Mario Ovidiu Oprea

Declarația politică este intitulată „Lipsa de viziune și incompetența Guvernului Boc dăunează grav sănătății națiunii”.

## Stimați colegi,

Cred că, dacă Titu Maiorescu ar fi trăit în România de astăzi, teoria formelor fără fond ar fi fost mult mai bine fundamentată, dacă ne gândim la ceea ce se întâmplă cu societatea românească condusă de Guvernul Boc, pentru că, oricât m-aș strădui, nu pot caracteriza în alt mod prestația lamentabilă a acestui Executiv și, dacă am în vedere maxima conform căreia „politica e mai periculoasă decât războiul”, întrucât în război poți fi ucis doar o dată, în timp ce în politică de mai multe ori, atunci cred, într-adevăr, că Guvernul Boc este asemenea păsării Phoenix, când credeam că am scăpat, a renăscut din propria cenușă.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică nu-și propune să vă rețină atenția cu maxime și proverbe. Ar fi cel puțin o dovadă de lipsă de pragmatism din partea mea dacă aș privi superficial chestiuni care privesc chiar viitorul acestei națiuni, și nu spun deloc vorbe mari.

O lege a salarizării unice plină de erori și discriminări, aplicată haotic, pensii amputate în mod ilogic și discreționar, un șomaj aflat într-o creștere absolut alarmantă, perspectiva sumbră de a introduce coplata pentru asistența medicală, ca și aceea – nu mai puțin îngrijorătoare – de a se mări prețul gigacaloriei și al gazelor, la care se adaugă creșterea soldului datoriei publice, scăderea abruptă a economiei, credite neplătite, iată prezentarea succintă a efectelor viziunii anticriză a Guvernului Boc, același Guvern care, zilele trecute, ne anunța – culmea! – că are în vedere un program anticriză care prevede înființarea unui fond național de investiții și același premier care ne avertiza că, „dacă vom elimina sporurile pe zâmbet, vom avea destui bani pentru ce ne trebuie”.

Ce am mai putea adăuga acestor afirmații care denotă o lipsă nu numai de fundamentare economică și de strategie asupra gestionării crizei în România, ci de-a dreptul o lipsă crasă de înțelegere a fenomenului în sine?

Dar, stimați colegi, de ce să ne mai mirăm de elucubrațiile domnului Boc, când primul economist al țării – Traian Băsescu – declara recent, la ședința de bilanț, că, dacă nu se elimină „sporul pe zâmbet și alte avantaje speciale”, România va trebui să facă un nou împrumut la finele lui 2010.

Intervențiile domnului Băsescu, ce-i drept, din fericire, mai rare în ultima vreme, mă îngrijorează și mă uimesc, totodată,

întrucât ele fac trimitere, în esență, tot la populație, mai exact la cei care nici pe departe nu sunt privilegiați ai sorții.

Ceea ce invocă echipa Băsescu–Boc, și anume că în România cauza tuturor relelor nu este criza economică mondială, ci sunt chiar românii, care nu-și mai încap în piele de atâtea sporuri și beneficii nemeritate, este un nonsens.

Nu românii sunt cei vinovați pentru faptul că nu știți să gestionați țara, domnilor guvernanți, domnule Boc și domnule Băsescu! Iar dacă o veți ține tot așa, atunci veți rămâne sigur în istorie ca cel mai neperformant guvern din epoca postdecembristă, pentru că, în definitiv, nebunia înseamnă să repeți la nesfârșit aceeași operație, sperând că rezultatul se va schimba.