Stenogramă plen

Bună dimineața! Deschidem ședința Senatului de astăzi, 18 mai 2011. Debutăm cu declarații politice.

Îl invit pe domnul senator Gheorghe Bîrlea, din partea Grupului parlamentar al PDL, pentru a prezenta declarația politică pregătită.

Vă rog, domnule senator.

Declarația mea politică se intitulează „Revista «Limba Română» din Chișinău – 20 de ani de la apariția primului număr”.

Am participat în perioada 12–14 mai 2011, la Chișinău, în Republica Moldova, la aniversarea a 20 de ani de la apariția primului număr al revistei „Limba Română”.

Împreună cu colegul senator Viorel Badea, am transmis salutul Senatului tuturor participanților la eveniment și omagiul celor ce au pus bazele acestei reviste prestigioase, au publicat și îi asigură continuitatea.

A fost, de asemenea, prezent domnul Eugen Tomac, secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care, la rându-i, a transmis un mesaj de apreciere și respect din partea Guvernului României, insistând pe preocupările cu privire la susținerea valorilor culturale, spirituale și lingvistice ale românilor din afara granițelor țării și pe raporturile de colaborare existente între cele două state românești.

S-au regăsit, la acest moment aniversar, reprezentanți ai Academiei Române, în frunte cu profesorul universitar doctor Gheorghe Chivu, vicepreședinte al Academiei Române, ai universităților din Iași, Suceava, București, Cluj, Sibiu, lingviști reputați, oameni de cultură, scriitori din cele două țări.

Harta spirituală a cugetului românesc și a limbii române a fost întregită de participarea unor personalități, reprezentându-i pe românii din zonele Cernăuți, Herța și Odesa.

Organizatorii acestui eveniment au fost: redacția revistei „Limba Română”, în frunte cu domnul Alexandru Bantoș, redactorul-șef, și doamna Ana Bantoș, Institutul Cultural Român și Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova.

Caracterul aniversar al întrunirii a fost dublat de o sesiune de comunicări științifice pe problematica limbii și culturii românești în Republica Moldova și în celelalte teritorii locuite de români, a dificultăților și pericolelor existente, de natură politică, economică, care le afectează identitatea, și, nu în ultimul rând, a implicațiilor globalizării, ce se resimte și în dinamica limbilor.

Iată de ce consider că revista „Limba Română” ne oferă un exemplu de inspirație și tenacitate, de conștiință și reflecție. În urmă cu 20 de ani, îți trebuia curaj să vorbești răspicat că aparții, gândești și scrii în limba română la Chișinău. Miturile mincinoase, dezinformările, mistificările din partea unor adversari politici și a unor mancurți sâmbriași continuă să persiste în strategiile lor perverse de depersonalizare a spiritului românesc și a limbii române în Basarabia. S-a dovedit însă că Prutul este doar o graniță politică și, în consecință, în verbele limbii române nu poți

trage cu kalașnikovul, precum vânătorii înrăiți în păsările migratoare. Vocația libertății rămâne imanentă limbii române și un atribut inalienabil al ei.

Iată de ce aduc laude și respectul meu tuturor românilor, întemeietorilor acestei reviste, redactorilor, celor ce au publicat în paginile sale de-a lungul celor două decenii. Sunt mândru să mă număr printre ei și le mulțumesc celor ce mi-au oferit această onoare.

Împărtășesc, ca scriitor, cadru universitar, om politic, aceleași preocupări. Am încredere însă că avem suficiente energii și motivații, dragoste de limbă, de neam și de cuvântul rostit și scris românește.

Am amintit, de asemenea, de multitudinea acordurilor de colaborare în domeniile științei, învățământului și culturii dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, dintre cele două ministere ale culturii, evenimentele comune organizate în România sau în Republica Moldova, proiectele în derulare sau de viitor. Rostul lor este acela de a conferi protecție patrimoniului nostru de valori identitare, promovarea acestora ca adaos la cultura europeană și a umanității, în general.

Trăim într-o lume a mutațiilor fundamentale în economie, în politică, în știință, în morală, în tehnică și, implicit, în cultură. Va trebui să știm să răspundem acestor provocări multiple, să preluăm de la alții ceea ce nu ne deformează și să le oferim, la rândul nostru, ceea ce ne este propriu, în acord cu deviza Uniunii Europene „Unitate în diversitate”.

Totodată, în interiorul acestei noi construcții politice, trebuie să ne regăsim și _de jure_ , și _de facto_ împreună cu frații basarabeni. La aceste deziderate meditez constant nu doar eu, ci fiecare român de bună-credință.

Iată de ce de la înalta tribună a Senatului aduc încă o dată omagiul nostru revistei „Limba Română” și celor ce îi asigură perenitatea, în special Institutului Cultural Român, fără de care evenimentul ar fi fost mai mult decât dificil de organizat.

Aniversarea de care am amintit stă sub semnul excepționalului, prin faptul că această revistă apără de 20 de ani limba română, ca pe o cetate, și reunește forțele intelectuale și creatoare din stânga și din dreapta Prutului, ceea ce justifică inclusiv apelul semnat de participanți către autoritățile române și cele moldovene pentru susținerea și pătrunderea revistei în școlile și în universitățile din Republica Moldova, îndeosebi, dar și în cele din România, pentru că ea promovează, în adevăratul sens al cuvântului, o politică corectă și științifică a spiritului limbii și culturii naționale.

Mulțumesc, domnule senator.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul senator Radu Cătălin Mardare. Urmează domnul senator Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule senator Mardare, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „PNDI – Programul Nerușinării și Disprețului.”

Modernizarea României, promovată neabătut de partid, adică de Partidul Democrat, zis și Liberal, în frunte cu iubiții săi conducători – că așa e în democrație, nu e numai unul –, își continuă marșul său triumfător.

Festivalul „Modernizarea României”, faza pe drumuri, mai precis pe 10.000 de kilometri, arată în județul Bacău în felul următor: banii au fost alocați în exclusivitate localităților cu primari PDL și celor câteva, puține, localități cu primari PNL și PC care au urcat pe scena conferinței județene a PDL și de care liderii lor locali și-au luat grija definitiv.

Nu găsim nicio fisură, nicio greșeală, nicio slăbiciune, nicio preocupare pentru oarece aparențe în lista făcută de stăpâni. Banii se dau, exclusiv, fără fereală, fără perdea, fără vreo grijă că-i vede cineva, pe criterii pur clientelare, celor care alimentează sacul fără fund și mereu flămând de bani al partidului. Pentru orașul – că este unul singur – Târgu Ocna și comunele care au avut înțelepciunea să voteze majoritar cu oamenii lui Băsescu, Udrea, Boc și PDL, și numai pentru ele, ceilalți să ia aminte, să se smerească și să nu mai greșească anul viitor, guvernele viitoare, de fapt noi toți, cetățenii României, că ne prezentăm sau nu la vot, dar plătim taxele și impozitele, să cotizăm de-a pururi la campaniile electorale ale PDL-iștilor.

Curat modernizare a României, curat descentralizare, cu miliarde de lei împărțiți din pixul ministerial, în dispreț total față de tot ceea ce înseamnă consultarea aleșilor locali, a societății civile, a Parlamentului, în disprețul a tot ce există, criterii economice, de eficiență a cheltuirii banului public, de aparențe, de orice și oricine are altă culoare decât portocaliul, pe care încercați din ce în ce mai mult să-l camuflați pe afișele de campanie, în încercarea de a-i păcăli încă o dată pe cei umiliți și revoltați.

În numele cetățenilor plătitori de taxe din județul Bacău, denunț minciunile numite „modernizarea României”, „descentralizarea”, „depolitizarea”, „cheltuirea eficientă a banului public”, „lupta anticorupție”, „schimbarea clasei politice” și toate celelalte, imposibil de cuprins într-o singură declarație politică.

Mulțumesc domnului senator Mardare.

Domnul senator Ioan Ghișe, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmează domnul senator Vasile Nedelcu.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la paradigme politice mai bune pentru viitorul României.

De curând, cancelarul german Angela Merkel, în justificarea susținerii Domniei Sale pentru funcția de guvernator al Băncii Centrale Europene pentru actualul guvernator al Băncii Centrale a Italiei, domnul Mario Draghi, spunea așa: „Este o persoană foarte interesantă și cu experiență, este apropiat de ideile noastre de cultură a stabilității și a unei politici economice solide.”

Cu alte cuvinte, cancelarul german apreciază ca valori importante experiența, stabilitatea și politica economică solidă.

Plecând de la realitățile românești, care în ultimii 20 de ani ne-au demonstrat o continuă lipsă de stabilitate, o lipsă de politici economice solide și, mai ales, o exacerbare a confruntării politice agresive, denigratoare, distructive, am reflectat mai mulți ani, am citit diferite modele, cum sunt ele operaționalizate în lumea democratică europeană, și vin în fața dumneavoastră să propun următorul lucru: cred că o soluție mai bună pentru viitorul României ar fi continua guvernare de uniune națională.

Sigur că o astfel de abordare necesită o modificare constituțională corespunzătoare, iar apoi o construcție a statului de drept într-un mod adecvat, potrivit unei astfel de viziuni.

De ce o continuă guvernare de uniune națională ar fi o soluție mai bună? Pentru că, atunci, partidele politice parlamentare și, pe cale de consecință, autoritățile publice s-ar lupta, împreună, într-un demers de interes național, s-ar lupta cu problemele, și nu s-ar mai lupta între ele. Ar exista o mai mare unitate națională pentru ceea ce ar însemna performanță și progres.

Există modele, în mod special poate fi de interes pentru noi cel elvețian, unde, în funcție de ponderea dată la alegeri pentru partidele politice, în structura puterii de stat ele ocupă poziții pe bază algoritmică, proporțional cu mandatele pe care le-au obținut pentru Parlament, fie că este vorba de nivelul național, Parlamentul național, de Parlament regional sau de Parlament local.

O astfel de abordare, din perspectiva continuei guvernări de uniune națională, ar crea premisele ca profesionalismul, tehnocrații și meritocrația să fie valori promovate în politicile publice din România și să contribuie toate la progresul României, atât la nivel național, cât și regional și local.

Mulțumesc domnului senator Ghișe.

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, se pregătește domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația mea politică de astăzi „Să muncim, așadar!”.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Ultimele sondaje arată un procent îngrijorător în ceea ce privește încrederea românilor în instituția pe care o reprezentăm. Este cel mai mic procent din ultimii 21 de ani. Putem, oare, noi să reparăm imaginea negativă care ne apasă zi de zi?

Oamenii ne-au ales pentru a munci, pentru a-i reprezenta în organismul legislativ al țării. Nu mai putem accepta tărăgănarea unor proiecte. Nu mai putem accepta acea practică rușinoasă de a pleca în teritoriu imediat după ședința de plen de miercuri.

Programul în Senat pentru parlamentari este de patru zile, domnilor, patru zile pe care trebuie să le valorificăm din plin. Prezența în plen, prezența în comisiile din care facem parte este extrem de necesară. Proiectele trebuie discutate atent, pe larg, la timp, așa încât să nu apară erori legislative pe care să le lăsăm moștenire celor ce vor veni și care să-i împovăreze pe români, așa cum, de altfel, s-a mai întâmplat până acum.

După un weekend agitat pentru colegii din PDL, dar și pentru opoziție, care a fost ocupată să comenteze realegerea domnului Emil Boc în fruntea Partidului Democrat Liberal, e timpul să ne revenim.

În ultimii doi ani toate partidele parlamentare au avut alegeri interne. Fiecare dintre noi, pe rând, am avut momente în care – trebuie să recunoaștem – campania din partid a fost prioritatea numărul unu.

Acum, când ne-am liniștit cu toții, într-un fel sau altul, este timpul să trecem la muncă, este timpul să ne vedem serios de treabă în Parlament. A venit vremea să nu ne mai confruntăm cu momente în care ședințele plenului sau ale comisiilor sunt suspendate din lipsă de cvorum. Sunt prea multe proiecte care așteaptă de luni de zile să le discutăm, sunt prea multe legi care au fost adoptate tacit. Mă uit mereu cu groază pe ordinea de zi, care cuprinde, de obicei, zeci de proiecte de lege din care nu reușim să dezbatem, de obicei, nici măcar jumătate. Multe dintre ele se apropie de termenul de adoptare tacită și, mai grav, multe dintre ele sunt adoptate tacit și trimise spre Camera Deputaților fără ca noi să le fi pomenit vreodată. Așa ceva este inadmisibil! Avem o responsabilitate imensă – puterea legislativă –, nu putem să trecem cu vederea aceste lucruri.

Vă mulțumesc, domnule senator Nedelcu.

Îl invit pe domnul senator Adrian Țuțuianu, din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „O țară învinsă, «un partid de învingători»!”.

Stimați colegi,

Bine că a trecut și Convenția PDL, pentru că mai era puțin și doamna Culcer transmitea 24 de ore din 24 evenimentul. Oricum, mă aștept ca, foarte curând, TVR să-și plaseze un car de transmisie în strada Modrogan, de unde să avem în fiecare seară, timp de două ore, opinii avizate ale liderilor democrat-liberali despre cum este de bine și frumos în țară.

Nu vreau totuși să trec peste subiectul alegerilor din PDL, cu atât mai mult cu cât am urmărit evenimentul. Nu mă apuc acum să comentez rezultatul alegerilor. Să-l schimbi pe Boc cu Boc este, cumva, apogeul leadership-ului politic în România.

Ce mi-a plăcut mie cel mai mult a fost discursul celui mai lacrimogen președinte pe care l-a avut vreodată o țară. Domnul Băsescu nu are treabă cu nimeni și cu nimic. Tupeist, cinic, manipulator, șeful statului a devenit revoltător prin simpla prezență. Dacă mai și râde sau plânge, tabloul este complet.

Știți, acum un an de zile, domnul Traian Băsescu ieșea cavalerește în fața televizoarelor și ne anunța măsurile de prosperitate pe care PDL le promisese în campania electorală. Zicea domnul Băsescu: salarii tăiate cu 25%, pensii tăiate cu 15%, ajutoare de șomaj tăiate cu 15%, subvenții reduse până la zero. Imediat, prestatorul de servicii de la Palatul Victoria și partidul său au acționat în consecință. Mesajul domnului președinte de la Convenția PDL este următorul: „Vă mulțumesc că nu m-ați dezamăgit”.

Domnul Boc și PDL nu s-au oprit însă la așa nimica toată și au plusat: 700 de mii de oameni și-au pierdut locurile de muncă, concomitent cu creșterea datoriei publice până la peste 37% din produsul intern brut. Mesajul președintelui la convenția națională: „A vă opri acum înseamnă a face jumătăți de măsură”. Să ne așteptăm ca, în perioada următoare, alți 700 de mii de români să fie dați afară sau ca datoria publică să ajungă la peste 75%?

„Nu vă opriți!”, este îndemnul președintelui la convenția națională. „Continuați procesul de transformare a României”, insistă președintele, și domnul Boc, și doamna Udrea, și domnul Flutur, și Florin Popescu, și domnul Falcă îl ascultă neabătut.

Vă mulțumesc, domnule senator Țuțuianu. Are cuvântul domnul senator Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Premierul Boc sau rețeta omului de succes?”.

Părintele sociologiei și unul dintre cei mai influenți scriitori din domeniul politic, Max Weber, spunea că există două tipuri de politicieni: cei care trăiesc pentru politică, adică o practică din și cu pasiune, și cei care trăiesc din politică, adică o practică pentru bani. Această a doua categorie se referea, cel puțin în scrierile lui Weber, la politicienii de meserie, profesioniștii pentru care succesul politic era singurul mod de a-și câștiga existența.

La noi, din păcate, traiul din politică este adesea interpretat cu totul diferit. Funcția a devenit un fel de rang aristocrat, cu multe privilegii, dar puține obligații, care pot fi îndeplinite rapid. Nu-mi explic altfel cum reușește domnul Emil Boc să aibă timp să fie și premier, și ministru interimar al muncii, și candidat, între timp reales la șefia partidului. Probabil că pentru Domnia Sa ziua durează mai mult de 24 de ore, deși, la cum ne-a obișnuit, ar trebui să fie cu 25% mai scurtă. Ceea ce, din păcate, nu s-a scurtat este mandatul său de prim-ministru. Confirmarea domnului Boc în fruntea partidului de guvernământ pare a fi și o confirmare în fruntea Guvernului. Este o realitate tristă, dar totuși nesurprinzătoare, dacă ținem cont că partidul și statul încep din ce în ce mai mult să se confunde.

Încă puțin și va fi nevoie să tăiem și din stat – de ce nu? – tot 25%, ca să nu se suprapună complet. De fapt, procesul tăierii a început deja prin așa-numitele restructurări, care vor avea ca rezultat mai multe disponibilizări în sistemul bugetar.

Nu degeaba au ieșit polițiștii în stradă și nu degeaba au mers profesorii în instanță. Guvernul Boc a tăiat din venituri, a crescut din taxe și a schimbat legislația prin asumare până la punctul în care cei mai mulți români dau înapoi la stat aproape tot ceea ce câștigă după o lună de muncă.

În tot acest timp, premierul a părut mai preocupat de alegerile din partid și de campania electorală. Să fie aceasta o rețetă a succesului?

Eu, unul, încă aștept răspuns la întrebarea adresată premierului la Râmnicu-Vâlcea de către o jurnalistă, legată de costurile deplasării și cine le suportă: cetățeanul simplu sau partidul?

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Dați-mi voie să vă informez că următorii colegi au depus în scris declarații politice pentru ședința noastră de astăzi:

– Grupul parlamentar al PDL, domnii senatori: Dumitru Oprea, Petru Filip, Gheorghe David, Alexandru Pereș, Iulian Urban, Toader Mocanu și Alexandru Mocanu;

– Grupul parlamentar al PSD, domnii senatori: Alexandru Cordoș, Ioan Mang, Florin Constantinescu, Gheorghe Pop, Mihăiță Găină, Alexandru Mazăre și Nicolae Moga;

– Grupul parlamentar al PNL, domnii senatori: Paul Ichim, Cornel Popa și Marius Petre Nicoară;

– Grupul parlamentar al senatorilor independenți, domnul senator Sorin Serioja Chivu.

Declarația politică se intitulează „Codul muncii – fapte _versus_ propaganda USL”.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

În mod normal, politica ar trebui făcută de oameni care-și măsoară cuvintele, de persoane atente la ce spun, conștiente de efectele vorbelor lor, mai ales dacă aceste persoane ajung în funcții, conducând partide și visând poziții înalte în stat. Din păcate, la noi, această normalitate pare să fi devenit doar un ideal, o stare rar atinsă de atâția politicieni bucuroși să peroreze la umbra principiului _verba volant_ , mai ales când sunt în opoziție, iar discursurile lor nu poartă greutatea unei răspunderi concrete.

Cel mai recent caz de vorbire pe lângă subiect este cel legat de Codul muncii. Ne amintim ce furtună au stârnit cei de la USL, doar-doar vor mai stoarce un vot în plus de la oamenii simpli, puțin informați, fiindcă exact pe acest lucru se bazează dumnealor, pe lipsa de informare a alegătorilor, pe care îi speriau cu presupuse consecințe catastrofale ale codului.

Numai acum câteva luni, Victor Ponta răspândea panica printre români, anunțând salarii mult mai mici și șomaj din ce în ce mai mare, ba chiar și iminența a mii de falimente pentru firme, deși știa foarte bine că tocmai întreprinzătorii privați cereau insistent un nou cod al muncii. Mai mult, a încercat, prin orice mijloace, să se opună adoptării legii, inițiind chiar și o moțiune de cenzură.

La rândul său, Crin Antonescu, lepădat de orice urmă de liberalism, considera că același Cod al muncii „dezavantajează întreprinzătorul” și că „nu e bun, în primul rând, pentru mediul de afaceri”. Având în vedere însă soliditatea cunoștințelor dumisale de economie și brusca fascinație pentru tezele socialismului, n-ar trebui însă să ne mai mire.

