Dragoș Luchian

Declarația politică este intitulată „Manipularea exercitată de sondajele de opinie la nivelul electoratului”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică de astăzi este inspirată din mai multe editoriale ale unor agenții de știri românești și internaționale privind tehnica de manipulare a sondajelor de opinie.

Citez: „Democrația politică e legată strâns de preferințele societății. Dar politica nu se poate transforma într-un șir nesfârșit de sondaje de opinie. Liderii PNL și PDL au anunțat că vor stabili candidatul pe baza unei cercetări sociologice. (...) Cum să înțelegem acest fetiș al sondajelor? E doar retorică, ipocrizie banală sau e doar un straniu abandon al voinței și inteligenței? Ceea ce oamenii fără imaginație nu înțeleg este că sondajele nu creează nimic. Chiar și întrebările deschise nu fac, în ciuda aparențelor, decât să discearnă între câteva clișee mentale impuse prin repetiție. Prin urmare, un sondaj nu poate fi decât un test care succedă unei alegeri personale. Întâi alegi o persoană și abia apoi cercetezi ce șansă ar putea să aibă. În atenția care se acordă sondajelor este o mare capcană. Dacă un partid caută mereu candidatul cel mai popular, atunci gruparea își va pierde complet orice substanță și va deveni un simplu grup care face sondaje de opinie. Dar eroarea aceasta poate lua și chipuri mai sofisticate.”

Ideile din aceste articole le împărtășesc și în condițiile în care manipularea exit-poll-urilor a fost evidentă la alegerile europarlamentare, când o serie de sociologi au devenit propagandiști de partid și au transmis eronat anumite date sociologice care nu aveau nicio corelație cu realitatea politică. Profesorul în sociologie Septimiu Chelcea afirma la un moment dat că: „S-a spus despre sondajele de opinie publică ba că măsoară obiectiv fenomenul, ba că deformează realitatea; că sondajele legitimează puterea sau, dimpotrivă, că sunt un exercițiu al democrației.”

Cecilia Zavaleche, director științific INSOMAR, în studiul coordonat de profesorul Teodorescu – INSOMAR (2009) „Alegeri 2008. Campanie, lideri și sondaje”, afirma că: „Sondajele de opinie reprezintă unul dintre cele mai puternice instrumente de cunoaștere a fenomenelor sociale, oferind posibilitatea studierii unei populații numeroase, (...) un loc aparte în cadrul sondajelor de opinie este ocupat de sondajele politice, (...) generând uneori discuții aprinse la care participă deopotrivă jurnaliști și oameni politici. De multe ori intervine și interpretarea defectuoasă a rezultatelor de sondaj, cauzată de slabe cunoștințe privind această tehnică de cercetare și cunoaștere a realității, ce are la bază teoria matematică a probabilităților.”

Sociologul Vasile Sebastian Dâncu afirmă că rolul sondajelor de opinie publică de tip electoral (sondajele electorale sau sondajele politice) este superficial tratat de politicieni, pentru că aceștia urmăresc în sondajele de opinie electorală un singur aspect: „Politicianul român caută cu înfrigurare datele privind notorietatea, încrederea și intenția de vot pentru el și partid, fără a mai trece prin toți indicatorii care descriu scena politică, atmosfera sau atitudinile electoratului față de politicieni și instituțiile statului. Un fel de narcisism îi face să se uite doar la imaginea lor sau poate disonanța cognitivă îi împinge involuntar spre «ascunderea» unor date pe care le bănuiesc a fi nemulțumitoare.” Altfel spus... sondajele pot aduce idei noi, nu doar personaje, așa cum se lasă să se înțeleagă greșit de către unii comentatori din mass-media.