Marius Ovidiu Isăilă

Declarația politică este intitulată „Limba română își pierde din puritate”.

Stimați colegi,

„Romgleza” nu s-a născut ieri și nici nu s-a născut cu ajutorul românilor din Regatul Unit. Ea a început să se infiltreze odată cu venirea capitalismului, o lume dominată de limba engleză, o lume în care nu ești competitiv dacă nu cunoști graiul lui Shakespeare.

Expertul în oratorie Mihaela Apetrei a explicat că „romgleza” este folosită în corporații pe partea de documentare sau în comunicarea cu ceilalți colegi. Totuși, aceste „împrumuturi” trebuie realizate cu discernământ, iar limita ar trebui s-o reprezinte denaturarea, ba chiar deteriorarea anumitor sensuri pe care cuvintele preluate le au deja în română.

Un utilizator obișnuit al limbii române, nefamiliarizat cu acest jargon profesional, nu înțelege mare lucru.

De pildă, „face sens” este unul dintre calcurile cele mai urâte pe care le întâlnim în „romgleză”. Avem expresia foarte potrivită „a avea sens”, care înseamnă exact același lucru cu „make sense” din engleză. Traducerea _mot à mot_ nu este decât expresia comodității nejustificate a vorbitorilor, a lipsei elementare de respect față de limbă.

Toate acestea sunt mecanisme normale în evoluția oricărei limbi, care însă pot trece cu ușurință în domeniul greșelilor de limbă, dacă nu respectă regulile, dacă nu sunt sistematice, ci individuale, dacă nu se potrivesc registrului stilistic în care apar, ne transmit lingviștii.

Unii profesori încearcă să țină în frâu dezvoltarea noii limbi româno-engleze, permițând acestor cuvinte să intre în uzaj doar dacă ele vin ca element de noutate, adică justifică denumirea de neologism.

Cu cât limba este mai sărăcită, mai afânată, cu atât insul înțelege mai greu ce i se întâmplă și ce se întâmplă în jurul lui, spune sociologul Lucian Dumitrescu.

Lingviștii de la Academie amintesc despre faptul că, în secolele XVIII și XIX, româna a asimilat un bogat vocabular franțuzesc, deci importul masiv de englezisme nu este un fenomen nemaiîntâlnit, astfel că importul de noi cuvinte nu este o problemă. Însă lucrurile se complică atunci când neologismele încep să schimbe sensul cuvintelor deja existente, cele pe care le-am introdus în limba română acum 100-200 de ani.

Trăim într-o civilizație rapidă. Ceea ce în urmă cu 50 de ani se întâmpla în luni, acum se întâmplă în secunde. În consecință, suntem tot mai superficiali. Ceea ce putem face pentru a evita simplu greșelile de acest tip este să folosim, de fiecare dată când îl avem la îndemână, cuvântul românesc.

Este foarte important să înțelegem că limba română nu se dezvoltă într-o seră, în care controlăm totul, ea se schimbă sub acțiunea unor influențe atât de variate încât este imposibil să-i anticipăm evoluția. Dar putem, printr-o inteligentă și realistă acțiune culturală, cu accent pe latura educațională, să reducem, dacă nu să anihilăm, efectul nociv a numeroaselor agresiuni care au loc sub ochii noștri la adresa limbii române.