Adevăratele efecte ale acestei legi au început să apară. Astfel, peste 100.000 de noi contracte de muncă au fost înregistrate în prima săptămână de la intrarea în vigoare a noului Cod al muncii, însoțit de controale privind combaterea muncii la negru, iar, în acest moment, numărul contractelor a trecut de 157.000. Dintre acestea, 70% sunt pe durată nedeterminată, iar aproximativ 30% pe durată determinată, lucru care înseamnă, automat, locuri de muncă reale, cu taxe plătite la stat, cu noi venituri la buget.

Declarația politică este intitulată „Semnal de alarmă cu privire la scăderea dramatică a încrederii în Parlamentul României”.

Stimați colegi,

Încrederea în instituțiile politice este fundamentală într-o societate democratică. Cu toții știm că, în funcție de nivelul de încredere acordat de către populație instituțiilor, putem spune că sistemul politic se bucură de susținere. Dar ce se întâmplă atunci când oamenii încep, ușor-ușor, să-și piardă încrederea în instituții? Nu este afectată oare consolidarea democrației?

Trăim într-o societate în care încrederea în indivizi devine din ce în ce mai mult un lucru rar. Oamenii încep să aibă din ce în ce mai puțină încredere în propriii semeni, interacțiunile reciproce și agregarea voluntară a intereselor comune se diminuează.

Asemenea fenomene nu pot duce decât la scăderea participării civice și politice, dar și la diminuarea interacțiunilor economice, cu efect direct asupra prosperității. Capitalul social înregistrează o tendință semnificativă de scădere. Cu alte cuvinte, oamenii ignoră să mai colaboreze pentru atingerea unor scopuri comune.

Românii acordă din ce în ce mai puțină încredere justiției, poliției, partidelor politice, Guvernului, ca instituție, Parlamentului – vezi „Barometrul încrederii românilor”, IRES, martie 2010, alte analize făcute de diverse ONG-uri: Fundația Soros, IPP, Asociația Pro Democrația etc., de Academia Română, prin intermediul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, precum și alte surse, care arată, secvențial sau în tendințe, scăderea încrederii în instituții.

Ar trebui să fim îngrijorați că Parlamentul, cea mai importantă instituție a democrației românești, singurul for legiuitor, a ajuns la cote alarmant de mici în percepția românilor? Ar trebui să ne gândim cu mai multă seriozitate și responsabilitate față de această tendință? Eu cred că da, căci, altfel, legitimitatea reprezentării devine un mare semn de întrebare.

Într-o ierarhie a lipsei de încredere, parlamentarii și Parlamentul se află pe primul loc. Stăm mai prost în percepția românilor și decât alți reprezentanți politici, mai prost decât consilierii județeni sau locali, mai prost ca orice primar.

Declarația politică se intitulează „Alimentele de bază încă ne costă mult. Oare de ce?”.

Doamnelor și domnilor senatori,

În declarația mea de astăzi am să vorbesc tot despre problemele din agricultura românească, la fel ca și în ultimele declarații pe care le-am susținut în plenul Senatului, rezumându-mă la a vă prezenta câteva răspunsuri la întrebări pe care ni le punem mulți dintre noi.

Mă voi opri puțin și la frecvent pomenita reducere – până la pragul de 5% – a TVA-ului la produsele alimentare de bază, formulată și susținută ca modalitate de reducere a prețurilor la alimente și, în acest fel, pentru o prezență mai consistentă a produselor românești în rafturile magazinelor.

Și aș începe cu o întrebare, logică de altfel, și anume: oare s-ar putea ajunge, pe această cale, la reducerea acestora cu 19 puncte procentuale, cât reprezintă diferența dintre TVA-ul actual – 24% și cel propus, de 5%?

În contextul în care comerțul la negru este o realitate de nimeni contestată, dar nu e nici pe departe „o apariție” exclusivă a actualei guvernări și cu atât mai puțin specifică perioadei 2009–2011, pentru diminuarea căruia Guvernul actual a făcut mult mai mult decât cele de dinainte, fără a avea pretenția de a-l fi și stârpit, mi se pare că invocata reducere este mai degrabă o himeră.

Eradicarea acestui fenomen poate da rezultate prin eforturile comune ale tuturor politicienilor, inclusiv ale celor care astăzi ne blamează și pe care, tot astăzi, în încheiere, mă încumet să-i întreb, plecând de la afirmația de ei făcută, atunci când se refereau la evaziunea fiscală: în anii când se aflau în fruntea bucatelor, câți dintre producătorii de produse de patiserie și de panificație, despre care existau numeroase dovezi că facturează mult mai puțin decât intră în prăvălii, au fost anchetați, pentru ca apoi să fie trimiși în fața instanțelor de judecată și condamnați?

După știința mea, niciunul!

Asta înseamnă că încă mai sunt multe de făcut, iar acest lucru putem să-l facem numai împreună.

Rămâne, dar, să acordăm prioritatea care se cuvine agriculturii românești, astfel încât să avem produse cât mai multe și, cu siguranță, atunci și prețurile vor fi rezonabile.

## Domnule președinte, Onorat Senat,

În urmă cu o săptămână, vă aduceam la cunoștință evenimentele legate de cea de-a XXXI-a ediție a Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, desfășurat în județul Alba, sub egida UNESCO. Acesta este un festival de care atât județul, cât și întreaga țară are nevoie. A-l cinsti cum se cuvine pe unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României este o obligație morală cu care îi suntem datori lui Lucian Blaga.

Blaga nu a fost doar poet și filozof, așa cum îl cunoaștem majoritatea dintre noi, nu a fost doar o figură marcantă a culturii românești interbelice, cel care a scris „Poemele luminii” și care ne-a lăsat o foarte mare moștenire culturală. Lucian Blaga a fost și un diplomat român care, nu o dată, s-a implicat în crearea unei imagini pozitive a României în afara țării.

În calitatea sa de consilier de presă, de secretar de legație în diferite capitale ale Europei – Varșovia, Praga, Berna și Viena – sau de ambasador în Portugalia, a luat contact cu marile personalități ale timpului și, așa cum afirma Constantin I. Turcu, „servind diplomația românească, Lucian Blaga și-a înțeles rolul de adevărat purtător de cuvânt al vocației de pace și cooperare a poporului român, de apărător al dreptului său inalienabil la independență, suveranitate, integritate și unitate națională”.

În acest sens, în semn de recunoștință pentru activitatea sa diplomatică, și nu numai, în Lancrăm, satul care poartă în nume „sunetele lacrimei”, așa cum spunea Lucian Blaga, și unde se află mormântul acestuia, a fost adus un măslin din Peninsula Iberică. Cel care a avut această inițiativă, istoricul albaiulian Gheorghe Vințan, a pus în Spania bazele Asociației Culturale „Juan Ramon Jimenez și Lucian Blaga”, iar prin plantarea acestui măslin s-a dorit evidențierea legăturii dintre Jimenez și Blaga, care, în anul 1956, a pierdut Premiul Nobel în favoarea spaniolului.

Un alt eveniment care a marcat comemorarea poetului a fost reprezentat de „Zilele Lucian Blaga – 50 de ani de posteritate” (ediție româno-maghiară), care a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute la Cluj-Napoca și a continuat la Satu Mare, la Centrul multicultural „Poesis”.

Declarația politică se intitulează „Poporul chiar vrea sânge și carne de magistrat?”.

Conflict deschis în justiție, între Ministerul Justiției și magistrați, pe tema răspunderii materiale a magistraților. „În România, profesia de magistrat este printre puținele care nu răspund pentru ce fac”, a atacat, joi, ministrul justiției Cătălin Predoiu, în cadrul conferinței „Răspunderea magistraților”.

Iar replicile nu s-au lăsat așteptate. „Se vrea sacrificat judecătorul pentru imaginea publică. Răspunderea materială a judecătorilor e doar o chestiune de imagine”, a declarat Mona Pivniceru, președintele Asociației Magistraților din România.

O altă replică tăioasă la discursul ministrului justiției a venit de la judecătorul Cristi Danileț, membru al Consiliului Superior al Magistraturii. „Noi ce vrem? Să punem magistrații

în țepușă, pentru că așa vrea poporul? Carne și sânge de magistrat? Haideți mai bine să vedem cum putem face sistemul mai responsabil.”, a declarat acesta.

Ce drag îmi era domnul Danileț! Cum se mai lupta el cu generatorii de blocaj din sistemul juridic, cu Costiniu și Pivniceru! Cum o mai susținea în toate demersurile ei pe Monica Macovei!

Și ce anume nu a reușit să rețină? În primul rând, traducerea expresiei „pentru că așa vrea poporul” înseamnă democrație. În al doilea rând, cum și-o fi schimbat el așa de devreme convingerile?

Cristi Danileț, judecător, membru al CSM: „Noi ce vrem? Să punem magistrații în țepușă, pentru că așa vrea poporul? Carne și sânge de magistrat?”

Domnu’ Cristi! Care popor? Dă-l dracului! Ce se bagă el peste profesia ta?! Și, în plus, din banii cui sunt magistrații plătiți? Nu cumva din banii poporului? Și atunci, dacă poporul este cel care plătește, de ce n-ar putea fi sancționați de cei care dau banii? Unde în lume cel ce dă banii nu-l poate sancționa pe cel ce-i papă banii de pomană, ba mai mult, îi produce prejudicii și financiare, și de imagine?

Treaba stă așa:

Judecătorii își exercită profesia prin aplicarea strictă a prevederilor din documentele de bază ale acestei profesii, codurile civil și penal, elaborate de experți. Orice încălcare a acestor coduri de către un judecător în practicarea meseriei sale conduce la erori cu consecințe asupra vieții oamenilor, sub o mulțime de aspecte.

Declarația politică este intitulată „Care este cea mai bună veste pentru România?”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați invitați,

În primul rând, ca urmare a recentelor alegeri din Convenția națională a Partidului Democrat Liberal, țin să felicit noul Birou permanent și pe președintele partidului, Emil Boc. De asemenea, le urez succes în activitatea de coordonare a partidului pentru perioada următoare, pentru că greul nu a trecut și mai avem mult de muncă pentru a scoate România din criză.

E adevărat că primul hop l-am trecut cu bine, scoaterea României din recesiune, dar urmează să concretizăm și mai mult această stare de fapt în bunăstarea cetățeanului român.

Regret faptul că mass-media a tratat cu indiferență sau, la unele trusturi, chiar cu rea intenție ceea ce ne-a comunicat Institutul Național de Statistică vinerea trecută. Vestea că România a ieșit tehnic din recesiune, după ce produsul intern brut a înregistrat al doilea trimestru consecutiv de creștere economică, ar fi trebuit să fie cap de afiș cel puțin două săptămâni.

Poate că cifrele sunt mici, produsul intern brut, în trimestrul I din 2011, fiind, în termeni reali, mai mare doar cu 0,6% comparativ cu trimestrul al IV-lea din 2010. Asta nu înseamnă însă că orice fapt pozitiv al Guvernului trebuie minimizat sau negat fără scrupule, doar din interes politic.

Pentru că ceea ce se vehiculează zilele acestea prin presă și la CNA mă îngrozește, mă refer, evident, la înregistrările și mailurile dintre Stelian Negrea, fost angajat important al trustului „Intact”, și Codruț Șereș, președintele „Antena Group”, modul în care i se comandau subiecte în

cadrul departamentului de investigații „Intact”, doar pentru faptul că victimele nu aveau contracte de publicitate cu respectivele televiziuni sau îl deranjau politic pe patronul lor, mă face să mă întreb dacă n-ar trebui sancționate respectivele posturi cu suspendarea licenței pe o perioadă de timp. Dar nu vreau eu să mai dezvolt acum subiectul, pentru că românii știu deja în ce măsură deontologia este prezentă în trusturile mogulilor, așa că o să vă reamintesc doar câteva dintre veștile bune ale săptămânilor trecute.

Declarația politică se intitulează „Deveselu, scutu’ și Cluju’”.

Se spune că după anunțul deciziei de amplasare a scutului american antirachetă în comuna Deveselu, din județul Olt, o echipă mixtă „Realitatea TV” și „Antena 3” a mers în comuna Deveselu să afle opinia localnicilor în legătură cu această decizie. Odată ajunși în comună, reporterii celor două televiziuni au constatat că ulițele acesteia sunt pustii, doar cârciuma era plină.

„– Bună ziua!”, se adresează Andreea Crețulescu primului localnic așezat la masa lungă din mijlocul cârciumii.

„– Săru’ mâna!”, îi răspunse acesta.

„– Spuneți-mi, vă rog, ce părere aveți despre decizia de amplasare a scutului american antirachetă aici, la Deveselu? Or să vină americanii aici, la dumneavoastră. Ce credeți, e de bine, e de rău?

– Nu știu, doamnă!”

Apoi, după ce mai luă o gură de țuică, adăugă: „Habar n-am!” De partea cealaltă a mesei, trei scaune mai încolo, Dana Grecu își încearcă și ea norocul, adresând aceeași întrebare unuia care se chinuia să umple un pahar cu sifon.

„– Spune-mi, te rog, ce părere ai dumneata despre decizia de amplasare a scutului american antirachetă aici, la Deveselu? Vor veni americanii. Ce crezi, e de bine, e de rău?

– Nu știu, doamnă!”

Apoi, după ce, cu chiu cu vai, reuși să umple pe jumătate paharul cu sifon, răspunse printre sughițuri: „Habar n-am!”

Aflați ceva mai în spate, Răzvan Dumitrescu și Cătălin Striblea au observat scena și hotărăsc să se adreseze bătrânului cu părul alb care stătea în capul mesei.

„– Ce zici, unchiule, de scutul antirachetă care va fi amplasat aici, la dumneavoastră, la Deveselu?

– ...

– Vor veni americanii. Ce crezi, e de bine, e de rău?

– Eu știu, neică? Cred că e de rău...

– De ce?” se repeziră cu întrebarea cei doi reporteri.

– „Păi, zise moșneagul pufăind tacticos din țigara lui fără filtru, dacă era de bine, ce, îl punea acilea? Îl ducea la Cluj!”

Declarația politică este intitulată „Ziua Internațională a Familiei – între promisiuni neonorate și măsuri guvernamentale restrictive”.

Ziua de 15 Mai a fost declarată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite ca fiind Ziua Internațională a Familiei, prin Rezoluția 47/237 din 20 septembrie 1993. La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, ziua de 15 Mai a devenit oficial, din 1994, Ziua Familiei Române.

Această zi ar trebui să reprezinte pentru noi toți o ocazie de sărbătoare firească, pașnică, armonioasă în cadrul fiecărei familii.

Sărbătorirea acestei zile are o mare importanță pentru comunitatea internațională, care se străduiește să sprijine constant și să contribuie la îmbogățirea cadrului legislativ și social în vederea amplificării rolului familiei în viața socială.

Cu toate acestea, în realitate, ne lovim constant de datele statistice care ne alarmează, pe bună dreptate, prin observații necosmetizate despre natalitatea în continuă scădere. În țara noastră, statistica arată că o româncă naște, în medie, 1,3 copii, natalitatea fiind în cădere vertiginoasă.

Noua lege privind indemnizațiile pentru mame, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111 din 2010, în loc să le fie de un real folos pentru climatul de liniște și de relaxare atât de necesar formării primelor senzații cognitive și legăturii afective mamă–copil, le scade suma primită celor care aleg să stea doi ani acasă.

În prezent, populația României se ridică la 21,4 milioane de locuitori, iar potrivit datelor Institutului Național de Statistică și celor ale ONU, respectiv ale Eurostat, până în 2050 vor fi cel mult 16 milioane de români. Nici la nivel european

situația natalității nu este mai fericită, o femeie aducând pe lume, în medie, doar 1,5 copii.

Cu toate acestea, specialiștii sunt de acord că natalitatea scăzută reflectă reacția femeilor la condițiile socioeconomice în societățile noastre, și nicidecum „prăbușirea familiei”, ca nucleu de bază al societății. Conform mai multor sondaje, numărul copiilor doriți nu este întotdeauna egal cu numărul real al copiilor aduși pe lume într-o familie. Cu alte cuvinte, dorința de a avea copii pălește din cauza obstacolelor de natură materială sau socială.

Declarația politică se intitulează „Despre dezastrul în agricultură: gura păcătosului adevăr grăiește”. Într-o declarație publică, săptămâna trecută, domnul ministru al agriculturii Valeriu Tabără afirma: „Nu suntem în criză alimentară, însă suntem într-o criză a puterii de cumpărare.” Problema agriculturii românești nu este, așadar, lipsa produselor din magazine, ci faptul că marea majoritate a românilor pur și simplu nu și le mai poate permite.

Faptul că românii au acces la o gamă largă de produse, dar nu și le mai pot cumpăra, este dovada cât se poate de evidentă a incompetenței guvernării PDL. Ce poate fi mai grav de atât? Să ai rafturile magazinelor pline de produse, iar cetățenii să nu poată achiziționa ceea ce își doresc, pentru că au veniturile diminuate din cauza incompetenței Guvernului.

Prețurile la produsele alimentare din România au explodat în ultimii ani, ajungând astăzi la un nivel insuportabil, iar Guvernul nu face altceva decât să ridice din umeri. Puterea de cumpărare a consumatorilor români rămâne cea mai scăzută în rândul statelor Uniunii Europene, iar Cabinetul Boc nu dă niciun semn că s-ar preocupa de această problemă.

Cu un indice de doar 22 de puncte, România se află cu mult sub media celor 100 de puncte stabilite de Comisia Europeană, iar la această stare de fapt o „contribuție” majoră au avut politicile guvernamentale portocalii. În ultimele luni, domnul prim-ministru Boc a fost mai preocupat să fie reales președinte al PDL, decât să inițieze politici guvernamentale de relansare economică și de creștere a puterii de cumpărare.

Stimați colegi,

Agricultura românească este la pământ și la propriu, și la figurat. În loc să găsească soluții pentru a sprijini producția și producătorii autohtoni, ministrul de resort încearcă să arunce responsabilitatea în ograda altora.

În ciuda faptului că se găsesc alimente suficiente pe piață, în ultima vreme au fost înregistrate majorări puternice de prețuri. Conform statisticilor oficiale, în luna martie, mărfurile alimentare s-au scumpit cu 1,17% față de februarie și cu 4,12% comparativ cu decembrie 2010. De la începutul anului, scumpiri de peste 19% au fost înregistrate la legume și conserve de legume, în special la cartofi, unde creșterea a fost de 24,7%, în timp ce la fructe proaspete de 12,56%, iar la zahăr de 11,98%.

Declarația politică este intitulată „Marea încercare pentru români – reducerea unor subvenții guvernamentale pentru gigacalorie”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Potrivit ultimelor discuții dintre autoritățile române și reprezentanții Fondului Monetar Internațional, Guvernul s-a angajat să elimine subvenția la energia termică în perioada imediat următoare. Factura populației pentru încălzire și apă caldă ar putea crește cu până la 60% până la finele anului, în funcție de capacitatea primăriilor de a acoperi diferența din surse proprii.

În prezent, Guvernul acoperă până la 45% din cheltuielile cu combustibil ale producătorilor de energie termică, dar prețul de facturare la populație diferă mult de la o localitate la alta, în funcție de prețul de referință stabilit de Consiliul local și subvenția acordată de fiecare primărie.

Domnul prim-ministru Emil Boc a lăsat să se înțeleagă că o subvenționare nediferențiată este incorectă și că Guvernul analizează posibilitatea de a acorda subvenții direcționate strict către persoanele cu venituri foarte mici.

Eu nu afirm că eventuala tăiere a subvenției doar pentru cei mai bogați dintre români este o idee rea. Dimpotrivă, prin acest lucru decalajele dintre cei bogați și cei săraci s-ar putea micșora. Eu afirm cu tărie că sistemul nu permite o asemenea abordare. Marile pierderi nu sunt la nivelul consumatorului final, ci la nivelul rețelelor. Deja cei mai cu dare de mână și-au montat centrale proprii, iar conectați la rețele au rămas doar cei săraci, pentru care creșterea prețurilor la încălzire și apă caldă echivalează cu intrarea în incapacitate de plată.

