Găvrilă Ghilea

Declarația politică este intitulată „Listă scurtă, boală lungă!”.

Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Presa economico-financiară a relatat recent că, alături de Ungaria, Italia și Polonia, România n-ar fi străină de peste 70% dintre neregulile sesizate în programele de agricultură, dezvoltare rurală și pescuit finanțate din resurse comunitare. Nu ar fi pentru prima dată când rapoarte ale Comisiei Europene plasează România pe o așa-numită „listă scurtă” a țărilor în care banii europeni sunt fraudați, fie prin eludarea unor taxe vamale sau pe valoare adăugată, fie prin activități de contrabandă cu tutun sau cu produse contrafăcute.

Numitorul comun al acestor deloc onorante ierarhii îl constituie însă proliferarea acestor practici pe fondul neregularităților constatate în procesele de achiziții publice, viciate încă de fenomene de corupție.

Nici îmbunătățirea prin simplificare și debirocratizare a legislației specifice procedurilor de achiziții, nici escaladarea fără precedent a ofensivei anticorupție nu au fost în măsură să tempereze practicile neconforme în materie de finanțări europene.

Neliniștea și îngrijorarea oficialilor europeni par alimentate mai ales de dinamica explozivă a fraudelor cu bani europeni, care, în anul 2014, au fost de patru ori mai multe decât în anul precedent, volumul acestora generând o pagubă în perioada de referință de peste 3 miliarde de euro.

Când toate aceste nereguli sunt sesizate într-o țară pentru care dezvoltarea rurală este esențială în combaterea sărăciei extreme în care se zbate marea majoritate a familiilor care trăiesc la limita subzistenței din agricultură, este nevoie de o abordare sistemică a tuturor vulnerabilităților care contravin acestor premise.

În timp ce alte state membre își dispută deja ariile de intervenție privind eficiența utilizării resurselor prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și de amoniac din agricultură și promovează conservarea și sechestrarea carbonului în agricultură și silvicultură, România nu pare că a înțeles încă oportunitatea promovării tehnologiilor agricole inovatoare și gestionarea durabilă a fondului forestier.

E adevărat că statele membre sau regiunile își asumă însele în propriile programe de dezvoltare rurală obiective cantitative pentru fiecare arie de intervenție în parte, stabilind apoi planul de măsuri pentru îndeplinirea acestora și fondurile alocate pentru fiecare acțiune în parte.

Însă, fără eforturi susținute pentru excluderea României de pe „lista scurtă” a țărilor în care aceste fonduri sunt gestionate după ureche, riscăm să nu culegem decât ceea ce am semănat...

Vă mulțumesc.