Marius Gerard Necula

Declarația politică este intitulată „Klingonienii de la Curte au blocat reforma”.

România trăiește prin deciziile Curții Constituționale. Nu mai contează ce spun partidele politice, ce hotărăște Guvernul, bine sau rău, ce părere are Președintele României, ce votează parlamentarii, indiferent de culorile războiului cu care sunt vopsiți. În esență, nu mai contează votul exprimat în alegeri. Totul trece prin stomacul, de fier forjat, al judecătorilor de la Curtea Constituțională.

Suntem în plin „Star Trek”. Degeaba încearcă Picardul de la guvernarea Entreprisei să salveze o civilizație cvasiavansată, semidemnă și plină de acarieni – o specie dezvoltată în sistemul de așternuturi ale administrației publice –, cu măsuri tranșante (de la o civilizație deosebit de avansată, aflată într-o nebuloasă FMI 2010), că adversarii își fac simțită energia negativă, transmisă adesea sub forma unor flăcări violet.

Primii care incită sunt romulanii, aflați în opoziția lui Picard și care au toată atenția și simțurile dezvoltate spre afaceri. „Ar vinde-o și pe mă-sa”, cum ar scrie notele din jurnalul de bord, înregistrate la ședințele Guvernului condus de Picard, dacă aceasta ar avea vreo valoare energetică (mă-sa, bineînțeles).

Romulanii sunt nervoși tocmai pentru că au avut puterea asupra populației și au stat cu „disruptoarele” – un fel de tunuri mai avansate tehnologic – pe civilizația respectivă până când s-au îmbogățit toate rudele și, în special, „mătușile”, tot un fel de umanoizi, dar extrem de fiabili financiar. Dintre acestea, în istorie se pomenește în special de „mătușa Tamara”, care ajungând extrem de avută a mai dat și la nepoți, unii dintre ei ajungând chiar să se mute pe o planetă extrem de bine cotată, numită Zambaccian. De altfel,

„mătușa Tamara” a și fost răsplătită cu niște diplome, numite „trofeul calității”. Aceste hârtii au devenit atât de valoroase, încât nepotul mai plătește și astăzi.

Romulanii se aliază, din când în când, cu klingonienii. Aceștia sunt extrem de rari. Până acum au fost văzuți doar nouă. Ei sunt, de fapt, judecătorii Universului. Orice ar face Picard și ai lui și s-ar opune romulanii, dacă apucă klingonienii de știre, apoi ei hotărăsc.

Klingonienii se împart în două: buni și răi. Cei buni sunt de partea lui Picard, cei răi sunt de partea lor și celor asemeni lor, altfel nu se explică cum toate deciziile sunt luate împotriva celorlalți, numai „ai lor” scapă întotdeauna. Klingonienii se dovedesc astfel o pacoste foarte mare pentru întreaga civilizație. Pentru necivilizați nici nu mai contează.

Cam așa ar arăta, în transpunere științifico-fantastică, confruntarea politică de azi, în care cei care decid sunt klingonienii, pardon, judecătorii Curții Constituționale.

Am fost și sunt împotriva scăderii pensiilor și salariilor de până în 1.500 de lei, făcând declarații în spațiul public în această privință, dar ultima decizie a celor cinci judecători ai Curții Constituționale ce au votat împotriva legilor asumate de Guvern va afecta toată populația, fără posibilitatea revenirii la finele lunii decembrie asupra deciziei. Dacă asupra reducerii pensiilor cu 15%, legea, dar și pozițiile politice ale principalilor susținători indicau finele anului ca termen de aplicare, decizia stupidă de neconstituționalitate va afecta toată populația, prin creșterea TVA-ului pe o perioadă nedeterminată.