Toader Mocanu

Declarația politică este intitulată „Iresponsabilitatea opoziției naște monștri”.

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

Săptămâna trecută, opoziția a dat dovadă de cea mai gravă formă de infantilism politic și demagogie naționalistă, semn clar că înfrățirea organizațiilor PSD și PRM din Ilfov nu a fost un simplu accident local.

Mai exact, deși în ziua moțiunii depuse pe Codul muncii tema principală, cum era și normal, trebuia să fie proiectul de lege asumat de Guvern, opoziția a deturnat centrul atenției spre o temă naționalistă nejustificată. De ce alianța socialistă de opoziție a apelat la această strategie, când mai degrabă ar fi trebuit să-și susțină propria moțiune? Ei bine, sunt multe răspunsuri posibile: fie nu aveau argumente pentru cele susținute, fie au văzut că moțiunea e un eșec care nu a strâns nici măcar 10.000 de sindicaliști în stradă, fie au încercat să compromită relațiile dintre UDMR și restul coaliției aflate la guvernare.

Iată deci, dragi români, armele politice pe care alianța socialistă, zisă și USL, și le-a ales în încercarea de a câștiga viitoarele alegeri: demagogia, xenofobia și naționalismul deșănțat, incapabilă fiind de un discurs centrat pe nevoile reale ale cetățenilor.

Ceea ce este însă grav este că acest circ mediatic s-a dorit să inflameze toată țara, putând angrena în jocul său ieftin, dar periculos, relațiile cu Ungaria, relații consolidate cu greu în ultimii ani, dar devenite un adevărat model european de cooperare interstatală.

Astfel, printr-o dovadă clară de subiectivism politic și o traducere dinadins greșită a declarațiilor unui lider politic străin, liderii opoziției au cerut președintelui, premierului și Parlamentului să condamne vehement unele declarații ale premierului ungar Viktor Orbán, pe care de fapt acesta nici nu le făcuse. Ba mai mult, au reproșat președintelui și Guvernului lipsa unor reacții politice în cazul Libiei.

Păi cum vreți, domnilor din opoziție, să guvernați țara, când dați dovadă încă de pe acum de erori și subiectivism diplomatic?

Despre prima eroare nici nu are rost să mai amintesc, deoarece atât ministrul de externe, audiat de comisiile Parlamentului, cât și ambasadorul Ungariei au explicat care a fost adevărata natură a incidentului pe care opoziția și-a construit isteria naționalistă. Poate că, într-adevăr, doar soția domnului ambasador ar trebui să-și ceară scuze pentru limbajul folosit și confuzia creată, dar asta ține strict de etica diplomatică, și nu de președintele Băsescu.

În ceea ce privește poziția politică a României legată de conflictul din Libia, președintele Traian Băsescu s-a exprimat foarte clar când a declarat că România respectă Rezoluția 1973 din 17 martie, care prevede realizarea unei zone de interdicție aeriană în vederea protejării civililor. În plus, România este în momentul de față un stat membru NATO, iar acest bloc militar nici nu acționează în spațiul Libiei. Cât timp organizația din care facem parte nu a luat o decizie, de ce România trebuia să fie moț printre țările care și-au precizat primele o poziție oficială?