În plus, la ora actuală, foarte multe primării sunt în imposibilitatea de a-și plăti propriii angajați, darămite să mai suporte și acest bir.

Prețurile la apă caldă și căldură vor crește masiv, inclusiv la Iași, dacă se vor sista subvențiile. Ieșenii vor plăti dublu sau chiar triplu facturile respective. Situația este similară pentru foarte multe localități din toată țara.

Fiind parlamentar de Iași, dați-mi voie să mă refer în special la situația de acolo. La ora actuală, în Iași sunt 57.581 de apartamente racordate la CET. Practic, fiecare familie din aceste apartamente primește, indirect, subvenție pentru apă caldă și căldură.

Declarația politică se intitulează „Nu contează cine cu cine votează, contează cei ce sunt dați pe listă!”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Sfârșitul săptămânii trecute a adus cu sine un eveniment despre care, în mod normal, nu aș vrea să vorbesc și nu ar trebui să mă intereseze, însă felul în care au decurs lucrurile în cadrul congresului portocaliu îmi inspiră teama ca votul de la congres să nu fi fost un soi de repetiție generală pentru alegerile locale și generale care vor avea loc anul viitor, unde PDL va încerca să impună același mod de lucru în fiecare comună și în fiecare oraș.

Realegerea lui Emil Boc în fruntea „partidului-soare” nu mă face decât să apreciez că s-a reales amfitrionul obedienței, în aceeași zi în care s-a turnat și filmul „Ziua incompetenței”.

Discursurile pestrițe ale candidaților la șefia PDL au demarat cu acreala frustrată a lui Paleologu, îndulcită cu ciocolată „Milka”. Tot ce a dovedit Paleologu a fost aceea că dumnealui poate transforma cu brio cultura în bufonerie.

De cealaltă parte, prestația de cleric a lui Emil Boc din timpul discursului a reușit să inducă o liniște profundă, generată de înmărmurirea delegaților la congres, precum în pelicula „Tăcerea mieilor”, ca urmare a visului frumos indus prin hipnotizarea întregului efectiv prezent, dar mai ales de infuziile de capital bine plasate în buzunarele votanților.

Blaga a venit cu un discurs oarecum realist, dar tardiv, având în vedere că a pus umărul la distrugerea acestei țări. Practic, a fost ca vocea plăcintarului după război, venită să eviscereze de-a dreptul întreaga conștiință a delegaților.

Exercițiul alegerilor de a doua zi, precedat de distribuirea în sală fără nicio reținere a fluturașilor pe care erau scrise numele vicepreședinților care trebuiau să iasă în urma votului delegaților, a transformat votul în pseudovot, iar echipa dorită de la Cotroceni s-a transformat în poruncă pentru delegați. Lucrul acesta arată, fără nicio tăgăduială, construcția pe deținerea controlului puterii de către partidul-stat, iar priceperea în acest sens a fost vizibil demonstrată prin controlul la nivel intern, atunci când listele din sală au putut fi considerate adevărate „profeții”, după ce votul a dat rezultate identice cu numele de pe foi.

Declarația politică este intitulată „Reinventarea falselor raportări”.

Guvernanții actuali și presa obedientă încearcă să-și aducă laude pentru intrarea în vigoare a modificărilor Codului muncii. Nu au trecut decât doar câteva săptămâni de la acest eveniment și au început să apară, pe surse apropiate puterii, informații cu zeci de mii de noi contracte de muncă.

De fapt, lucrurile stau prost, ca în bancul cu nu i s-a dat, ci i s-a luat. Numărul salariaților din România a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 50 de ani, circa 4 milioane. Dacă scade șomajul, dar nu crește numărul celor ocupați, înseamnă, cum am prevăzut înainte de angajarea răspunderii pe modificările Codului muncii, că aceeași muncă realizată prin contracte pe termen lung sau nedeterminat poate fi efectuată de mai mulți zilieri sau de persoane angajate pe perioadă determinată.

În acest fel, s-a înrăutățit situația salariaților cu contracte permanente și s-a redus numărul șomerilor indemnizați, întrucât, după un contract de muncă de două-trei luni, nu se mai califică pentru a beneficia de indemnizația de șomer.

Astfel, se înrăutățește și situația șomerilor, a celor în căutarea unui loc de muncă. Singurul beneficiar este fondul de șomaj. Numai că acesta devine inutil sau ar trebui redus, din moment ce zilierii, cei încadrați temporar sau pe perioade determinate, nu mai pot beneficia de protecție socială.

În esență, intrarea în vigoare a noilor modificări ale Codului muncii nu creează locuri de muncă, pune pe fugă investitorii străini și români, elimină protecția socială și juridică a salariaților, prin afectarea dreptului la indemnizație de șomaj, prin contracte care-l pun pe salariat la discreția totală a angajatorului, prin descurajarea recursului la justiție în probleme de muncă și drepturi salariale, prin slăbirea sindicatelor și a reprezentării lucrătorilor în raporturile cu angajatorii și Guvernul abuziv.

Pentru scurt timp, au fost angajatori și patroni care au agreat noile modificări la Codul muncii, dar și bucuria acestora a trecut repede, când au văzut că sunt candidați la infracțiuni penale, pasibili de închisoare, căutați acasă și la firmă cu poliția și jandarmeria pentru a se descoperi dacă nu ascund muncitori fără contracte.

Declarația politică se intitulează „CEDOrește românul de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului”.

Într-o țară săracă, sfâșiată de interesele de grup ale clientelei politice aservite puterii, românul nu mai crede în prea multe. Până acum, mai avea câteva repere de care să se mai agațe într-o societate în derivă: religia, școala, morala. În ultimul timp, chiar și acestea au căzut în deriziune, religia fiind înlocuită cu îndoiala, școala cu manifestările extremiste, iar morala, în numele democrației și al mimetismului occidental, confundată lejer cu libertinajul.

Românul a dobândit însă un drept pe care a încercat să-l exploateze la maximum: dreptul de a apela la justiție. La ce îi ajută însă, pare a fi o întrebare de-a dreptul retorică.

Un nou idol la care se închină românii este CEDO. Până nu de mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului era un fel de Mecca, un obiectiv mult prea îndepărtat, intangibil și la care nu prea sperai să ajungi. De câțiva ani buni, situația pare să se fi schimbat radical. Orice justițiabil care se consideră vătămat într-un drept al său, după ce a epuizat toate căile ordinare de atac din dreptul intern, are posibilitatea să se adreseze și acestei instanțe supranaționale.

Desigur, nu toți știu că o hotărâre judecătorească dată aici nu mai poate fi schimbată, însă CEDO poate oferi o „satisfacție echitabilă”, o reparație pecuniară atât pentru daunele materiale, cât și pentru cele morale suferite de o persoană. Pe unii doar asta îi și interesează.

Așa cum stau lucrurile acum, nu prea avem motive să ne mândrim cu deciziile luate de justiția română. Lipsa de unitate a actelor normative, adeseori impreciziile termenilor, ultraactivitatea legilor, prelungirea efectelor unei legi mai vechi într-una mai nouă dau naștere la o serie de confuzii și de bâlbe care nu ne aduc decât neajunsuri.

Dintre cele 47 de state părți ale Convenției Drepturilor Omului, document care stă la baza hotărârilor CEDO, împreună cu protocoalele adiționale, România ocupă locul al treilea printre statele pârâte. Pe rolul Curții se află peste 140.000 de dosare, în care calitate procesuală activă are orice particular, indiferent de cetățenie, iar calitate procesuală pasivă o au exclusiv statele părți la Convenție.

Declarația politică este intitulată „Mitingul polițiștilor a încurcat doar circulația, nu și planurile Guvernului”.

Polițiștii au ajuns bătaia de joc a Guvernului, care, în marșul său triumfalist către nicăieri, i-a lăsat pradă, pe cei care ar trebui să fie primii apărători ai ordinii și liniștii publice, la mila publică.

Amenințați cu șomajul, cu măsuri în forță dictate de o economie în derivă zilnică, oamenii legii nici nu mai pot scoate capul în lume. De la mitingul la care s-au remarcat prin izbucnirile pline de ură contra președintelui țării, nu au mai avut curajul decât să vorbească în șoaptă. Este inadmisibil să îi desconsideri și să îi supui umilinței publice pe acești oameni.

Academia de Poliție este o citadelă pe care, an de an, tineri din toată țara își propun să o cucerească tocmai în căutarea siguranței unui loc de muncă. Intrarea pe locurile Academiei este considerată, pe bună dreptate, un adevărat titlu de glorie, pe care puțini aleși îl cuceresc.

Mai există și varianta pentru perdanți: Școala de Agenți de Poliție. Aici pretențiile scad, pentru a da posibilitatea și celor mai puțin norocoși să intre totuși într-o structură asemănătoare școlilor postliceale. De obicei, aici se înghesuie copii din familii cu posibilități materiale reduse, care speră ca măcar ei să-și asigure viitorul, să îmbrace, cum se spunea pe vremuri, „haina statului”.

Stau și mă întreb: pentru ce se mai scot anual la concurs sute sau chiar mii de locuri pentru admitere, dacă, imediat ce sunt absolvite aceste forme de învățământ, urmează disponibilizarea? Care este logica? Cine nu face bine calculele logistice?

Fenomenul devine cu atât mai preocupant, cu cât conduce, uneori, la gesturi extreme. Polițiștii, din cauza armamentului din dotare, sunt mult mai vulnerabili la depresii, la șocul expulzării dintr-o carieră pentru care mulți au făcut sacrificii pe care nu toți am fi dispuși să le facem. Sunt, într-adevăr, testați psihologic, dar niciun test din lume nu poate anticipa declicul survenit în urma unei drame, pe care personalitatea fiecăruia o amplifică în mod diferit.

Guvernul actual și-a dat măsura incompetenței și a inadecvării la societatea democratică. Incendiindu-și propriile metereze și sacrificându-și primii „infanteriști”, a riscat să ne expună pe toți haosului și mistificării. Președinții de sindicat ai polițiștilor au fost reduși la tăcere. Ei au mărturisit, cu ocazia eșecului mitingului de ieri, că nu mai au curaj, că au avut de suferit profesional și legal prea mult după mitingul din 26 septembrie 2010. Mitingul caschetelor aruncate în poarta Palatului Cotroceni nu i-a scutit de un buget de operetă, care îi condamnă la concediere pe aproape 10.000 dintre ei.

Declarația politică este intitulată „Nimic nou – DMH-ul nu a fost restructurat”.

## Doamnelor și domnilor,

Săptămâna trecută, făceam o trecere în revistă a competențelor unui parlamentar. După ce am prezentat rațiunea unei declarații politice, am să vă prezint punctul de vedere asupra rostului întrebărilor adresate membrilor Guvernului.

Oamenii care ne-au votat ne sesizează, din viața de zi cu zi, asupra unor dificultăți întâlnite în desfășurarea activităților. Aș putea spune că cvasitotalitatea acestor sesizări sunt de mare bun-simț, în majoritatea cazurilor, că se lovesc de o birocrație excesivă, de acea „Direcție a Mișcării Hârtiilor” (DMH) de pe vremea comunismului, care, probabil, completează fișa postului multor funcționari, de cantitatea impresionantă de acte pe care trebuie să o vehiculeze un cetățean care are nevoie de o aprobare și de cuantumul taxelor infernale în realitatea scăderii salariilor și pensiilor și a unei inflații de neoprit.

Normal că aceste probleme noi le prezentăm în aceste întrebări și le adresăm membrilor Executivului. Circuitul acestor hârtii, în ministere, se oprește, de preferință, la biroul juridic. Cum este și normal, conform pregătirii și fișei postului, respectivul departament îți răspunde foarte tehnic, consemnând încadrarea juridică corectă existentă la momentul respectiv. Problema care nu se sesizează este că, în mare, petenții noștri, cei pe care îi reprezentăm în Parlament pe această cale, solicită, de fapt, o simplificare a actului administrativ, prin comasarea și abrogarea multor ordine de ministru, prin simplificarea normelor de aplicare a unor legi, și o ajustare a taxelor la puterea economică reală din momentul respectiv.

Surprinzător este că tocmai aceste așteptări nu primesc un răspuns măcar de amabilitate și complezență, precum că ar fi luat act, ar credita cu înțelegere, ar gândi oarecare măsuri în acest sens sau că își propun ceva în domeniu.

Este adevărat că la aceste întrebări nu poate răspunde biroul juridic și că ministrul de resort, indiferent de domeniul de activitate, ar trebui să aibă totuși un departament specializat care să gestioneze aceste observații venite de la electorat.

## Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se numește „Autostrada Transilvania nu este o prioritate”. Nu este părerea mea, ci a unui coleg parlamentar, fost ministru PDL al transporturilor, de curând plecat din minister.

Sunt curios care sunt, de fapt, prioritățile în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, din moment ce a avea o autostradă care să traverseze țara este ceva puțin important, ușor de trecut pe locuri secunde. Îmi pare rău că s-a ajuns până în 2011 ca să aflăm care este cu adevărat mandatul miniștrilor actualei puteri. Este evident că prioritățile României nu coincid cu ale Domniilor Lor.

Domnule Berceanu,

Autostrada Transilvania este prioritatea mea, ca senator trimis de județul Bihor, care așteaptă de câțiva ani începerea lucrărilor la Borș. Ironia face ca și Ungaria să aștepte să ne decidem noi să construim autostrada, pentru a uni culoarele rutiere.

Acum înțeleg și răspunsurile evazive la interpelările pe care le-am făcut de-a lungul timpului, și estimările greșite, ca și amânările succesive ale termenelor de execuție. Totul pentru că nu avem de-a face cu o prioritate națională, în opinia unui fost ministru al transporturilor.

Mi-e teamă că în aceeași categorie de interes se încadrează și alte lucrări de modernizare a infrastructurii din România. Dovadă stau craterele din drumurile noastre naționale, centurile ocolitoare ale multor orașe, care au primit finanțare de la Uniunea Europeană de până la 70%, dar care au rămas încă la faza de studiu de fezabilitate..., și lista poate continua.

Este important ce va avea de spus în legătură cu asta și comisarul european pentru dezvoltare Andris Piebalgs. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Prioritățile Guvernului Boc – FMI și interesul de partid”.

Politica actualului Guvern este politica interesului de moment: important este să fie cuminte și obedient față de Fondul Monetar Internațional, ca să-și primească banii, iar apoi devine și mai important către ce firme și interese de partid sunt direcționați banii publici.

Nici nu trebuie să-mi dovedesc afirmațiile. Este suficient să deschideți ziarele și să vă uitați la știri. În fiecare zi mai apare un caz de corupție la nivel înalt. În fiecare zi mai aflăm despre o fiică, o soție sau o mamă de ministeriabil care face afaceri cu statul sau derulează proiecte pe bani europeni.

Nu sunt singurele știri. Aflăm, de asemenea, cum FMI dictează concedieri masive și Guvernul acceptă fără să se gândească dacă mai există vreo altă soluție, cum se elimină subvenția la căldură, declanșând, cu siguranță, „marea debranșare”, cum a numit-o presa, și mai aflăm că o să ne coste mai mult călătoriile cu trenul și metroul, că doar la acest lucru se pot gândi pentru suplimentarea de fonduri la CFR, asta când nu au nebunatica idee să vândă șinele la fier vechi. Este însă foarte interesant că se simte deja aerul campaniei electorale din 2012. Așadar, printre toate veștile proaste pe care le încasăm deja amorțiți de loviturile precedente, ne bulversează știrea despre mărirea de salarii și pensii. Nu pot să nu mă întreb: cum? Este ca și cum un individ care tocmai și-a ipotecat casa, care are frigiderul gol și copiii îi plâng de foame își anunță familia că anul viitor cumpără o mașină de lux. Sunt două tipuri de reacție în fața acestei atitudini: ori îl consideri nebun pe respectivul, ori realizezi că te-a mințit în toată această perioadă în legătură cu economiile familiei.

Sunt curios ce reacție vor avea și românii în fața promisiunilor de campanie. Mai curios sunt însă de unde vor veni banii pentru măririle anunțate. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Legea presei în România, o necesitate sau... nu?”. Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Ca a patra putere în stat, presa deține un rol mai mult decât semnificativ. Pe lângă funcția de informare și comunicare, ea este un factor esențial de formare și, putem spune, și de educare a populației.

Rolul său covârșitor în societatea contemporană nu mai poate fi pus la îndoială, fiind mai mult decât evidentă necesitatea de informare existentă în fiecare țară.

După douăzeci și doi de ani de democrație de tip european, în România regăsim nevoia unor noi acte legislative în domenii esențiale. Unul dintre acestea este tocmai cel referitor la presă.

În legea fundamentală a țării, articolele 30 și, respectiv, 31 fac vorbire despre libertatea de exprimare și dreptul la informație, punându-se accent pe drepturile și libertățile presei.

În același timp, nu trebuie să omitem că aceste drepturi vin cu o serie de responsabilități, ce țin de apărarea demnității, onoarei și imaginii fiecărui individ, conform prevederilor alineatului (6) al articolului 30, așa cum alineatele (2) și, respectiv, (4) ale articolului 31 din Constituție accentuează responsabilitatea unei informări corecte, ca o condiție _sine qua non_ .

Consider că libertatea presei române, așa cum este ea prevăzută în Constituție, nu poate exista fără reglementări care să protejeze această libertate, reglementări care să presupună o lege a presei, un cod deontologic, un statut, reglementări care să aibă în vedere libertatea și drepturile presei, dar și obligațiile acesteia, ca ansamblu firesc în orice stat democratic.

Trebuie luat în calcul cu maximă seriozitate și totală implicare faptul că a patra putere în stat nu beneficiază, așa cum este și firesc în oricare domeniu, de o lege specială, care să protejeze drepturile și libertățile fundamentale, atât ale presei, cât și ale consumatorilor de presă, așa cum Constituția o prevede.

Stimați colegi,

În 2011 și după atâtea transformări majore ale societății românești din 1989 încoace, a venit vremea asumării răspunderii politice, a maturității, a implicării și a unei acțiuni concrete și unitare în această privință.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Încheiem aici primul punct al ordinii de astăzi.

Rog liderii de grup și viceliderii să dea un semnal de mobilizare pentru a putea să trecem la partea de legiferare a ședinței noastre de astăzi, pentru a nu fi obligați să apelăm la instrumentele clasice de mobilizare.

În înțelepciunea celor 20 de ani de Parlament, domnul senator Verestóy sugerează că instrumentul clasic este cel mai potrivit.

