Florinel Butnaru

Declarația politică este intitulată „Îngrijirile la domiciliu”. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Un subiect prea puțin abordat, îngrijirea la domiciliu specializată, poate fi o alternativă eficientă a spitalelor de recuperare și în România. Datele oficiale confirmă o nevoie în creștere față de cele două categorii de servicii de îngrijire la domiciliu, sociale și medicale, atât de importante pentru îmbunătățirea calității vieții beneficiarului. În plus, îngrijirea la domiciliu s-a dovedit a fi mult mai economică și calitativă față de instituționalizare.

Mai exact, îngrijirea la domiciliu profesionalizată înseamnă personal specializat pentru toate categoriile de nevoi, fie că vorbim de servicii sociale, fie că vorbim de servicii medicale. Astfel spus, acest tip de îngrijire include și capacitatea de observare a beneficiarului, a stării psihice și emoționale a acestuia, respectiv alcătuirea planului individualizat de îngrijire, identificarea nevoilor și a situațiilor apărute în cadrul îngrijirii. Ne putem referi la servicii suplimentare dacă luăm în considerare tratamentele de recuperare la domiciliu, aspect în prezent cvasiabsent din lista de servicii de îngrijire.

În contextul gamei de servicii incluse de îngrijirea la domiciliu, se poate aminti reabilitarea funcțională, concept care se referă la dependența determinată de o multitudine de patologii congenitale sau dobândite, neurologice, degenerative, oncologice și posttraumatice care beneficiază de acest tip de tratament. Din păcate, cei mai mulți nu știu că pot recupera sau că pot compensa o parte din funcțiile pierdute sau nu pot accesa aceste tratamente, în special din cauza costurilor ridicate.

Un alt aspect important, strâns legat de subiect, este educarea membrilor familiei pentru a fi capabili să ajute eficient bolnavul, adică să-l încurajeze să-și folosească abilitățile păstrate, avantajul fiind dublu: reducerea sarcinilor membrilor familiei și, cel mai important, creșterea încrederii de sine a pacientului, respectiv diminuarea sentimentului de inutilitate sau de povară.

Din păcate, nu s-a făcut o evaluare reală a acestor nevoi, dar dacă ne gândim la faptul că îmbătrânirea populației este din ce în ce mai pregnantă și concomitent se instalează diverse tipuri de dependențe, este evident că necesitatea acestui gen de servicii este în creștere.

Se estimează că peste 20% din populația vârstnică a României are nevoie de servicii de îngrijire la domiciliu, dar doar o foarte mică parte dintre vârstnici beneficiază de aceste servicii și asta fără să socotim îngrijirile temporare postspitalizare necesare indiferent de vârstă și îngrijirile paliative. În acest sens, unul din cinci români de peste 65 de ani are nevoie de îngrijiri la domiciliu, doar doi dintr-o mie beneficiază de astfel de servicii. Asistența gratuită la domiciliu este un drept prevăzut de lege, dar, de cele mai multe ori, banii alocați de CAS în acest sens sunt insuficienți.