Nicolae Moga

Declarația politică este intitulată „Mitingul polițiștilor a încurcat doar circulația, nu și planurile Guvernului”.

Polițiștii au ajuns bătaia de joc a Guvernului, care, în marșul său triumfalist către nicăieri, i-a lăsat pradă, pe cei care ar trebui să fie primii apărători ai ordinii și liniștii publice, la mila publică.

Amenințați cu șomajul, cu măsuri în forță dictate de o economie în derivă zilnică, oamenii legii nici nu mai pot scoate capul în lume. De la mitingul la care s-au remarcat prin izbucnirile pline de ură contra președintelui țării, nu au mai avut curajul decât să vorbească în șoaptă. Este inadmisibil să îi desconsideri și să îi supui umilinței publice pe acești oameni.

Academia de Poliție este o citadelă pe care, an de an, tineri din toată țara își propun să o cucerească tocmai în căutarea siguranței unui loc de muncă. Intrarea pe locurile Academiei este considerată, pe bună dreptate, un adevărat titlu de glorie, pe care puțini aleși îl cuceresc.

Mai există și varianta pentru perdanți: Școala de Agenți de Poliție. Aici pretențiile scad, pentru a da posibilitatea și celor mai puțin norocoși să intre totuși într-o structură asemănătoare școlilor postliceale. De obicei, aici se înghesuie copii din familii cu posibilități materiale reduse, care speră ca măcar ei să-și asigure viitorul, să îmbrace, cum se spunea pe vremuri, „haina statului”.

Stau și mă întreb: pentru ce se mai scot anual la concurs sute sau chiar mii de locuri pentru admitere, dacă, imediat ce sunt absolvite aceste forme de învățământ, urmează disponibilizarea? Care este logica? Cine nu face bine calculele logistice?

Fenomenul devine cu atât mai preocupant, cu cât conduce, uneori, la gesturi extreme. Polițiștii, din cauza armamentului din dotare, sunt mult mai vulnerabili la depresii, la șocul expulzării dintr-o carieră pentru care mulți au făcut sacrificii pe care nu toți am fi dispuși să le facem. Sunt, într-adevăr, testați psihologic, dar niciun test din lume nu poate anticipa declicul survenit în urma unei drame, pe care personalitatea fiecăruia o amplifică în mod diferit.

Guvernul actual și-a dat măsura incompetenței și a inadecvării la societatea democratică. Incendiindu-și propriile metereze și sacrificându-și primii „infanteriști”, a riscat să ne expună pe toți haosului și mistificării. Președinții de sindicat ai polițiștilor au fost reduși la tăcere. Ei au mărturisit, cu ocazia eșecului mitingului de ieri, că nu mai au curaj, că au avut de suferit profesional și legal prea mult după mitingul din 26 septembrie 2010. Mitingul caschetelor aruncate în poarta Palatului Cotroceni nu i-a scutit de un buget de operetă, care îi condamnă la concediere pe aproape 10.000 dintre ei.

Mai mult decât atât, de unde până acum erau priviți ca o categorie socială cu unele avantaje față de angajații civili, prin proiectul de lege care îi limitează la un buget demn de patul lui Procust, polițiștii nici măcar nu au fost incluși în vreun program de reconversie profesională în caz de disponibilizare, ca să nu mai vorbim despre absența salariilor compensatorii.