Domnule senator Gheorghe David, vă rog să dați lectură listei alfabetice a senatorilor.

|**Domnul Gheorghe David:**|| |---|---| |Albert Álmos|prezent| |Andrei Florin Mircea|prezent| |Andronescu Ecaterina|prezentă| |Antonescu George Crin Laurențiu|absent| |Arcaș Viorel|delegație| |Ariton Ion|Guvern| |Badea Viorel Riceard|prezent| |Banias Mircea Marius|prezent| |Bara Ion|prezent| |Bașa Petru|absent| |Bădescu Iulian|absent| |Bălan Gheorghe Pavel|prezent| |Belacurencu Trifon|absent| |Berca Gabriel|prezent| |Berceanu Radu Mircea|prezent| |Bîgiu Marian Cristinel|prezent| |Bîrlea Gheorghe|prezent| |Blaga Vasile|prezent| |Boagiu Anca Daniela|Guvern| |Boitan Minerva|prezentă| |Bokor Tiberiu|prezent| |Borza Dorel Constantin Vasile|prezent| |Bota Marius Sorin Ovidiu|învoire| |Calcan Valentin Gigel|prezent| |Câmpanu Liviu|prezent| |Chelaru Ioan|prezent| |Chirvăsuță Laurențiu|prezent| |Chivu Sorin Serioja|prezent| |Cibu Constantin Sever|absent| |Cinteză Mircea|absent| |Coca Laurențiu Florian|prezent| |Constantinescu Florin|absent| |Constantinescu Viorel|prezent| |Cordoș Alexandru|absent| |Corlățean Titus|prezent| |Crăciun Avram|prezent| |Cseke Attila Zoltán|Guvern| |Daea Petre|prezent| |David Cristian|absent| |David Gheorghe<br>Diaconescu Cristian|prezent<br>prezent| |Diaconu Mircea|prezent| |Dobra Nicolae|prezent| |Dumitru Constantin|prezent| |Fekete-Szabó András Levente|prezent| |Feldman Radu Alexandru|prezent| |Filip Petru|absent| |Fodoreanu Sorin|prezent| |Frâncu Emilian Valentin|prezent|

18 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 63/27.V.2011

Frunda György prezent Găină Mihăiță prezent Geoană Mircea Dan prezent Ghișe Ioan prezent Greblă Toni prezent Grosu Corneliu absent Günthner Tiberiu prezent Gyerkó László absent Hașotti Puiu prezent Hărdău Mihail absent Humelnicu Augustin Daniel absent Ichim Paul absent Igaș Traian Constantin Guvern Ion Vasile absent Iordănescu Anghel prezent Jurcan Dorel prezent Lazăr Sorin Constantin delegație Luca Raymond prezent Mang Ioan prezent Marcu Gheorghe prezent Mardare Radu Cătălin prezent Marian Ovidiu prezent Marian Valer prezent Markó Béla Guvern Mazăre Alexandru prezent Măgureanu Cezar Mircea prezent Mărcuțianu Ovidius prezent Meleșcanu Teodor Viorel delegație Mihăilescu Petru Șerban prezent Mitrea Elena prezentă Mitrea Miron Tudor prezent Mîrza Gavril prezent Mocanu Alexandru prezent Mocanu Toader prezent Moga Nicolae prezent Mustățea Vasile prezent Mutu Gabriel absent Necula Marius Gerard delegație Nedelcu Vasile prezent Nicoară Marius Petre absent Nicoară Romeo Florin prezent Nicolaescu Sergiu Florin prezent Nicula Vasile Cosmin delegație Nistor Vasile absent Niță Mihai prezent Onofrei Orest prezent Oprea Dumitru delegație Oprea Mario Ovidiu prezent Panțuru Tudor absent Pașca Liviu Titus prezent Păran Dorin prezent Pereș Alexandru absent Pintilie Vasile absent Plăcintă Sorina Luminița prezentă Pop Gheorghe prezent Popa Cornel prezent Popa Mihaela prezentă Prodan Tiberiu Aurelian absent Prunea Nicolae Dănuț prezent Rasaliu Marian Iulian prezent Rădulescu Cristian prezent Rădulescu Șerban delegație Robu Nicolae prezent Rotaru Ion delegație Rușanu Dan Radu absent Rușeț Ion prezent

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Bună ziua, stimați colegi!

Reluăm lucrările noastre.

Pentru cei care nu au vizitat o expoziție a UNICEF-ului din foaierul Senatului, vă încurajez să o faceți. Încurajez colegii senatori să aibă inițiative care să folosească spațiile publice pentru acțiuni utile din punct de vedere al activității politice și de comunicare.

Suntem în cvorum de ședință.

Voi fi asistat în conducerea ședinței noastre de către colegii noștri, domnii senatori Orest Onofrei și Gheorghe David, secretari ai Senatului.

87 de senatori și-au înregistrat prezența până acum.

Aș dori să vă rog să vă ocupați locurile în sala de plen. Cred că putem să înregistrăm un nou grup în Senatul României, grupul senatorilor fără cravată...

Rog colegii cu și fără cravată să-și ocupe locurile în sală, pentru a putea să vă

Vă mulțumesc.

Vă rog să încercăm să intrăm în dezbaterea noastră de astăzi.

Vă supun atenției ordinea de zi.

Domnul lider Cristian Rădulescu avea o propunere referitoare la ordinea de zi.

Microfonul central pentru domnul senator Cristian Rădulescu, vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Am două propuneri, care au întrunit – înțeleg eu – și acceptul colegilor din celelalte grupuri parlamentare, și anume punctul 10, Proiectul de lege privind darea în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii a unor suprafețe de teren, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” – Stațiunea de CercetareDezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, în vederea realizării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA a obiectivului de investiție „Autostrada Arad – Timișoara – Lugoj” – „Varianta de ocolire Arad, cu profil de autostradă”, respectiv a obiectivului de investiție „Autostrada Nădlac – Arad”, să fie trecut la punctul 9, iar punctele 20 și 21, care se referă la admiterea în magistratură, din motivele pe care le bănuiți, se apropie momentul examenelor, să le trecem și pe ele mai în față, și anume după punctul 10, deci după proiectul de lege privind schimburile de terenuri pentru autostradă.

## Mulțumesc.

Sunt legi organice amândouă, deci votul va fi luni, indiferent de decizia plenului. Cum vor considera senatorii.

Deci avem, practic, propunerea pentru rocadă: punctul 10 cu punctul 9 și avansarea pe punctul 10, pe varianta nouă, a punctelor 20 și 21. Înțeleg că aceasta este propunerea. Domnul președinte Greblă, microfonul 4.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Dacă este adevărat că proiectul aflat la punctul 22 din ordinea de zi, și anume Proiectul de lege pentru instituirea unei măsuri referitoare la admiterea în magistratură în perioada 2010–2011, ar putea să suporte o discuție cu privire la așezarea lui într-o altă poziție, deci nu la 22, ci, eventual, mai în față, Proiectul de lege – așa cum s-a convenit politic – pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 16/2011 privind unele măsuri temporare pentru continuarea activității Consiliului Superior al Magistraturii, aflat la punctul 21, nu-și găsește nicio justificare pentru a fi devansat, ba dimpotrivă, s-a convenit ca el să fie analizat la pachet cu completarea Consiliului Superior al Magistraturii cu membri din societatea civilă, și cred că acest lucru ar trebui să fie convenit politic cel mai târziu pentru ședința de luni. Astfel încât, în ceea ce privește punctul 21, ne opunem categoric ca el să fie schimbat de pe ordinea de zi. Punctul 22 poate avea o justificare, dar atâta tot.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Este vorba de punctele 21 și 22, nu de punctele 20 și 21. Ambele sunt legate de CSM. Punctul 20 este o chestiune legată de ordine, medalii, decorații. Deci punctele 21 și 22.

Atunci, practic, propunerea – dacă înțeleg bine –, în sensul acestui dialog între grupurile parlamentare, este ca punctul 22, legat de admiterea în CSM, examenul de admitere la Institutul Național de Magistratură, să vină pe locul 10.

Punctul 21, legat de cvorumul în CSM, să fie discutat odată ce liderii vor conveni și asupra deblocării CSM-ului pe partea de reprezentanți ai societății civile.

De acord cu această variantă?

Cu aceste modificări, vă

Vă

Programul de lucru pentru săptămâna viitoare, votul dumneavoastră, vă rog.

- Program obișnuit pentru perioada 23–28 mai 2011.

La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea componenței nominale a Comisiei pentru românii de pretutindeni.

După cum cunoașteți, Biroul permanent a aprobat înființarea acestei comisii. Grupurile parlamentare au făcut nominalizări, care se regăsesc în componența acestei comisii.

Pentru stenogramă, dați-mi voie să citesc această listă, pentru a fi în bună rânduială:

- Viorel Riceard Badea – președinte;

- Elena Mitrea – vicepreședinte;

- Puiu Hașotti – secretar;

– Traian Constantin Igaș, Mihail Hărdău, Mihaela Popa, Marius Sorin Ovidiu Bota, Avram Crăciun, Cristian Țopescu, Frunda György și Anghel Iordănescu – membri.

Și domnul senator Staicu a votat pentru. Cred că a fost o mică problemă cu cartela de vot, vă rog să fie considerat la voturile pentru. A făcut un semn că nu a putut să voteze.

În acest moment, din punct de vedere regulamentar, comisia este activă.

## Vă urez succes.

Este un subiect important și sunt convins că și cravatele vor veni pe măsură ce veți intra în activitate și, așa cum și Comisia pentru afaceri europene a debutat promițător, sunt convins că și această nouă comisie va fi un plus pentru activitatea și pentru legăturile statului român cu românii aflați în străinătate.

La punctul 4 din ordinea de zi, proiect de hotărâre privind respectarea controlului de subsidiaritate și proporționalitate:

– Proiectul de hotărâre cu privire la Cartea verde a Comisiei, intitulată „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE” – COM (2011) 48 final.

Este un material extrem de interesant, am rugat președinții comisiilor și membrii Biroului permanent să-l difuzeze către toții senatorii noștri, este un Proiect de hotărâre privind Cartea verde a Comisiei Europene referitoare la crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE, un subiect vital pentru o competitivitate europeană și cred că este și o sursă de inspirație pentru noi, la nivel național.

În mapele dumneavoastră aveți punctele de vedere ale comisiilor permanente, plus un amendament formulat de domnul senator Petru Șerban Mihăilescu, liderul Grupului parlamentar al senatorilor independenți, pe care am să-l invit să-l prezinte pe scurt.

Fiind vorba de un amendament, acesta trebuie prezentat foarte pe scurt în plen sau, dacă nu doriți, pot să-i dau eu citire.

Cum doriți, domnule senator? Vă rog, pentru că este inițiativa dumneavoastră și cred că este o contribuție valoroasă la punctul de vedere al Senatului cu privire la acest subiect. Microfonul 3, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Pe fond, ideea este că ar trebui ca, de acum încolo, amendamentele să le facem la comisie și, în măsura în care se aprobă, să nu mai fie nevoie de susținere în plen, doar dacă comisia le respinge să merite să fie susținute.

Aici este o singură idee, și anume ca, în cadrul strategic comun al activității privind finanțarea cercetării și inovării, să se ia în considerare și programele care sprijină cercetarea și inovarea și care funcționează cu bune rezultate la nivelul Europei. Și am dat ca exemplu EUREKA, care este inițiativă europeană în domeniul tehnologiilor avansate.

Acesta este conținutul amendamentului, în ideea de a fi nominalizată o acțiune importantă a Uniunii Europene pentru acest domeniu.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc și eu.

A fost nevoie de prezentarea acestui amendament, pentru că el nu a făcut parte din raport, deci trebuia să respectăm procedura pentru a putea să avem acest amendament.

În opinia mea – și este sugestia mea către Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport –, poate ar fi utilă o privire proaspătă asupra Sistemului național de cercetaredezvoltare-inovare.

Vreau să vă informez că, în discuțiile cu președinta Parlamentului austriac, am aflat că Parlamentul austriac chiar a preluat sub jurisdicția sa o parte dintre institutele care aveau o anumită dificultate temporară pentru a-și continua activitatea și, dacă această sugestie a mea va găsi ecou în cadrul comisiei permanente, poate că nu ar fi rău să vedem ce înseamnă pentru cercetarea românească acest nou cadru la nivel european.

Am rugămintea către colegii din staff-ul Senatului să comunice direcției de specialitate și să pună la dispoziția tuturor senatorilor, pe site-ul Senatului, toate cărțile verzi și documentele strategice pe care Comisia Europeană le-a aprobat până în acest moment. Cred că sunt o sursă de inspirație și o sursă de analiză comparativă importantă pentru activitatea noastră.

La punctul 5 este înscrisă nota privind adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la datele de 16 și 17 mai 2011, a următoarelor inițiative legislative:

– Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli și gestionarea fondurilor comunitare (L254/2011);

– Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății (L265/2011);

– Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2011 privind transmiterea unui imobil din domeniul privat al statului și din administrarea Regiei Autonome „Monitorul Oficial” în proprietatea acesteia (L253/2011);

– Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (L218/2011);

– Propunerea legislativă privind modificarea și completarea articolului 259 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare (L205/2011);

– Propunerea legislativă pentru modificarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă (L209/2011);

– Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicată în 2007 (L208/2011).

Aceste inițiative vor fi transmise Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare, în calitate de Cameră decizională.

La punctul 6 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarelor inițiative legislative:

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Votul dumneavoastră cu privire la procedura de urgență pentru Proiectul de lege privind regimul deșeurilor.

Proiectul de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Vă rog, domnule secretar de stat. Microfonul 9.

Vă mulțumesc din nou și vă mulțumesc și pentru votul anterior.

Procedura de urgență pe care o solicităm și aici, la Senat, și la Camera Deputaților este singura modalitate prin care legea de abilitare, rezultată din prevederile constituționale de a abilita Guvernul de a emite ordonanțe simple pe perioada vacanței parlamentare, poate fi adoptată de cele două Camere până la sfârșitul actualei sesiuni parlamentare.

Vă mulțumesc și contez pe sprijinul dumneavoastră pentru aprobarea procedurii de urgență. Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Votul dumneavoastră cu privire la Proiectul de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Cu 36 de voturi pentru, 30 de voturi împotrivă și nicio abținere, procedura de urgență a fost aprobată.

Consult colegii senatori dacă celelalte două propuneri legislative sunt susținute, respectiv:

– Propunerea legislativă privind modificarea alin. (1) și (21) ale art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecție a plantelor, precum și pentru modificarea și abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar;

– Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 523/2003 privind aprobarea Programului național de dezvoltare a turismului „Schi în România”.

Nu sunt susținute și vor urma procedura obișnuită.

La punctul 7 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind ratificarea Acordului pentru înființarea Academiei Internaționale Anticorupție ca organizație internațională, semnat de România la Viena la 2 septembrie 2010.

Din partea Guvernului, doamna secretar de stat Lidia Barac.

Microfonul 8, vă rog.

## **Doamna Lidia Barac** _– secretar de stat în Ministerul Justiției_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor senatori,

România a ratificat Acordul pentru înființarea Academiei Internaționale Anticorupție ca organizație internațională, la Viena, în luna septembrie 2010, prin prezența ministrului justiției, domnul Cătălin Predoiu.

Această academie își propune să dezvolte o ramură a dreptului public penal în zona de luptă anticorupție și este înfățișată și funcționează prin intermediul conferințelor, simpozioanelor, schimbului de expertiză, de bune practici între țările care au semnat acordul și organizațiile în discuție tocmai pentru a profesionaliza o zonă de activitate mai complexă și care are o importanță deosebită în timpurile noastre – este vorba tocmai de această zonă de anticorupție, terorism, care afectează lumea la nivel global.

Guvernul susține acest proiect și vă rugăm să-l adoptați. Mulțumesc.

Mulțumesc doamnei ministru. Domnule președinte Toni Greblă, microfonul 4.

## Domnule președinte,

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, în urma avizelor favorabile obținute de la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții și de la Consiliul Legislativ, a hotărât, în unanimitate, să adopte un raport de admitere a proiectului de lege, fără amendamente. În acest caz, Senatul este Cameră decizională.

Mulțumesc domnului președinte Greblă.

Sunt intervenții, dezbateri pe marginea acestui proiect de lege?

Nu sunt.

Votul dumneavoastră pe raportul comisiei și pe proiectul de lege, un singur vot.

Cu 60 de voturi pentru, două voturi împotrivă și o abținere, proiectul de lege a fost adoptat.

La punctul 8 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziționării de la persoane fizice a metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară.

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Eusebiu Manea Pistru-Popa.

Microfonul 10, vă rog.

**Domnul Eusebiu Manea Pistru-Popa** _– secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii_ **:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2011 privind interzicerea achiziționării de la persoane fizice a metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară, are ca obiect de reglementare interzicerea, sub sancțiune contravențională pentru o perioadă determinată, a achiziționării de la persoane fizice a metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară.

Urgența reglementării este motivată de periclitarea siguranței circulației trenurilor și de amplificarea premiselor producerii unor evenimente feroviare cu consecințe deosebit de grave, ca urmare a numărului mare de cazuri de furturi de materiale și componente ale infrastructurii feroviare, care conduc și la degradarea instalațiilor, astfel încât se impune interzicerea achiziționării de la persoane fizice a metalelor feroase și neferoase, a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară.

Mulțumesc.

Domnule senator Borza, vă rog să prezentați raportul comisiei.

## **Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare interzicerea, sub sancțiune contravențională, pentru o perioadă de doi ani, cu posibilitatea de prelungire prin hotărâre de guvern, a achiziționării de la persoane fizice a metalelor feroase și neferoase și a aliajelor acestora, utilizate în activitatea feroviară.

Raportul comisiei este un raport de admitere, fără amendamente.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Mulțumesc.

Are caracter de lege organică.

Ceea ce va fi dezbătut astăzi va fi votat luni, 23 mai 2011. Există acordul liderilor grupurilor parlamentare cu privire la acest proiect de lege?

## **Domnul Gheorghe David**

**:**

Da!

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Sunt intervenții, dezbateri pe marginea acestui proiect de lege?

Nu sunt.

Un singur vot pe raportul comisiei și pe proiectul de lege.

La punctul 10, conform ordinii de zi modificate, este înscris Proiectul de lege privind darea în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii a unor suprafețe de teren, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” – Stațiunea de CercetareDezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, în vederea realizării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA a obiectivului de investiție „Autostrada Arad – Timișoara – Lugoj” – „Varianta de ocolire Arad, cu profil de autostradă”, respectiv a obiectivului de investiție „Autostrada Nădlac – Arad”.

Domnule secretar de stat Pistru, vă rog. Microfonul 10.

Mulțumesc, domnule președinte.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare transmiterea unor suprafețe de teren, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” – Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în vederea realizării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a obiectivului de investiție „Autostrada Arad – Timișoara – Lugoj” – „Varianta de ocolire Arad, cu profil de autostradă”, respectiv a obiectivului de investiție „Autostrada Nădlac – Arad”.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul președinte Daea.

S-au primit avize favorabile de la Consiliul Legislativ, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisia economică, industrii și servicii.

Comisia a întocmit un raport favorabil, de admitere, cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc domnului președinte Daea. Sunt intervenții, dezbateri? Nu sunt.

Votul pe acest proiect de lege îl vom da luni, 23 mai 2011.

Atunci,

Vă rog să reluăm votul.

Înțeleg că există, în acest moment, un sentiment pozitiv cu privire la acest proiect de lege.

Am să încerc la ora 12.00, când avem vot final, să reiau acest proiect de lege.

Până atunci, rog liderii grupurilor parlamentare să verifice gradul de mobilizare a colegilor.

Îl ținem în rezervă pentru ora 12.00. Dacă nu, vom da votul luni, 23 mai 2011, la momentul votului pe legi organice.

La punctul 9 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2011 pentru modificarea și completarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă”, precum și pentru adoptarea unor măsuri în vederea continuării programului „Prima casă”.

Din partea Guvernului...

Cred că este vorba de „ultima casă” la Guvern. De când s-au introdus și firmele franceze la lista datornicilor de stat, probabil că Ministerul Finanțelor Publice este în căutarea unui nou echilibru.

Vom discuta acest proiect de lege atunci când reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice va fi prezent.

La punctul 11 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2011 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2007 privind efectuarea recensământului populației și al locuințelor din România în anul 2011.

Din partea Guvernului participă domnul secretar general adjunct Ștefan Gáti.

Vă rog, microfonul 9.

## **Domnul Gáti Ștefan** _– secretar general adjunct al Guvernului_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne și stimați domni senatori,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2011 are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2007 privind efectuarea recensământului populației și al locuințelor din România, în sensul corectării și prelucrării informațiilor statistice și datelor cu caracter personal preluate din Registrul Național de Evidență a Persoanelor, în vederea organizării și derulării activităților premergătoare desfășurării recensământului populației și al locuințelor. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2011 se stabilește că, la delimitarea unităților de recenzare și pentru organizarea și efectuarea operațiunilor de colectare a informațiilor, se utilizează, în condițiile legii, datele și informațiile, inclusiv cu caracter personal, din Registrul Național de Evidență a Persoanelor, materiale cartografice și informații din statistică, precum și din recensămintele anterioare. Pentru asigurarea exhaustivității înregistrărilor, sunt prelucrate CNP-urile, etnia, religia și limba maternă.

