Ion Luchian

Declarația politică este intitulată „Institutul «Cantacuzino» – între nepăsare și... perspectiva falimentului”.

## Stimați colegi,

De aproape doi ani, una dintre cele mai prestigioase instituții – simbol al cercetării medicale românești –, Institutul „Dr. Ion Cantacuzino”, nu mai produce nimic!

Dotat cu aparatură de ultimă generație, achiziționată cu bani din rezerva de stat, declarat instituție de importanță strategică, în 2013, cu o existență de peste 90 de ani (timp în care a produs seruri pentru combaterea unora dintre cele mai grave boli contagioase), acest institut a dispărut practic, la ora actuală, din punctul de vedere al liniei de producție! Iar trecerea sa, în urmă cu doi ani, din subordinea Ministerului Sănătății în cea a Ministerului Educației Naționale nu a însemnat, în fapt, decât o măsură pur administrativă, fără niciun efect pozitiv asupra situației dezastruoase cu care Institutul „Cantacuzino” se confruntă.

Tabloul este de-a dreptul sumbru: datorii, conturi blocate, producție de vaccinuri compromisă, laboratoare care nu mai dispun de materie primă necesară testelor, specialiști care părăsesc institutul pentru că nu li s-au mai plătit drepturile bănești de luni de zile. Și, tot de luni de zile, acești oameni, cu o experiență de zeci de ani în cercetare, protestează în fața instituțiilor de decizie ale țării pentru a atrage atenția nu numai asupra faptului că nu li se plătesc salariile cuvenite, ci și asupra consecințelor periculoase pe care încetarea activității Institutului „Cantacuzino” le poate avea.

## Doamnelor și domnilor senatori,

În octombrie 2014 a existat un memorandum privind reorganizarea Institutului „Cantacuzino”, care avea în vedere ștergerea datoriilor către ANAF. Ulterior, la finele lunii aprilie, aflăm că pe site-ul Ministerului Educației Naționale a fost lansat – spre dezbatere publică – un proiect de hotărâre de guvern conform căreia Institutul „Cantacuzino” ar urma să primească un ajutor de la stat în valoare de 33,8 milioane de lei, precum și amânarea plății obligațiilor fiscale. În respectivul proiect se menționează, totodată, că se impune reglementarea în regim de urgență a necesarului de lichidități pentru a stinge astfel arieratele, care au crescut semnificativ în perioada crizei economice. Pe de altă parte, tot zilele trecute, ministrul educației propunea rectorului Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” să analizeze posibilitatea preluării coordonării Institutului „Cantacuzino”. Dar conducerea universității a respins propunerea, motivând că nu dispune de resurse financiare și nici de personal necesar administrării institutului.

Așadar, un institut de cercetare cu implicații majore asupra sănătății populației României, de o importanță vitală în producția de vaccinuri și supravegherea epidemiologică a țării noastre, a devenit, iată, victima unui lanț al slăbiciunilor, un fel de minge de ping-pong în mâinile unor persoane care refuză să-și asume în mod serios responsabilitatea adoptării unor soluții clare pentru redresarea unei instituții strategice. În locul voinței politice și al unei strategii coerente pe termen lung, care să repună în funcțiune, la parametri normali, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie și Imunologie „Dr. Ion Cantacuzino”, asistăm la nepăsare și tergiversări nejustificate: nepăsare față de cetățenii acestei țări și, nu în ultimul rând, față de specialiștii salariați ai institutului; tergiversări din cauza incompetenței în găsirea unei rezolvări viabile, rapide.