 30 din Legea administrației publice nr. 215/2001, republicată (L374/9.05.2011);

2. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 1/2011 privind educația națională. Votul dumneavoastră, vă rog.

Este recomandarea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și a Biroului permanent pentru respectarea diviziunii muncii între cele două Camere ale Parlamentului României.

Cu 91 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio abținere, această transmitere către Camera Deputaților a fost aprobată.

La punctul 4 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2011 pentru modificarea și completarea art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Din partea Guvernului participă domnul președinte Ion Ghizdeanu.

Domnule președinte, vă rog. Microfonul 10.

Mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a prezenta, pe scurt, conținutul acestui proiect de lege, aș dori și eu să vă mulțumesc dumneavoastră, doamnelor și domnilor senatori, pentru sprijinul acordat inițiativelor Ministerului Finanțelor Publice și, de asemenea, să remarc că Ministerul Finanțelor Publice a încercat totuși să asigure o prezență corespunzătoare la aceste reuniuni. Sperăm să fie și mai bună în legislatura viitoare.

Revin la acest proiect de lege, proiect de lege care este destinat liberalizării locurilor unice pentru ocupare, prin concurs sau examen, în cadrul administrației locale. Evident că se prezintă și mecanismul, cu avizul favorabil al Guvernului, prin notă inițiată de Ministerul Administrației și Internelor.

Față de conținutul acestui proiect de lege, vă adresez rugămintea de a fi adoptat acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnule președinte Ovidiu Marian, opinia comisiei.

Mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul de reglementare al proiectului de lege îl reprezintă ocuparea, prin concurs sau examen, a posturilor vacante unice din instituțiile și autoritățile publice ale administrației publice locale.

S-au propus amendamente care au fost respinse, iar comisia a hotărât să adopte un raport de admitere a proiectului de lege.

Mulțumesc. Intervenții, dezbateri pe fond? Domnul senator Günthner, microfonul 1. Vă rog, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Dincolo de faptul că discutăm în cadrul acestei ordonanțe de urgență a Guvernului despre ordonanța de urgență a Guvernului de rectificare a bugetului pe anul 2009, ceea ce, la finalul anului 2009, ar fi trebuit să se încheie, deci nu ar mai fi de actualitate, această ordonanță de urgență a Guvernului a devenit un reper, a devenit o lege, practic, de angajare a personalului bugetar, lucru total nefiresc.

Ceea ce mi se pare și mai nefiresc în această ordonanță de urgență a Guvernului este faptul că implică Guvernul în angajarea personalului din administrația locală. Nu cred că este bine, nu cred că este firesc, nu cred că este normal ca pe masa de lucru a Guvernului să se afle aprobarea de posturi, de angajări în consiliile locale din Poienii de sub Munte sau din tot felul de localități, care... Nu cred că este treaba Guvernului, nu cred că aceasta este calea de descentralizare pe care a propus-o însuși Președintele României, nu cred că aceasta este calea de reducere a birocrației. Eu cred că, prin lege, noi trebuie să prevedem exact condițiile în care se pot face aceste angajări, iar instituțiile deconcentrate ale Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale pot să supravegheze corectitudinea acestor angajări care se fac.

Noi putem prevedea sancțiuni, dar această cale de angajare, prin care implicăm prefectura – care, de fapt, nu are niciun fel de atribuții –, implicăm ministerul și implicăm Guvernul, este ceva total nefiresc și anormal în această procedură.

Mulțumesc frumos.

Mulțumesc domnului senator. Alte intervenții?

Domnule președinte Daea – microfonul 4 –, vă rog.

## **Domnul Petre Daea:**

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului.

Pentru că este prima mea intervenție de la acest microfon, îngăduiți-mi să anticipez salutul și urarea de bine pentru cei ce mâine, după calendarul ortodox, sărbătoresc Sfinții Petru și Pavel. La mulți ani și toate cele bune!

Eu, probabil, sunt în posesia unui raport de respingere. Am înțeles că este un raport de admitere, astăzi.

Este raport de admitere, cu amendamente respinse.

În raport se spune că Guvernul nu susține. Văd că astăzi spune da. Dacă sunt elemente suplimentare, v-aș ruga să dați posibilitatea de înțelegere a manierei mele de vot.

Mulțumesc. Sunt alte comentarii?

Imediat veți fi invitat să luați cuvântul, domnule președinte Ghizdeanu.

Domnule senator Mustățea – microfonul 2 –, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Împreună cu domnul senator Gheorghe Marcu, am un amendament respins, și aș vrea să-mi susțin amendamentul, dacă-mi permiteți dumneavoastră.

Evident. Este regulamentar și vă rog să susțineți amendamentul și să indicați, din anexa cu amendamente respinse, care este cel pe care-l susțineți.

În esență, amendamentul nostru propune abrogarea în totalitate a art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 din următoarele considerente:

1. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010 s-au stabilit normative de personal pentru toate instituțiile publice. Prin Ordinul comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice nr. 7/57/2011 s-au stabilit plafoane pentru fondurile privind salarizarea pentru fiecare instituție în parte.

În aceste condiții, dacă aceste normative și aceste plafoane au fost stabilite științific, să zicem, corect, având la bază criterii obiective, eu nu pot să înțeleg de ce se mai menține această restricție în continuare, și anume să putem să facem o angajare dacă în cursul anului se disponibilizează 15% din posturi.

Mai mult, chiar în cadrul ordonanței de urgență a Guvernului sunt câteva lucruri de neînțeles. La alin. (2[6] ), unde se definește natura postului unic, la lit. b) avem următoarea definiție: post unic înseamnă un post „dintre posturile aflate în compartimentele în care există numai posturi vacante”.

Ce să înțeleg de aici, că o singură persoană poate să exercite atribuțiile unui întreg birou sau serviciu? Nu pot să cred așa ceva. Mai mult, conform Legii administrației publice locale, între consiliile locale și primari, pe de o parte, și prefect, pe de altă parte, nu există relații ierarhice. Nu înțelegem de ce această ordonanță de urgență a Guvernului instituie regula ca prefectul să verifice dacă solicitările primarilor sunt corecte, să le transmită Ministerului Administrației și Internelor, care, la rândul său, trebuie să facă o documentație pentru Guvern.

Gândiți-vă că Guvernul ar trebui să fie asaltat cu o multitudine de cereri..., avem aproximativ 4.000 de unități administrativ-teritoriale, ceea ce înseamnă ca în fiecare ședință de guvern să avem – de la fiecare primărie – 3.000 de solicitări odată la Guvern.

De aceea, eu vă solicit să votați amendamentul propus de mine și de domnul senator Gheorghe Marcu, pentru că numai în felul acesta asigurăm autonomia locală a autorităților publice locale. Altfel, ele rămân la bunul-plac al unui prefect sau chiar al Guvernului.