Instituțiile implicate în efectuarea recensământului colaborează în vederea punerii la dispoziție, în condițiile legii, a tuturor datelor necesare, cu excepția celor referitoare la etnie, religie sau limbă maternă, care se prelucrează doar cu consimțământul expres al persoanelor intervievate sau al reprezentanților legali.

Domnule senator Romeo Florin Nicoară, raportul comisiei.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului a luat în dezbatere acest proiect de lege în ședința din 3 mai 2011 și a hotărât să adopte un raport de respingere.

Motivele au fost, în principal, câteva semne de întrebare legate de modalitatea de legiferare prin ordonanță de urgență a Guvernului, precum și probleme legate de confidențialitatea datelor personale folosite.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Cum am spus, a fost respins cu majoritate de voturi în comisie. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc domnului senator.

Sunt intervenții, dezbateri pe marginea acestui proiect de lege?

Nu sunt.

Revenim la punctul 9 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2011 pentru modificarea și completarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă”, precum și pentru adoptarea unor măsuri în vederea continuării programului „Prima casă”.

Domnul secretar de stat Gherghina a ajuns în plenul nostru.

Domnule secretar de stat, vă rog. Microfonul 10.

## **Domnul Gheorghe Gherghina** _– secretar de stat_

_în Ministerul Finanțelor Publice_ **:**

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Este vorba de o modificare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2009, care are, în principal, două obiective.

Un prim obiectiv, posibilitatea de a accesa un asemenea sprijin și de către persoanele care au o casă de sub 50 de metri pătrați și care doresc să-și mărească confortul.

Al doilea obiectiv al acestei ordonanțe de urgență a Guvernului îl constituie posibilitatea ca băncile să intre în sistemul de garanție și să acopere până la 50% din garanțiile pe care le dădea numai statul până în acest moment, prin Ministerul Finanțelor Publice și, respectiv, prin Fondul de Garantare.

Deci acestea sunt principalele obiective și, pentru a atinge aceste obiective, sunt făcute modificările care au fost propuse prin această ordonanță de urgență a Guvernului. Vă mulțumesc.

Mulțumesc domnului secretar de stat. Domnule președinte Ovidiu Marian, raportul comisiei.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Obiectul de reglementare al proiectului de lege îl reprezintă asigurarea cadrului legislativ în vederea garantării creditelor obținute în cadrul programului „Prima casă”, prin asumarea riscului de credit atât de către stat, cât și de către instituțiile financiare.

Actul normativ stabilește și condițiile pentru achiziționarea unei locuințe prin programul „Prima casă” în situația în care beneficiarul deține cel mult o locuință cu suprafața utilă mai mică de 50 de metri pătrați, care să nu fi fost dobândită prin acest program.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a transmis un aviz favorabil, iar Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a întocmit un raport de admitere.

Amendamentele respinse sunt prezentate în anexa la raport.

Mulțumesc domnului președinte. Sunt intervenții, dezbateri pe fond?

Domnul senator Daea, ușor ezitant, îndoit, frământat de apropierea de microfonul 4?! Vă rog.

Niciodată, domnule președinte, la îndemnul dumneavoastră. Frământarea este legată nu de apropierea de microfon, ci de conceptul și filozofia actului normativ. De aceea aveam o oarecare ezitare, însă dumneavoastră m-ați motivat, m-ați chemat la microfon.

Eu sunt un disciplinat al Senatului, motiv pentru care îmi îngădui, prin propria mea interpretare, să pun o întrebare domnului secretar de stat, cunoscându-l ca un om așezat, așa, la cifre, și anume: ținem minte, când s-a pomenit acest act normativ, că, în accepțiunea Guvernului, erau două obiective care l-au determinat să pornească pe acest drum, și anume acela de a stimula activitatea investițională – înțelegând aici că pui în mișcare oameni, materiale, forțe și, într-un cuvânt, începi să te miști – și, al doilea, grija pe care o avea tot Guvernul față de cei care, la o dată anume sau atunci când pornește actul normativ, nu sunt stăpânii unei case și nu poate să-i lase chiar așa, mai ales că, după aceea, s-a răzgândit și i-a lăsat și fără spitale pe oameni.

Mi-aduc aminte aici, pentru că aceasta era răvășirea minții mele, că mi-a spus un pensionar, alaltăieri, că vine dintr-un spital unde alți pensionari, oameni necăjiți, și-au zdrobit degetele ca să ajungă în spital, pentru a lua o porție de mâncare. Rețineți, nu o aduc din folclor, o aduc din viața reală a lumii, dar aceasta am spus-o pentru îngrijorarea pe care o am vizavi de întrebare.

Deci să înțeleg, domnule secretar de stat, că actul normativ îi pune în mișcare și pe cei care au o casă, în ideea s-o extindă sau să facă altă casă. Dacă este vorba de extindere, înțelegem într-un fel anume, dacă dorește să facă o altă casă, înțelegem în alt fel.

V-aș ruga să veniți cu această precizare și aștept răspunsul dumneavoastră.

Sunt alte intervenții?

Domnul președinte Greblă, microfonul 4.

Ideea programului „Prima casă” trebuie sprijinită și apreciată, astfel încât nu am să fac comentarii pe fond.

Aș dori însă ca domnul secretar de stat să ne informeze cum au reacționat băncile la această provocare pe care Guvernul a lansat-o, după care, după răspuns, am să fac un comentariu.

Domnul secretar de stat Gherghina.

Aș dori să răspund la ultima întrebare și, apoi, la prima. În legătură cu ultima întrebare, s-au înscris până acum, potrivit textului ordonanței de urgență a Guvernului, 11 bănci. S-au înscris cele mai mari bănci și acoperă 90%. Deci băncile au fost doritoare să intre în acest sistem, să vină ele cu garanții de 50% și noi cu 50%.

Acest lucru ne va permite să putem continua cu încadrarea în limitele garanțiilor pe care dumneavoastră ni le-ați aprobat prin legea de aprobare a plafoanelor unor indicatori macroeconomici, deci ne va permite să mergem mai departe și să sprijinim acest program.

Legat de întrebarea domnului senator Daea, dacă îmi permiteți, aș putea spune că programul și-a atins, în principal, obiectivele, sunt 40.000 de familii sau de persoane care au apelat la acest program, s-au dat garanții în valoare de 1,6 miliarde de euro, deci lucrurile merg bine.

Și, într-adevăr, insistăm, încercăm acum, prin acest program, să creăm posibilitatea familiilor care au mai mulți copii... și așa mai departe, și care au o locuință de numai 50 de metri pătrați sau sub 50 de metri pătrați să poată să-și îmbunătățească confortul, fie prin a cumpăra altă locuință, cu o suprafață mai mare, prin acest program, fie prin a-și construi o altă locuință, mai mare, care să poată să le satisfacă confortul necesar, în funcție de noua situație pe care o au acum.

Acum, este foarte adevărat că în investiții s-au găsit lucrurile sub două aspecte. Deși pe acest program lucrurile au mers mai încet, investițiile, construcțiile de case noi sunt în număr mai redus, totuși sunt foarte multe construcții făcute prin faptul că omul a reușit să intre în acest sistem. De asemenea, s-au vândut o parte din cele care erau construite sau se aflau într-o anumită fază de construcție.

Vă mulțumesc.

Domnule președinte Greblă, microfonul 4.

Eu apreciez faptul că 11 bănci s-au arătat interesate de acest program.

După câte știu eu, niciuna dintre aceste bănci, până astăzi, nu a creditat nicio construcție pe acest program „Prima casă 2”.

Încurajez Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, alte instituții ale statului să vadă, într-un cadru mai general, cum băncile care activează în România sprijină reluarea creșterii economice și, mai ales, cum sprijină atragerea fondurilor europene. Dau dovadă de o reticență pe care în alte țări nu o găsești, aceasta cu atât mai mult cu cât Guvernul le-a întins un imens colac de salvare anul trecut, prin împrumutul pe care l-a făcut Guvernul României la Fondul Monetar Internațional și la alte organisme internaționale numai pentru sistemul bancar.

Deși a existat o tentativă, acum un an și jumătate, de a spune: ce oferiți voi, băncile, în schimbul acestui imens colac de salvare, care am fost de acord să vă fie dat, băncile, până acum, nu au oferit nimic semnificativ.

Din această cauză, solicit Ministerului Finanțelor Publice, în primul rând, Băncii Naționale a României, Guvernului României, altor organisme să facă o analiză și să vadă modul în care băncile care desfășoară activitate financiară pe teritoriul României înțeleg să sprijine reluarea creșterii economice în România și, mai ales, atragerea de fonduri europene pentru partea de cofinanțare din partea investitorului.

Mulțumesc.

## Mulțumesc.

Domnule Gherghina,

Am și eu o întrebare, pentru că sunteți „stăpânul cifrelor”: programul a fost lansat, inițial, pentru sprijinirea sectorului de construcții, nu a sectorului imobiliar. Programul este popular, fără îndoială, și multe familii tinere sau mai puțin tinere au încercat să acceseze acest program.

Întrebarea mea este: din cele 40.000 de familii, câte au cumpărat construcții noi? Deci cât de mult a contribuit la relansarea sectorului construcțiilor, care, în continuare, dintre toate ramurile importante ale economiei, este cel care este încă în recesiune. Industria merge bine, exporturile merg mai bine, este un lucru foarte bun.

A doua întrebare, înainte ca domnul senator Günthner să vină la microfon: care este cauza întârzierii normelor de aplicare pe care ministerul sau Guvernul ar trebui să le propună pentru ca băncile să intre în acest nou aranjament de partajare a riscului?

Este o întârziere pentru normele de aplicare și aș vrea să știu de ce există această întârziere. Sunt dificultăți și aș vrea să știu de ce natură din partea Guvernului. Vă rog.

Eu aș putea să vă dau două informații: 27% din valoarea garanțiilor reprezintă achiziții de imobile construite în perioada 2008–2010.

A doua informație pe care v-o pot da, 479 de imobile din acest program sunt imobile noi sau în curs de finalizare.

În ceea ce privește a doua întrebare, referitoare la norme, într-adevăr, avem o problemă, nu am finalizat aceste norme, din cauză că încă mai avem ceva de..., volumul de muncă a fost destul de mare și mai avem câteva lucruri de lămurit la aceste norme cu Banca Națională a României și cu Fondul de Garantare a Creditelor, dar sperăm ca zilele acestea să finalizăm și aspectele care mai sunt, ca să respectăm...

În bugetul pe anul curent pentru Fondul de Garantare a Creditelor și Fondul Român de Contragarantare ce resurse ați alocat, pe ansamblu, nu pentru programul „Prima casă”, pentru sprijinirea IMM-urilor?

Fondul de Garantare a Creditelor a fost capitalizat anul trecut cu 329 de milioane de lei, deci dumneavoastră ați aprobat capitalizarea lui, iar Fondul Român de Contragarantare, de asemenea, de abia a început să funcționeze mai serios, însă pe acest program lucrăm mult mai mult cu garanții de stat și în limita garanțiilor, dumneavoastră ați aprobat-o anul trecut...

Am înțeles.

Și la cât se ridică plafonul de garanții de stat pentru anul curent cu Fondul Monetar Internațional?

Pe cumulat, avem 14 miliarde de euro. Pe an, dumneavoastră ne-ați aprobat 10 miliarde de lei. 14 miliarde de euro avem pe cumulat, pe toată perioada aceasta.

Mulțumesc.

Domnule senator Günthner, microfonul 1, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Vreau să vă spun că mie, personal, îmi este drag acest program, în primul rând, datorită faptului că îmi aduce aminte de vremurile când actuala opoziție și cu actuala coaliție colaborau, sau cel puțin partidele principale colaborau foarte bine, și, până la urmă, acest program este principalul rod al acestei colaborări fructuoase.

Sigur, chiar dacă nu și-a atins scopul cel mai important, de amplificare a activității economice, nu și-a atins pe deplin acest scop, eu cred că această măsură de creditare a populației sprijină într-o oarecare măsură investițiile și este bine-venită pentru populație. Este normal ca, anual, în funcție de experiența acumulată în perioada de aplicare a acestui program, să se modifice, să se îmbunătățească, ceea ce face Guvernul la ora actuală.

De aceea, Grupul parlamentar al UDMR va sprijini această măsură și vom vota pentru. Cred că este o măsură absolut bine-venită.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Înțeleg că amendamentele respinse nu sunt susținute în plen.

Proiectul de lege are caracter de lege ordinară.

Sunt respinse.

Raportul a fost adoptat.

La punctul 22 din ordinea de zi modificată este înscris Proiectul de lege pentru instituirea unei măsuri referitoare la admiterea în magistratură în perioada 2010–2011.

Doamna secretar de stat, vă rog.

Microfonul 8.

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Guvernul susține acest proiect de lege pentru a facilita politicile Institutului Național al Magistraturii în vederea ocupării celor 132 de posturi finanțate pentru auditorii de justiție, existente în anul 2011.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul președinte Greblă.

## **Domnul Toni Greblă:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Pentru a da posibilitatea organizării unui nou concurs de admitere în Institutul Național al Magistraturii pentru absolvenții facultăților de drept, având în vedere numărul locurilor libere în sistemul judiciar, se propune modificarea proiectului de lege în sensul în care să fie organizată în luna iulie o nouă sesiune de admitere în Institutul Național al Magistraturii.

Având în vedere și avizele favorabile de la Consiliul Superior al Magistraturii, Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și Consiliul Legislativ, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, cu unanimitate de voturi, vă propune spre dezbatere și adoptare raportul de admitere, cu amendamente, având în vedere că Senatul este Cameră decizională.

Suntem la punctul 22 din ordinea de zi, examenul de admitere în Institutul Național al Magistraturii.

Punctul 21 din ordinea de zi va fi discutat la pachet, săptămâna viitoare.

Sunt intervenții cu privire la acest proiect de lege? Nu sunt.

Proiectul de lege are caracter de lege organică, iar votul va fi dat luni.

Votul pe raport și votul final se vor da săptămâna viitoare, la momentul votării legilor organice.

La punctul 12 din ordinea de zi obișnuită este înscris Proiectul de lege privind modificarea și completarea Legii nr. 35/1990 privind Statutul personalului aeronautic din aviația militară a României.

Domnul secretar de stat Mihail Vasile-Ozunu. Microfonul 10. ## **Domnul Mihail Vasile-Ozunu** _– secretar de stat_

## _în Ministerul Apărării Naționale_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Prin această inițiativă legislativă se realizează modificarea și completarea Legii nr. 35/1990 privind Statutul personalului aeronautic din aviația militară a României, astfel încât reglementarea în domeniul aeronautic militar pentru toți utilizatorii spațiului aerian care dețin aeronave de stat române sau străine să fie asigurată de Autoritatea Aeronautică Militară Națională din cadrul Ministerului Apărării Naționale, reprezentată de Statul Major al Forțelor Aeriene.

De asemenea, ca urmare a extinderii gamei de misiuni a forțelor aeriene, se impune actualizarea specialităților militare din domeniul aeronautic și includerea noilor termeni specifici, realizându-se, totodată, și redefinirea acestora.

Cu privire la acest demers legislativ, Ministerul Apărării Naționale a formulat observații și propuneri, care au fost însușite de inițiatori, iar Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a formulat amendamente, pe care Ministerul Apărării Naționale le susține. Mulțumesc.

Mulțumesc și eu, domnule secretar de stat. Domnule vicepreședinte Moga, raportul comisiei.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat, cu unanimitate de voturi, a adoptat raport suplimentar de admitere, cu amendamentele cuprinse în anexă.

Proiectul de lege are caracter de lege organică și vă rugăm să amânăm votul pentru luni, când...

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Acest lucru îl vom face în mod evident, dar trebuie să consumăm eventuala dezbatere astăzi, pentru a putea să avem un vot luni.

Sunt intervenții pe marginea acestui proiect de lege? Nu sunt.

Votul pe raport și votul final, luni, la momentul votului pe legile organice.

La punctul 13 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Doamna ministru Barac, vă rog. Microfonul 8.

Mulțumesc frumos, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Guvernul nu susține această propunere de abrogare a art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, normă care privește o interdicție de detașare, delegare, transfer, promovare pe o perioadă de trei ani de la numirea în funcție a magistraților care au intrat în magistratură în condițiile art. 33, adică într-un

mod excepțional, fără a urma Institutul Național al Magistraturii, ci în mod direct, având îndeplinită doar condiția de studii de specialitate, juridice, de 5 ani. Stabilitatea instanțelor de judecată reclamă menținerea acestei norme ca fiind rațională. Dumneavoastră cunoașteți că Ministerul Justiției, respectiv Guvernul României, a înaintat un proiect privind desființarea instanțelor mici.

Doresc să informez Senatul României că posturile vacante la aceste instanțe mici, ca regulă, sunt ocupate prin concurs, în condițiile art. 33, adică de juriștii care au acea vechime de 5 ani, deci nu în modul normal, comun, obișnuit, prin Institutul Național al Magistraturii.

În aceste condiții, dacă abrogăm acest text, fluctuația de personal este și mai mare, ceea ce face ca numărul instanțelor care vor deveni în viitor nefuncționale în România să fie foarte mare.

Mai precizez că aceste posturi se ocupă exclusiv la judecătorii și de aceea m-am referit la legătura acestei inițiative legislative cu proiectul privind desființarea instanțelor.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Domnul președinte Toni Greblă.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Avem și inițiatorul în sală și, probabil, dorește să ia cuvântul.

Domnule președinte, inițiatorul este prezent în sală și dorește...

A! Da, sigur, vă rog. Domnul senator Mircea Andrei.

Am simțit nevoia să intervin, fiindcă am observat din discuțiile anterioare că acest proiect de lege nu a fost înțeles pe deplin.

Sunt două modalități de intrare în magistratură: prima este prin Institutul Național al Magistraturii și, a doua modalitate, distinctă, într-adevăr, pentru acele instanțe cu probleme, este posibil un concurs – acest lucru nu s-a precizat, că acești oameni dau concurs ca orice alt judecător, și nu putem spune că acest concurs este mai slab organizat decât cel de intrare prin Institutul Național al Magistraturii –, având o condiție precedentă de 5 ani vechime. Acestor oameni care intră prin concurs, cu vechime de 5 ani, le este interzis transferul pentru trei ani. Măsura este atât inutilă, cât și total excesivă.

Este inutilă, pentru că competența de aprobare a unui transfer revine Consiliului Superior al Magistraturii. Deci chiar dacă noi am desființa această normă, am desființa această interdicție a transferului timp de trei ani, tot în competența Consiliului Superior al Magistraturii stă soluționarea acestei probleme.

Este excesivă această măsură, pentru că, în aceste condiții, Consiliul Superior al Magistraturii nu are posibilitatea, atunci când poate, să schimbe acești judecători între ei.

Putem să avem instanțe cu dificultăți, să zicem, la Vaslui și la Jimbolia, iar judecătorul din Jimbolia să fie din Vaslui, iar judecătorul din Vaslui să fie din Jimbolia, nici în acest caz nu poate să-i transfere din cauza acestei interdicții.

Deci este total excesivă această normă și noi nu soluționăm nimic, pentru că, repet, chiar dacă desființăm interdicția, tot Consiliul Superior al Magistraturii soluționează această problemă.

Vă rog să vă aplecați asupra proiectului de lege. Vă mulțumesc pentru sprijin, în cazul în care este adoptat.

Vă mulțumesc, domnule senator.

## Stimați colegi,

Legea face parte din categoria legilor organice, iar Senatul este Cameră decizională.

