Dorin Păran

Declarația politică este intitulată „Mineriada din iunie 1990”. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori,

Vreau, prin prezenta declarație politică, să vă readuc în minte câteva aspecte din cea mai sângeroasă confruntare postdecembristă din România – mineriada din iunie 1990, când capitala României, București, a fost transformată într-un loc dominat de teroare, mineriada având peste 1.000 de răniți, iar șase oameni au murit.

Astfel că, abia scăpată de dictatura lui Nicolae Ceaușescu, România se confrunta cu unul din cele mai sângeroase evenimente postrevoluționare. Mii de mineri au venit în capitală pentru a pune capăt manifestărilor anticomuniste din Piața Universității, iar sute de bucureșteni nevinovați au fost atunci bătuți și arestați.

Nici în ziua de azi, după 26 de ani, teroarea declanșată în zilele de 13–15 iunie nu are o versiune foarte clară. Minerii din Valea Jiului veniți în capitală au fost acuzați că au bătut sute de studenți, profesori, simpli trecători sau oponenți politici ai regimului de atunci.

Părerile diverșilor istorici, oameni politici, jurnaliști etc. abundă despre evenimentele de atunci, neajungând la o concluzie clară dacă minerii au partizanat cu forțele de ordine, care au intervenit în noaptea de 12 spre 13 iunie împotriva protestatarilor din Piața Universității, unde o manifestație antiguvernamentală și antiprezidențială se desfășura întrerupt din 22 aprilie 1990.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Niciodată un grup de oameni nu trebuie să se substituie forțelor de ordine ale statului român. Substituirea duce la subminarea statului, iar consecința a fost acțiunea împotriva statului, în următoarele trei mineriade (împotriva Guvernului Roman – septembrie 1991 și împotriva Guvernului Radu Vasile în ianuarie 1999 și februarie 1999).

Efectele pe plan extern au fost catastrofale: excluderea de la finanțare externă a organismelor internaționale și întreruperea acordului de asistență cu FMI.

Mineriada din 13–15 iunie 1990 este un subiect ultradiscutat și mediatizat.

Eu, în calitate de senator, vreau să vă reamintesc acum, la 26 de ani, că trebuie în fiecare an să ne aducem aminte de urmașii morților și să-i cinstim măcar cu câteva cuvinte de recunoștință: Dumnezeu să-i odihnească și fie-le țărâna ușoară!

Iar noi, prin puterea noastră legislativă, să dăm legi care să întărească statul de drept, iar aceste evenimente tragice să nu se mai repete niciodată.

Vă mulțumesc.