## Mulțumesc.

Este vorba de amendamentul respins din anexă, la numărul curent 2, cel susținut de domnul senator Vasile Mustățea.

Înainte de a proceda la votul pe amendament și pe proiectul de lege, mai sunt alte intervenții? Nu.

Doamna senator Minerva Boitan, microfonul 2.

## Mulțumesc, domnule președinte.

La prezenta inițiativă legislativă am introdus și eu un amendament, care văd acum că a fost respins cu 5 voturi pentru, și anume este vorba de introducerea la capitolul excepție și a posturilor vacantate din secțiile de anestezie, terapie intensivă și unitățile de primiri urgențe din spitale.

Doresc să aduc la cunoștința colegilor, a celor care nu știu, că, din cauza acestei ordonanțe de urgență a Guvernului, în turele de după-amiază și de noapte aproape nu mai există personal medical.

Și pentru că aceste secții reprezintă secțiile cu foc continuu, secțiile de importanță vitală atât pentru pacienți, cât și pentru unitate, v-aș ruga să reintroduceți în discuție acest amendament și să-l supuneți votului.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc și eu.

Domnule președinte Ghizdeanu, referitor la întrebarea domnului senator Daea cu privire la ce a determinat schimbarea dramatică a poziției Guvernului față de acest proiect de lege, microfonul 10.

Domnul senator Daea v-a întrebat ce a survenit și ce a determinat schimbarea poziției Guvernului de la cea de respingere la cea de susținere a acestei...

Nu este o schimbare de poziție. La punctul următor din ordinea de zi urmează o inițiativă legislativă cu același obiect,

respectiv modul de ocupare a unor posturi vacante, de a se schimba acea procedură cu 15%. Acest lucru este la următorul punct din ordinea de zi, iar Guvernul nu susține propunerea legislativă.

Deci sunt două puncte în ordinea de zi cu același obiect: ordonanța de urgență a Guvernului și o propunere legislativă. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc foarte mult.

Dacă nu mai sunt alte intervenții sau comentarii,

Amendamentul a fost votat.

Nu, nu. Dacă a trecut primul, înseamnă că cea de-a doua propunere devine superfluă.

Eu, unul, v-aș sugera să avansăm și să votăm pe măsură ce mergem mai departe. Mai sunt 16 minute până la ora 12.00. Să mergem în ordinea...

Liderii grupurilor parlamentare...

Votul pe raport și votul final, la ora 12.00. Este în regulă.

La punctul 5 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Inițiatorii doresc să susțină propunerea legislativă? Nu.

Domnule președinte Ghizdeanu, microfonul 10.

Având în vedere faptul că aspectele referitoare la art. 22 al ordonanței de urgență a Guvernului sunt reglementate de proiectul de lege anterior, Guvernul nu susține adoptarea acestei propuneri legislative.

Domnul președinte Ovidiu Marian.

## Mulțumesc.

Obiectul de reglementare al propunerii legislative îl reprezintă exceptarea de la interdicția de ocupare a posturilor vacante din cadrul autorităților și instituțiilor publice a posturilor unice.

Propunerea legislativă a întrunit 4 voturi pentru și 5 voturi împotrivă.

În concluzie, comisia a hotărât să adopte un raport de respingere, având în vedere reducerea fondurilor publice aferente plății drepturilor salariale, precum și eficientizarea activității instituțiilor și autorităților publice.

Mulțumesc.

Intervenții, dezbateri?

Nu sunt.

Votul pe raport și votul final, peste un sfert de oră.

La punctul 6 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Inițiatorul nu este prezent în plen.

Domnule președinte Ghizdeanu, microfonul 10.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Inițiativa legislativă are în vedere Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, în principiu, restricții privind cheltuielile materiale ale instituțiilor publice și achizițiile publice. Unele dintre ele, precum cele de achiziții de autoturisme, mobilă și aparatură, au fost reglementate anterior.

Ca urmare, Guvernul nu susține adoptarea acestei propuneri legislative.

Pentru acest proiect de lege avem avize favorabile de la Comisia economică, industrii și servicii, de la Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului și de la Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a decis să adopte un raport de admitere a proiectului de lege.

Mulțumesc. Domnul președinte Ovidiu Marian.

Mulțumesc.

Comisia a decis, cu 5 voturi pentru și 4 voturi împotrivă, un raport de respingere.

Mulțumesc.

Intervenții, dezbateri, comentarii pe fond? Nu.

Votul pe raport și votul final, peste un sfert de oră.

La punctul 7 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 50/2011 pentru prorogarea unor termene și pentru modificarea art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2010 privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantități de benzină, motorină și petrol pentru turboreactoare, care vor fi acordate, cu titlul gratuit, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Administrației și Internelor, și stabilirea regimului taxei pe valoarea adăugată și al accizelor pentru aceste cantități.

Doamna secretar de stat Irina Alexe – microfonul 8 –, vă rog.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Și eu vă mulțumesc pentru modul de colaborare pe parcursul activității dumneavoastră în această sesiune.

Cu referire la Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2011, vreau să precizez faptul că, prin ordonanța de urgență a Guvernului, s-a amânat plata TVA-ului și a accizei aferente cantităților de combustibili scoși din rezervele de stat pe baza unor acte normative – această amânare să opereze până la data de 30 iunie 2012 inclusiv – și s-a reglementat ca reîntregirea stocurilor de rezervă de stat cu cantitățile de combustibili scoase să se realizeze de către Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale în anul 2012, cu finanțare de la bugetul Ministerului Administrației și Internelor și al Ministerului Apărării Naționale.

Vă rugăm să susțineți proiectul de lege în forma prezentată și vă mulțumesc încă o dată.

Mulțumesc. Domnul președinte Ovidiu Marian.

Mulțumesc. Intervenții, dezbateri? Nu.

Vot final la momentul potrivit.

La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a altor prevederi financiarfiscale.

Domnule președinte Ghizdeanu, microfonul 10.

Mulțumesc, domnule președinte.

Acest proiect de lege implementează metoda taxării inverse în cadrul livrărilor de bunuri din sectorul cerealelor și plantelor tehnice, ca o măsură pentru combaterea fraudei fiscale.

Guvernul, prin Ministerul Finanțelor Publice, adresează rugămintea de a adopta acest proiect de lege în forma transmisă de Guvern.

Vă mulțumesc foarte mult.

Mulțumesc.

Domnul președinte Ovidiu Marian.

În acest caz, comisia a hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte un raport de admitere, fără amendamente.

Mulțumesc.

Intervenții?

Nu sunt.

Vot final în câteva minute.

La punctul 9 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind modificarea Legii nr. 265/2010 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, textul introdus în ordinea de zi.