După cele spuse atât de reprezentanta Guvernului, cât și de autor, aș vrea să adaug și eu, doar un minut, două considerente avute în vedere de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, și anume: există două modalități de intrare în magistratură, pe calea deschisă de Institutul Național al Magistraturii, cu carieră juridică, fără niciun fel de interdicție de transfer, de detașare, după ce ai intrat în magistratură, și o cale în care Consiliul Superior al Magistraturii scoate la concurs, pentru juriștii cu o vechime mai mare de 5 ani, niște posturi vacante, de obicei la instanțe în localități mici. Pentru această categorie de judecători este interzis ca, pe o perioadă de 3 ani, să fie transferați, detașați sau delegați de la aceste instanțe.

Prezentul proiect de lege are rolul de a abroga această interdicție, considerând că, imediat după intrarea în magistratură, judecătorul poate fi transferat la o altă instanță, bineînțeles, respectând celelalte prevederi ale legii.

În urma dezbaterilor și a amendamentelor propuse în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, aceasta vă propune un raport de admitere, cu amendamentele care fac parte integrantă din raport, cu precizarea, v-am spus, că ne aflăm în prezența unei legi din categoria celor organice.

Senatul este Cameră decizională. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Intervenții? Dezbateri? Domnul senator Mircea Andrei. Microfonul 2.

Ultima mențiune: Consiliul Superior al Magistraturii, deci organul care reglementează eventualul transfer, a dat aviz favorabil acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc. Nu mai sunt alte intervenții. Votul final...

Vă rog, domnule președinte Frunda. Vă cer scuze. Microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să susțin proiectul de lege propus de colegul nostru din motive nu numai de etică profesională, ci și de tratare egală a judecătorilor, din moment ce sunt numiți judecători, din motive raționale, pragmatice. Deci această posibilitate de angajare a judecătorilor, cu anumite condiții, în instanțele unde sunt puțini magistrați, este una pentru o perioadă determinată. În România, totdeauna legile tranzitorii sunt cele mai stabile.

Avem instanțe fără judecători suficienți, și atunci, pe această cale, se încearcă să fie suplinit cumva acest gol.

Ce se întâmplă însă când accept un judecător acolo, iar peste două luni vine un judecător și nu mai am nevoie de el acolo? De ce să nu poată fi el transferat de Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit atribuțiilor pe care le are această instituție fundamentală a justiției, care asigură independența judecătorilor, reglementează angajarea, transferurile, detașările acestora și rezolvă problemele lor disciplinare, de ce să nu poată rezolva acest lucru?

De ce această legare de glie? De ce această poziție a Ministerului Justiției, care mi se pare mult prea rigidă? Ministerul Justiției are alte atribuții, aceste probleme sunt ale Consiliului Superior al Magistraturii, în baza principiului separării puterilor în stat.

Eu respect decizia Consiliului Superior al Magistraturii, iar ministerul, care este parte a Executivului, nu e benefic să reacționeze în acest fel, să se opună la independența justiției. Da, este treaba lor, pot hotărî ei atunci când cauzele și cererile sunt întemeiate. Să rezolve problema Consiliul Superior al Magistraturii. Să nu-i legăm pe judecători de o instanță. Atunci când intră în circuitul normal al judecătorilor, trebuie să aibă același tratament juridic ca și colegii lor. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Doamna secretar de stat – microfonul 8 –, comentariul dumneavoastră.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

În raport cu discuțiile de aici, doresc să fac o precizare. Din fericire, Ministerul Justiției, pe domeniul justiției, are inițiativă legislativă, iar atunci când s-a construit această normă rațiunea a fost următoarea: după cum știm, forma aceasta de admitere, de intrare în justiție, bazată pe vechimea de minimum 5 ani în specialitățile juridice, în condițiile art. 33, este una excepțională, acceptată exclusiv în țara noastră. Este menționat acest lucru inclusiv în Mecanismul de cooperare și verificare, cu precizarea că acest caracter excepțional al normei decurge din nevoia de ocupare a unor posturi vacante în instanțele mici, nefuncționale, pentru care nu există atractivitate în cadrul concursului general, organizat prin Institutul Național de Magistratură la repartizarea după cei doi ani de studii.

În aceste condiții, legiuitorul a răspuns acestui scop, reglementând în felul în care arată alin. (14) al art. 33. Toate celelalte discuții în legătură cu rolul și misiunea Consiliului Superior al Magistraturii în materie de detașare, transfer etc. sunt valabile, dar nu au legătură cu această normă cu caracter, repet, excepțional, iar soluția este excepțională. Vă mulțumesc.

Domnul senator Mircea Andrei. Soluții excepționale la timpuri excepționale.

Nu mă pot abține. Nu este o intrare excepțională, pentru că ce sare doamna secretar de stat din discuție este că acești oameni dau examen, dau un concurs, nu vin doar prin vechime. Și atunci, ar trebui să acceptăm – după cum înțeleg eu din exprimare – că acest concurs este mai puțin exigent?

Nu, nu putem face o astfel de afirmație. Putem spune că, prin acest concurs, creăm două categorii de magistrați, unii cu drepturi depline și unii cu jumătate de drepturi? Pentru că ei au jumătate de drepturi. Putem spune că cel care dă examen la Institutul Național al Magistraturii dă un examen mai sever, este un examen mai sever? Și atunci, de ce un om cu o vechime de doi ani are dreptul la transfer, un drept normal, de altfel, în Dreptul muncii, și un om cu 5 ani, plus aceștia trei, nu are dreptul la transfer?

Haideți să ne întoarcem privirea și către Consiliul Superior al Magistraturii. De ce Consiliul Superior al Magistraturii, instituția care reglementează transferul, acceptă că acest proiect de lege este valabil și acceptă faptul că mai mult îl încurcă o astfel de interdicție decât îi folosește?

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Încheiem aici dezbaterea noastră.

Fiind vorba despre o lege cu caracter organic, votul nostru va fi dat luni.

Trecem la punctul 14 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind măsuri de creștere a calității arhitectural-ambientale a clădirilor.

Domnul secretar de stat Eugen Curteanu. Microfonul 10.

**Domnul Eugen Dicones Curteanu** _– secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimate doamne senator,

## Stimați domni senatori,

Actul normativ supus atenției dumneavoastră stabilește cadrul legislativ prin care deținătorii clădirilor care prezintă un grad avansat de degradare, deteriorare sunt obligați să ia măsurile necesare pentru realizarea nevoilor de reabilitare structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor.

De asemenea, proiectul de lege stabilește sarcini pentru autoritățile administrației publice locale în scopul supravegherii aplicării acestei legi și al notificării deținătorilor asupra obligațiilor ce le revin din aplicarea dispozițiilor acestui act normativ.

Pentru aceste considerente, vă rugăm să fiți de acord cu actul normativ supus atenției dumneavoastră și să-l adoptați. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat. Domnul senator Romeo Nicoară.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului a luat în dezbatere acest proiect de lege în data de 3 mai anul curent.

În urma dezbaterii în comisie, s-a hotărât adoptarea unui raport de admitere, cu majoritate de voturi.

Am primit aviz favorabil de la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Intervenții? Dezbateri? Domnul senator Günthner, microfonul 1.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Aș dori, în primul rând, să felicit Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru curajul de a se angaja la o asemenea mare aventură, zic eu, de a reabilita fațadele localităților noastre. Cred că este o mare aventură, pentru că lucrările sunt de o complexitate și de o diversitate uriașă, mult mai mare decât este prevăzut, poate, în proiectul de lege, pe de o parte. Pe de altă parte, oamenii vor fi nevoiți să scoată bani, bani pe care mulți dintre ei nu-i au, și va trebui decis cine scoate banii. Sigur, este prevăzută și posibilitatea de a sprijini anumite familii, care nu au posibilitatea să scoată banii. Lucrările sunt de o complexitate și diversitate uriașă și pentru că nu poți să vopsești gardul, să faci fațada, iar în spate să rămână locuințe insalubre, curți insalubre, pivnițe rău mirositoare sau structuri care prezintă pericol la seisme sau la alte probleme.

Aș vrea să mă refer doar la două aspecte pe care le consider importante. Pe de o parte, cred că, automat, aceste fațade vor trebui termoizolate, anvelopate, cred eu, în mod obligatoriu, pentru că nu se poate... Aceste fațade fiind în stare proastă, evident că ele nu au fost termoizolate la vremea respectivă, și nu este normal ca ele să fie refăcute și, în scurtă vreme, eventual, să primească o nouă anvelopă. Acest aspect nu este prevăzut în proiectul de lege.

Iar o altă problemă la care m-aș referi și care nu face obiectul acestei inițiative legislative este riscul seismic foarte ridicat din București. Știm că au trecut deja 35 de ani, practic, 34 de ani, în 4 martie, de la ultimul seism, știm că ciclicitatea seismelor în zona Vrancea, care afectează Bucureștiul, este cam de 35 de ani, deci timpul pe care l-am avut, practic, pentru reabilitarea acestor construcții a cam trecut și, din păcate, la multe imobile ne-am mulțumit să punem câte o bulină pe ele, iar oamenii locuiesc în ele, stau ca și cum ar sta pe o cale ferată, așteptând să vină trenul, să vină seismul. Sunt expuși la problemele pe care le-ar aduce un seism în București. Cred că, cel puțin, ar trebui scoși din aceste imobile care prezintă risc seismic.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc și eu.

Dacă nu mai sunt alte intervenții, suntem în fața unui raport de admitere, fără amendamente, deci vă

Punctul 15...

Pe procedură, domnul senator Rădulescu.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Sigur, a fost anunțat rezultatul votului, trebuie anunțată și consecința. În opinia mea, consecința este că, într-un alt moment, va trebui să resupunem la vot acest proiect de lege, deoarece, în momentul de față, dacă am supune invers, să fie respins proiectul de lege, nici acesta nu ar întruni numărul necesar de voturi. Suntem, în momentul de față, în incapacitatea de a adopta orice fel de decizie, la asta mă refer. Deci...

Suntem primă Cameră sesizată.

Nu e căzut, dar poate fi resupus la vot.

Nu există obligație corelativă ca, atunci când nu este întrunit numărul de voturi pentru o inițiativă legislativă, să fie dat un vot pentru respingerea ei. Este respinsă de drept. Dacă am fi Cameră decizională, am intra în impasul nostru obișnuit, ce facem cu un vot care nu este concludent, dar, fiind primă Cameră sesizată, votul rămâne cel pe care l-am exprimat, proiectul de lege este respins, iar la Camera Deputaților, evident, el va fi reluat în calitate de Cameră decizională.

Microfonul 2, vă rog.

Evit să cer o pauză de consultări pentru a putea avea mai mulți colegi, temându-mă că rezultatul va fi contrar. Propun să continuăm.

Mulțumesc.

Evident, Camera decizională va putea să se aplece asupra acestui proiect de lege.

La punctul 15 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20 din 11 martie 2009 pentru modificarea art. 13 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și pentru reorganizarea unor unități din subordinea Ministerului Administrației și Internelor. Doamna Irina Alexe, microfonul 9, vă rog.

## **Doamna Irina Alexe** _– șeful Departamentului_

## _pentru relația cu Parlamentul din Ministerul Administrației și Internelor_ **:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Guvernul nu susține adoptarea propunerii legislative, întrucât materia a fost deja reglementată prin Legea nr. 38/2011, în care, cu sprijinul dumneavoastră, Agenția Națională Antidrog și Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane au fost reorganizate ca direcții cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Administrației și Internelor. Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Domnul senator Romeo Florin Nicoară.

Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru aceleași motive exprimate de reprezentantul Guvernului, și comisia a redactat un raport de respingere. La fel, și avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări este aviz negativ.

Senatul este primă Cameră sesizată la acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc și eu. Sunt intervenții, dezbateri? Nu.

Propunerea legislativă având caracter de lege organică, votul pe raport și votul final se vor da luni, 23 mai 2011.

La punctul 16 este înscris Proiectul de lege pentru modificarea alin. (2) al art. 29 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

Domnul secretar de stat Curteanu.

Microfonul 10.

Vă rog, domnule ministru.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimate doamne și stimați domni senatori,

Actul normativ supus atenției dumneavoastră este trimis spre reexaminare de către Președintele României. Observațiile făcute prin cererea de reexaminare le apreciem ca fiind oportune și de inserat în cuprinsul legii. De altfel, acest lucru este consacrat și de raportul emis de Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, care a adoptat un raport de admitere, cu un amendament, considerat oportun, din cererea de reexaminare, și însușit de comisie.

Drept pentru care, ne raliem și noi propunerii făcute de Comisia pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului și vă propunem admiterea actului normativ supus atenției dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnul senator Nicoară, raportul comisiei.

Vă mulțumesc.

Într-adevăr, comisia a analizat cererea de reexaminare și a redactat un raport de admitere, cu acest amendament, pe care l-am considerat oportun pentru claritatea textului de lege.

Senatul este primă Cameră sesizată. Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc și eu. Sunt intervenții?

Nu.

Vă

Punctul 17 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 248/2000 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/1998 privind acordarea unor facilități la plata prețului acțiunilor și la plata unor obligații bugetare, în scopul privatizării Societății Comerciale „Petromidia” – SA Constanța.

Domnul Mihai Gogancea-Vătășoiu, vicepreședintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Microfonul 9, vă rog.

## **Domnul Mihai Gogancea-Vătășoiu** _– vicepreședinte_

_al Agenției Naționale de Administrare Fiscală_ **:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Rugămintea noastră este să fiți de acord cu ceea ce se propune prin cererea de reexaminare, și anume cu respingerea acestei legi, datorită faptului că această ordonanță a avut drept scop finalizarea privatizării SC „Petromidia” – SA Constanța și acordarea de facilități la plata unor obligații bugetare, precum și a altor obligații către Ministerul Finanțelor.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 248/2000 și-a produs deja efectele juridice prin semnarea contractului de privatizare și acordarea facilităților fiscale, prin punerea în aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.391/2000.

În momentul de față, problema care se ridică este aceea de aprobare în forma inițială sau de respingere prin lege. O eventuală respingere are efect numai pentru viitor. Or, aceste efecte s-au produs deja.

Mulțumesc.

Mulțumesc. Domnul președinte Calcan.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia noastră, în ședința din 18 aprilie 2011, a analizat motivele cererii și, având în vedere și cele spuse de ANAF, a hotărât, cu majoritate de voturi, admiterea cererii de reexaminare.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Domnul senator Țuțuianu, o primă intervenție. Vă rog, microfonul central.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dincolo de discuția aceasta cu cererea de reexaminare, problema pe care o discutăm astăzi e deosebit de importantă. De aceea, eu v-aș ruga să fim atenți pe subiectul pe care îl avem în dezbatere, pentru că pune o problemă de raporturi constituționale între Parlament și Guvern.

Noi suntem în situația în care, după ani de zile, deci din anul 2000 încoace, după 10-11 ani, punem în discuție situația unei ordonanțe de urgență aprobate atunci, dar care nu a parcurs mecanismul parlamentar de aprobare. Ceea ce ne propune Președintele României – am să vă citesc din cererea de reexaminare – sunt următoarele: „Deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 248/2000 și-a produs deja efectele juridice prin semnarea contractului de privatizare a SC «Petromidia» – SA Constanța, considerăm că aprobarea acesteia prin lege nu mai este oportună.”

Nu pot împărtăși o asemenea teză. Discutarea în Parlament a unei ordonanțe de urgență și evacuarea ei printr-o aprobare sau printr-o respingere ține de înseși atribuțiile fundamentale ale Parlamentului. Ordonanțele și ordonanțele de urgență reprezintă excepții în procesul de legiferare, chiar dacă actuala putere le-a transformat în reguli, și, ca atare, noi ar trebui să fim atenți la ce spune Constituția. Și dați-mi voie să vă spun că în Constituție avem răspunsul la această problemă. Este vorba de art. 115 alin. (7), care spune foarte clar: „Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alin. (3).”

Iar alin. (8) al art. 115 spune foarte clar: „Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.”

Ca atare, soluția propusă prin cererea de reexaminare, însușită de comisia de specialitate prin raport, este una care încalcă flagrant Constituția României și eu cred că noi, Parlamentul, trebuie să avem grijă să ne ducem la îndeplinire atribuțiile constituționale fie aprobând, fie respingând ordonanța respectivă.

Mulțumesc domnului senator Țuțuianu. Domnul președinte Toni Greblă, microfonul 4, vă rog.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Dacă la avizul negativ dat de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, la argumentele oferite de colegul Țuțuianu, fiind vorba de o cerere de reexaminare de la președintele Băsescu, mai adaug și eu câteva lacrimi, sper să fiu foarte convingător.

Este pentru prima dată, cel puțin în acest mandat, când suntem sesizați cu o cerere de reexaminare cu motivarea că ordonanța de urgență și-a produs efectele, astfel încât nu are rost să mai fie confirmată în Parlament.

Nu reiau considerentele corect și laborios explicate aici de colegul meu.

Vreau doar să afirm că, pentru a înțelege mai ușor lucrurile, foarte multe dintre ordonanțele de urgență care vin pentru dezbatere și adoptare în Parlamentul României la data la care sunt examinate și-au produs deja efectele, astfel încât ar trebui, în funcție de data producerii efectelor de către ordonanțe, să refuzăm examinarea ordonanțelor, ceea ce este absurd.

Ordonanțele prin care este organizat sau reorganizat Guvernul, ordonanțele prin care sunt organizate sau reorganizate ministerele, la data la care sunt examinate de Parlament și-au produs deja efectele. Cu toate acestea, ele sunt examinate, admise sau respinse de către Parlament.

Atunci, întrebarea pe care ne-am pus-o la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a fost: care este cauza pentru care Președintele României refuză ultima semnătură în vederea promulgării legii în procesul de privatizare – finalizată – a Societății Comerciale „Petromidia” – SA?

Este evident că, în lipsa unui răspuns din partea Guvernului, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a făcut corespondență chiar și cu prim-ministrul, pentru a asigura prezența unui secretar de stat – cel puțin a unui secretar de stat –, care să ofere alte explicații.

În afară de acesta cu produsul efectelor, nu am primit niciun răspuns și, atunci, o mare parte dintre membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări au speculat cum că președintele Traian Băsescu a refuzat să-și pună semnătura pe un document care să confirme, practic, finalizarea procesului de privatizare a Societății Comerciale „Petromidia” – SA din alte considerente decât acelea că ordonanța de urgență și-ar fi produs efectele.

Mulțumesc mult, domnule președinte. Stimați colegi,

De fapt, avem în față o cerere de reexaminare a președintelui referitoare la o ordonanță din anul 2000.

Cred că, de fapt, suntem în fața celei mai vechi propuneri legislative din Parlament. Este adevărat, a rămas pe vechea Constituție și, din cauza acestui fapt, ea a trebuit să stea vreo 10 ani până a reușit să treacă de Senat și apoi, mult mai rapid, de Camera Deputaților.

Până la urmă, noi, în Comisia pentru privatizare și administrarea activelor statului, ne-am ocupat, în special, de aspectul tehnic – fiind o comisie, în principal, tehnicoeconomică –, și mai puțin de aspectele juridice, dar, bineînțeles, fără a nega faptul că nu le-am avut în vedere întotdeauna.

Din punct de vedere tehnic, am analizat cu mare atenție absolut tot ceea ce era în legătură cu această ordonanță și am constatat că toate efectele au fost deja produse cu mulți ani în urmă – adică în anul 2001, dacă mi-aduc bine aminte –, practic, când s-a semnat contractul de privatizare și s-au acordat toate facilitățile respective, urmând ca, mai apoi, Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului și Agenția Națională de Administrare Fiscală – care au urmărit acest

proces în timp – au dat comisiei rezultatul că absolut toate aceste procese au fost deja încheiate.

Din acest punct de vedere, dacă mă refer la teza constituțională pe care colegul meu, domnul senator Adrian Țuțuianu, o invoca, aveam de ales între a aproba sau a respinge această ordonanță.

Din punct de vedere al materiei fondului ordonanței, pentru noi, la acel moment, și mă refer la anul trecut, când acest proiect de lege a fost la Comisia pentru privatizare și administrarea activelor statului –, era, practic, același lucru, întrucât consecințele se produseseră.

