Constantin Popa

Declarația politică se intitulează „Mai cărăm multă apă cu ciurul?!”.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Cum v-am spus în repetate rânduri, eu vin aici, la tribuna Senatului, de jos, dintre oamenii simpli. Când m-am decis să candidez, eram cum sunt și azi, animat de cele mai bune intenții. Doream să fac tot ceea ce este omenește posibil pentru ca oamenii care m-au trimis în Parlament să fie mulțumiți de prestația mea, să duc la îndeplinire aspirațiile și năzuințele lor legitime. Cu atât mai mult cu cât, personal, am reușit până acum să fiu independent economic și să-mi asigur, fără să fac afaceri cu statul, un trai decent și să am o familie așa cum mi-am dorit-o. Doream ca prin activitatea mea să schimb, măcar în parte, percepția negativă și sentimentul de revoltă și de profundă dezamăgire împotriva parlamentarilor.

Acum, după un an și jumătate de mandat, constat că lucrurile nu s-au schimbat și nu știu ce să-mi reproșez. Cetățenii ne consideră în continuare vinovați pentru toate nemulțumirile lor: pentru nivelul salariilor și pensiilor, al alocației pentru copii și persoane cu handicap, al ajutoarelor sociale, pentru prețul energiei și carburanților, al apei, căldurii, salubrității, chiriilor, alimentelor, pentru lipsa locurilor de muncă și a locuințelor.

Degeaba le vorbim noi despre separația puterilor în stat, despre esența democrației, ei nu au nevoie de abstracțiuni și de teorii. Li s-a inoculat pe toate căile (Oare de cine și de ce? În ce scop?) convingerea că pentru toate nemulțumirile, nerealizările, neîmplinirile și dezamăgirile lor de vină sunt numai parlamentarii, adică noi, senatorii și deputații. Mai puține critici auzim de la ei la adresa miniștrilor, secretarilor de stat, șefilor de agenții și autorități, președinților de județe, primarilor sau prefecților. Pentru toate lipsurile de vină sunt numai parlamentarii.

În toate împrejurările ești întâmpinat, inclusiv de reprezentanții mass-mediei, cu „întrebarea-ghilotină”: „Ce ai făcut dumneata, domnule senator, pentru buzoieni, maramureșeni, hunedoreni etc.?”, „Câți bani ai adus în județ?”. Nici nu vor să audă de propuneri legislative, de întrebări și interpelări pe adresa membrilor Guvernului, de declarații politice, de participare la dezbaterea și votul proiectelor de lege aflate pe ordinea de zi a comisiilor și plenului, de audiențe și vizite în teritoriu. Pentru cei mai mulți, acesta este un fel de a căra la nesfârșit apă cu ciurul. În timp

ce ei vor bani pentru comunitate, vor șosele, drumuri și poduri, aducțiuni de apă, canalizare, grădinițe, spitale, școli, străzi asfaltate, piețe, trotuare, toalete publice.

Prin urmare, ca să schimbăm cu adevărat ceva, ca să le aducem mulțumire, ar trebui să facem ceea ce așteaptă oamenii de la noi. Pentru aceasta, fie asigurăm cadrul legal care să ne confere atribuții în direcția dorită de cetățeni, măcar aplicând cu fermitate prevederile constituționale privind dreptul de control parlamentar asupra Executivului, fie facem demersurile necesare pentru ca, în cel mai scurt timp, cetățenii să știe care sunt atribuțiile legale și normale ale parlamentarilor într-un stat democratic și european. Dacă nu, o să auziți într-o bună zi că îmi procur cazmale, roabe, târnăcoape și lopeți și că mă apuc, împreună cu toți colaboratorii mei, de săpat șanțuri, de reparat podețe și trotuare, de astupat gropi, ca să pot fi și eu, cât de cât, pe placul celor care mă întreabă ce am făcut eu concret pentru cetățeni.