Doamna secretar de stat Irina Alexe, vă rog. Microfonul 8.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Prin proiectul de act normativ se vizează, în principal:

– înființarea Gărzii de Coastă, în zona litoralului Mării Negre, a Dunării maritime și a Deltei Dunării. Această Gardă de Coastă va fi organizată la nivelul administrativ al județelor Constanța și Tulcea și va avea ca zonă de competență suprafața din teritoriul național constituită din zona de frontieră corespunzătoare județelor Constanța și Tulcea, Dunărea maritimă, Canalul Dunăre–Marea Neagră, apele maritime interioare, marea teritorială, zona contiguă și zona economică exclusivă;

– înființarea Gărzii de Coastă se face prin reorganizarea inspectoratelor județene ale Poliției de Frontieră Constanța și Tulcea, care se desființează;

– organizarea, la nivelul județelor Brăila și Ialomița, a unor sectoare ale Poliției de Frontieră, ce vor fi subordonate Gărzii de Coastă, Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Galați și Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Călărași.

De asemenea, se propune crearea cadrului legal pentru încheierea tratatelor la nivel departamental, prin Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în condițiile legii privind tratatele, și completarea reglementărilor care privesc folosirea mijloacelor aflate în dotarea polițiștilor de frontieră, cum ar fi uzul de armă.

De asemenea, se propun norme referitoare la cooperarea cu Agenția FRONTEX.

Vă rugăm să fiți de acord cu adoptarea proiectului de lege în forma prezentată și vă mulțumim pentru operativitatea cu care ați dezbătut și a fost adoptat în comisie acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Punctul de vedere al Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului. Domnul senator Belacurencu, microfonul 6.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În ședința din 21 iunie 2011, membrii comisiei au dezbătut proiectul de lege și au adoptat un raport de admitere, cu amendamente admise, cuprinse în anexa la raport, cu unanimitate de voturi.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Intervenții, comentarii, dezbateri pe fond? Nu sunt.

Vot final, în 10 minute.

Punctul 10, pe stil nou, Proiectul de lege privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011.

Îl rog pe domnul președinte Hărdău să revină în plen... sau un membru al comisiei.

Din partea inițiatorilor...

Vă cer scuze, domnule președinte Ovidiu Marian, mai rămâneți o secundă, am făcut eu o mică greșeală.

La punctul 10 din ordinea de zi avem Propunerea legislativă privind completarea Legii nr. 571/2003 – Codul fiscal.

Domnule președinte Ghizdeanu, vă rog să reintrați în dispozitivul de luptă.

După aceea, urmează inițiativa legislativă despre care am vorbit.

Deci este vorba de Propunerea legislativă privind completarea Legii nr. 571/2003 – Codul fiscal.

L438/6.06.2011.

Inițiatorul nu este prezent.

Domnule președinte Ghizdeanu, vă rog să prezentați punctul de vedere al Guvernului.

Având în vedere că majoritatea aspectelor au fost deja reglementate, Guvernul nu susține adoptarea acestei inițiative legislative.

Domnule președinte Ovidiu Marian, vă rog.

Mulțumesc.

Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital supune spre dezbatere și adoptare plenului Senatului raportul de respingere a propunerii legislative.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc și eu. Comentarii, dezbateri nu sunt. Vot final, în câteva minute.

La punctul 11 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011.

Domnule președinte Hărdău, dacă doriți să...

Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege vizează câteva articole din Legea educației naționale nr. 1/2011, și anume la art. 19 am introdus un nou alineat, în care, pentru școlile cu profil vocațional și confesional, pentru unitățile școlare, numărul minim de elevi să fie de 200. Acest lucru facilitează menținerea statutului și funcționalitatea acestor unități școlare. Este foarte greu ca, la nivelul unor regiuni sau județe, să se realizeze acel minim de 300 de elevi și s-ar realiza amestecarea profilurilor confesionale, vocaționale cu alte profiluri și o diluare în substanță a activității acestor unități școlare.

De asemenea, aș vrea să vă mai spun că – ceea ce creează interes destul de mare și discuții foarte multe pe această temă – la alin. (1) art. 289 am următoarea modificare, care este realizată împreună cu comisia, este amendată: „Personalul didactic și de cercetare se pensionează la sfârșitul anului universitar în care a împlinit vârsta de 65 de ani.”

Aș vrea să mă explic. Știți că în învățământul superior optimizarea activităților didactice se face în favoarea studentului. Programul didactic urmărește optimizarea activităților cu studenții, nu optimizarea activității sau repartiției orelor cadrului didactic.

Din acest motiv, în cadrul universităților posturile sunt asimetrice. Sunt profesori care au toată norma în semestrul întâi, respectiv toată norma în semestrul al doilea. Asta ar fi o primă chestiune. Este nefiresc ca un profesor care nu desfășoară activitate absolut deloc în semestrul întâi să fie – cum s-a întâmplat și în acest an – pensionat, iar activitatea respectivă a fost dublu plătită, cadrul didactic a încasat, să zicem, sume necuvenite. Mai mult, este și o problemă de pedagogie, care nu este de neglijat.

O altă chestiune care, de asemenea, a creat multe discuții, dar la nivelul comisiei noastre s-a ajuns la un acord, la art. 289 alin. (2): „Senatul universitar poate aproba, anual, continuarea activității didactice și de cercetare, în calitate de titular în învățământ și în cercetare, după împlinirea vârstei de pensionare, pentru o perioadă de cel mult 5 ani, pentru un număr de maximum 2% din numărul posturilor didactice, respectiv al posturilor de cercetare, pe baza unei metodologii stabilite prin carta universitară.”

Mulțumesc domnului președinte. Domnule ministru Funeriu, vă rog. Microfonul central.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Poziția Guvernului în legătură cu această inițiativă legislativă este un punct de vedere negativ.

De asemenea, Consiliul Economic și Social a emis un punct de vedere negativ.

M-aș referi aici la două puncte-cheie, care sunt prevăzute în această modificare.

În primul rând, aș dori, pentru o informare corectă, stimate doamne și stimați domni, să vă spun ceea ce prevede Legea educației naționale, la ora actuală, la art. 289, care se dorește a fi modificat.

Legea educației naționale prevede că pensionarea se face la vârsta de 65 de ani, dar că după pensionare toate cadrele didactice asupra cărora senatul universității decide că universitatea are nevoie de ele pot să rămână în activitate după pensionare, atâta timp cât senatul universității decide acest lucru. Nici eu, nici poziția ministerului și nici nimeni altcineva nu a dorit, nu dorește și nu va dori eliminarea din universități a cadrelor didactice care au ceva de spus și despre care senatul universitar decide că trebuie să rămână în activitate. Această rămânere în activitate se face, mai mult decât atât, conform Legii educației naționale, prin excepție de la regimul cumulului pensiei cu salariul, altfel spus, ele pot să cumuleze atât pensia, cât și salariul.

Doamnelor și domnilor,

Miza acestei modificări, din punct de vedere al Guvernului, este alta. Miza acestei modificări este menținerea și posibilitatea menținerii în funcții de conducere după vârsta care este prevăzută ca fiind cea de funcționare, cea de pensionare, de 65 de ani.