Noi am considerat atunci, neavând niciun alt punct de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, deoarece, la data respectivă, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, dacă mi-aduc bine aminte, a avut un aviz pozitiv din anul 2002 sau 2003, nu mai știu exact anul, să o aprobăm.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Domnule senator Țuțuianu, cred că este nevoie de un comentariu.

Nu cred că este un vot inutil. Poate să fie un vot formal, dar nu cred că există un vot inutil în Parlamentul României.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

## Stimați colegi,

Sunt nevoit să revin, pentru că toate considerațiile făcute de președintele Comisiei pentru privatizare și administrarea activelor statului sunt, de fapt, considerații, dar nu au niciun fel de susținere constituțională.

Eu mai repet încă o dată. Avem art. 115 alin. (7), care ne spune foarte clar că o ordonanță se evacuează din Parlament prin aprobare sau prin respingere.

Chestiunea aceasta că nu ar mai fi oportun, cum spune Președintele României în cererea de reexaminare, este o chestiune care este departe de orice noțiune de drept constituțional. Acesta este primul aspect.

Al doilea aspect, pe care nu l-am spus, dar vreau să-l spun mai apăsat acum, fără niciun fel de conotație politică.

Când discutăm de ordonanțele de urgență ale Guvernului, discutăm de delegarea legislativă, adică noi, Parlamentul, i-am dat Guvernului dreptul, l-am abilitat să legifereze relații sociale – da, pentru prima dată –, în temeiul unei legi de abilitare. Tot noi, nu noi cei de aici, ci Constituția dă dreptul Parlamentului, sigur, printr-o lege de abilitare aprobată de noi, cei care suntem aici.

Mergem mai departe și ne ducem, așa, pentru frumusețea argumentației juridice, la art. 61 din Constituția României, care, la alin. (1), spune foarte clar: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”. Aceasta este rațiunea pentru care ordonanțele de urgență ale Guvernului se aprobă sau se resping prin lege, pentru că suntem unica autoritate legiuitoare a țării.

Este adevărat că s-a cam uitat acest lucru, este adevărat că ne făcea cineva mai devreme un apel să ne întoarcem la muncă în Parlament, dar haideți să ne întoarcem și la Constituție și să ne respectăm foarte exact atribuțiile constituționale pe care le avem.

Al treilea argument.

Aș vrea să observați că art. 115 din Constituție, la alin. (3), reglementează situația ordonanțelor care și-au produs, și-au încetat efectele și veți vedea că, inclusiv în cazul acestor ordonanțe, art. 115 alin. (7) prevede foarte clar că vor fi cuprinse în legea de aprobare sau de respingere.

Mulțumesc.

Domnul președinte Calcan, urmat de domnul președinte Frunda.

## **Domnul Valentin Gigel Calcan:**

Mulțumesc mult, domnule președinte.

Eu mă gândeam că e de bine că, iată, acest Senat, în sfârșit, după 10 ani, a luat în discuție și a tranșat problema acestei ordonanțe și în niciun caz nu putem să afirmăm cum că am fi subordonați Guvernului, așa cum s-a exprimat colegul meu.

Eu cred că este de bine că, iată, după 2000, 2004, 2004–2008, în sfârșit, au venit senatori aleși uninominal și au tranșat această problemă. Că au tranșat-o prin aprobare sau respingere, asta se rezolvă prin vot.

Până la urmă, ce problemă constituțională ridicăm noi acum?

Noi, Comisia pentru privatizare și administrarea activelor statului, propunem plenului ca această ordonanță să fie respinsă, ceea ce înseamnă să aprobăm cererea de reexaminare.

Din punct de vedere al problematicii ridicate de conținutul acestei ordonanțe, anul trecut, comisia a spus că putem opta între a o aproba sau a o respinge, întrucât, indiferent dacă facem una sau alta, consecințele oricum au fost produse – mă repet privitor la acest lucru –, și, de data aceasta, am spus că preferăm să o respingem, astfel încât să obținem, în sfârșit, unanimitatea Senatului, pentru că, vă reamintesc, Grupul parlamentar al PSD, anul trecut, a votat pentru respingerea acestei ordonanțe.

Deci și noi, acum, ne menținem acest punct de vedere, să respingem ordonanța, astfel încât să rezolvăm cea mai veche propunere legislativă din Senatul României. Mulțumesc.

Mulțumesc. Domnule președinte Frunda. Microfonul 2.

## **Domnul Frunda György:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să fiu în rolul românului imparțial. Eu cred că toți cei trei colegi senatori au dreptate în luările lor de cuvânt.

Eu cred că problema este exclusiv de drept constituțional și pune din nou pe tapet, în discuție, oportunitatea constituțională a ordonanțelor simple și, în special, a ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

Am o ordonanță care și-a produs efectele, iar președintele republicii solicită, prin cererea de reexaminare, invalidarea acesteia, pentru că și-a produs efectele.

Or, din punct de vedere al construcției constituționale, cererea Președintelui României este inacceptabilă. Acesta este răspunsul de drept constituțional.

Președintele republicii nu poate invoca faptul că ordonanța și-a produs efectele, că nu mai este actuală, și atunci, prin cerere de reexaminare, să solicit respingerea ei.

Care este scopul și care este urmarea admiterii sau respingerii acestei cereri?

Este răspunderea politică a Guvernului care a emis ordonanța respectivă.

Pe oportunitate, președintele republicii nu poate face o cerere de reexaminare sau o poate face, dar nu o putem admite noi în termeni constituționali. Cererea de reexaminare a președintelui țării poate viza întrebări de neconstituționalitate, de nesincronizare legislativă, de tehnică legislativă. Acestea sunt situațiile când președintele țării poate cere reexaminarea, dar în niciun caz oportunitatea unui act normativ. Oportunitatea actului normativ este la aprecierea Parlamentului.

Da, colegii mei au dreptate. A fost o greșeală a Constituantei această delegare legislativă constituțională. Constituanta României a greșit profund atunci când a acceptat posibilitatea ordonanțelor de urgență ale Guvernului și asumarea răspunderii. Sunt porțile prin care Legislativul își pierde rolul acordat prin Constituție. Sunt porțile când oricare guvern al acestei țări poate abuza de prevederile constituționale și poate să ia în desconsiderare puterea legislativă a Parlamentului.

De aceea, dacă intrăm într-o revizuire a Constituției, punctele esențiale trebuie să fie eliminarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului și asumarea răspunderii.

Puterea legiuitoare este Parlamentul. Legile trebuie adoptate aici.

Vă mulțumesc pentru aplauze, dar, domnilor senatori, absolut toate guvernele României au abuzat de delegarea legislativă. Absolut toate guvernele legislative, în toate legile de delegare, au mers un pas mai înspre dreapta și înspre stânga, au lărgit sfera de legiferare, și fiecare Guvern care a urmat a adoptat mai multe ordonanțe de urgență și și-a asumat de mai multe ori răspunderea, și de foarte multe ori neconstituțional.

Atunci, domnule senator Calcan, cred că aveți dreptate. Această cerere de reexaminare trebuie judecată, trebuie să aibă o soluție. Nu putem să lăsăm o ordonanță de urgență a Guvernului din anul 2000 nefinalizată, dar, scuzați-mă, dacă-mi respect prestigiul de Parlament, atunci eu să aduc hotărârea, Parlamentul, și nu președintele republicii, pe motiv de oportunitate, să-mi ceară, iar eu să accept respingerea ordonanței, pentru că și-a produs efectele.

Hai să ne închipuim o situație. Printr-o ordonanță de urgență a Guvernului se dispune demolarea unor imobile, și Parlamentul, la doi ani după ce s-au demolat imobilele respective, respinge ordonanța de urgență a Guvernului. Ce facem, cine are răspunderea? Nu pot interveni legislativ ca imobilele să fie reconstruite.

Care este concluzia constituțională? Că trebuie să eliminăm ordonanțele de urgență ale Guvernului.

Această speță constituțională este un argument solid în ideea eliminării ordonanțelor de urgență ale Guvernului, este manifestarea unei voințe constituționale a Senatului României.

De aceea, cred că această cerere trebuie finalizată în sensul respingerii cererii de reexaminare și a validării ordonanței de urgență a Guvernului, care, oricum, și-a produs efectele.

Vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Mă bucur că un grup de studenți la drept, în anul I, asistă la această dezbatere, care cred că este importantă.

Este ora 12.00, când am convenit că o să avem și o parte de voturi finale.

Dacă nu mai sunt alte intervenții, vă propun să tranșăm acest subiect prin vot.

Vă reamintesc faptul că suntem în fața unui raport al comisiei de admitere a cererii de reexaminare transmise de

Președintele României, deci de respingere a proiectului de lege de aprobare a ordonanței de urgență a Guvernului.

Aceasta este consecința juridică a acestui raport.

De aceea,

Am ascultat și o instrucțiune de vot din partea Grupului parlamentar al UDMR în limba italiană.

Cu 31 de voturi pentru, 39 de voturi împotrivă și o abținere, raportul de admitere a cererii de reexaminare a fost respins.

Vă mulțumesc.

Vă propun să revenim, dacă suntem în format de vot final...

Rog liderii grupurilor parlamentare să verifice starea de spirit.

Listă pentru liderii grupurilor parlamentare la votul precedent.

Vă rog să ne reîntoarcem la punctul 10 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind darea în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii a unor suprafețe de teren, aflate în domeniul public al statului, din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe IonescuȘișești” – Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad, în vederea realizării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA a obiectivului de investiție „Autostrada Arad – Timișoara – Lugoj” – „Varianta de ocolire Arad, cu profil de autostradă”, respectiv a obiectivului de investiție „Autostrada Nădlac – Arad”.

Am înțeles că este o temă care întrunește, practic, consensul grupurilor parlamentare, al senatorilor noștri.

De aceea, am să vă rog să vă pronunțați prin vot asupra proiectului de lege.

Îl rog și pe domnul senator Rădulescu, îl rog și pe domnul senator Berceanu.

Este punctul 10 din ordinea de zi, proiectul de lege cu caracter de lege organică, pe care l-am reluat acum, la ora 12.00.

Vă rog să vă pronunțați.

Este, evident, de interes general.

Cu 74 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio abținere, proiectul de lege a fost adoptat.

Dați-mi voie să vă informez că, în urma depunerii de către un număr de senatori ai Grupului parlamentar al PSD și ai Grupului parlamentar al PNL a unei moțiuni simple cu titlul „Politica externă este a României, nu a PDL”, cu semnăturile și în forma regulamentară, în conformitate cu Regulamentul Senatului și cu termenele obligatorii de dezbatere a moțiunilor simple, am decis ca dezbaterea moțiunii simple pe temă de politică externă să fie făcută luni, 23 mai 2011, la ora 15.00.

Mulțumesc.

Doamna senator Minerva Boitan, vă rog să prezentați raportul comisiei.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia pentru muncă, familie și protecție socială împreună cu Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări au hotărât, în unanimitate, să adopte raport de admitere, cu amendamentele cuprinse în anexa nr. 1 și, respectiv, amendamentele respinse cuprinse în anexa nr. 2, parte integrantă din prezentul raport.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 76 din Constituția României, republicată, Senatul fiind primă Cameră sesizată.

Mulțumesc. Sunt intervenții? Domnul lider Rădulescu.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Este o modificare la Legea-cadru privind adopțiile din 2004. Subiectul este extrem de complicat și este la confluența dintre competențele Comisiei pentru muncă,

familie și protecție socială și ale Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, drept pentru care cele două comisii au fost însărcinate să întocmească raportul.

În decursul timpului, această lege a suferit modificări, iar subiectul a suscitat multe discuții. Între timp, au avut loc și multe schimbări de optică, fiindcă țineți minte că, în urmă nu cu mulți ani, adopțiile din România erau văzute doar ca o modalitate comercială de a rezolva problemele familiale ale unor cupluri cu mai puțini copii sau chiar fără copii, din străinătate. Întotdeauna au planat suspiciuni referitoare la corectitudinea procedurii și la rezultatul final al adopției, dacă acesta este în avantajul copilului sau doar în avantajul intermediarului sau al familiilor adoptatoare.

Noul act normativ pe care l-am parcurs, noul proiect de lege pe care l-am parcurs cu multă atenție, vine să șlefuiască legea-cadru din 2004, pentru că, între timp, cum spuneam, s-au petrecut multe la nivelul schimbării mentalului colectiv, și introduce o serie de noi prevederi, care reies, pe de o parte, din adoptarea unor tratate internaționale: Haga, Strasbourg, revizuită, precum și din practica instituțiilor și instanțelor românești, în așa fel încât totul să se desfășoare în avantajul copilului.

Apreciez concizia celor din Guvern, dar este și multă modestie în susținerea pe scurt a acestui act normativ.

Voi cita foarte rapid câteva modificări care sunt făcute, să zicem: aspecte vizând exprimarea consimțământului la adopție din partea părinților biologici minori, după aceea, noi impedimente la adoptare când este vorba de persoane care vor să adopte, dar au participat la traficul de persoane, consum de droguri și așa mai departe. Procedurile sunt scurtate, în așa fel încât copilul să fie mai lesne adoptat și să stea cât mai puțin în instituții. Se creează o nouă secțiune, potrivirea dintre copii și persoana sau familia adoptatoare, se introduce un capitol: „Monitorizare și activități postadopție”.

Mulțumesc, domnule senator. Domnul președinte Corlățean.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege, Stimați colegi,

Comisia pentru politică externă a fost sesizată pentru aviz în legătură cu acest subiect și am beneficiat de participarea reprezentanților conducerii Oficiului Român pentru Adopții, și vreau să apreciez și să vă mulțumesc pentru conținutul discuțiilor.

Au fost două astfel de ședințe și, până la urmă, și pe baza unor materiale scrise primite, dar și a evaluărilor, Comisia pentru politică externă, cu majoritate de voturi, a adoptat un aviz negativ.

Am să încerc să explic pe scurt. Textul este la dispoziția dumneavoastră, sunt chestiuni și de formă, dar și de fond, fără să negăm câteva elemente valoroase din proiectul legislativ respectiv.

Însă am spus-o de la bun început, și aceasta este poziția cel puțin majoritară în Comisia pentru politică externă, că noi eram mai degrabă în favoarea eliminării unor bariere birocratice, inclusiv prin reglementări legislative pentru accelerarea procedurilor de adopție internă, și acesta este un lucru la care ținem foarte mult.

În al doilea rând, dacă ne uităm la ceea ce înseamnă adopție internă, care este așa, o chestiune care sună bine, în realitate, și astăzi sunt permise adopții internaționale, putem avea opțiuni diferite cel puțin. Opțiunea unora dintre noi, printre care mă număr și eu, este că trebuie privilegiată adopția internă. Or, acest proiect de lege confirmă menținerea și poate chiar posibilitatea unor adopții internaționale pe o scară ceva mai largă.

Pe de altă parte, a fost o întreagă discuție pe marginea introducerii prin acest proiect de lege a unui concept oarecum nou, nu totalmente nou, cel de reședință obișnuită.

Noi am ținut cont și de ceea ce spune Consiliul Legislativ într-o manieră extrem de clară, că riscă să introducă foarte mare confuzie, în condițiile în care, cel puțin până de curând, legislația românească includea referiri explicite în Codul civil doar la domiciliu și, respectiv, reședință.

Am înțeles necesitatea de a se pune de acord cu Convenția europeană în materie, dar, pe de altă parte, avem deja o noțiune, reședință obișnuită – introdusă în noul Cod civil, care nu a intrat în vigoare –, și subliniez, atenție!, o altă definiție. Deci, practic, avem același concept cu două definiții diferite în legislația românească, din punct de vedere al tehnicii legislative. Este o chestiune aberantă din punct de vedere juridic.

Mulțumesc.

Domnul lider Șerban Mihăilescu, unul dintre cei care cunosc, probabil, cel mai bine și în detaliu istoria agitată a acestui subiect.

Domnule senator, vă rog. Microfonul 3.

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Dumneavoastră aveți un cuvânt pe care îl folosiți destul de des și încep și eu cu el astăzi.

Nu mă simt deloc confortabil prin modificarea acestei legi. Sunt perfect de acord cu domnul senator Cristian Rădulescu.

Domnule senator Vosganian, vă rog...

Nu mă simt confortabil deloc cu...

...cu domnul senator Vosganian. Da. Bine, asta...

Mulțumesc.

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**

Corect, ca să-l parafrazez și pe domnul senator Frunda, toată lumea are dreptate.

Dacă începem o dezbatere privind interesul superior al copilului, dacă începem o dezbatere despre nenorocirile care se întâmplă în România, dacă începem o dezbatere despre cât de minunată este viața copiilor în America, dacă sunt adoptați din România... Aici vreau să protestez într-un mod destul de evident împotriva unei intervenții a unei persoane de la Ambasada SUA la București, care a scris niște inepții, acum trei zile, privind adopțiile – aceasta este fără logică –, prevăzând ceea ce se va întâmpla.

Fondul este altul, domnule președinte. România a liberalizat adopțiile internaționale în anul 1990 și a fost o activitate destul de puțin benefică pentru țara noastră.

În anul 1997, printr-o ordonanță nefastă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/1997, s-a instituționalizat ca această adopție internațională să fie făcută de două entități, peste o sută de ONG-uri și un număr egal de cabinete de avocatură românești, care au făcut afaceri enorme cu această chestiune.

În perioada 1997–2000 au fost peste 10.000 de cereri de adopție internațională, cu un vârf în anul 2000 de peste 3.000 de cereri.

De ce dau aceste cifre? Pentru că eu consider cifra de 1.000 de adopții pe an, pe care a comunicat-o domnul secretar de stat, dacă este pe an, o cifră rezonabilă.

Vă reamintesc că în toate aceste convenții, Haga, Strasbourg și tot ce vreți, adopția este doar o părticică. Sunt nenumărate metode privind inserția copilului în societate, privind inserția orfanilor de 18 ani, privitoare la ceea ce înseamnă orfan.

Ce înseamnă instituții de plasament? Ce facem cu opinia din România, că nu pot să-i spun opinie publică, care, în momentul în care aude de adopție internațională, duce la o...

Domnule senator Hașotti, vă rog eu frumos. Spun lucruri importante aici, pe cuvânt de onoare.

Vă rog, subiectul este cu adevărat important și vă rog să fim cu toții concentrați.

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**

În această situație, domnule președinte, stimați colegi, nu am încredere. Noi nu am făcut legea din 2004 în mod întâmplător, nu am făcut-o ca rod al unei gândiri extraordinare. Sunt uimit că această lege din 2004 a rămas nemodificată până în 2011, deși au fost presiuni destul de mari, și consider acest lucru un succes. Nu am elemente cu totul și cu totul negative la amendamentele și propunerile pe care le face Guvernul. Ar părea rezonabile, dar, vă repet, domnule președinte, stimați colegi, nu am încredere. Noi, în România, dacă vom deschide această cutie, nu știu ce se va întâmpla.

La Bârlad, săptămâna trecută, probabil pe un zvon de genul acesta, fiindcă intermediarii, indiferent ce spune domnul senator Rădulescu, și intervenția celui de la Ambasada SUA la București mi s-a părut extrem de nefericită... La Bârlad au fost vreo 500 de cazuri de părăsire a copiilor în maternitate, care nu au nicio legătură cu adopțiile, nu au nicio legătură cu nimic. Și mie îmi pare foarte rău că un subiect de asemenea amploare îl tratăm cu un raport cu trei amendamente și cu o poziție foarte limpede.

De ce nu înțelegem ce face Autoritatea pentru Protecția Copilului? Din câte înțeleg eu, nu mai e. S-a dizolvat și acum este doar Oficiul Român pentru Adopții, care, pe bună dreptate, are un anumit interes, așa cum arată și titulatura, problema este sprijinirea copiilor cu dizabilități sau a copiilor aflați în dificultate, în niciun caz adopția.