Aceasta este, doamnelor și domnilor, adevărata miză. Vreau să vă informez pentru a putea da un vot informat asupra acestei inițiative legislative. Vârsta medie la care în România se poate începe conducerea de doctorat este de 52 de ani. Vârsta medie la care se poate începe conducerea de doctorat în Uniunea Europeană este de 33 de ani. Nu este de mirare, nu este de mirare că astăzi suntem în învățământul superior unde suntem.

Așadar, în Legea educației naționale nr. 1/2011, nimeni nu împiedică pe niciun cadru didactic sau de cercetare de valoare să își continue activitatea, am emis chiar și un ordin de ministru în acest sens, care spune că în acest an, care este un an de tranziție, activitatea poate continua până la sfârșitul anului universitar, a celor care ar urma să iasă la pensie de drept, fără acordul senatului universitar. Nu este vorba sub nicio formă de punerea în opoziție tineri _versus_ cei mai în vârstă.

Mulțumesc Intervenții?

Domnul senator Severin, vă rog – microfonul 3 –, urmează domnul senator Bașa.

Nu intenționam să iau cuvântul, dar trebuie să fiu de acord cu modul în care a încheiat domnul ministru când a spus că punctul Domniei Sale de vedere este o eroare.

În al doilea rând, Domnia Sa ne-a rugat, la un moment dat, dacă simțim nevoia să-l corectăm, să o facem.

Fiind vorba de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, aș vrea să spun: cadrele didactice sunt de genul feminin, deci sunt ele, nu ei, iar forma corectă în limba română este „se vorbește”, și nu „se face vorbire”. Mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul președinte Bașa.

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte Geoană,

Eu vă știu și vă cunosc ca un om pacifist. Întotdeauna, când am fost la Biroul permanent, orice cerere, orice divergență, o făceați și o soluționați de așa natură încât această Cameră să funcționeze mai departe.

Cu atât mai surprinzător pentru mine, astăzi nu mi-ați acordat dreptul ca, în numele Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, pe care o conduc, ca aceasta să fie coraportoare la această inițiativă legislativă. Este pentru prima oară de când particip eu la ședințele Biroului permanent când nu ați acceptat acest lucru.

Mai surprinzător pentru mine este că la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, ieri, înainte de a fi repartizată inițiativa legislativă de Biroul permanent, s-a ținut o ședință, înainte de a fi repartizată de dumneavoastră. Celeritatea aceasta oare ce ascunde? Așa cum spunea domnul președinte Greblă, oare numai faptul ca deschiderea anului universitar să se facă în condiții normale sau, așa cum spunea domnul ministru Funeriu, se urmărește altceva?

Eu propun să-mi permiteți ca și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială să analizeze această inițiativă legislativă și să fie coraportoare.

Vă mulțumesc.

O să fac un comentariu de fond la final, apropo de relația Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului cu instituția Senatului României.

Domnule președinte Daea, microfonul 4.

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Domnule ministru,

V-am urmărit cu atenție nu acum sau nu numai acum. V-am urmărit cu atenție și data trecută când ați venit în Parlamentul României. Ați făcut apel la dialog, la înțelegere, la corecție și, uneori, la supunere, dat fiind faptul că dumneavoastră, în formula de început, când v-ați adresat Senatului României, ați spus „stimați colegi”.

Este o eroare și cred că ar trebui să v-o însușiți nu prin exercițiul repetării, ci prin înțelegerea cuvenită.

În al doilea rând, aș vrea să vă spun cu luare aminte că toate îmbunătățirile din Legea educației naționale nu au primit girul Parlamentului, pentru că a fost adoptată prin asumarea răspunderii, prin angajarea răspunderii, iar acest proces de elaborare, susținere, interpretare și corecție nu a avut finalitatea lui.

V-aș ruga să nu mai repetați sau să nu mai apelați la ceea ce, practic, ați rebutat voit, printr-o decizie politică care v-a însoțit și astăzi în dialogul cu Senatul României.

Vă mulțumesc pentru înțelegere.

Mulțumesc.

Domnul senator Radu Berceanu, microfonul 2. Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Radu Mircea Berceanu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am să încep prin a spune că nu împlinesc, în următorii 5 ani, 65 de ani, deci nu sunt afectat, nu sunt profesor universitar, iarăși nu sunt afectat, nu am copii care să mai fie în ciclul universitar – l-au terminat –, deci vorbesc total dezinteresat, spre deosebire de mulți alții care au vorbit sau care o să vorbească.

Doi colegi de-ai mei au făcut ieri o greșeală, domnul senator Hărdău și domnul senator Funeriu. Ambii mi-au spus: nu vrei să te uiți pe chestiunea aceasta, să o susții mâine, și le-am promis ambilor că mă uit.

Mai întâi, în legătură cu vârsta aceasta de 65 de ani și cu toată problematica pensionării. Ce scrie actualmente în legea existentă: „Senatul universitar din universitățile de stat, particulare și confesionale, în baza criteriilor de performanță profesională și a situației financiare” – bineînțeles –, „poate decide continuarea activității unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală, conform Cartei universitare, fără limită de vârstă.”

Și m-am mirat foarte tare de ce această prevedere pune probleme și nu convine, pentru că, personal, sunt de părere că sunt profesori universitari care înainte de vârsta de pensionare ar fi trebuit pensionați sau nu ar fi trebuit să ajungă profesori universitari niciodată – este o părere personală – și sunt alții care și la 72 de ani pot să fie niște profesori universitari care să facă generații de studenți să-și aducă aminte până ies ei la pensie de acei profesori universitari.

Mai ales că între 65 și 70 de ani se petrec multe modificări, prevederea din actuala lege că anual se face această chestiune mi se pare foarte corectă. „Fără limită de vârstă”, deci nu până la 70 de ani, ci până la 72, la 73. Sunt oameni care la 68, 70 de ani sunt în deplinătatea posibilității

lor de a crește o generație nouă de studenți și care au acumulat foarte mult, și sunt alții care la 65 de ani sunt, din punct de vedere fizic, obosiți, uneori și mental.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Domnul senator Onofrei, urmat de domnul senator Radu F. Alexandru. În ordinea înscrierii, îmi pare rău.

## **Domnul Orest Onofrei:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Așa cum spunea domnul senator Radu Berceanu, eu în următorii 10 ani nu împlinesc 65 de ani, așa că nu am interese în legătură cu vârsta de 65 de ani.

Pe de altă parte, cred, sper să vorbesc obiectiv, ținând cont de faptul că, atunci când a fost votată Legea educației naționale, am avut observații și chiar am avut conflicte pe această temă. Astăzi ni se propun două modificări, care, cel puțin din punctul meu de vedere, trebuie explicate, și domnul senator Berceanu avea dreptate, trebuie să știm ce votăm.

În primul rând, este o problemă de procedură. De când sunt eu în Biroul permanent, de 3 ani, nu s-a întâmplat, așa cum spunea și colegul meu Bașa, deci noi votăm o inițiativă legislativă al cărei raport a fost întocmit înainte de primirea repartizării pentru discuții la comisie de către Biroul permanent. Deci astăzi a fost repartizată, astăzi îl discutăm și astăzi îl avem în mapă. S-ar putea să nu știm foarte bine ce discutăm.

Sunt două modificări pe care eu cred că trebuie să le schimbăm și, dacă mie mi le clarifică cineva, eu votez pentru, fără probleme. Dacă nu mi le clarifică, am rezerve.

Prima modificare, nu se pune problema, și ni s-a explicat aici că profesorii care sunt profesori și de care învățământul are nevoie pot să rămână și după actuala lege. Ceea ce s-a modificat este sintagma de „titular”. Titular înseamnă cu toate drepturile, plus decan, rector și așa mai departe. Deci aceasta este principala modificare majoră, așa înțeleg eu. Aceasta înseamnă, din punctul meu de vedere, titular. Dacă înseamnă altceva, atunci să mi se spună.

A doua modificare care trebuie să fie schimbată. Mi s-a explicat că persoanele fizice nu pot înființa universități, dar că există universități, care funcționează astăzi, înființate de persoane fizice.

Deci, dacă este așa, atunci este o problemă, dacă nu este așa, atunci să ne explice de ce. Întrebare: există astăzi – pentru că mi s-a explicat că legile anterioare prevedeau așa ceva – universități înființate de persoane fizice? Ce se întâmplă, din punct de vedere juridic, după actuala lege, cu patrimoniul, cu universitățile respective? Dacă nu, nu.

Mulțumesc.

Domnul senator Radu F. Alexandru, microfonul 2. Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Radu Alexandru Feldman:**

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Întâi mă simt dator să-i mulțumesc domnului ministru Funeriu pentru receptivitatea, pentru deschiderea pe care a manifestat-o în permanență față de un domeniu despre care aș spune că, până acum, a avut o soartă mai ingrată – nu vreau să vorbesc chiar de „Cenușăreasa” –, mă refer la învățământul vocațional și, grație disponibilității Domniei Sale, se poate spune că oamenii, respectiv cadrele didactice din acest domeniu, pe care îl consider de maximă importanță, au în momentul de față niște prevederi în corpul legii care le oferă un binemeritat confort.

Deci, domnule ministru, vă mulțumesc foarte mult.

Asupra amendamentelor pe care le discutăm s-au făcut considerații ample. Am discutat nu o dată cu domnul ministru legat de necesitatea obiectivă și imperioasă de a păstra în procesul de învățământ cadre didactice de o valoare de necontestat, cărora este nefiresc să le mulțumim la împlinirea vârstei de 65 de ani și pe care să le trimitem acasă. Domnia Sa a spus că, într-adevăr, împărtășește acest punct

de vedere, dar consider că formularea din lege creează un prejudiciu real, pe care amendamentul îl îndreaptă.

Stimatului meu coleg și prieten Radu Berceanu vreau să-i spun că este o diferență sensibilă între a fi profesor titular și a fi profesor plătit cu ora. Este absolut normal să le asigurăm acestor oameni, pe care cu toții suntem de acord că este nevoie să-i păstrăm, și senatul universității este cel mai în măsură să aprecieze necesitatea prezenței lor în continuare la catedră, este necesar să le asigurăm toate condițiile, dincolo de orice discriminare.

Vreau să vă spun, stimați colegi, și vreau să-i spun domnului ministru, poate știe, poate nu știe, dar aștept să poată să audă ce-i spun...

Deci vreau să-i spun..., nu, nicio problemă..., că în situația actuală, în care universitățile se confruntă cu dificultăți financiare, toți cei care funcționează ca profesori plătiți cu ora, de luni de zile, nu-și mai primesc acea indemnizație cvasisimbolică. Deci este o situație care trebuie îndreptată de urgență și este o situație pe care amendamentul propus de domnul senator Hărdău o elimină, în măsura în care un profesor, indiferent de vârstă, până în 65 de ani sau după 65 drepturile, subliniez, binemeritate...

În ceea ce privește temerea pe care domnul ministru și-a exprimat-o de la microfonul central al Senatului, privind, în continuare – haideți să spunem –, o anumită confiscare a posturilor de conducere în cadrul universității, vreau să-i amintesc domnului ministru că atât în formularea anterioară, cât și în amendament se precizează clar că în perioada de prelungire de activitate personalul didactic și de cercetare nu poate deține funcție de conducere.

Deci nu se spune...

O să răspundeți și n-aud ce spuneți. Deci nu se pune problema nicidecum de a-i perpetua în continuare în funcții de conducere, ci doar, prin excelență, a beneficia de experiența și de calitatea profesională cu totul de neignorat.

Ca atare, susțin cu toată convingerea amendamentul propus de domnul senator Hărdău și de domnul senator Robu.

Vă mulțumesc foarte mult.

Mulțumesc.

Doamna senator Andronescu, urmată de domnul senator Robu.

Rog, intervenții cât mai concise, pentru că doresc să și dăm un vot final astăzi.

Microfonul 4.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Într-adevăr, aș vrea să mă refer la două probleme pe care le-a ridicat aici domnul senator Orest Onofrei.

Prima se leagă de titularizare. Aceeași problemă a fost ridicată și de către domnul senator Berceanu. Vreau să vă reamintesc faptul că toate universitățile intră, periodic, într-un proces de evaluare, în vederea asigurării calității. Unul dintre criteriile care contează în acordarea unui grad corespunzător de încredere pentru asigurarea calității se referă la numărul de titulari pe care universitatea îi are pentru a-și asigura acoperirea orelor didactice. Deci calitatea de titular contează în procesul de evaluare a universității. Personal, vreau să vă spun că experiența de anul acesta nu este una în favoarea universității. Profesorii pe care i-am pensionat la jumătatea anului universitar, în ianuarie anul acesta, nu mai sunt interesați să scrie proiecte de cercetare, nu mai sunt interesați de echipele de cercetare, pentru că beneficiază doar de acest contract de muncă pe perioadă determinată.

Deci eu cred că universitatea are pârghiile necesare, conform acestui amendament din lege, să decidă, pe baza criteriilor de performanță, care sunt cei pe care îi reține încă cinci ani în universitate cu această calitate de titulari, în folosul universității, în primul rând.

În al doilea rând, aș vrea să vă spun că suntem în dificultate, de doi ani de zile nu s-au scos posturi la concurs, se pensionează...

Îi răspund domnului senator Berceanu și îi spun că în universitatea pe care și Domnia Sa a terminat-o circa 6% se pensionează în fiecare an – de doi ani de zile am trimis la pensie, din păcate, nu am primit nimic la intrare, și acest lucru, pe o perspectivă îndepărtată, ne creează dificultăți –, iar calitatea de titular este cea care dă și perspectiva de asigurare a calității universității.