Vă repet, nu am o părere total negativă despre ce se întâmplă. Nu pot însă să sprijin nicio modificare în care nimeni din partea autorităților – de 7 ani! – nu a spus nimic. Este bine că avem centre de plasament, cu câți copii or mai fi acolo, este bine că avem asistenți maternali sau ce mai facem acolo? E bine că ne ocupăm de cei din centrele de plasament după 18 ani? Este bine că e un program de convingere a mamelor să nu-i părăsească? Habar nu avem! Și datele lipsesc.

Și atunci, mă concentrez doar pe acest element de adopție, indiferent dacă este internă sau internațională, pe care nu voi putea să-l mai stăpânesc, dacă îi dau drumul, stimați colegi. În momentul în care sunt anumite formulări de genul părintelui care stă în străinătate, dar el este tată într-un anume fel... Asta înseamnă că vine, face cu cetățeanul străin copilul aici și îl ia fără nicio problemă. Se poate face și pe cale legală, printr-o căsătorie.

Nu mai pomenesc despre problemele noastre de natalitate pe care le avem. Mie mi se pare insuficient studiată această problemă, și nu un studiu teoretic, ci insuficient analizate consecințele unui asemenea act. Aș simți nevoia unei dezbateri mai largi, să nu reținem toată atenția, să vedem dacă cele câteva amendamente și doar cele câteva modificări au schimbat în bine sau în rău această lege.

Deocamdată, nu sunt convins că e bine, dar e un punct de vedere personal și rog colegii să se aplece cu multă atenție asupra acestui sistem. Noi am făcut legea în doi ani, am stat cu ea la Bruxelles un an, și cred că am făcut un lucru bun. Nu m-aș repezi să modific o asemenea reglementare foarte, foarte rapid.

Vă mulțumesc _. (Aplauze.)_

Mulțumesc domnului senator Mihăilescu.

Domnule președinte Frunda, vă invit la microfonul 2, pentru a prezenta punctul de vedere al dumneavoastră și al grupului parlamentar.

Vă rog, domnule senator.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Poate o să vă surprindă, dar și domnul senator Mihăilescu are dreptate.

Sunteți într-o stare rabinică astăzi.

Aproape rabinică, așa este. Doamnelor și domnilor senatori,

Vorbind serios, intervenția colegului meu, domnul senator Mihăilescu, m-a făcut să iau cuvântul.

Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități a dat un aviz favorabil și cred că a influențat substanțial acest raport.

Vreau să mulțumesc și în plenul Senatului reprezentanților Oficiului Român pentru Adopții, care au fost prezenți în comisie și care au prezentat o situație comprehensivă și analitică a adopțiilor în țară.

Spuneam că domnul senator Mihăilescu are dreptate. Când s-a adoptat această lege, Domnia Sa era secretar general al Guvernului și vorbește în cunoștință de cauză. Atunci, România era sub o presiune extraordinară. Baroneasa Nicholson, dacă vă mai aduceți aminte de Domnia Sa, era o dată pe lună la București și făcea presiuni mari asupra Guvernului. Aveam atunci copii de cetățenie română adoptați afară, aveam un trafic de copii, cumpărați, într-adevăr, erau copii uitați prin maternități, care erau adoptați pe urmă de familii din străinătate, și aveam niște alegații, care, din fericire, nu s-au dovedit a fi adevărate, conform cărora copii din România au fost adoptați pentru transplant de organe.

În această situație, a intervenit acea lege care restrângea mult posibilitatea adopțiilor – cum scria –, doar pe teritoriul României și doar cu cetățenie română, din mai multe motive: pentru a apăra copiii care sunt adoptați, pentru a reduce acest business cu copii, pentru a îmbunătăți renumele României pe plan internațional.

Avem 7 ani de la adoptarea legii. Legea, în forma care a fost adoptată atunci, a produs niște efecte pozitive, dar, odată cu decantarea concluziilor, a efectelor legii, am ajuns în situația în care situația s-a normalizat. Avem un număr de copii care sunt fără părinți, sunt copii abandonați în multe cazuri și a căror soartă trebuie să o îmbunătățim. Trebuie ca acești copii să ajungă cât mai repede posibil în familii și să aibă o îngrijire familială sau un sprijin familial și să se poată afirma. Este bine, este normal ca adopțiile să aibă loc, în primul rând, de către cetățenii români în țară.

Al doilea pas, ținând cont de realitățile României, când foarte mulți lucrează în străinătate – nu-i așa? –, avem peste două milioane de oameni, cetățeni români care lucrează în străinătate și cărora trebuie să le admitem și lor posibilitatea de a-i adopta pe acești copii.

Vă mulțumesc. Domnul senator Radu F. Alexandru. Microfonul 2.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. Stimați colegi,

Nu m-aș hazarda să spun că știu această problemă la fel de bine ca domnul senator Șerban Mihăilescu – care ne asigura că o cunoaște cel mai bine –, dar vă asigur că nu greșesc dacă spun că știu bine această problemă și aș putea invoca ca mărturie faptul că, la data discutării proiectului de lege prezentat în Parlament de guvernarea PSD, am depus nu mai puțin de 32 de amendamente, pentru o configurație care mi se părea normală, fericită a acestei legi. Din cele 32 de amendamente pe care le-am depus atunci nu a fost admis niciunul. Am avut, în schimb, trista consolare ca, după terminarea ședinței, doamna Gabriela Coman, cea care conducerea instituția abilitată să gestioneze problema la acea vreme, să mă ia deoparte și să-mi spună: „Domnule senator, aveți dreptate, dar nu puteam să susțin amendamentele dumneavoastră”. Am perceput mărturia doamnei Coman ca o probă de onestitate și nu i-am făcut nici măcar în gând niciun reproș, fiindcă era un funcționar care trebuia să-și onoreze așa cum se cuvine mandatul cu care a venit în fața Parlamentului.

Spusele doamnei Coman erau într-o perfectă consonanță cu o declarație pe care mi-a făcut-o, în regim privat, șeful delegației Marii Britanii la OSCE – făceam parte din delegația română la OSCE –, care mi-a spus „She was wrong”, într-un tête-à-tête, într-o relație de amiciție pe care o aveam. Vorbea de Emma Nicholson, prietena lui. Și-mi spunea: „Nu are dreptate!”, și nu avea dreptate.

E adevărat, cred că, în 20 de ani, România nu a fost expusă de multe ori unui asemenea scandal public internațional cum a fost cel declanșat de problema adopțiilor, în special de problema adopțiilor internaționale, cu toate speculațiile, unele mai fanteziste decât altele, altele mai macabre decât altele, puține dintre speculațiile făcute fiind și susținute de probe.

Ar fi foarte multe de discutat despre cele întâmplate atunci. Important este să discutăm astăzi și cred că astăzi, ca și atunci, orice fel de poziție nu trebuie să pornească decât de la o premisă cât se poate de clară, și anume că discuțiile trebuie să se facă strict în interesul copilului. În măsura în care vorbim despre cetățenii români de pretutindeni, în măsura în care considerăm acești cetățeni români cetățeni ai României, cu drepturi și datorii egale față de țara pe care o numim România, nu disting nicio rațiune în virtutea căreia să vorbim despre cetățenii români din interiorul granițelor țării cu drepturile lor și cetățenii români din afara granițelor țării cu drepturi limitate.

Vă mulțumesc. Legea face parte din categoria legilor organice. Domnul președinte Greblă.

Nu pe fond, fiindcă eu, practic, mi-am spus opinia în raportul comun întocmit.

Aș vrea să fac două precizări.

Consiliul Legislativ, într-adevăr, spune că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, însă prin această lege sunt instituite infracțiuni, astfel încât infracțiunile nu pot fi instituite în legislația română decât prin legi organice.

Încă o precizare.

În situația în care se adoptă raportul cu amendamentele care fac parte integrantă din el, atunci punctul 34, și anume alin. (1[1] ) al art. 43 se elimină, pentru buna corelare cu eliminarea făcută la art. 8 alin. (6).

Deci eliminând art. 8 alin. (6), așa cum este prevăzut în raport, trebuie eliminat, pentru corelare, și alin. (1[1] ) al art. 43. Voi depune în scris această solicitare.

Sigur, termenul de adoptare tacită este 7 iunie.

Din punct de vedere al acurateței juridice, este suficient de mult timp. Acum vreau să fac și eu un comentariu, înainte să-l invit pe reprezentantul Guvernului, domnul secretar de stat Panait, să comenteze, fiindcă a fost o discuție extrem de solidă. Salut acest tip de discuție temeinică în Senat.

Este adevărat că doamna Nicholson, de multe ori, a folosit subiectul copiilor din România pentru a-și face un anumit tip de notorietate în Parlamentul European și în rest, dar trebuie să spun, de asemenea, și sunt un pic mai aproape de ceea ce spunea domnul Mihăilescu, că, la nivelul Comisiei Europene, acest subiect a rămas un subiect de interes acut, din motive pe care nici nu le mai putem comenta acum.

Îl invit pe domnul secretar de stat să ne dea, poate, un pic mai multe elemente de context și de relaționare, dar întrebarea mea este dacă acest text a fost, într-o formă discretă – hai să-i spunem –, comunicat partenerilor noștri europeni, pentru că, dincolo de acest echilibru între flexibilitate și împiedicarea cu orice preț a reapariției businessului cu copii, care trebuie făcut obligatoriu, să vedem dacă nu cumva riscăm și un anumit tip de iritare suplimentară la nivelul Comisiei Europene sau al Parlamentului European, într-un moment în care nu avem nevoie de așa ceva, pentru că avem suficient de multe alte probleme delicate cu care ne confruntăm.

Domnule secretar de stat,

Cum vedeți problema și cum ați comenta observațiile senatorilor României?

Domnule președinte, mulțumesc foarte mult.

Sunt de acord că este un subiect foarte sensibil, care ar trebui discutat pe larg cu specialiști și cu oameni politici.

Pe de o parte, vreau să vă fac totuși o informare asupra realității din sistem în momentul de față, și mă bucur că este lângă mine colegul meu din Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care are în subordine chiar acest domeniu.

În sistemul de protecție socială din România sunt, în momentul de față, circa 67.000 – 70.000 de copii. Dintre aceștia, circa 23.000 de copii sunt în centre de plasament, circa 21.000 de copii sunt în asistență maternală, restul copiilor sunt în alte forme de plasament.

Și o să mă opresc numai la primele două forme de protecție pe care le-am precizat.

Media de ședere într-un centru de plasament, în România, pentru un copil este de circa șase ani de zile. În asistență maternală, media este de circa cinci ani de zile. Din punct de vedere al practicii, pentru că totuși lucrez de vreo 20 de ani în acest domeniu și am un feedback destul de aproape de realitate, în principiu, în perioada aceasta, copiii rup legătura cu familia. Ei, practic, sunt abandonați în sistem. Un studiu pe care l-am făcut anul trecut arată că, din păcate, aproape 60% din copiii din sistem nu au dosarele complete, unii chiar nu au nici anchete sociale. Este contextul general în care se desfășoară sistemul de protecție din România.

În ceea ce privește acțiunea noastră, e adevărat, domnul senator Șerban Mihăilescu avea foarte multă dreptate, au fost perioade, în anii 2000, în care se făceau circa 3.000–3.500 de adopții. Asta însemna circa 1.000 de adopții naționale, aproape 1.000 de adopții naționale – erau undeva la 700 –, iar restul adopțiilor erau adopții internaționale. Dar, pe de altă parte, trebuie să fac o precizare. În momentul de față și, de fapt, în ultimii cinci ani, numărul de familii de români care vor să adopte copii excedează numărului de copii adoptabili. Dacă numărul de copii adoptabili este, undeva, la o medie de 1.100–1.200 de copii, numărul de familii care doresc să adopte copii, familii de români, este de circa 1.600–1.700 și, de foarte multe ori, aceste familii renunță din cauza birocrației sau din cauza altor motive, dar interesul în România pentru adopția națională este un interes major, care ne deosebește față de alte state din Europa.

Sunt două întrebări. Este o întrebare pe care domnul președinte Corlățean a ridicat-o, cu privire la Convenția Consiliului Europei, iar eu m-am referit la sensibilitatea din Comisia Europeană și Parlamentul European. Deci, practic, dacă doriți să răspundeți ambelor sensibilități evocate aici, în Senat.

La Comisie am trimis un proiect, pentru că suntem chiar obligați s-o facem, ei ne-au făcut câteva aprecieri din punct de vedere tehnic. Sincer, cei de acolo ar dori o larghețe mai mare a prevederilor noastre, lucru pe care, în momentul de față, nu-l putem realiza, dar, cel puțin din punctul lor de vedere, ar dori o deschidere mai mare pentru adopție în România. În rest, cu Parlamentul European, sincer, nu am avut asemenea discuții, este adevărat, însă semnale sunt trase de la nivelul celor care dețin convențiile internaționale la care noi suntem parte, cum este Convenția ONU, și, într-adevăr, ei ne-au cerut în 2009 o deschidere mai mare în privința adopțiilor.

Este o discuție care excedează nivelului meu, este un nivel deja politic foarte înalt, de aceea, încă o dată, subscriu la ideea unor discuții publice pe această temă.

Domnul vicepreședinte Diaconescu, microfonul 3, vă rog.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Într-adevăr, este o chestiune extrem de complexă, care privește, poate chiar mai mult decât sistemul legislativ românesc, și sistemul instituțional românesc.

Pentru că s-au invocat o serie de elemente din trecut, spre informarea colegilor noștri, aș vrea să vă spun că legislația pe care am adoptat-o în 2004 răspundea nu unor presiuni, fie din partea unui oficial al Uniunii Europene, al Parlamentului European, fie din partea Comisiei, care, în acel moment, discuta cu România închiderea capitolului „Justiție și Afaceri interne” la un nivel – cum să vă spun? – cât se poate de drastic, ci incapacității instituțiilor române – spun clar –, din cauza incapacității instituțiilor românești de a monitoriza din punct de vedere legal soarta acestor copii.

După părerea mea, dincolo de aspectele general morale absolut valabile și corect exprimate, avem o problemă de funcționare, care, în egală măsură, fiind vorba de niște cetățeni ai României lipsiți de capacitatea de discernământ, trebuie să reprezinte o prioritate.

Permiteți-mi să vă spun foarte direct că eu, unul, nu cred că în acest moment există o presiune din partea Comisiei Europene pentru a relaxa acest cadru juridic. Sigur, probabil, semnale sunt. Sunt oameni în Parlamentul European, parlamentari europeni care au mai mult sau mai puțin astfel de așteptări, e vorba de cei care se află în anumite proceduri avansate de adopție, dar acesta este un alt aspect.

Ceea ce mi-aș dori foarte mult este ca, într-adevăr, statul român, noi să fim capabili să spunem clar și direct ce se întâmplă în condițiile unor adopții internaționale extrem de greu de controlat. Să ne recunoaștem capacitatea instituțională...

Da, vă rog, nu-mi dați argumentul cu cetățenii români care, acolo, în străinătate, au acum o problemă cu adopțiile. Vă rog mult, nu-mi dați mie acest argument, pentru că, de exemplu, nici în acest moment eu nu pot să știu de ce din arhiva Tribunalului București au dispărut dosarele care consacrau o anumită situație de fapt din anii 2000. Și, din acest punct de vedere, repet, este o chestiune foarte sensibilă.

## Stimați colegi,

Cel puțin, sentimentul meu este că tema poate ar avea nevoie de un pic mai mult spațiu de dezbatere publică. Nu îndrăznesc să avansez o sugestie de retrimitere la comisiile raportoare, dar poate, pentru că, oricum, până luni vom putea să ne aplecăm asupra acestui proiect de lege, poate să găsim o formulă în care, eventual, să putem să răspundem preocupărilor legitime exprimate în plenul nostru.

Poate domnul lider Rădulescu vine cu o propunere constructivă în acest sens.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Oricum, suntem puțini și, oricum, mai avem 5 minute de lucru. Este o întrerupere bine-venită pe această dezbatere, fiindcă sunt convins că puțini dintre noi am avut interesul specific pentru a ne apleca asupra legii și, cu atât mai mult, asupra amendamentelor care au fost făcute. Weekendul acesta va fi prilejul bine-venit pentru ca, dacă acest subiect ne interesează, să dedicăm câteva minute studiului inițiativei și amendamentelor.

V-am spus de la început că nu este unul dintre acele acte normative care să treacă în neatenția generală și, uitându-ne doar cine e inițiatorul și ce a spus comisia, observați că și în coaliția de guvernare sunt puncte de vedere care, în unele aspecte, diferă. O să vă rog chiar, până la reluarea dezbaterii asupra acestui subiect, să vă aplecați asupra textelor și să vedeți cum ați proceda dumneavoastră.

În orice caz, vreau să spun, ca declarație de principiu: resping din capul locului ideea că cetățenii români sunt niște traficanți de organe de copii. Dacă odată s-o fi întâmplat treaba asta – eu, oricum, cred că legenda depășește fenomenul adevărat –, sigur că trebuiau să fie luate niște măsuri în acele direcții, și acum nu putem să spunem că nu mai facem un lucru bun, fiindcă considerăm că sistemul nu are posibilitatea să se apere, să corecteze, să reglementeze și să ia măsuri.

Resping, totodată, din capul locului, faptul că un număr de cetățeni români din străinătate – cu care, de altfel, ne mândrim, care aduc o mulțime de bani în țară și aduc partidelor voturi, unora mai puține, altora mai multe și așa mai departe, dar pe care îi căutăm tot timpul –, în momentul acesta, sunt discriminați în mod categoric. Cei care sunt în țară pot să adopte copii, dar iată că nu prea îi adoptă. Există un mare număr de copii care stau prin instituțiile de profil. Cei din străinătate, care vor să facă acest lucru, trebuie să se așeze la coadă, după procedurile din țările respective, după cetățenii americani, canadieni – care or mai fi –, și, dacă le vine vreodată rândul, o să adopte un copil din Vietnam, unul din Uganda sau unul din Kenya, pentru că ei nu pot să adopte copii români. De ce? Fiindcă într-o anumită perioadă nefericită, când se făceau excese și când s-a și pus într-o lumină total nefavorabil acest fenomen, printre altele, de prea onorabila doamnă Emma Nicholson, pe care o cita domnul senator Radu F. Alexandru, în acea perioadă s-a zis: „adopția internațională la români e interzisă, fiindcă românii fac din copii piese de schimb”.

## Mulțumesc.

Îndrăznesc să vă avansez o propunere de retrimitere la comisiile raportoare, cu un termen foarte strâns, și, poate, la ședința comisiilor, toți colegii care au un interes deosebit și care sunt în afara mecanismului să fie invitați de către comisii și, poate, într-o dezbatere în plen, am putea să avem...

Proiectul de lege făcând parte din categoria legilor organice, poate că această formulă, cu o săptămână în plus pentru raport și cu invitarea la comisii a celor care sunt părți interesate, din Senat și din afara Senatului, împreună cu instituțiile guvernamentale de resort, ar fi o soluție bună.

Microfonul 10, domnul Panait.

## Domnule președinte,

Am propus și sunt absolut deschis – chiar pe grupuri parlamentare – să se facă o prezentare a cadrului și a legii. Pe de altă parte, v-aș ruga să nu fie miercurea viitoare, pentru că mă duc, inclusiv pentru această problemă, la Bruxelles.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Nu, nu. Veți conveni, împreună cu comisiile, o zi convenabilă pentru a putea face acest lucru, dar eu v-aș propune și

Încheiem aici ședința noastră.

Vreau să informez colegii care vor participa la întâlnirea cu ministrul ucrainean de externe că întâlnirea are loc la ora 13.45, în loc de ora 14.00.

- Vă aștept la întâlnirea oficială cu reprezentantul

- ucrainean.

- Vă mulțumesc.

Vă doresc o după-amiază plăcută!

## _Ședința s-a încheiat la ora 13.00._

**EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR**

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590595]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 63/27.V.2011 conține 40 de pagini.**

Prețul: 12,00 lei