Și ultimul lucru la care vreau să mă refer este legat de acest amendament cu persoanele fizice. Vreau să știți că, în anii ’90, când au apărut primele universități particulare, ele nu au fost înființate de fundații. Circa 30, dacă îmi aduc eu aminte, pentru că n-am venit cu datele la mine, dar circa 30 dintre universitățile private au fost înființate de persoane fizice. Fundațiile au apărut puțin mai târziu. Ca urmare, acela este un patrimoniul privat, care este obținut în condițiile proprietății private, și eu cred că este un respect dat și de Constituție, și anume acela de a avea protecția acestei proprietăți și în legătură cu cei care au obținut această proprietate.

## Mulțumesc.

Domnul senator Robu, urmat de domnul senator Verestóy.

Microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte.

## Stimați colegi,

Presupun că ați remarcat că, la un moment dat, m-am deplasat la domnul președinte Hărdău să purtăm o discuție. Am remarcat ceea ce spunea și domnul senator Radu Berceanu, că, fiind prezent în text, cuvântul „anual” – la propunerea pentru alin. (2[1] ) – ar înseamnă că, în decursul a cinci ani cumulați, ar putea fi, maximal vorbind, 10% din cadrele didactice cu vârsta de peste 65 de ani în prelungire de activitate. Eu, personal, nu aș fi de acord cu așa ceva. Spiritul discuțiilor a fost ca 2% să fie la un moment dat în prelungire de activitate. 6% înseamnă cu totul și cu totul altceva.

Prin urmare, este o eroare materială aici, la alin. (2[1] ), unde se spune: „Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), senatul universitar poate aproba anual continuarea activității...”. Trebuie scos cuvântul „anual”. Spiritul discuțiilor noastre în comisie acesta a fost, și nu anual 2%. Nici nu sunt așa de mulți care s-ar pensiona, dacă rămâne cu „anual”.

În ceea ce privește exercitarea funcțiilor de conducere, există prevederi în Legea nr. 1/2011 care spun că la

împlinirea vârstei de 65 de ani nu mai pot fi exercitate funcții de conducere.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnul senator Verestóy Attila, microfonul 2.

## Domnule președinte, Onorați colegi,

Este un proiect de lege care a intrat pe ordinea de zi a Senatului foarte strâmt la număr de voturi, un proiect de lege care trezește foarte multe probleme și interpretări chiar din sânul comisiei de specialitate. Iată că suntem în situația în care în Senat intervine și un amendament, care nu a mai fost generat de inițiator, trecând prin Camera Deputaților, într-un domeniu care ar dori să capteze atenția și susținerea a jumătate plus unu din numărul senatorilor, și nu al celor prezenți.

În această situație, credeți-mă că, dacă vrem binele și îmbunătățirea acestor texte în spiritul celor auzite și discutate, nu este bine să ajungem acum la un vot, într-o situație care nu este suficient pregătită nici prin negocieri politice, și nici prin dezbateri între noi.

De aceea, soluția este retrimiterea la comisie și luarea în considerare și a acelei solicitări a Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, să se aplece și dânșii asupra textelor, pentru că este, într-adevăr, un domeniu pe care dânșii îl păstoresc și asupra căruia trebuie să-și spună părerea.

De aceea, eu propun să retrimiteți la comisie și să trecem repede la votul celorlalte inițiative legislative, care au posibilitatea de a fi votate astăzi în Senat.

Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Am reținut această propunere.

Domnul lider Hașotti, urmat de domnul senator Berceanu, care cred că dorea să intervină pe procedură.

Să încercăm să dăm și voturi finale astăzi.

Vă mulțumesc. Domnule președinte, Domnule ministru,

## Stimați colegi,

Și eu vreau să fac o propunere similară celei de dinainte, făcută de domnul senator Verestóy Attila, și anume retrimiterea la comisie, dar retrimitere doar la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, pentru că, dacă retrimitem la Comisia pentru muncă, familie și protecție socială – de ce nu și la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, e un drept al omului, da? –, nu facem decât să îngropăm această inițiativă legislativă pentru totdeauna.

## Domnule ministru,

La Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport din Senat, în urma unor negocieri politice care au avut loc la nivelul liderilor grupurilor parlamentare din această sesiune, puterea are majoritate.

Haideți să nu complicăm lucrurile, stimați colegi, și să lăsăm doar la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport această inițiativă legislativă, iar pe dumneavoastră, domnule ministru, respectuos vă rog să participați la lucrările Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, să convingeți majoritatea care susține Guvernul că propunerile, toate, nu sunt valabile, pentru că, altfel, vom fi nevoiți să votăm inițiativa legislativă.

Guvernul are doar un punct de vedere, iar Parlamentul este cel care hotărăște. Mai mult decât atât, Senatul fiind Cameră decizională, eu știu că este foarte dificil să se obțină 69 de voturi dintr-o parte sau din cealaltă, deci pentru adoptare sau pentru respingere.

Așadar, prezența dumneavoastră la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, și doar la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, pentru a avea rapid un raport, ar fi cât se poate de benefică pentru a lămuri această chestiune la comisie și să vedem cu ce punct de vedere va veni comisia, acolo unde sunt atâția oameni pricepuți.

Aceasta ar fi propunerea mea, retrimitere la comisie, doar la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, pentru că, altfel, să știți, de ce n-ar fi Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital, și așa mai departe?

Mulțumesc.

Domnul senator Berceanu dorea să intervină pe procedură.

Eu am un foarte scurt drept la replică, pentru că mi s-a pronunțat numele.

## Doamna rector,

Nu vă supărați, dar dacă ies 6% în fiecare an, asta înseamnă că ies toți la pensie în 16 ani și jumătate, ceea ce cu aritmetica mea nu bate.

Nu vă supărați, într-adevăr, am făcut studiile la Universitatea Politehnică București – era rector domnul Radu Voinea –, am făcut Facultatea de Aeronave și cel puțin partea asta a aritmeticii zic eu că o stăpânesc. Nu se poate să iasă la pensie 6% în fiecare an, că... nu se poate. Poate într-un an ies 6%, pentru că au fost foarte mulți în vârstă, dar anul următor ies 1% sau poate nimeni. Altfel, nu ies calculele.

În legătură cu chestiunea de procedură. Nouă ni s-a spus aici că trebuie să discutăm foarte repede chestiunea asta, pentru ca ea să fie pregătită pentru începutul anului universitar. Anul universitar, după știința mea, nu începe chiar la 1 septembrie, așa că eu cred că putem să dăm în continuare posibilitatea, pentru perioada vacanței parlamentare, celor din comisie ca, unii mai obiectivi și alții mult mai subiectivi, să discute această chestiune și putem, în prima, a doua zi a sesiunii următoare, adică pe 1, pe 2 septembrie, înconjurați din toate direcțiile de profesori universitari, de rectori, să înțelegem cam cum ar trebui să votăm ca să fie bine pentru studenți și pentru învățământul românesc.

Vă mulțumesc.

Bun. Domnule președinte Hărdău, poate un comentariu. Aș vrea să și votăm astăzi, dragii mei.

## Domnule președinte,

Cred că propunerea de retrimitere la comisie este bună și agreăm și noi, comisia, să ne fie retrimisă, și îl așteptăm pe domnul ministru la discutarea paragrafelor acestei legi.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Bun. Deci avem în fața noastră, practic, două propuneri.

Vă rog, domnule senator... Vă rog. Nu mai... E aproape...

Am cerut cuvântul.

Aveți cuvântul, de la microfonul 2. Nu trebuie să vă...

Mulțumesc.

Nu interveneam dacă nu intervenea domnul senator Puiu Hașotti, care a făcut o mențiune care pe mine, cel puțin, m-a deranjat: „În Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport sunt oameni foarte pricepuți”.

Sunt în toate comisiile, domnule Puiu Hașotti, inclusiv în Comisia pentru muncă, familie și protecție socială, care a cerut să se dezbată acest proiect de lege. Și eu vreau să vă spun, și am să vă citez din ceea ce înseamnă propunerile comisiei, că se vede că în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport nu sunt chiar atât de pricepuți. Am să vă spun de ce. În momentul când această comisie propune să modificăm alin. (3) al art. 122, care dă dreptul...

Domnule senator, colegii senatori sunt și pricepuți, și civilizați. Ambele calități sunt apreciate.

Vă rog... Vă rog... Și domnul Puiu Hașotti trebuia să fie, și dumnealui, civilizat.

## Mulțumesc.

Discut despre ceea ce înseamnă dreptul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice de a înființa o instituție de învățământ superior. Domnul senator Hărdău are perfectă dreptate. În momentul când această instituție de învățământ superior este înființată de o fundație sau o asociație, acolo sunt prevederi exprese în ceea ce înseamnă patrimoniul. Eu, când înființez ca persoană fizică o instituție de învățământ superior, o înființez pe baza unei societăți comerciale, ori pe acțiuni, ori cu răspundere limitată, și pot, atunci când închei o activitate și doresc eu s-o închei, să-mi iau acel patrimoniu. Poți să faci asta când aduci beneficiu și când aduci surplus la acea societate, făcând o activitate comercială, nu făcând educație cu tinerii.

De aceea, este total incorectă această prevedere care spune că persoanele fizice sau mai multe persoane fizice au dreptul să înființeze o instituție de învățământ superior. Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Drept la replică, domnul senator Puiu Hașotti. Aș dori să păstrați din energie și pentru votul final. Microfonul 2.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc.

## Domnule senator Tiberiu Prodan,

Nu înțeleg de ce ați fost așa nervos. Departe de mine gândul să spun că doar Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport are colegi foarte profesioniști. Nu, toate comisiile au colegi foarte profesioniști și, domnule senator Prodan, cei mai profesioniști sunt cei care trec de la un partid la altul.

## Mulțumesc.

Domnule președinte Hărdău, poate un comentariu cu privire la termenul pe care l-ați simți necesar pentru un raport suplimentar.

După aceea, și domnul senator Bașa, bineînțeles. Microfonul 7.

Deci apreciem că 15 septembrie este... La jumătatea lunii septembrie putem să depunem raport.

Pe 1 octombrie începe anul universitar. Poate avem raportul mai devreme.

Domnule președinte Bașa, pentru că ați avut un cuvânt scurt mai devreme.

Pe 10 septembrie.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Unii colegi au glumit aici. Putem să cerem raport și de la Comisia economică, industrii și servicii, dacă este, dar eu vreau să vă citesc și insist ca și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială să aibă raport la această inițiativă, și citesc plenului un alineat pentru a vedea dacă implicarea noastră nu este formală sau poate avea substanță: „Personalul didactic și de cercetare se pensionează la sfârșitul anului universitar în care a împlinit vârsta de 65 de ani”.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Stimați colegi,

Înainte să vă

Cu aceasta, vă invit să faceți un comentariu și vă rog să comentați în finalul acestei chestiuni...

După aceea, voi supune cele două propuneri votului plenului nostru.

Vă rog, domnule ministru.

## **Domnul Daniel Petru Funeriu:**

Stimate domnule președinte, Stimate doamne și stimați domni senatori,

Într-adevăr, stimate domnule senator, m-am adresat, și am încercat să-mi cântăresc foarte bine cuvintele, cu apelativul de „coleg”. Și am să vă spun de ce.

La începutul acestei ședințe – și încerc să fiu un om cât se poate de disciplinat și de respectuos –, dumneavoastră, stimate domnule președinte, ați chemat, de față cu studenții, să avem un alt tip de dialog. Eu am considerat întotdeauna că în Senatul României se acționează pentru binele învățământului, de aceea mi-am permis și, dacă această libertate pe care mi-am luat-o în fața dumneavoastră a deranjat, desigur, regret deranjul cauzat, am încercat să particip tocmai la destinderea acestei atmosfere și, tocmai de aceea, intervenția mea a fost mai mult tehnică decât una politică. Desigur, dacă ar fi cazul să avem intervenții politice, cu totul și cu totul altele ar fi coordonatele.

Pentru că s-au ridicat o serie de probleme suplimentare, aș dori să răspund tot din punct de vedere tehnic.

S-a vehiculat numele unei universități, unde s-a vehiculat numărul de 6% care ar urma să se pensioneze.

Într-adevăr, stimate domnule senator, din 429 de profesori universitari în acea universitate 148 sunt peste vârsta de pensionare și 121 sunt peste vârsta de 70 de ani.

Nu, acum, la ora actuală, din 429 de profesori 148 sunt peste vârsta de pensionare. Ca să lămurim această chestiune tehnică.

În al doilea rând, sigur, putem să dăm foarte multe lecții de gramatică, putem să dăm foarte multe lecții de foarte multe lucruri. Eu n-o să-mi permit acest lucru, îmi voi permite doar să spun că în limba română, conform Dicționarului explicativ al limbii române, cuvântul „coleg” este neutru, nu este de gen feminin.

Vă mulțumesc.

De asemenea, aș dori să vă spun, stimate doamne și stimați domni, că....

Păi este tehnic, este în Dicționarul explicativ al limbii române. Nu aș dori...

Domnule ministru, perioada....

Dacă-mi permiteți...

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Perioada...

V-am atras...

## Dacă-mi permiteți, doamnelor...

Dacă-mi permiteți să închei, doamnelor și domnilor, eu vă mulțumesc foarte mult și continui să-mi exprim...

Domnule ministru, dacă veți continua pe acest ton, am să vă întrerup microfonul central.

...continui să-mi exprim convingerea că Senatul României va lucra pentru binele învățământului.

Mulțumesc. Domnul senator Severin, microfonul 3.

## **Domnul Georgică Severin:**

Precizarea e simplă. Totuși, suntem în Senatul României și avem aici tineri. „Coleg” este de genul masculin: un coleg, doi colegi! Totuși, să corectez. Nu mă pot abține.

E în regulă.

## **Domnul Georgică Severin:**

Vă refereați la alt cuvânt, domnule ministru, nu la „coleg”.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Da. Avem în fața noastră două propuneri: una, de retransmitere la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, și a doua, de transmitere la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport și la Comisia pentru muncă, familie și protecție socială.

Rog, atenția dumneavoastră.

Pe iacobinii de modă nouă vă rog să-i ignorați în acest moment.

Domnule senator Hașotti,

Vă rog foarte mult, mai avem câteva minute și vreau să și legiferăm astăzi.

Microfonul 2, vă rog.

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Numai câteva secunde. Domnule ministru,

Raportul să fie neutru însă.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Atenție!

Cu 57 de voturi pentru, 29 de voturi împotrivă și

12 abțineri, proiectul de lege se retrimite la comisie.

Așteptăm un raport suplimentar.

Vot final asupra inițiativelor legislative care au fost adoptate până la acest moment.

Domnule senator Rădulescu, vă rog. Microfonul 2.

## Domnule președinte,

A doua propunere, cea făcută de colegul Bașa, la care se asociază și Grupul parlamentar al PDL, nu este exclusă de votul exprimat înainte. Deci se retrimite la Comisia pentru

învățământ, știință, tineret și sport pentru raport – mă bucur că s-a aprobat acest lucru –, dar s-a cerut coraport pentru Comisia pentru muncă, familie și protecție socială, și asta este o propunere pe care o menținem.

Biroul permanent...

Nu, nu... Care Birou permanent? Am votat noi aici, deoarece Biroul permanent nu a putut degaja, dimineață, nimic în această privință.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Niciun fel de problemă.

Este suficient de clară propunerea avansată de domnul senator Bașa și de domnul senator Rădulescu. Vă rog să vă pronunțați cu privire la această propunere.

Nu are legătură, sunt două voturi distincte.

Cu 40 de voturi pentru, 50 de voturi împotrivă și o abținere, propunerea a fost respinsă.

Raport suplimentar pe 3 septembrie 2011.

Listă pentru liderii grupurilor parlamentare.

Vă propun să ne reîntoarcem la inițiativele legislative pe care le-am dezbătut și asupra cărora aș dori să dăm un vot final.

Ne reîntoarcem la punctul 4 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2011 pentru modificarea și completarea art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Aș dori să precizez, pentru că există, cred, o mică confuzie. Domnul senator Mustățea a susținut un amendament, pe care l-ați adoptat. Deci, atunci când fac vorbire despre raportul cu amendamente, mă refer la raport, inclusiv la amendamentul respins, transformat în raport cu amendament admis suplimentar, da? Este vorba despre punctul 2 din anexa cu amendamente respinse. Vă reamintesc aceasta pentru a fi clar pentru toți.

În acest sens, vă

Cu 53 de voturi pentru, 46 de voturi împotrivă și două abțineri, raportul a fost adoptat.

La punctul 5 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Cu 77 de voturi pentru, 19 voturi împotrivă și o abținere, raportul de respingere a fost adoptat, propunerea legislativă fiind astfel respinsă.

La punctul 6 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Raportul este de respingere.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Ca atare,

La punctul 7 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 50/2011 pentru prorogarea unor termene și pentru modificarea art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2010 privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantități de benzină, motorină și petrol pentru turboreactoare, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Administrației și Internelor, și stabilirea regimului taxei pe valoarea adăugată și al accizelor pentru aceste cantități.

Raportul comisiei este de admitere, fără amendamente. Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Un singur vot pe raportul comun și pe proiectul de lege.

## Punctul 8.

Iertați-mă!

Cu 51 de voturi pentru, 48 de voturi împotrivă și o abținere, proiectul de lege de respingere a ordonanței de urgență a Guvernului a fost adoptat.

La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și a altor prevederi financiarfiscale.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Raportul este de admitere, fără amendamente. Senatul este primă Cameră sesizată.

Un vot asupra raportului și asupra proiectului de lege.

Listă pentru liderii grupurilor parlamentare.

La punctul 9 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind modificarea Legii nr. 265/2010 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și pentru abrogarea art. 4 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, dragi colegi.

Avem un raport de admitere, cu amendamente admise. Senatul este primă Cameră sesizată.

Doamna secretar de stat Irina Alexe a dat o instrucțiune valoroasă de vot.

Cu 91 de voturi pentru, un vot împotrivă și două abțineri, raportul a fost adoptat.

La punctul 10 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă privind completarea Legii nr. 571/2003 – Codul fiscal.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

-

- Cu aceasta, declar încheiată ședința noastră.

Nu?

A! Iertați-mă!

La punctul 16 din ordinea de zi modificată avem de restabilit un echilibru.

Vă rog să rămâneți în sală pentru ultimul proiect de lege. Este vorba de Proiectul de lege privind schimbarea denumirii satului Satu Nou din componența comunei Racu, județul Harghita, în Gârciu.

Este vorba de o schimbare de denumire, nimic altceva, așa cum a fost o mică confuzie săptămâna trecută.

- Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Raportul comisiei este de admitere, fără amendamente. Un singur vot pe raportul comisiei și pe proiectul de lege.

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu**

**:**

Domnule președinte, lista de la vot!

Cu 89 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 3 abțineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Perioadă intersesională cât mai activă și fructuoasă! Vă mulțumesc pentru activitatea din această sesiune parlamentară.

Listă pentru liderii grupurilor parlamentare, care doresc insistent să vadă acest listing.

Vă mulțumesc.

Dați-mi voie să fac, astăzi și acum – aceasta fiind ultima ședință în plen din prima sesiune a anului 2011 –, anunțul cu privire la dreptul senatorilor de sesizare a Curții Constituționale pentru inițiativele legislative adoptate astăzi de Senat și Camera Deputaților, în calitate de Camere decizionale:

– Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea alin. (1) al art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri;

– Lege pentru modificarea și completarea Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2010 pentru modificarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe;

– Lege pentru transmiterea unui teren din domeniul public al statului și din administrarea Stațiunii de CercetareDezvoltare Agricolă Secuieni, județul Neamț, în domeniul public al comunei Secuieni, județul Neamț, și în administrarea Consiliului Local al Comunei Secuieni, în vederea extinderii cimitirului situat în satul Secuieni;

– Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 5/2011 pentru aprobarea unor reglementări privind creșterea siguranței rutiere și destinația sumelor încasate de către personalul împuternicit cu atribuții de inspecție și

control în urma aplicării sancțiunilor contravenționale specifice activității de transport rutier;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe;

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590830]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 87/8.VII.2011 conține 32 de pagini.**

Prețul: 9,60 lei